TOTUL PENTRU GLORIA LUI
de Oswald CHAMBERS
Predestinarea misionarului
„Şi acum, Domnul vorbeşte. El, care m-a întocmit din pântecele mamei ca să fiu robul Lui.” Isaia 49:5
Primul lucru care se întâmplă după ce am înţeles alegerea noastră către Dumnezeu în Isus Cristos este distrugerea prejudecăţilor noastre, a ideilor noastre înguste şi a patriotismului nostru; suntem trsformaţi în nişte slujitori ai scopului lui Dumnezeu. Întreaga rasă umană a fost creată ca să-L slăvească pe Dumnezeu şi să se bucure pentru totdeauna de EI. Păcatul a schimbat cursul rasei umane, dar n-a schimbat câtuşi de puţin scopul lui Dumnezeu; când ne naştem din nou, ajungem la înţelegerea scopului măreţ al lui Dumnezeu pentru rasa umană, adică a faptului că El ne-a creat pentru Sine. A înţelege alegerea lui Dumnezeu este cel mai minunat lucru de pe pământ şi trebuie să învăţăm să ne bazăm pe uimitorul scop pentru care ne-a creat Dumnezeu. Primul lucru pe care-l va face Dumnezeu cu noi este să sădească în inima noastră interesele întregii lumi. Dragostea lui Dumnezeu, ba chiar natura lui Dumnezeu, este adusă în noi. Şi natura Dumnezeului Atotputernic se specifica în Ioan 3:16: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea…”Trebuie să ne păstrăm mereu sufletul deschis la adevărul scopului creator al lui Dumnezeu, să nu-L încurcăm cu propriile noastre intenţii. Dacă o facem. Dumnezeu va trebui să ne zdrobească intenţiile, oricât de mult ne-ar durea. Scopul pentru care este creat misionarul este de a fi robul lui Dumnezeu, un om în care Dumnezeu să fie glorificat. O dată ce înţelegem că, prin mântuirea adusă de Isus Cristos, suntem făcuţi cu totul potriviţi pentru scopul lui Dumnezeu, vom înţelege de ce cerinţele lui Isus Cristos sunt atât de aspre. El cere corectitudine absolută de la slujitorii Săi deoarece a pus în ei însăşi natura Iui Dumnezeu.
Ai grijă să nu uiţi scopul Iui Dumnezeu pentru viaţa ta.
MANA DE DIMINEAŢĂ
„Dacă vrei să mântuieşti pe Israel prin mâna mea, cum ai spus, …voi pune un val de lână în arie; dacă numai Una va fi acoperită de rouă şi tot pământul va rămânea uscat, voi cunoaşte că vei scăpa pe Israel prin mâna mea, cum ai spus.” JUDECĂTORI 6:36,37
Când Ghedeon a auzit chemarea lui Dumnezeu, el a luat singura atitudine care trebuia: s-a supus. Totuşi în faţa sarcinei măreţe şi a mulţimii vrăjmaşilor, el dorea să mai primească de la El confirmarea apelului ce i s-a făcut.
Dacă Dumnezeu ne dă harul să recunoaştem insuficienţa mărturiei noastre, dacă ne dăm seama de slăbiciunea noastră în faţa vrăjmaşului nostru, să ne expunem şi noi „lâna” înaintea Lui până când o va acoperi rouă de sus. Să-I mărturisim lipsa de putere dar şi îndoielile pe care le avem, să-i mărturisim nevoia de a primi „rouă” din cer peste ce ne cere El să facem. Suntem într-adevăr incapabili de a face ceva bun fără „rouă” Duhului Sfânt, sau să nu încercăm să facem cel mai mic lucru fără a avea ungerea de sus: cu atât mai mult când este vorba de o lucrare mai mare, cum primise Ghedeon.Suferim noi din cauza sterilităţii mărturiei noastre? Programul de cult este poate menţinut cu fidelitate, dar unde sunt roadele, unde este acţiunea Duhului Sfânt, singura care înclină inimile, trezeşte cugetele şi le aduce până la cruce? Cât de adeseori am neglijat chemarea pe care am primit-o! Ea a devenit faţada în spatele căreia am ascuns ceea ce este incompatibil cu o adevărată consacrare pentru Domnul Isus. Să ne expunem „lâna”: înaintea lui Dumnezeu. Dacă ea va rămâne uscată, să ne cercetăm îndată pentru ca Dumnezeu să ne arate ce nu este în regulă cu noi şi să ne trezească.Suntem noi în adevăr încercaţi de nevoia unei vieţi reînoite, suntem noi întristaţi de uscăciunea care ne înconjoară, sau ne-am obişnuit cu ea „ca viermele în hrean”?
Dacă venim înaintea Domnului cu lâna noastră uscată împreună cu ruşinea şi recunoaşterea uscăciunii noastre, El este gata s-o îmbibe cu rouă de sus chiar atunci când tot ce ne înconjoară ar fi uscat, dar cu o condiţie: rouă nu cade decât atunci când totul este liniştit. Când chemările vieţii personale ne înfierbântă, când duhul veacului de acum pe care îl îngăduim în viaţa noastră luptă în noi împotriva unei adevărate consacrări, rouă nu va cădea. Ghedeon, când a cerut Domnului dovada aceasta, el era hotărât să asculte. Când Dumnezeu vede în noi dorinţa sinceră de a-I plăcea şi de a lucra pentru El, când inima noastră este cu adevărat loială şi ascultătoare, El nu ne refuză „roua” pe care I-o cerem să cadă peste noi, ca o dovadă a încredinţării că El ne cheamă pentru acea lucrare şi ca o dovadă a harului cu care ne va însoţi. Atunci El va da o nouă înviorare vieţii şi slujirii noastre ca credincioşi devotaţi.
Fiecare zi îşi are lucrul ei; luptele şi trebuinţele ei; de aceea să avem în minte în fiecare dimineaţă că ne-am sculat să lucrăm pentru Dumnezeu, să luptăm împotriva vrăjmaşilor Lui, obţinând de la Dumnezeu porţia de har, rouă pentru tot ce avem nevoie în ziua respectivă. Dacă spun : Domnul Isus este totul pentru mine, cum arată programul meu zilnic?
MÂNTUIREA PRIN HRISTOS
Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER
„Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri. In El aţi fost tăiaţi împrejur, nu cu o tăiere împrejur făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti”. Col. 2:10-11.
Aceasta este tăierea împrejur a inimii. Din clipa în care are loc această tăiere împrejur, nu mai este nimic vrednic de osândă în om, dacă nu mai trăieşte după fire, ci după Duh. Tăierea împrejur a fost simbolică în Vechiul Testament. Prin tăierea împrejur a copiilor, ei au intrat în posesia promisiunilor şi a moştenirii. Avraam a crezut în Dumnezeu şi ca sigiliu al credinţei sale, a primit tăierea împrejur. Aceasta a fost doar un simbol, o umbră a ceea ce va urma. Cine crede în Isus primeşte tăierea împrejur a inimii şi este eliberat de păcat.”Căci pe când eram noi încă fără putere, Hristos la timpul cuvenit, a murit pentru cei nelegiuiţi. Pentru un om drept cu greu ar muri cineva; dar pentru cel bun, poate că cineva ar avea curajul să moară. Dar Dumnezeu îşi arată dragostea Sa faţă de noi prin faptul că pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. Deci cu atât mai mult acum, fiind îndreptăţiţi prin sângele Lui, vom fi mântuiti prin El de mânie. Căci dacă, fiind vrăjmaşi am fost împăcaţi cu Dumnezeu prin cunoaşterea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu”.
„Stim că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, ca să nu mai fim robiţi păcatului. Căci cine a murit este eliberat de păcat. Tot aşa şi voi socotiţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu în Hristos Isus.”
TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU
de Charles H. SPURGEON
BINECUVÂNTAREA ÎNCERCĂRILOR
…căci ştim că necazul aduce răbdare. Romani 5.3
Aceasta este o făgăduinţă care se împlineşte, şi nu este dată numai de formă. Noi avem nevoie de răbdare, şi avem aici mijlocul prin care s-o căpătăm. Nu este altceva decât să răbdăm; să învăţăm să răbdăm, ca atunci când înveţi să înoţi. Nu putem să dobândim arta de a înota pe uscat, tot aşa nu putem învăţa răbdarea fără încercare. Nu este cazul să te osteneşti şi să te frămânţi ca să câştigi liniştea sufletului, care vine numai dacă te învoieşti în toate cu voia lui Dumnezeu.
Cu toate acestea versetul nostru stabileşte un principiu care este contra legii fireşti. Nepotrivirea cu firea pământească aduce tulburare, neîncredere şi răzvrătire. Numai lucrarea sfântă a harului aduce răbdare. Noi nu batem grâul ca să scoatem praful, ci aceasta o face biciul necazului în aria lui Dumnezeu. Noi nu zguduim un om în toate felurile, ca să-i dăm odihnă; cu toate acestea, Domnul aşa Se poartă cu copiii Săi. Desigur, acest fel de a lucra nu este al omului, dar contribuie foarte mult la slăvirea înţelepciunii Dumnezeului nostru.
Oh, să-mi fie îngăduit harul de a fi binecuvântat prin încercările mele şi să nu le împiedic în lucrarea lor. Doamne, dacă Te-aş ruga să îndepărtezi necazul, Te voi ruga de zece ori mai cu stăruinţă să mă fereşti de nerăbdare. Doamne Isuse, sapă în inima mea suferinţele crucii Tale, ca să înţeleg răbdarea Ta.
DOMNUL ESTE APROAPE!
Calendar Biblic
Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine.Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie. Ps. 23,4.
David a fost uns ca împărat dar nu a primit împărăţia imediat.
Saul căuta ca să-l omoare şi din această cauză a fost pus pe drumuri. Dumnezeu a ştiut însă să-l ocrotească în toate strâmtorările şi necazurile lui. Deşi tot pământul a devenit „o vale a umbrei morţii” prin căderea omului în păcat credinciosul este ocrotit de Dumnezeu. El poate spune: „Nu mă tem de niciun rău căci Tu eşti cu mine” -aceasta-i partea credinţei şi a comuniunii cu Dumnezeu. Fiecare om care prin lucrarea Domnului Isus a primit iertarea păcatelor având prin aceasta comuniune cu Dumnezeu, are dreptul să spună lucrul acesta. Moartea credinciosului înseamnă pentru el portiţa de trecere spre împărăţie. Credinciosul care umblă cu Dumnezeu prin această lume plină de necazuri, greutăţi, are îmbărbătarea toiagului şi a nuielei Domnului. „Nuiaua” ne lasă să ne gândim la o lucrare de îndepărtare a duşmanilor noştri pe când expresia „toiagul” ne lasă să ne gândim la o proptea, la un ajutor. David le-a simţit pe amândouă. Nu era nuiaua lui Dumnezeu prin prezenţa unui sol care nu-l lăsa pe Saul să-l urmărească, deşi David era înconjurat? (1 Sam. 23.26-28). Saul a trebuit să se retragă fără a isprăvi vreo lucrare. Când David a fost primit de Nabal foarte respingător, Dumnezeu l-a întâmpinat ca Păstorul cel Bun cu toiagul prin Abigail ca să reţină pe robul său de la o greşeală. (1 Sam. cap. 25).
La fel ca şi David putem noi, toţi copiii lui Dumnezeu să ne bizuim pe credincioşia lui Dumnezeu. Dacă Cuvântul lui Dumnezeu locuieşte în mine din belşug şi dacă Duhul Sfânt lucrează în mine, Satana nu va găsi niciun loc pe unde să facă pătrunderea gândurilor întunecate şi îngrozitoare, cu care este gata să invadeze orice fiinţă.
BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU
de Oswald CHAMBERS
Cât de mult am nevoie să Te văd lucrând cu măreţie şi tărie şi slavă! Noi toţi avem nevoie tocmai de acea atingere a Ta care face toate lucrurile noi şi minunate, opunându-se oricărei influenţe sau standard străine de Tine. Purifică-ne şi întăreşte-ne cu prezenţa Ta.
MEDITAŢII ZILNICE
de Wim MALGO
«Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu.» IOAN 3,3
Există două feluri de creştini – creştini adevăraţi, autentici şi creştini doar cu numele. Satan, duşmanul sufletelor oamenilor, este cel mai mare înşelător. El creează cu multă uşurinţă haos în mintea unui om, mai ales când este vorba de întrebări şi principii cu valoare veşnică. Îmi pot închipui că un om care nu-L cunoaşte pe Isus Cristos ca Domn şi Mântuitor spune ceva de genul: «Fiecare trebuie să se sfinţească singur. Există atâtea biserici şi adunări, secte şi mişcări religioase că nu mai poţi şti cu certitudine cine spune adevărul şi cine minte». Aceasta este tactica mârşavă a diavolului care te împiedică să experimentezi siguranţa mântuirii şi a sfinţeniei. Dar suntem totuşi de acord într-un punct, şi anume că Isus Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu, nu poate minţi. El însuşi este adevărul. Crezi acest lucru? Tu spui: «Mi-am pierdut încrederea în oameni!» Dragul meu cititor, nu eşti primul! Poţi fi supărat pe diverşi oameni care te-au dezamăgit, dar ce ai împotriva lui Isus, Fiul lui Dumnezeu, care de dragul tău a părăsit cerul, a devenit om şi a murit pe cruce? El vrea ca şi tu să fii parte a împărăţiei Sale.
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
de Charles H. SPURGEON
Dimineaţa şi Seara
Dimineaţa
Mă voi bucura să le fac bine. Ieremia 32:41
Cât de încurajatoare este pentru credincios bucuria
Domnului pentru sfinţii Săi! Nu putem vedea în noi înşine nici un motiv pentru care să se bucure Domnul. Noi nu ne bucurăm de noi înşine, fiindcă murmurăm adesea când suntem împovăraţi. Suntem conştienţi de păcătoşenia noastră, şi ne deplângem necredinţa. Ne temem că poporul Domnului nu se poate bucura prea mult de noi, fiindcă văd atât de multe imperfecţiuni şi nebunii, încât sunt mai tentaţi să ne plângă infirmităţile, decât să ne admire darurile. Dar nouă ne place să medităm la acest adevăr transcendent, la această taină slăvită: cum se bucură un mire de mireasa sa, aşa se bucură Domnul de noi. Nu citim nicăieri că Dumnezeu se bucură de munţii acoperiţi de nori sau de strălucirea stelelor; citim însă că El se bucură, jucând pe rotocolul pământului” şi că îşi găseşte plăcerea „în fii oamenilor” (Proverbe 8:31). Nu găsim scris că îşi găseşte plăcerea în îngeri. Nici nu spune, în privinţa heruvimilor şi serafimilor: „nu te vor mai numi Părăsită… ci te vor numi Plăcerea Mea este în ea” (Isaia 62:4), ci face această declaraţie pentru nişte sărmane creaturi ca noi, căzute şi depravate de păcat, dar salvate, înălţate şi slăvite prin harul Său. Cât de puternic este limbajul prin care El îşi exprimă plăcerea în poporul Său! Cine şi L-ar putea închipui pe Cel Prea înalt extrem de bucuros? Totuşi este scris că El „se va bucura de tine cu o mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui şi nu va mai putea de bucurie pentru tine” (Tefania 3:17). In timp ce s-a uitat la lumea pe care a făcut-o, a spus „Este foarte bună”; dar când îi priveşte pe cei răscumpăraţi prin sângele lui Isus, aleşii Săi, inima Infinitului nu se mai poate abţine, şi izbucneşte în exclamaţii divine de bucurie. Nu ar trebui să înălţăm un răspuns recunoscător la o asemenea declaraţie de iubire şi sä cântăm: „Eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele” (Habacuc 3:18)?
Seara
Nu-mi lua sufletul împreună cu păcătoşii. Psalmi 26:9
Ascultaţi-l pe David înălţând această rugăciune, fiindcă cineva îi şoptise la ureche: „Poate că, până la urmă, vei fi socotit împreună cu păcătoşii”. Deşi tulburat de necredinţă, acest fel de temere izvorăşte din nelinişte sfântă, ca rezultat al amintirii păcatelor din trecut. Chiar şi omul iertat se va întreba: „Şi dacă, la sfârşit, păcatele îmi sunt reamintite, şi sunt tăiat de pe lista celor mântuiţi?” Îşi aminteşte de prezentul neroditor, atât de puţin har, atât de putină dragoste, atât de putină sfinţenie. Privind spre viitor, îşi vede slăbiciunea şi multele ispite care îl înconjoară, şi se teme că poate deveni prada duşmanilor săi. Simţământul păcatului şi relele prezente, ca şi stricăciunea inimii lui, îl îndeamnă la rugăciune, în frică şi cutremur. „Nu-mi lua sufletul împreună cu păcătoşii”. Cititorule, dacă ai înălţat o asemenea rugăciune, şi dacă psalmul din care este luată îţi descrie caracterul, nu trebuie să te temi că vei fi socotit împreună cu păcătoşii. Ai cele două virtuţi pe care le avea David — umblarea în neprihănire şi încrederea în Domnul? Te sprijini pe jertfa lui Christos, şi poţi să te apropii de altarul lui Dumnezeu cu speranţă umilă? Dacă da, fii sigur că nu vei fi niciodată socotit împreună cu păcătoşii, fiindcă aceasta calamitate este imposibilă. La Judecată, cei ce se aseamănă vor fi socotiţi împreună. „Smulgeţi întâi neghina, şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu” (Matei 13:30). Deci, dacă vei fi ca poporul lui Dumnezeu, vei fi cu poporul lui Dumnezeu. Nu poţi fi socotit împreună cu cei răi, fiindcă ai fost răscumpărat pentru totdeauna. Eşti cumpărat prin sângele lui Christos, şi eşti al Lui pentru totdeauna. Unde este El, trebuie să fie şi poporul Lui. Eşti iubit prea mult ca să fii aruncat cu neghina. Va pieri un suflet iubit de Christos? Imposibil! Iadul nu te poate ţine. Cerul te cheamă. Încrede-te în Asigurătorul tău, şi nu te teme!
IZVOARE IN DEŞERT
Privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. (Filipeni 3:8)
Sezonul toamnei în care intrăm acum este un sezon al holdelor coapte pentru seceriş, al cântecelor vesele ale acelora care strâng recoltele, şi a grânelor adunate şi depozitate în siguranţă. Aşa că permite-mi să-ţi atrag atenţia asupra predicii ogoarelor. Acesta este mesajul lor solemn: „Tu trebuie să mori ca să trăieşti. Trebuie să refuzi să iei în consideraţie comfortul şi bunăstarea ta. Trebuie să fii răstignit, nu numai faţă de dorinţele şi obiceiurile tale care sunt evident păcătoase, ci şi faţă de mulţi alţii care pot părea nevinovaţi şi drepţi. Dacă doreşti să-i salvezi pe alţii, nu te poţi salva pe tine însuţi, şi dacă doreşti să porţi mai mult rod, trebuie să fii îngropat în întuneric şi în singurătate”.Curajul mă părăseşte când ascult. Dar când cuvintele sunt din partea Domnului Isus, îmi amintesc că este marele meu privilegiu să intru în „părtăşia suferinţelor Lui” (Filipeni 3:10) şi deci sunt într-o companie minunată. Îmi amintesc de asemenea că toată suferinţa este menită să mă facă un vas destoinic şi folositor pentru El. Şi vreau să-mi aduc aminte că drumul Lui de calvar a înflorit şi a dat rod îmbelşugat, şi aşa va înflori şi al meu.
Durerea duce la plinătate, şi moartea la viaţă – aceasta este legea împărăţiei!
din În ora liniştită
Numim noi moarte când un boboc se deschide într-o floare?
selectat
Căutarea, urmarea, păstrarea, lupta,
Sigur El le binecuvântează?
Sfinţii, apostolii, profeţii, martirii,
Răspund: „Da”.
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
Volumul III
Ieremia 18.1-23
În casa olarului, Ieremia are parte de o nouă învăţătură. Primul vas pe care îl vede lucrat este o imagine a poporului. Asemeni brâului din cap. 13, şi acest vas „s-a stricat”: a fost recunoscut ca „nefiind bun de nimic” (v. 4; 13.7). Da, Israelul, ca de altfel întreaga omenire, este reprezentat în felul acesta. Meşterul divin «nu a putut» face nimic cu cel dintâi om, pe care l-a plămădit din lut. „Au ajuns toţi împreună nefolositori…” (Romani 3.12,23). Păcatul a ruinat şi a corupt întreaga rasă umană.
Pe roata olarului însă, lucrul este reluat: este modelat un alt vas, „aşa cum s-a părut bine în ochii olarului să facă” (v. 4). Acest vas fără cusur ne poartă gândurile spre Omul al doilea, Cel în care Dumnezeu Şi-a găsit plăcerea. Potrivit planurilor lui Dumnezeu, Domnul Hristos a venit să înlocuiască rasa lui Adam cel căzut (cel atât de slab) şi, de atunci încoace, nu mai este singur: „Dacă este cineva în Hristos, este o creaţie nouă” (2 Corinteni 5.17). Prin harul lui Dumnezeu, credinciosul poate deveni, la rândul lui, „un vas spre onoare, sfinţit, folositor Stăpânului, pregătit pentru orice lucrare bună” (2 Timotei 2.21; citiţi şi Efeseni 2.10).
Dialogul din v. 11 şi 12 confirmă starea disperată a poporului şi justifică respingerea sa ca un vas stricat al olarului.
PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE
Text: Matei 11:25-30
ÎN SCOALA LUI DUMNEZEU
„Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima…” Matei 11:29
Un om de afaceri a sunat la biroul unei mari companii de comunicaţii şi a cerut să vorbească cu un prieten de-al său care deţinea o funcţie importantă în conducere. Secretara l-a informat că persoana pe care o căuta nu era la birou. „Este la şcoală astăzi”, a explicat ea. Atunci când omul a întrebat dacă prietenul său nu era prea bâtrân pentru a mai merge la şcoală, ea i-a spus: „Nu în compania noastră!”
Aceasta ar trebui să fie atitudinea fiecărui creştin. Indiferent de câţi ani umblăm cu Domnul şi cât de mult am asimilat din Cuvântul Lui, avem nevoie încă să învăţăm. Nu suntem niciodată prea bătrâni ca să stăm la picioarele Domnului Isus – să învăţăm despre El şi de la El. Niciodată nu terminăm şcoala lui Dumnezeu. Dacă a existat vreun om care a dobândit mari cunoştinţe spirituale, acela a fost apostolul Pavel. Dar el nu s-a mulţumit să rămână la cele pe care le-a ştiut. El a spus: „Nu că am şi câstigat premiul, sau că am ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât si eu am fost apucat de Cristos” (Filipeni 3:12). Chemarea la creştere ne stă mereu înainte. Cât de mult avem de învăţat despre Dumnezeul nostru! Şi cât de puţin timp avem să învăţăm! Aşa că haideţi să fim „la şcoală” petrecând timpul cu studiul Bibliei, învăţînd de la dascălii pricepuţi în ale Scripturii, citind literatură creştină. Niciodată nu vom fi prea bătrâni sau nu vom şti prea multe pentru a mai învăţa noi lecţii spirituale în clasa vieţii lui Dumnezeu. – P.R.V,
Doamne Isuse, am adânc în inima mea
O sfântă dorinţă, Cuvântu-Ţi să-nţeleg.
Din mii de voci să învăţ s-aud doar vocea Ta,
Ca voia Ta cea bună de-apururi să aleg. – D.J.D.
Dacă unui creştin îi pasă puţin de citirea Bibliei, îi va păsa şi mai puţin de trăirea creştină.
DOMNUL ESTE APROAPE – GBV
http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape
O, de ar fi în ei o astfel de inimă, ca să se teamă de Mine și să păzească toate poruncile Mele, în toate zilele, ca să le fie bine, lor și fiilor lor, pentru totdeauna! Deuteronom 5.29
Scurte comentarii asupra Pentateuhului (11) – Deuteronom (A)
Titlul „Deuteronom” vine din traducerea greacă a Vechiului Testament și înseamnă „A doua lege” – o repetare a legii. Titlul original ebraic descrie însă mai exact conținutul cărții, el fiind „Cuvintele”, acesta fiind începutulversetului 1. Cartea Deuteronom este formată în cea mai mare parte din cuvintele și din îndemnurile lui Moise către popor, de aceea are un caracter narativ aproape în întregime, în contrast cu alte cărți ale Pentateuhului, care sunt mai mult istorice.
Există o lecție clară pentru noi în Deuteronom, anume că ascultarea față de poruncile Domnului reprezintă calea către binecuvântare. În mod cert, creștinul nu este sub lege, însă ascultarea este cheia pentru o viață creștină fericită. Mântuirea este prin har și prin credință, însă fericirea vine în urma ascultării.
Poporul își avea tabăra în câmpiile Moabului. Peste câteva săptămâni aveau să intre în țară. Întreaga călătorie ar fi trebuit să dureze doar unsprezece zile, însă, din cauza neascultării, vechea generație petrecuse aproape patruzeci de ani în pustiei (Deuteronom 1.2; Numeri 14.2935). Moise urma să moară, de aceea el se adresează noii generații, înainte ca aceasta să traverseze Iordanul.
În cartea Deuteronom nu sunt așa de multe simboluri ca în cele patru cărți precedente. Accentul este pus pe ascultarea de Cuvânt, care este prezentată ca o condiție pentru savurarea binecuvântărilor țării.Toate citatele folosite de Domnul împotriva lui Satan, în pustie, sunt luate din cartea Deuteronom. El a fost Omul ascultător și dependent, și adevăratul Israelit. Fie ca și noi, prin har, să călcăm pe urmele Lui! Reynolds
SĂMÂNȚA BUNĂ
http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna
… „Atunci cine poate fi mântuit?” Isus a răspuns: „Ce este cu neputință la oameni, este cu putință la Dumnezeu”. Luca 18.26,27
Coordonatorul echipei de cercetare de la firma „General Motors” îi motiva pe cei din echipa sa pentru a încerca noi soluții. Acesta îi chema pe toți cei din echipa de cercetare în jurul unei mese situate în holul de la intrarea în firmă, le explica ce aveau de făcut, apoi le spunea: „Înainte de a trece la treabă, lăsați-vă părerile personale aici!”. Dacă nu ar fi făcut acest lucru, ar fi auzit în curând spunându-se: „Așa ceva nu se poate face”.În diferite stări de vorbă cu oamenii care aud despre lucrarea credinței în inimă, auzim spunându-se: „Așa ceva nu se poate face! Cum să devină un păcătos pierdut, un sfânt?”. În același gând cu coordonatorul de la „General Motors”, vă rog lăsați-vă părerile personale jos și să deschidem Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu. Citim în Biblie că „toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede” (Marcu 9.23). Mulți oameni se străduiesc să devină mai buni și mai drepți, însă în final trebuie să vadă că nu primesc liniștea sufletească, schimbarea după care tânjesc. O rece cunoștință despre Isus, numai prin rațiune, îmbinată cu eforturi personale nu folosește la nimic. Trebuie să venim la Mântuitorul așa cum suntem. El este unicul Autor al izbăvirii omului din starea de păcat. Credința în Isus Hristos este singura cale de a fi dezrobiți de sub puterea lui satan. Încercați și veți vedea că este posibil!
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
„Vă las pacea, vă dau pacea Mea.” (Ioan 14:27)
Avem posibilitatea de a controla ceea ce se petrece în mintea noastră, dacă punem în ea Cuvântul lui Dumnezeu. Nu e vorba de Cuvântul pe care îl citim de obicei, ci de Cuvântul pe care îl procesăm mental, pe care îl aplicăm în fiecare situaţie care se iveşte, şi pe care ne putem baza în momente de criză – fiindcă ştim că e dreptul nostru de a avea pacea minţii pe care ne-a promis-o Domnul Isus. El i-a mustrat pe ucenicii Săi pentru că-şi pierduseră pacea minţii în timpul unei furtuni. El nu Și-a pierdut-o pe-a Lui, ci dormea pe fundul corabiei. Aşadar, tu unde eşti astăzi? Te odihneşti cu Domnul Isus pe fundul corabiei? Sau te-a cuprins panica, la fel ca pe ceilalţi de pe punte?!
Îngrijorarea te copleșește atunci când uiţi două lucruri:
1) Ceea ce ţi-a spus Domnul… De exemplu, El zisese (Marcu 4:35): „Să trecem în partea cealaltă”. De îndată ce a rostit aceste cuvinte, nu a mai existat vreun val suficient de mare ca să-i înghită. De fiecare dată când faci ceea ce ţi-a spus Dumnezeu, poţi trece prin furtuni, fără să te scufunzi.
2) Cine se află cu tine în corabie… Ucenicii Îl cunoşteau pe Domnul Isus destul de bine, dar înainte de venirea zorilor, ei s-au întrebat: „Cine este Acesta, de Îl ascultă chiar şi vântul şi marea?” (v. 41)
Ţi-a trecut vreodată prin minte că furtuna prin care treci chiar acum a fost îngăduită de Dumnezeu pentru a-ţi arăta că nu există problemă pe care să n-o poată rezolva; că nu eşti singur; şi că prin această experienţă vei ajunge să-L cunoşti mai bine?! Într-o altă traducere a Bibliei, cuvintele Domnului Isus „Să nu vi se tulbure inima…” (Ioan 14:1) sună astfel: „Nu lăsaţi ca inimile voastre să se chinuie sau să se neliniştească”. Reține gândul zilei: Singura putere pe care o are îngrijorarea asupra ta, este puterea pe care i-o dai tu însuți!
Mana Zilnica 