Dar când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, venit din femeie, venit sub lege, ca să-i răscumpere pe cei de sub lege, ca să primim înfierea.
Galateni 4.4,5
Nu știm cât a durat comuniunea lui Adam și a Evei cu Dumnezeu în grădina Eden, însă, după căderea lor în păcat, Dumnezeu a lucrat față de om potrivit cu conștiința acestuia, omul cunoscând de acum răul și binele. După aproximativ 1650 de ani, omul a devenit atât de corupt, încât Dumnezeu a trebuit să curețe pământul printr-un potop. El l-a pus apoi pe om sub guvernarea omenească, iar după 450 de ani, după ce omul a falimentat și în această privință, Dumnezeu a intrat într-o relație specială cu un anumit om, pe nume Avraam. Mai târziu, El i-a pus pe urmașii lui – poporul Israel – în legătură cu Sine prin legea lui Moise.
În timpul acestei perioade sub lege de aproximativ 1500 de ani, omul s-a dovedit din nou incapabil de a urma standardul drept al lui Dumnezeu. Punându-l la încercare pe om în aceste diferite feluri, Dumnezeu a demonstrat că omul este complet corupt. Însă El avea un plan în inima Sa, mai înainte de întemeierea lumii. La timpul potrivit, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său în această lume, pentru a oferi mijlocul de mântuire a omului căzut și corupt. El a realizat acest mijloc, pe baza îndurării, dragostei și harului Său, prin lucrarea perfectă a Domnului Isus. Doar pe această bază a harului nemeritat poate omul să fie primit înaintea lui Dumnezeu. În felul acesta a intervenit Dumnezeu la timpul și în felul Său. N-a fost un lucru accidental, ci potrivit unui scop precis.
Cât de uimitor este să privim la căile lui Dumnezeu cu omenirea, vreme de aproape 6000 de ani, și să vedem cum, la un moment anume în istorie, El a venit pe pământ, în Persoana Domnului Isus, și a murit pe cruce! Acest lucru ne umple de admirație și totodată ne oferă încredere în El, știind că zilele noastre sunt în mâna Lui.
A. Blok
Lăsați-i: sunt niște călăuze oarbe, ale orbilor; și când un orb călăuzește pe un alt orb, amândoi vor cădea în groapă.
Matei 15.14
„Lumini rătăcitoare”
În Canada exista cândva o trecere de cale ferată care nu era asigurată cu bariere. Un funcționar de la căile ferate avea misiunea să atenționeze mașinile care treceau pe acolo cu o lampă de culoare roșie când se apropia un tren. Într-o seară s-a apropiat de acea trecere de cale ferată o mașină tocmai când traversa în goană un tren. Funcționarul a luat lampa și a dat semnalul stabilit, dar mașina a mers mai departe și a intrat în tren. Funcționarul a fost adus în fața instanței și întrebat:
— Ați atenționat cu lampa roșie la timp și în locul indicat? Sau n-ați făcut acest lucru?
Tremurând, bărbatul a răspuns:
— Vă asigur că am făcut semn cu lampa.
Astfel a fost achitat.
Mai târziu, cel mai bun prieten al său l-a întrebat: „William, de ce tremurai când dădeai declarația?”. William a răspuns: „Am făcut semn cu lampa, dar, să mă ierte Dumnezeu, aceasta nu era luminată”.
Și în zilele noastre se „flutură” o lampă care nu are lumină, se propovăduiește o veste care nu are putere salvatoare. Acești sărmani oameni care se lasă călăuziți de niște „lumini rătăcitoare” se îndreaptă spre pierzare. Numai evanghelia Domnului Isus Hristos îl poate salva pe păcătos. Ea îi ține înaintea ochilor lumina de avertizare: Oprește-te de pe calea care duce în pierzare! Întoarce-te la Domnul Isus și acceptă să fii salvat înainte de a fi prea târziu!
Citirea Bibliei: Numeri 31.25-54 · Matei 16.21-28
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CARE ESTE VISUL TĂU? CARE ESTE PLANUL TĂU? – Fundația S.E.E.R. România
„Cuvintele acestea au plăcut lui Faraon şi tuturor slujitorilor lui.” (Geneza 41:37)
Dumnezeu i-a dat lui Iosif un vis, prin care îi arăta că într-o zi va ocupa o funcție de conducere de rang înalt. Însă când a ajuns în cele din urmă la palatul lui Faraon, el nu s-a lăudat și nu a strigat în gura mare: „Dumnezeu mi-a spus că eu voi fi șef aici!” Nu, el a trebuit să lucreze pentru asta! În acea vreme a fost o foamete în întreaga lume, și Iosif i-a oferit lui Faraon un plan nu numai de supraviețuire, ci și de prosperitate în timpul foametei. Să observăm ce a spus Faraon despre Iosif: „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?” (Geneza 41:38).
Așadar, care este visul tău? Și care este planul tău?
Visul tău și talentul tău sunt importante, însă succesul pe termen lung nu se produce fără un plan. Biblia ne învață: „Darurile unui om îi fac loc, şi-i deschid intrarea înaintea celor mari.” (Proverbele 18:16). Talentul tău te poate aduce în vizorul oamenilor-cheie, însă va trebui să fii în stare să răspunzi la această întrebare: „Care este planul tău?” Planul îți ia visele și talentele și le perfecționează, aducând structură conceptului. Planul te face să operezi în limitele unui buget; înseamnă să lucrezi constant la anumite scopuri și detalii specifice. Iosif i-a dat lui Faraon un plan specific, cu un termen limită: șapte ani! El i-a zis: „Bucatele acestea vor fi provizia ţării, pentru cei şapte ani de foamete” (Geneza 41:36).
Așadar, iată ce trebuie să faci tu: Scrie-ți planul pe o hârtie și include acolo acțiunile specifice și termenele limită de respectat. Îți va binecuvânta Dumnezeu planul?
Da, însă trebuie să ceri călăuzirea Lui pentru planul potrivit pe care El să-l binecuvânteze!
de Jean Koechlin
Psalmul 8
Acest psalm începe prin stabilirea raportului dintre nimicnicia omului şi măreţia creaţiei. Este un raport pe care fiecare dintre noi la putut percepe, contemplând, de exemplu, grandoarea impresionantă a unui cer înstelat: „Ce este omul?” Apoi, readuşi la umilele noastre dimensiuni, înţelegem că Dumnezeu a avut în vedere, cu toate acestea, lucruri măreţe şi glorioase pentru om şi prin om. Dar cum să le realizeze El cu o fiinţă păcătoasă şi muritoare? Imposibil de încununat cu glorie şi cu cinste o creatură adâncită în mizerie şi corupţie! Atunci, ceea ce Dumnezeu na putut face nici pentru şi nici prin întâiul Adam, El a împlinit în Hristos, al doilea Om. Da, Creatorul Sa îmbrăcat cu însuşi trupul creat de El. „A fost făcut cu puţin mai prejos decât îngerii„.
Evrei 2.69, care citează versetele noastre de la 4 la 6, le completează spunând şi motivul: „din pricina morţii pe care a suferito„. Şi tocmai în această natură omenească a primit Fiul domnia universală. În El, omul găseşte mai mult decât pierduse Adam (v. 58; 1 Corinteni 15.27). Încununat cu glorie şi cu cinste, Hristos, Omul înviat, va introduce pe alţi oameni împreună cu El în cer şi îi va face părtaşi gloriei Sale.
Mana Zilnica 