Mana Zilnica

Categorie: Romanian devotionals

  • 18 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    El a fost cunoscut dinainte, în adevăr, mai înainte de întemeierea lumii, dar a fost arătat la sfârșitul timpurilor pentru voi.

    1 Petru 1.20


    Toate planurile și scopurile lui Dumnezeu Îl au în vedere pe Hristos și niciun efort al vrăjmașului nu le poate zădărnici; ba mai mult, eforturile sale nu fac decât să arate înțelepciunea nepătrunsă și stabilitatea perfectă a acestor scopuri. Dacă Mielul fără cusur și fără pată a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, înseamnă că răscumpărarea însăși a fost în gândurile lui Dumnezeu mai înainte de întemeierea lumii.

    Cel Binecuvântat n-a trebuit să Se oprească pentru întocmirea unui plan de remediere a răului pe care vrăjmașul l-a introdus în creația Sa. Nu, ci doar a trebuit să prezinte, din vistieria nepătrunsă a planurilor Sale prețioase, adevărul cu privire la Mielul fără pată, care a fost cunoscut mai dinainte, din veșnicie, dar care a fost arătat în aceste timpuri din urmă pentru noi.

    În creația pură, așa cum ieșise ea din mâna Creatorului, creație care manifesta în orice detaliu „eterna Sa putere și divinitate” (Romani 1.20), nu era nevoie de sângele Mielului. Dar când, „printr-un singur om”, păcatul a intrat în lume (Romani 5.12), atunci s-a manifestat gândul înalt, bogat și deplin al răscumpărării prin sângele Mielului. Acest adevăr glorios a strălucit pentru prima dată printre norii groși care îi înconjurau pe primii noștri părinți, atunci când părăseau grădina Eden; au apărut apoi sclipiri ale lui în simbolurile și umbrele economiei mozaice; după aceasta a strălucit în toată puterea lui în Persoana Domnului Isus, „Dumnezeu arătat în trup”; rezultatele lui bogate și scumpe vor fi însă în întregime împlinite atunci când mulțimea îmbrăcată în haine albe va sta în jurul scaunului de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Zilele mele sunt în mâna Ta; scapă-mă de vrăjmașii mei și de cei care mă urmăresc!

    Psalmul 31.15



    Totul era în mâinile lui Dumnezeu

    Isus Hristos S-a născut, ca și noi, dintr-o mamă. Dar El a fost fără păcat. Maria L-a ținut în brațele ei pe Însuși Fiul lui Dumnezeu! Deoarece în casa de poposire nu era loc, ea L-a pus într-o iesle. După treizeci și trei de zile, bătrânul Simeon L-a luat în brațe și a spus: „Ochii mei au văzut mântuirea Ta” (Luca 2.30).

    Dar nu toți s-au bucurat de nașterea acestui Copil. Împăratul Irod a încercat să-L omoare. Atunci părinții Lui au fost nevoiți să se refugieze în Egipt. Mai târziu, în timpul slujirii Sale binecuvântate, El a trebuit de multe ori să Se retragă din fața atacurilor răutăcioase ale oamenilor. Când L-au dus pe un munte înalt, pentru a-L arunca de acolo, El S-a întors, a trecut suveran prin mijlocul lor și i-a părăsit.

    Cu altă ocazie, prigonitorii Săi au fost atât de impresionați de El, încât au plecat fără să-și împlinească misiunea. Aceștia le-au spus celor care i-au trimis: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul Acesta” (Ioan 6.46). Un astfel de Om nu putea fi arestat ca infractor! Nu, ei n-au putut face aceasta, pentru că încă nu sosise ceasul. Dar acel ceas a venit în Ghetsimani, când Isus le-a spus: „Acesta este ceasul vostru și puterea întunericului” (Luca 22.53).

    Totul s-a petrecut așa cum a vrut Dumnezeu. În mâinile Sale era întreaga viață a Mântuitorului. La scurt timp înainte de moartea Sa, Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale îmi încredințez duhul” (Luca 23.46).

    Citirea Bibliei: Deuteronom 29.1-17 · Galateni 5.11-15

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU-ȚI IROSI TINEREȚEA! – Fundația S.E.E.R. România

    „Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea” (1 Timotei 4:12)


    Când a împlinit vârsta de optsprezece ani, Timotei era deja un slujitor. Și poate că unele persoane din biserică erau de părere că promovarea sa la o vârstă atât de fragedă nu era un lucru potrivit. Însă Pavel era de altă părere! De aceea i-a spus lui Timotei: „Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; ci fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie. Până voi veni, ia seama bine la citire, la îndemnare, şi la învăţătura pe care o dai altora. Nu fi nepăsător de darul care este în tine, care ţi-a fost dat prin proorocie, cu punerea mâinilor de către ceata presbiterilor. Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi” (1 Timotei 4:11-15). Cine spune că ești prea tânăr ca să ai un impact? Sigur, NU Dumnezeu! Și nici istoria!

    Victor Hugo a scris prima sa dramă la vârsta de 15 ani. Rafael a lăsat în urmă numeroase tablouri celebre, deși a murit la vârsta de treizeci și șapte de ani. Lord Tennyson a scris primul său volum de poezii la optsprezece ani. Pascal a scris marile sale lucrări între șaisprezece și treizeci și șapte de ani. Ioana d’Arc și-a îndeplinit misiunea, și apoi a fost arsă pe rug la 19 ani. Romulus a pus bazele Romei la 20 de ani. Calvin s-a alăturat Reformei la vârsta de 21 de ani și a scris celebra sa lucrare „Învățătura religiei creștine” la vârsta de 27 de ani. Alexandru cel Mare a cucerit lumea cunoscută la acea vreme, înainte de a împlini 23 de ani. Isaac Newton avea 24 de ani când a formulat legea gravitației.

    Concluzie: crede în tine însuți, câtă vreme Dumnezeu este de partea ta! Dezvoltă-ți darurile și roagă-L pe Dumnezeu să le binecuvânteze. Profită la maximum de fiecare oportunitate – și poți face ca lumea să devină un loc ceva mai bun!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 12:1-16


    Cel drept este privit acum în viaţa sa de familie: cu soţia sa (v. 4), în casa sa (v. 7), lângă slujitorul său (v. 9), cu animalul său (v. 10), la munca sa (v. 11). Unde trebuie să se manifeste cel dintâi credincioşia celui credincios, dacă nu în relaţiile lui de familie şi în munca de zi cu zi?

    Învăţăturile Înţelepciunii nu trebuie confundate cu ceea ce, în lume, numim morală. Morala este o sumă de reguli de bună comportare, stabilite de oameni pentru propriul lor beneficiu; ele sunt exprimate deseori sub formă de maxime. Unele dintre ele, cu siguranţă, sunt împrumutate din creştinism, iar altele sunt inspirate de bunul simţ sau din experienţa vieţii în societate. Morala omului însă nu face loc intervenţiei lui Dumnezeu, în timp ce aici avem principii divine, transmise de Dumnezeu.

    Iacov 3.15 deosebeşte „înţelepciunea de sus” de înţelepciunea acestui veac, „pământească, naturală”, sufletească, diabolică, cum a fost, de exemplu, cea prin care a vorbit Petru în Matei 16.22 şi care La determinat pe Domnul să-l numească „Satan”.

    Versetul 15 ne arată că omul este incapabil să judece singur dacă se află sau nu pe o cale dreaptă. Lumea este plină de astfel de nebuni care-şi îndreaptă paşii după morala omenească, în loc să asculte sfatul lui Dumnezeu.

  • 17 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume. Sfințește-i în adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. Cum M-ai trimis pe Mine în lume, și Eu i-am trimis pe ei în lume; și pentru ei Eu Mă sfințesc pe Mine Însumi, ca și ei să fie sfințiți în adevăr.

    Ioan 17.16-19


    Această prețioasă rugăciune a Domnului Isus este scrisă în Cuvântul lui Dumnezeu pentru binecuvântarea tuturor sfinților Săi. Deși frumusețea pură a cuvintelor Lui nu poate fi înțeleasă pe deplin decât de Cel căruia I-a fost adresată, totuși cei credincioși pot beneficia, cel puțin într-o mică măsură, de înțelegerea relației minunate dintre Tatăl și Fiul.

    Aici Domnul Isus declară că cei ai Săi „nu sunt din lume”. Acest lucru este adevărat pentru ei în exact aceeași măsură în care este adevărat pentru Hristos. Cunoașterea acestei realități trebuie să ne cerceteze, pentru a trăi zilnic în conformitate cu ea. Domnul spune: „Sfințește-i în adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul”. A sfinți înseamnă a pune deoparte pentru un scop sacru. De vreme ce noi nu suntem din lume, Domnul dorește ca Tatăl să lucreze, prin intermediul Cuvântului Său, în inimile și în conștiințele noastre, ca să fim cu adevărat puși deoparte pentru El, în viața noastră zilnică. Acest lucru ar trebui să ne cerceteze adânc. Ne facem noi timp să studiem Cuvântul lui Dumnezeu și să medităm asupra Lui?

    Apoi Domnul adaugă: „Eu Mă sfințesc pe Mine Însumi pentru ei, ca și ei să fie sfințiți în adevăr”. El a fost total separat de lume prin înălțarea Sa în glorie, după înviere. Pe măsură ce medităm acum la El, aflat în strălucirea gloriei lui Dumnezeu, Îl vedem ca Reprezentant al nostru acolo și tânjim după ziua când El va veni să ne ia la Sine. Aceasta este și dorința aprinsă a inimii Lui: „Tată, doresc ca aceia pe care Mi i-ai dat Tu să fie și ei cu Mine unde sunt Eu, ca să privească gloria Mea pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru că M-ai iubit mai înainte de întemeierea lumii” (versetul 24).

    L. M. Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul și crede în El să aibă viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de la urmă.

    Ioan 6.40



    Care este sensul vieții mele?

    Tot mai mulți oameni se tem de viitor. Mass-media vuiește de știri despre conflicte și războaie, despre catastrofe naturale și probleme pe plan financiar. Indiferența față de semeni ia amploare. Mulți se întreabă: Care este sensul vieții? Pentru ce exist?

    Mulți încearcă să îndepărteze acest simțământ al lipsei de speranță și de sens al vieții. Industria de divertisment asigură suficientă distragere de la lucrurile serioase. Dar când se face iarăși liniște, apar la suprafață întrebările persistente referitoare la sensul vieții.

    La întrebarea: Pentru ce sunt pe acest pământ?, poate da răspuns numai Unul. Acesta este Însuși Dumnezeul care ne-a creat. Cu toate că, din fire, suntem cu toții păcătoși și ne-am îndepărtat de El, Dumnezeu Se interesează mult de noi. El vrea să devenim copiii Lui, pentru a ne înconjura cu dragostea Lui de Tată. Acesta este scopul lui Dumnezeu cu viața noastră.

    Pentru a face posibil acest lucru, Dumnezeu L-a trimis pe Domnul Isus, Fiul Său, pe acest pământ. El a suferit moartea pe cruce pentru noi, păcătoșii pierduți. Prin jertfa Sa, Domnul Isus a pus temelia pentru împăcarea noastră cu Dumnezeu. Cine Îl primește prin credință primește iertarea păcatelor și devine un copil al lui Dumnezeu. Pe această cale, el înțelege care este sensul vieții sale și perspectiva sigură pentru veșnicie: un loc în slava lui Dumnezeu, în Casa Tatălui.

    Are și viața ta sens? Ai și tu viitorul asigurat?

    Citirea Bibliei: Deuteronom 28.33-69 · Galateni 5.1-10

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    APĂRĂ-ȚI CONVINGERILE ȘI DUMNEZEU TE VA ONORA – Fundația S.E.E.R. România

    „Am făcut o juruinţă Domnului, şi n-o pot întoarce.” (Judecători 11:35)


    Eric Liddell s-a antrenat luni de zile, având ca țintă titlul olimpic în proba de 100 de metri la Jocurile olimpice din 1924. Și majoritatea comentatorilor sportivi pronosticau că Liddell va câștiga cursa. Cu toate acestea, în timpul Olimpiadei, Liddell a aflat că această cursă urma să se desfășoare duminica. Lucrul acesta a reprezentat o mare problemă pentru el, întrucât Liddell credea că-L va dezonora pe Dumnezeu dacă va alerga în ziua Domnului. S-a retras din această cursă, iar fanii săi au fost uluiți. Unii care îl lăudaseră în trecut, acum îl numeau nebun. El a fost supus unei presiuni intense pentru a-și schimba decizia, dar a rămas neclintit. Apoi, un alergător a renunțat la cursa de 400 m, care era programată într-o zi lucrătoare și lui Liddell i s-a oferit oportunitatea de a ocupa locul rămas liber. Aceasta nu era cursa pentru care se pregătise. Distanța era de patru ori mai mare decât cea pentru care se antrenase, cu atâta sârguință. Chiar și așa, el a trecut linia de sosire pe primul loc și a stabilit un nou record, cu 47,6 secunde.

    Liddell a câștigat o medalie olimpică de aur, și-a apărat credința în Dumnezeu fără compromisuri, iar povestea lui a fost relatată în filmul intitulat „Chariots of Fire” (Carele de foc), premiat cu patru premii Oscar. Însă Eric Liddell se bucură de o faimă și mai mare: el a plecat misionar în China, unde a murit într-un lagăr de război în 1945. Îl putem asemăna cu Iefta, care a spus: „Am făcut o juruinţă Domnului, şi n-o pot întoarce.” Lecția ce răzbate din viața acestui om este următoarea: respectă-ți convingerile, și Dumnezeu te va onora!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 11:18-31


    Tendinţa inimii noastre egoiste este de a acapara şi de a reţine mai mult decât avem nevoie (v. 24,26). Să citim în Luca 6.38 ce drum ne recomandă Domnul Isus. Vom găsi aici că adevărata cale de a fi binecuvântaţi este să ne ocupăm de binele altora. Uneori, aceasta sfidează prevederea şi înţelepciunea omenească, dar Dumnezeu nu are aceeaşi aritmetică cu cea pe care o are omul. El răstoarnă calculele şi previziunile acestuia. Bogăţiile sunt întotdeauna o piedică pentru cei care se încred în ele (v. 28; comp. Marcu 10.24 cu 1 Timotei 6.17,18). Ambiţia noastră trebuie să fie aceea de a fi „bogaţi în fapte bune„.

    Cu toate acestea, există în lume un lucru de cea mai mare valoare, pe care suntem invitaţi să-l căutăm şi să-l câştigăm. Ce poate avea mai mare preţ decât sufletul? Pentru a-l răscumpăra pe al nostru, Domnul „a vândut tot ce avea” (Matei 13.4446). Da, „cel înţelept câştigă suflete” (v. 30). Cunoaştem noi această fericită slujbă? Era a ucenicului Andrei (Ioan 1.41-43), dar poate fi şi a noastră, indiferent de vârstă sau de nivelul de cunoştinţă. De ce anume are nevoie în mod deosebit cel care vrea să câştige suflete pentru Domnul? Cu siguranţă, de o înţelepciune promptă în a prinde ocaziile (Efeseni 5.15,16) şi de o dragoste dispusă să găsească drumul înspre inimi (1 Corinteni 9.19,22)!

  • 16 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și să vorbești leviților și să le zici: „Când veți lua de la fiii lui Israel zeciuielile pe care vi le-am dat de la ei ca moștenire a voastră, să aduceți din ele un dar ridicat Domnului, zeciuială din zeciuială … Astfel să aduceți și voi un dar ridicat Domnului din toate zeciuielile voastre pe care le luați de la fiii lui Israel și să dați din ele lui Aaron, preotul, darul ridicat al Domnului. Din tot ce vă este dat, să aduceți tot darul ridicat al Domnului, din toată grăsimea lui, partea sfântă a lui din el”.

    Numeri 18.26,28,29


    Leviții (11) – Primirea și darea zeciuielii

    „Zeciuielile pe care vi le-am dat de la ei ca moștenire a voastră” – metoda de bază a lui Dumnezeu pentru întreținerea slujitorilor Săi ne este prezentată aici. În loc să le dea leviților teritorii în stăpânire, Dumnezeu a cerut celor din poporul Său să-I dea a zecea parte din toate lucrurile cu care El i-a binecuvântat. O zecime din venitul celor douăsprezece seminții avea cu siguranță să asigure resursele pentru nevoile slujitorilor Săi. Alături de darurile de bunăvoie, aceste zeciuieli le dădeau posibilitatea leviților să fie liberi de grijile financiare. Toate însă depindeau de ascultarea lui Israel față de poruncile lui Dumnezeu.

    Fapte 20.35 ne arată că Domnul Isus Însuși a spus: „Este mai ferice să dai, decât să primești”. Dumnezeu este marele Dăruitor, marele Binecuvântător. El însă dorește ca și cei ai Lui să aibă fericirea de a da, așa că ne-a oferit privilegiul de a împărtăși altora din bunurile pe care El, în mărinimia Sa, ni le-a dăruit. El i-a instruit pe leviți să dea, la rândul lor, zece la sută preoților, din zeciuiala primită de la popor. Aceasta trebuia dată din tot ce era mai bun.

    În 2 Corinteni 8, dăruirea este în mod repetat numită „har”. Domnul Isus, Cel bogat, S-a dat în har pentru noi. „Fiecare să dea după cum s-a hotărât în inimă, nu cu părere de rău sau de nevoie, pentru că Dumnezeu îl iubește pe acela care dă bucuros” (2 Corinteni 9.7).

    E. P. Vedder, Jr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dar cel care a fost semănat în pământ bun este cel care aude cuvântul și-l înțelege; el aduce roadă și produce: unul o sută, altul șaizeci, altul treizeci.

    Matei 13.23



    O singură Biblie la 200 de persoane

    În anul 1930, într-un sat izolat din Polonia, un vânzător de Biblii a vândut o Biblie. După trei ani a venit iarăși în acel sat și a avut parte de o mare bucurie: Două sute de persoane veniseră la credința în Isus Hristos prin citirea acelei singure Biblii!

    Pentru că aveau numai un exemplar, le-a venit ideea de a îndepărta cu grijă coperțile și de a fragmenta acea Biblie în numeroase părți. Le-au împărțit apoi printre locuitorii satului și făceau schimb între ei, astfel încât, cu timpul, toți au putut profita de toate părțile Bibliei.

    La o strângere laolaltă cu acești credincioși, vânzătorul de Biblii a propus ca fiecare să spună pe de rost câte unul sau mai multe versete. Unul dintre ei s-a ridicat și a întrebat: „Am înțeles oare bine, ai spus versete sau ai spus capitole?”.

    Acest vânzător a rămas uimit când a auzit că ei învățaseră pe de rost nu numai versete, ci capitole sau chiar epistole întregi. Unii învățaseră pe de rost chiar o Evanghelie, alții o parte din Psalmi sau din Geneza. Împreună, cei două sute de credincioși știau aproape toată Biblia pe de rost. Acele foi din Biblie, prin citirea zilnică și împărțirea lor din casă în casă, au fost atât de uzate, încât abia se mai puteau citi. Dar ei aveau acum Cuvântul în minte și în inimă.

    În acest loc, sămânța Cuvântului lui Dumnezeu a găsit un pământ bun în inimi și a adus rod bogat pentru Dumnezeu!

    Citirea Bibliei: Deuteronom 28.15-32 · Galateni 4.21-31

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DĂ-I LUI DUMNEZEU TOATĂ GLORIA! – Fundația S.E.E.R. România

    „Pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1:29)


    O ciocănitoare lovea cu ciocul într-un brad, când acesta a fost lovit de un fulger care l-a spintecat de sus până jos. Ciocănitoarei nu i-a venit să-și creadă ochilor. S-a dat la o parte, a privit o clipă copacul și apoi… și-a luat zborul. S-a întors mai târziu, împreună cu alte surate ciocănitori. Și, țanțoșă, a arătat spre copac spunându-le: „Iată, dragele mele, exact cum v-am zis!” Acum lăsând gluma la o parte, haideți să vedem ce putem învăța din asta.

    Câtă vreme nu uiți să Îi aduci laudă lui Dumnezeu pentru succesul tău, El va continua să te folosească și să te binecuvânteze. „Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus” (Iacov 1:17). Asta înseamnă că fiecare lucru bun de care te bucuri astăzi și orice lucru bun de care ai nevoie mâine, este un „dar” de la Dumnezeu. Apostolul Pavel scrie: „Pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.” În ceruri nu există lăudăroșenie, ci doar laudă. De ce? Pentru că nu te poți lăuda cu felul în care ai ajuns acolo, deoarece totul este prin harul lui Dumnezeu! Și nu te poți lăuda cu ceea ce ai făcut pentru Dumnezeu înainte de a ajunge în ceruri, pentru că a fost chemarea lui Dumnezeu și lucrarea Lui! El spune: „Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu; şi slava Mea n-o voi da altuia” (Isaia 42:8). Și: „pe toţi cei ce poartă Numele Meu… i-am făcut spre slava Mea…” (Isaia 43:7).

    Rugăciunea „Tatăl nostru” se termină cu aceste cuvinte: „Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava” (Matei 6:13). Cât timp? „În veci. Amin.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 11:1-17


    Putem remarca cum, în aproape fiecare verset al acestui capitol, partea şi caracterul celui drept sunt puse în antiteză cu cel rău. La fel este şi în viaţa de zi cu zi a copilului lui Dumnezeu: aşezat alături de cei necredincioşi din această lume, credincioşia sa scoate în evidenţă (prin contrast) nelegiuirea lor (şi invers): un om drept în mijlocul perversiunii, un om integru între oameni ai necredinţei…

    Versetele de la 9 la 14 prezintă în special aspectele vieţii în societate. Cel drept nu este chemat să trăiască singur. Prezenţa lui în mijlocul lumii care-l observă este o mărturie. Epistola către Tit ne îndeamnă să trăim drept… în veacul acesta, „pentru a împodobi” precum fac ilustraţiile unei cărţi „învăţătura Dumnezeului nostru Mântuitor„ (Tit 2.1012).

    „Înţelepciunea este cu cei smeriţi„ (v. 2). Credinciosul care rămâne lângă Dumnezeu nu are niciodată o părere înaltă despre sine. Cel mai bun remediu împotriva mândriei este să ne îndreptăm gândurile spre măreţia Domnului Isus.

    Versetul 12 pune în contrast mândria cu priceperea: astfel, în timp ce mândria este însoţită de nedreptăţirea aproapelui, priceperea mă va ajuta întotdeauna să găsesc motive de a-l considera pe celălalt superior mie (Filipeni 2.3).

  • 15 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar Dumnezeu, fiind bogat în îndurare, pentru dragostea Lui mare cu care ne-a iubit (fiind și noi morți în greșeli), ne-a adus la viață împreună cu Hristos (prin har sunteți mântuiți) și ne-a înviat împreună și ne-a așezat împreună în cele cerești, în Hristos Isus.

    Efeseni 2.4-6


    Cât de minunată este poziția în care Dumnezeu ne-a așezat și în care suntem nu datorită a ceea ce noi am făcut, ci datorită a ceea ce El este și a făcut! De aceea siguranța noastră este deplină și suntem așezați în locurile cerești.

    Cât de trist este când nu realizăm că aceasta este poziția noastră și ne trudim pentru a ne făuri o poziție înaintea lui Dumnezeu, în loc să ne odihnim în El și în lucrarea perfectă împlinită de Domnul Isus! Cei din poporul Israel trebuiau să aducă în mod constant jertfe pentru a se menține într-o relație corectă cu Dumnezeu, însă noi acum suntem în Hristos. El S-a adus jertfă o dată pentru totdeauna și este așezat la dreapta lui Dumnezeu – lucrarea este încheiată. Dacă nu trăim în puterea acestei realități, nu vom avea siguranță și nu ne vom putea bucura cu adevărat de binecuvântările noastre. Nu trebuie să ducem o viață de trudă, luptând să ne dobândim o poziție înaintea lui Dumnezeu, ci trebuie să înțelegem pe de o parte că relația noastră cu El este cu mult mai înaltă decât cea pe care Israel a avut-o cu Iahve și, pe de altă parte, că nu faptele și eforturile noastre sunt cele care ne mențin în această minunată poziție de odihnă, în poziția de a fi așezați în Hristos, în locurile cerești.

    De asemenea, cât de trist este ca cei care înțeleg că au o astfel de poziție înaltă, în Hristos Isus, să trăiască o viață contrară ei! Poziția noastră este acolo, însă trăim noi în conformitate cu ea? Arată purtarea noastră că suntem așezați în Hristos Isus, sau suntem în continuare atât de legați de pământ, încât uităm de chemarea noastră cerească și trăim ca și cum nu ar exista nimic în afară de viața pământească? Susținem adevărul că Domnul vine, că vom fi cu El în cer pentru toată veșnicia, însă uităm că cerul este al nostru încă de pe acum. Trebuie să trăim ca Avraam, ca străini și călători! Nu stabilindu-ne locuința aici, pe pământ, ci ca ambasadori ai lui Hristos într-o țară străină! Facă Domnul ca aceasta să fie realitatea vieții noastre aici și acum!

    A. Blok

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Adevărat, adevărat vă spun că cine aude cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are viață veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață.

    Ioan 5.24



    O cântare pe care nici tu nu o cunoști (4)

    De acum era gata să renunțe la temeiul său și să recunoască pentru întâia oară ceea ce soția lui îmi spusese deja, anume că era îngrijorat cu privire la sufletul său și că voia ca toată această problemă să fie rezolvată. A mărturisit pe deplin că, în ciuda tuturor lucrurilor bune pe care le făcuse, era păcătos și avea nevoie de un Mântuitor. Cu bucurie i-am citit alt loc din Scriptură: „O, adevărat și cu totul demn de primit este cuvântul acesta: Hristos Isus a venit în lume ca să-i mântuiască pe cei păcătoși” (1 Timotei 1.15). El a repetat: „Ca-să-i-mântuiască-pe-cei-păcătoși!”.

    — Da, am spus, ca să-i mântuiască pe cei păcătoși – nu ca să-i ajute pe cei păcătoși să fie mântuiți, ci ca să-i mântuiască pe cei păcătoși. El nu este un ajutor, ci un Mântuitor, iar Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Celui ce nu face fapte, ci crede în Cel ce îndreptățește pe păcătos, credința îi este socotită ca dreptate„. Omul a crezut. L-am părăsit în acea seară, după ce i-am citit și alte locuri din Scriptură, lăsându-l cu o nădejde nouă – nu bazată pe ceea ce făcuse el, ci crezând ceea ce Dumnezeu spune despre ce a făcut Hristos.

    Dimineața următoare am venit din nou să-l văd. Cum am intrat, m-a privit cu fața plină de bucurie și a spus: De acum voi avea și eu o cântare! Ea va fi: „A Lui, care ne iubește, care ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său„. A mai fost împreună cu noi cam o săptămână, după care a adormit fericit în Domnul.

    Acum, către fiecare dintre noi se îndreaptă această întrebare: vei putea și tu să cânți această cântare, sau va trebui să spui: mă chinuiesc în văpaia aceasta?

    Citirea Bibliei: Deuteronom 28.1-14 · Galateni 4.12-20

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    IEȘI DIN BARCA TA! – Fundația S.E.E.R. România

    „Petru a coborât din corabie” (Matei 14:29)


    Evanghelistul Matei notează: „Petru a coborât din corabie, şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus.”

    Astăzi, pune-ți aceste trei întrebări:

    1) Care este barca mea? Este acel lucru care îți oferă cel mai intens sentiment de siguranță. Este lucrul în care ești tentat să-ți pui încrederea atunci când apar furtunile vieții. Pentru a ști care este barca ta, întreabă-te: „Care este lucrul ce-mi produce cea mai mare neliniște, dacă mă gândesc să-l las deoparte și să merg prin credință?”

    2) Ce mă împiedică să ies din barca mea? Teama. Teama de oameni, teama de eșec, teama de critică, teama de lipsuri. Dar pentru a crește, pentru a înainta, trebuie să ajungi în teritorii noi – și de fiecare dată vei experimenta teama. Ea nu dispare niciodată. Însă de fiecare dată când vei ieși din barca ta, vei deveni tot mai destoinic și mai încrezător că teama nu are puterea de a te distruge. Deci, când Domnul Isus îți spune: „Vino!” începe să umbli, El nu te va lăsa să te îneci!

    3) Ce voi pierde dacă rămân în barca mea? Destinul. Pentru a realiza ceea ce nu ai realizat încă, trebuie să încerci ceva ce n-ai încercat încă! Vor exista riscuri? Bineînțeles! Cei mai mari jucători de baseball ratează de două ori din trei încercări. Dar ei știu că dacă nu merg spre bază, nu vor experimenta niciodată bucuria de a face un tur complet. Trebuie să înțelegi acest lucru important: Dacă rămâi în barca ta, probabil că te vei ofili acolo, și vei ajunge să te întrebi ce s-ar fi putut alege de viața ta dacă ai fi fost dispus să cobori din barcă. Așadar, astăzi – ieși din „barca” ta!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 10:16-32


    Un om drept este recunoscut mai ales după limbajul său (comp. cu Matei 26.73). Acordăm noi suficientă atenţie acestui aspect, de a nu rosti vorbe grele, cuvinte necuviincioase sau nebune? (Efeseni 4.29; 5.4). Dacă suntem dintre aceia care obişnuim să spunem orice ne trece prin minte, atunci v. 19 şi 20 ni se adresează în special nouă.

    „Limba celui drept este argint ales”: ea filtrează necurăţiile şi nu lasă să treacă decât ceea ce are valoare. În inima credinciosului pulsează două izvoare şi amândouă curg prin aceeaşi poartă a buzelor (Iacov 3.911): fântâna vieţii (v. 11; comp. cu Ioan 4.14), care îi poate înviora pe mulţi (v. 21), şi izvorul de necurăţie al cărnii, din care ţâşnesc toate gândurile rele (Matei 15.18-19; Proverbe 12.18). Înţelepciunea ne va arăta, prin intermediul învăţăturii ei, când să vorbim şi când să tăcem (de citit rugăciunea din Psalmul 141.3).

    Versetele 24-30 compară sfârşitul celui rău cu al celui drept. Cel rău se teme (v. 24), dar teama lui nu este frica de Domnul, ci o groază nedefinită şi superstiţioasă, care are la orizont moartea, pentru care el nu este pregătit (Iov 15.20-21). Cât de diferită de aceasta este calea celui credincios! În ce priveşte viaţa prezentă, Dumnezeu îi împlineşte dorinţele drepte (v. 24), iar cât despre viitor, inima i se bucură într-o aşteptare fericită (v. 28).

  • 14 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Cain a adus un dar Domnului din roadele ogorului. Și Abel a adus și el din cele întâi-născute ale oilor lui și din grăsimea lor.

    Geneza 4.3,4


    Este evident că această relatare din Geneza ne îndreaptă gândurile nu către păcate comise, nici către iertarea de păcate, ci către poziția pe care omul natural o are înaintea lui Dumnezeu. Dacă ar fi fost o chestiune de păcat, am fi citit despre o jertfă adusă de Adam și de Eva, căci ei cu siguranță păcătuiseră. Dacă ei ar fi adus o jertfă, ne-ar fi fost ușor să înțelegem motivul pentru aceasta. Aici avem însă de-a face cu un principiu. Cu alte cuvinte, vedem aici doi oameni despre care nici măcar nu se spune că ar fi comis un păcat; deși putem foarte bine presupune că au comis păcate, Cuvântul lui Dumnezeu nu menționează acest lucru. Totuși, unul dintre ei a primit de la Dumnezeu mărturia că era drept. În Evrei 11 vedem motivul pentru care el a fost socotit drept: datorită faptului că acționase prin credință, venind cu o jertfă care a fost primită de Dumnezeu. Ceea ce a caracterizat jertfa lui Abel a fost faptul că ea vorbea despre moarte. El s-a apropiat de Dumnezeu punând moartea între el și Dumnezeu.

    Găsim în această relatare învățătura clară a întregii Scripturi, anume că doar moartea poate constitui sfârșitul omului natural și că doar moartea îl poate scoate pe un descendent de-al lui Adam din poziția lui de om natural. Cu toții știm foarte bine că numai moartea ne poate scoate din locul unde blestemul lui Dumnezeu este asupra noastră, din locul care este întinat de păcat. Moartea este singura cale prin care omul poate ieși din poziția de păcătos, pentru a intra în cea de om drept. Citim de asemenea că Abel a adus o jertfă din cei întâi-născuți ai turmei sale, ceea ce constituie unul dintre cele mai minunate simboluri. Dacă suntem familiarizați cu Noul Testament, știm că acesta este un simbol al Domnului Isus, al Fiului lui Dumnezeu (El este Cel întâi-născut, ca Om, peste toată creația); astfel fiind, El a împlinit lucrarea de la Golgota.

    Abel și-a adus jertfa din cei întâi-născuți ai turmei lui și din grăsimea ei. În Levitic vedem că grăsimea reprezintă cea mai prețioasă parte a animalului de jertfă, ceea ce îi oferă excelența și vrednicia, fiind un simbol al sănătății și al vigorii. Grăsimea animalului de jertfă simbolizează energia voinței omenești. Abel a recunoscut prin jertfa sa că ceea ce Dumnezeu cere de la om are tot dreptul să o facă. Dumnezeu are dreptul de a cere supunerea voinței omului față de voința Sa. În consecință, Cel care avea să fie Înlocuitorul păcătoșilor pierduți, Cel care avea să arate calea înapoi către Dumnezeu, Și-a predat lui Dumnezeu în întregime voia, astfel încât Dumnezeu Și-a găsit toată plăcerea în El.

    H. L. Heijkoop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Însă celui ce face fapte, plata nu i se socotește ca un har, ci ca datorie.

    Romani 4.4



    O cântare pe care nici tu nu o cunoști (3)

    Am așteptat răspunsul. Capul i se aplecase și ochii îi erau ațintiți în podea. Nu voi uita niciodată privirea sa după ce și-a ridicat capul ca să-mi răspundă. Era ca a unuia care tocmai fusese trezit dintr-un vis care durase o viață. De acum se afla față în față cu realitățile veșnice, iar singurul său răspuns a fost:

    — Ni-cio-da-tă-nu-m-am-gân-dit-la-as-ta!

    — Totuși, i-am spus, Dumnezeu S-a gândit; și El a scris un verset pentru persoane ca tine – care vor să-și măsoare șansele pe baza faptelor lor bune și care se înșală singure cu nădejdea că vor ajunge în cer în felul acesta. Îți voi citi versetul. Este în capitolul 4 din Epistola către Romani: „Însă celui ce face fapte, plata nu i se socotește ca un har, ci ca datorie” (versetul 4). Dă-mi voie să ți-l explic: Atunci când erai sănătos și puteai munci, îți primeai salariul, fiindcă ai lucrat pentru el. Nu aveai nicio obligație deosebită față de persoana care te plătea. Veneai acasă la soția ta și îi spuneai: Iată cât am câștigat astăzi. Puteai vorbi despre ceea ce tu ai făcut, despre ceea ce tu ai obținut; și n-aveai nimic de spus cu privire la persoana care te plătise. Aceasta este exact ceea ce Dumnezeu vrea să spună prin acest verset. Dacă ai putea să ajungi în cer pe baza a ceea ce tu ai făcut, este clar că nu ai fi acolo prin har. Nu ai putea astfel cunoaște nimic despre dragostea lui Dumnezeu descoperită în Isus. Nu ai putea să cânți: „A Lui, care ne iubește, care ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său„, pentru că tu ai fi acolo fără un Mântuitor și n-ai avea nicio cântare. Crezi că ai putea fi fericit?

    Citirea Bibliei: Deuteronom 27.1-26 · Galateni 4.1-11

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PENTRU DUMNEZEU NICIODATĂ NU E PREA TÂRZIU – Fundația S.E.E.R. România

    „I-am văzut căile, şi totuşi îl voi tămădui” (Isaia 57:18)


    Ți-ai pus vreodată această întrebare: „Oare e prea târziu ca Dumnezeu să mai facă ceva cu mine sau prin mine?” Să-ți fie clar: pentru Dumnezeu nu este niciodată prea târziu! În Sfânta Scriptură citim despre oameni zdrobiți pe care Dumnezeu i-a ridicat prin mijloace uimitoare. El l-a folosit pe Moise, un ucigaș, pentru a scăpa poporul Israel din robie. L-a folosit pe Iacov, un mincinos și un înșelător, pentru a-Și împlini promisiunea făcută lui Avraam. El a inclus-o până și pe Rahav, o prostituată, în linia genealogică mesianică. Și dacă Dumnezeu i-a răscumpărat pe toți aceștia, El te poate răscumpăra și pe tine!

    Zdrobirea nu trebuie să te țină niciodată legat. Ci trebuie să te descătușeze, ca să trăiești o viață de libertate. O persoană cu adevărat zdrobită înțelege realitatea versetului din Ioan 15:5, în care Domnul Isus a spus: „despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” O persoană zdrobită care a învățat să depindă de Dumnezeu, are o putere lăuntrică extraordinară, pe care te poți baza. Când privești la un trecut presărat cu eșecuri, e greu să întrevezi un viitor luminos, la fel cum este de dificil să conduci uitându-te doar în oglinda retrovizoare. Sigur că trebuie să privești și în oglinda retrovizoare, doar din când în când, pentru că dacă te concentrezi asupra ei, te vei răni pe tine, dar și pe alții!

    De aceea parbrizul este atât de mare în comparație cu oglinda retrovizoare – îți arată înspre ce te îndrepți, și nu unde ai fost! Când te întorci la Dumnezeu, El te iartă, te restaurează și te folosește pentru împlinirea planului Său. El a spus: „I-am văzut căile, şi totuşi îl voi tămădui; îl voi călăuzi, şi-l voi mângâia, pe el şi pe cei ce plâng împreună cu el. Voi pune lauda pe buze” (Isaia 57:18-19). Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine, astăzi, este acesta: Niciodată nu e prea târziu pentru Dumnezeu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 10:1-15


    Începând cu acest capitol, Proverbele se prezintă sub forma unor fraze inspirate de Înţelepciune, cărora nu ne va fi uşor să le înţelegem întotdeauna ordinea şi nici să le desprindem ideile principale. Din lipsă de spaţiu, nu ne vom putea opri aici decât la un număr restrâns de versete (însă pentru un studiu mai aprofundat ne putem folosi de lucrarea: „Etude sur les Proverbes” „Studiu asupra Proverbelor„, de Henri Rossier).

    Cel dintâi verset are rol de introducere generală: „Un fiu înţelept îl înveseleşte pe tată” (v. 1). El este completat de v. 24 din cap. 23: „Tatăl celui drept va avea multă bucurie” (vezi şi 15.20; 17.21,25; 29.3). Să ne gândim la satisfacţia pe care o au părinţii noştri când văd la noi manifestări ale trăsăturilor dreptăţii şi înţelepciunii conform gândului lui Dumnezeu. Şi ce să mai spunem când, privind mai sus, spre necurmata plăcere a Tatălui, Îl vedem pe Dumnezeu admirând Înţelepciunea Fiului Său, arătată nu numai în veşniciile trecute, ci şi în timpul cât a străbătut acest pământ… (cap. 4.3; Matei 3.17; 17.5).

    Versetele care urmează ne arată în ce fel un fiu înţelept îşi onorează şi îşi bucură tatăl: Dreptatea practicată în lucrare (v. 45), în umblare (v. 9), în vorbire (v. 11,13,14) iată ce a manifestat Domnul Isus şi ceea ce a stârnit o bucurie infinită în inima Tatălui Său (vezi Ioan 8.29)!

  • 13 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Am putere pentru toate, în El, care mă întărește.

    Filipeni 4.13


    Resursa zilnică pentru nevoile noastre (2)

    Am privit mai înainte la felul în care Dumnezeul și Tatăl nostru ne oferă resurse îmbelșugate pentru nevoile noastre. Astăzi vom vedea alte câteva lucruri pe care El ni le oferă zilnic, în urma rugăciunilor noastre.

    Putere – Ne lipsește puterea pentru astăzi? El ne poate da putere fizică, dacă de aceasta avem nevoie, însă nevoia noastră cea mai acută este după puterea spirituală, pentru a îndura dificultățile și încercările cu care ne confruntăm pe calea noastră. „Întăriți cu toată puterea, potrivit tăriei gloriei Sale, pentru orice răbdare și îndelungă-răbdare, cu bucurie” (Coloseni 1.11). El poate să ne dea putere pentru orice răbdare și îndelungă-răbdare de care avem nevoie. Așa cum s-a spus deseori, răbdarea este necesară pentru împrejurări, iar îndelunga-răbdare este necesară în relațiile noastre cu oamenii. El poate să ne întărească nu numai pentru a răbda încercarea, ci și pentru a o răbda cu bucurie. Ce Mântuitor minunat avem!

    Pace – Filipeni 4.6,7: „Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice, faceți cunoscut lui Dumnezeu cererile voastre, prin rugăciune și prin cerere cu mulțumiri; și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice înțelegere, va păzi inimile voastre și gândurile voastre în Hristos Isus”. Trăim într-o lume în care pacea lipsește și așteptăm ziua în care Prințul păcii, Domnul Isus, va domni în această lume (Isaia 9.6). Însă, în timp ce așteptăm acea zi, putem cunoaște pacea lui Dumnezeu, care ne va păzi inimile și gândurile. Dacă ceva ne tulbură, dacă ceva ne îngrijorează, trebuie să aducem acel lucru la Dumnezeu, Tatăl nostru. Putem arunca asupra Lui toate îngrijorările noastre, fiindcă El Însuși îngrijește de noi (1 Petru 5.7). Și, deși poate nu vom primi întotdeauna răspunsul pe care-l așteptăm sau pe care-l dorim, El ne promite că ne va da în fiecare zi pacea Sa, care ne va păzi inimile și gândurile, așa încât, în loc de tulburare, vom avea odihnă.

    K. Quartell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    A Lui, care ne iubește, care ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său și a făcut din noi o împărăție, preoți pentru Dumnezeul Său și Tatăl, a Lui să fie slava și puterea în vecii vecilor! Amin.

    Apocalipsa 1.5,6



    O cântare pe care nici tu nu o cunoști (2)

    Vocea îi era slabă și a trebuit să aștept câtva timp răspunsul, care a venit încet:

    — Păi, întotdeauna m-am purtat frumos cu soția și cu copiii mei și n-am făcut rău nimănui intenționat.

    — Aceasta este foarte bine, am spus eu, și este un lucru prețios să poți afirma astfel de lucruri; spune-mi însă ce fel de loc crezi tu că este raiul și ce vor face cei care se vor afla acolo?

    — Ei bine, a spus el, cred că acolo nu există păcat și nici tristețe. Trebuie să fie un loc fericit, iar toți cei de acolo cântă.

    După ce am deschis Biblia la Apocalipsa 1.5 i-am spus:

    — Da, cei care sunt în cer cântă și îți voi citi o cântare de-a lor: „A Lui, care ne iubește, care ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său„. Vezi, ei Îl laudă pe Mântuitorul lor, pe Acela care i-a iubit și care a murit pentru ei. O voi citi din nou: „A Lui, care ne iubește, care ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său„. Vreau să înțelegi un lucru: ei nu spun niciun cuvânt despre ce au făcut ei – nu auzim decât ce a făcut El. Mântuitorul i-a iubit și a murit pentru ei. Acum să presupunem că ai fi acolo, ajuns în felul în care ai spus – fiindcă ai fost bun cu familia ta și așa mai departe; aceasta înseamnă că va pătrunde acolo un om care n-a fost niciodată spălat de păcatele sale în sângele lui Isus. Nu te-ai putea deci alătura cântării lor, nu-i așa?

    Citirea Bibliei: Deuteronom 26.1-19 · Galateni 3.21-29

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DUMNEZEU TE PREGĂTEȘTE – Fundația S.E.E.R. România

    „Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui” (Evrei 12:8)


    Cuvântul ebraic pentru „încercare” provine de la un cuvânt care înseamnă „a privi atent la ceva, a se uita.”

    Așa că, alungă ideea că Dumnezeu nu vede zbaterea ta! Dimpotrivă, El este implicat sută la sută. El vede nevoile de mâine și prin urmare, folosește circumstanțele în care te afli pentru a crea încercarea de astăzi. Nu are autoritatea de a face astfel? El este Olarul, noi suntem lutul; El este Păstorul, noi suntem oile; El este viticultorul, noi suntem mlădițele; El este Învățătorul, noi suntem ucenicii. Ai încredere în învățătura Sa! Te va scoate cu bine la liman!

    Și nu uita: toate încercările sunt trecătoare! Ele au o durată limitată. Biblia spune: „În ea voi vă bucuraţi mult, cu toate că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări.” (1 Petru 1:6). Și iată încă un gând pe care trebuie să-l reții: Tu nu poți scurta perioada încercării, dar poți în mod sigur s-o prelungești prin mândrie și încăpățânare, împotrivindu-te lecției pe care vrea Dumnezeu să ți-o dea. Dacă așa vrei, Dumnezeu nu-ți va refuza opțiunea, dar nici nu te va proteja de consecințele ei. Nu ai fi nici primul, nici ultimul elev care trebuie să repete un an școlar. Te poți duce la biserică duminica și poți participa formal la studierea Cuvântului lui Dumnezeu, și-n același timp să respingi principiile adevărului și să cauți o cale ușoară de scăpare. Dar nu merge așa, să știi! „O minte sănătoasă câştigă bunăvoinţă, dar calea celor stricaţi este pietroasă” (Proverbele 13:15).

    Urmează calea lui Dumnezeu, este cea mai bună. Întotdeauna!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 9:1-18


    Cuvântul care „era la început cu Dumnezeu”, şi care „era Dumnezeu„, a coborât pentru a le vorbi oamenilor şi pentru a li-L descoperi pe Tatăl (este măreţul subiect al Evangheliei după Ioan). Însă acest Cuvânt care nu a rămas singur cu Dumnezeu, ci „şi-a construit casa” (v. 1) în mijlocul oamenilor (Ioan 1.14 notă: „Şi-a ridicat cort printre noi”), este totodată Înţelepciunea. Ea întâi invită la masă: „Veniţi… mâncaţi… beţi„ (v. 5, comp. cu Ioan 6.51). Cel dintâi lucru pe care îl oferă Înţelepciunea este înviorarea (apoi învăţătura, îndrumarea, instrucţia). Domnul Isus întâi umple inimile şi apoi duhul şi mintea, deoarece, dacă dragostea pentru El nu se află înaintea „poruncilor Lui„, nici pe acestea nu vom fi capabili să le păzim.

    Învăţătura Înţelepciunii se deschide cu începutul. Şi ce găsim la început? Teama de Domnul (v. 10), altfel spus, conştientizarea autorităţii Celui care ne învaţă! Din respect pentru Dumnezeu, trebuie să dăm importanţă fiecărui cuvânt al Său şi acest respect să nu ne lipsească niciodată când citim Biblia.

    În lume, o altă voce caută să-i <abată> pe oameni: este cea a nebuniei (şi a păcatului)! Împrumutând înfăţişarea Înţelepciunii (comp. v. 4 cu 16), ea ne oferă posibilitatea să ne bucurăm de „plăcerile trecătoare ale păcatului„ (Evrei 11.25). Dar să privim mai de aproape la feţele invitaţilor ei: la masa sinistrului ei ospăţ stau morţii (v. 18; 2.18,19).

  • 12 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și a mustrat Marea Roșie, și ea a secat; și i-a trecut prin adâncuri ca prin pustie.
    Și preoții care purtau chivotul legământului Domnului au stat neclintiți pe loc uscat, în mijlocul Iordanului. Și tot Israelul a trecut pe uscat, până când toată națiunea a terminat de trecut Iordanul.

    Psalmul 106.9; Iosua 3.17


    Este evident pentru orice credincios care citește cu atenție Scriptura că există o legătură puternică între trecerea Mării Roșii și traversarea Iordanului. Legătura se găsește în moartea și în învierea Domnului Isus, însă ele au efecte în mod clar diferite și este foarte important să le distingem.

    Marea Roșie simbolizează punerea noastră deoparte pentru Dumnezeu, afară din lume, fiind făcuți astfel străini și călători prin ea. Traversarea Iordanului simbolizează moartea și învierea noastră împreună cu Hristos, iar efectele ei sunt mult mai ample. Ea simbolizează acea lucrare măreață care ne pune în stăpânirea binecuvântărilor noastre cerești, înainte de a ajunge în cer. Ni se oferă astfel conștiența faptului că aparținem cerului, însă avem de dus o luptă înainte de intrarea în odihnă.

    În ambele simboluri avem nu numai faptul că Hristos a murit și a înviat, ci și aplicația acestui adevăr la sufletele noastre, prin Duhul.

    Pe de o parte, trecerea Mării Roșii înseamnă faptul că am murit cu Hristos și suntem vii pentru Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos, ca o chestiune de îndreptățire. Suntem astfel îndreptățiți față de păcat și eliberați de puterea lui Satan. Nu ne mai temem deci de judecata lui Dumnezeu. De cealaltă parte, traversarea Iordanului înseamnă introducerea noastră în plinătatea poziției lui Hristos, chiar de pe acum, în locurile cerești. Pe baza acestui lucru, Duhul Sfânt ne poate familiariza cu lucrurile cerești. Prin urmare, suntem chemați să ne gândim la lucrurile de sus, fiind umpluți cu acele lucruri care, fără îndoială, pe de o parte sunt o chestiune în întregime de credință și, pe de altă parte, sunt o realitate.

    W. Kelly

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine n-ascultă de Fiul nu va vedea viața.

    Ioan 3.36



    O cântare pe care nici tu nu o cunoști (1)

    Cu câțiva ani în urmă, într-o seară, o femeie m-a rugat să merg cu ea și să-l vizitez pe soțul ei care era foarte bolnav. Pe drum ea mi-a spus că el era foarte îngrijorat cu privire la sufletul lui, știind că în curând avea să moară. Când am intrat în cameră, l-am găsit așezat pe un scaun cu spătar, fiindcă nu putea sta culcat fără să tușească. După câteva cuvinte cu privire la suferința lui trupească, l-am întrebat despre sufletul său – dacă credea că suferințele sale se vor sfârși atunci când va pleca din această lume.

    — Ei bine, a spus el, cred că șansele mele de a ajunge în cer sunt destul de bune.

    — Crezi că raiul este o realitate? l-am întrebat.

    — Da.

    — Este adevărat că există un iad?

    — Da, este adevărat, a răspuns el.

    — Și este adevărat că tu ai un suflet nemuritor care în curând va fi într-unul din aceste două locuri pentru totdeauna?

    — Da, a răspuns el cu promptitudine.

    — Tocmai ai spus că tu crezi că șansele tale de a ajunge în cer sunt destul de bune. Tu crezi că raiul este o realitate, că iadul este și el o realitate și că sufletul tău, prețios și nemuritor, va fi în curând fericit pentru totdeauna în rai. Trebuie să fie un motiv pentru aceasta. Vrei să mi-l spui și mie?

    Citirea Bibliei: Deuteronom 25.11-19 · Galateni 3.15-20

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DE CE SĂ STUDIEZI BIBLIA? (3) – Fundația S.E.E.R. România

    „Pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună” (2 Timotei 3:17)


    Studiul biblic te echipează pentru scopul pe care ți l-a dat Dumnezeu în viață. Apostolul Pavel îi scria lui Timotei: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună” (2 Timotei 3:16-17). Deci, Pavel era convins că „toată Scriptura este de folos” – de folos, pentru ce? Păi, cum am citit:

    1) Pentru doctrină și pentru învățătură. Scriptura îți structurează gândirea și lucrul acesta este crucial, deoarece dacă nu gândești corect, nu trăiești corect. De fapt, ceea ce crezi determină modul în care te comporți!

    2) Pentru mustrare. Scriptura îți spune unde ai depășit limitele. La fel ca un arbitru care fluieră „offside” sau „fault”, Biblia ne învață ce este păcatul și ce dorește Dumnezeu pentru viața noastră.

    3) Pentru îndreptare. Ai în casă un dulap în care depozitezi vechituri și lucruri inutile? Le îngrămădești pe toate înăuntru, apoi într-o zi uiți, deschizi ușa și… vrruum! – totul se rostogolește afară? În acel moment spui: „La revedere! Mai bine arunc tot gunoiul ăsta!” Biblia are un astfel de rol; ea deschide ușile dulapului vieții tale și inițiază un proces de purificare!

    4) Pentru învățătură în neprihănire. După ce ne-a corectat cu privire la aspectele negative, apostolul Pavel ne oferă îndrumări pozitive, de urmat, pe măsură ce avansăm în viață. Motivul? „Pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” Ți-ai dorit vreodată ca viața ta să fie mai eficientă pentru Isus Hristos? Dacă da, ce ai făcut ca să te pregătești? Studiul biblic este mijlocul principal prin care poți deveni un slujitor eficient al lui Isus Hristos. Nimic nu-l poate înlocui!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 8:22-36


    Cele pe care „le-a pregătit Dumnezeu pentru aceia care-L iubesc„ (1 Corinteni 2.9) izvorăsc din Hristos. El este „Înţelepciunea lui Dumnezeu (care este) în taină, ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit-o mai înainte de veacuri spre gloria noastră” (1 Corinteni 2.7; 1.30). Versetele 22-31 ridică cortina de peste evenimentele derulate înainte de lucrurile create şi ne poartă atât de departe cât pot pătrunde gândurile noastre.

    Înţelepciunea era deja acolo, o Persoană alături de Dumnezeu: Fiul alături de Tatăl, întro plinătate reciprocă de dragoste şi de bucurie, pentru a concepe, apoi pentru a înfăptui împreună actul creaţiei. De aici mai învăţăm un lucru extraordinar: înainte să fi existat un singur om, înainte chiar să fi fost pământul, pentru a-l susţine, înainte şi de „începutul pulberii lumii„, noi, tu şi eu, eram deja cunoscuţi şi iubiţi. „Desfătările Mele erau în fiii oamenilor„ (8.31) este minunata declaraţie a Preaiubitului lui Dumnezeu dinainte de a exista timpul. El nu voia să Se bucure singur de dragostea Tatălui. De aceea, întreaga lucrare pe care plănuise să o facă urmărea acest scop: să-i introducă pe oamenii salvaţi şi făcuţi desăvârşiţi în propria Sa fericire, în gloria lui Dumnezeu, Tatăl Său.

  • 11 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Isus i-a spus: „Maria!”. Ea, întorcându-se, I-a spus în evreiește: „Rabuni!”, care înseamnă: „Învățătorule!”. Isus i-a spus: „Nu Mă atinge, pentru că încă nu M-am suit la Tatăl Meu; ci mergi la frații Mei și spune-le: «Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, și la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru»”.

    Ioan 20.16,17


    Această scenă mișcătoare a avut loc în prima zi a săptămânii – ziua în care Domnul Isus a înviat dintre cei morți. Ucenicii erau confuzi cu privire la lucrurile care se întâmplaseră și nu înțelegeau că Domnul trebuia să învieze și să Se întoarcă la Tatăl, de unde venise. Scriptura ne spune că „încă nu știau Scriptura, că El trebuia să învieze dintre morți” (Ioan 20.9).

    Maria Magdalena a venit la mormânt dimineața devreme. Văzând piatra dată la o parte, a alergat la Petru și la Ioan și le-a spus: „L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde L-au pus” (versetul 2). Petru și Ioan au alergat la mormânt și au găsit acolo fâșiile de pânză pe jos și, la o parte, înfășurat într-un loc, ștergarul care fusese pus pe capul lui. Citim că, apoi, Petru și Ioan s-au întors la ei acasă (Ioan 20.10).

    Maria însă a rămas la mormânt, plângând. Isus alungase șapte demoni din ea (Luca 8.2) și ei i se iertase mult, așa că acum ea iubea mult. Maria a așteptat înaintea mormântului și a fost pe deplin răsplătită, fiindcă Isus Însuși a întâlnit-o acolo. Inima ei era deschisă pentru El, însă nu-L putea atinge acum, nu-L mai putea cunoaște potrivit cărnii (2 Corinteni 5.16), ci doar în noua relație în care El intrase ca Om înviat. Bobul de grâu căzuse la pământ și murise, iar acum aducea multă roadă. Hristos a introdus-o pe Maria, și de asemenea pe noi, în noua Sa poziție înaintea Tatălui și Dumnezeului său, ca fiind Cel Întâi-născut dintre mai mulți frați. Tatăl Său este acum Tatăl nostru și Dumnezeul Său este Dumnezeul nostru. „Pentru că și Cel care sfințește și cei sfințiți, toți sunt dintr-Unul” (Evrei 2.11).

    J. Redekop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Îmi dau viața, ca iarăși s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia, ci o dau Eu de la Mine Însumi. Am putere s-o dau și am putere s-o iau iarăși.

    Ioan 10.17,18



    Puterea divină

    Domnul Isus a dezvăluit prin viața, moartea și învierea Sa puterea pe care o are ca Fiu al lui Dumnezeu.

    Pe lacul Ghenezaret a poruncit furtunii: „Taci, fără gură!”. Vântul s-a oprit și s-a făcut o liniște mare. Când oamenii au adus odată mulți demonizați la El, Domnul Isus a scos duhurile rele cu un cuvânt, pentru că El este mai puternic decât diavolul. La mormântul prietenului Său care murise, El a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!”. Acel mort a înviat și a ieșit din mormânt. În grădina Ghetsimani S-a făcut cunoscut dușmanilor Săi prin cuvintele: „Eu sunt”. Atinși de puterea Sa divină, ei s-au dat înapoi și au căzut la pământ.

    Când a fost răstignit de oameni pe o cruce, Domnul Isus nu a murit din cauza efectelor acelei execuții îngrozitoare. Nimeni nu putea să-I ia viața. După ce a împlinit totul, El Și-a dat viața ca Om într-o desăvârșire divină. Ioan scrie în Evanghelia sa: „Plecându-Și capul, Și-a dat duhul” (Ioan 19.30).

    După trei zile, Isus a înviat dintre cei morți. El Însuși Și-a luat viața înapoi în putere divină, pentru că moartea nu-L putea ține. Astfel a dovedit clar că este Fiul lui Dumnezeu: „Dovedit cu putere Fiu al lui Dumnezeu, potrivit Duhului sfințeniei, prin învierea morților, pe Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 1.4). Prin înviere a triumfat victoria Lui asupra puterii morții.

    Citirea Bibliei: Deuteronom 25.1-10 · Galateni 3.1-14

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DE CE SĂ STUDIEZI BIBLIA? (2) – Fundația S.E.E.R. România

    „V-aţi făcut greoi la pricepere” (Evrei 5:11)


     În epistola către Evrei citim (Evrei 5:11-14): „v-aţi făcut greoi la pricepere. În adevăr, voi care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare. Şi oricine nu se hrăneşte decât cu lapte, nu este obişnuit cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc. Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul.”

    Se pare că destinatarii acestor cuvinte aveau o problemă cu învățarea: „v-ați făcut greoi la pricepere” înseamnă că învățau cu greutate, sau: nu înțelegeau… Când vine vremea să mergi la facultate, ai nevoie să te întorci din nou în școala primară ca să înveți alfabetul? Când vine vremea să afirmi adevărul ca dascăl, nu cumva trebuie ca altcineva să-ți comunice ție adevărul? Să reținem și cuvintele: „hrana tare este pentru oamenii mari.” Sau „maturi”, nu-i așa? Cine sunt oamenii maturi? Aceia care s-au antrenat în studierea zilnică a Scripturii.

    Semnul maturității spirituale nu este cât de mult înveți, ci cât pui în practică. În domeniul spiritual, opusul neștiinței nu este cunoașterea, ci ascultarea. Ascultarea de Scripturi este cheia maturității spirituale. Pe termen lung, reținem aproximativ 10% din ceea ce auzim, 50% din ceea ce vedem, și 90% din ceea ce facem!

    Așadar: „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri… Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” (Iacov 1:22-25).


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 7:1-27


    Acum Înţelepciunea se întoarce spre cei pierduţi şi îşi face auzită lămurit chemarea ei de har (la fel ca în cap. 1). De astă dată se aşază pe înălţimi, în mijlocul drumurilor, la porţile oraşelor, pretutindeni pe unde trece lumea. Răspântia (v. 2) este locul de drum unde avem ocazia să schimbăm direcţia şi acolo vedem că sunt trimişi şi slujitorii împăratului din parabolă, ca să caute şi să poftească pe câţi vor găsi (Matei 22.9). Proverbe 9 ne va arăta că şi Înţelepciunea îşi are ospăţul pregătit (la fel ca Matei 22) şi că trimite invitaţii prin slujitori.

    Voi, care încă mergeţi pe calea cea largă, răspundeţi acum vocii insistente care vă cheamă la răspântie! Este vocea lui Isus. El vă vrea fericiţi. El vă spune lucruri minunate, cuvinte drepte, limpezi şi adevărate, tuturor celor care-L ascultaţi (v. 6,9). El are puse deoparte comori care nu se pot compara cu aurul sau cu argintul acestei lumi şi dă moştenire „avuţii trainice„ (v. 18), „adevărate„, „bunuri viitoare” (Evrei 10.1), „o avere mai bună şi statornică” (Evrei 10.34). Cât de glorios este „ceea ce a pregătit Dumnezeu pentru aceia care-L iubesc” (1 Corinteni 2.9; comp. cu v. 17-21)!

  • 10 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și, când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort; și El Și-a pus mâna dreaptă peste mine, spunând: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi, și Cel din urmă, și Cel viu; și am fost mort și, iată, sunt viu în vecii vecilor; și am cheile morții și ale Locuinței morților”.

    Apocalipsa 1.17,18


    Fiecare om va trebui să se înfățișeze înaintea Domnului Isus. Nimic nu poate împiedica acest lucru. Așteptarea plină de bucurie a creștinului este că el Îl va vedea pe Mântuitorul față în față și că va fi asemenea Lui. Cei care nu sunt născuți din nou – cei necredincioși – Îl vor vedea și ei cu siguranță pe Domnul Isus, însă nu cu bucurie. Un om nelegiuit a spus odinioară: „Îl văd, dar nu acum; Îl privesc, dar nu de aproape” (Numeri 24.17). Mulți resping acum numele Mântuitorului și doresc să alunge din mintea lor evanghelia Sa binecuvântată, însă, într-o zi viitoare, orice genunchi se va pleca înaintea Lui, din cer, de pe pământ și de sub pământ, și orice limbă va mărturisi că Isus Hristos este Domn, spre slava lui Dumnezeu Tatăl (Filipeni 2.10,11). Acesta este decretul lui Dumnezeu și el va fi în mod sigur împlinit. „Sfatul Domnului rămâne pentru totdeauna, hotărârile inimii Sale, din generație în generație” (Psalmul 33.11).

    Prin urmare, nu există nicio posibilitate ca cineva să scape de a se înfățișa înaintea lui Isus; și nu mă îndoiesc că cei care vor merge în pedeapsa veșnică își vor înălța glasurile încontinuu din acel loc de chin. Acest lucru este foarte solemn și face ca evanghelia să fie o chestiune individuală de o importanță supremă. Scriptura spune că orice genunchi, orice limbă și orice persoană vor da socoteală în ziua judecății. „Iată, El vine cu norii și orice ochi Îl va vedea” (Apocalipsa 1.7) – aceste cuvinte arată în mod clar că toți oamenii trebuie să aibă de-a face, în mod personal, cu Domnul Isus. Acum este timpul când El oferă har, iertare și mântuire; atunci El va judeca în mod drept și va pedepsi cu o pedeapsă veșnică. Ce nebunie deci ca cineva să respingă marea Lui mântuire!

    H. H. Snell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Ce se poate cunoaște despre Dumnezeu este descoperit printre ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. Însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și divinitatea Lui se văd lămurit, de la crearea lumii, fiind înțelese de minte, prin lucrurile făcute de El, așa că nu se pot dezvinovăți.

    Romani 1.19,20



    Marele Arhitect al universului

    Dacă ținem seama de universul care ne înconjoară, descoperim în el măreția, puterea și înțelepciunea acestei Ființe infinite care a creat toate lucrurile și pe care o numim Dumnezeu. „Cerurile spun slava lui Dumnezeu” (Psalmul 19.1). Cine neagă existența lui Dumnezeu este numit în Biblie un nebun (Psalmul 53.1).

    Într-adevăr, noi putem vedea în creație că există un Dumnezeu Atotputernic, care a planificat și a realizat creația până în cel mai mic amănunt. Dar trebuie să recunoaștem că ne este imposibil să cunoaștem cum este El și ce intenții are El cu noi. Pentru aceasta El trebuie să ni Se descopere.

    Pot să vizitez un palat admirabil și să ajung la concluzia că, pentru a-l concepe și a-l executa, a trebuit să fie un arhitect genial. Dar, pentru a-l cunoaște pe acesta, caracterul său, gusturile sale, familia sa, ar fi trebuit să-l întâlnesc și să vorbesc cu el.

    Aceasta este ceea ce a făcut în bunătatea Lui Marele Arhitect al universului. El n-a voit ca făptura Sa să rămână în ignoranță cu privire la ceea ce este El. Dumnezeu S-a descoperit în Biblie! Subiectul cel mai mare al Bibliei este Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. El a venit pe acest pământ pentru a ne salva și a ne duce la Dumnezeu.

    Citirea Bibliei: Deuteronom 24.1-22 · Galateni 2.11-21

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DE CE SĂ STUDIEZI BIBLIA? (1) – Fundația S.E.E.R. România

    „Ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat” (1 Petru 2:2)


    Studiul biblic reprezintă un lucru esențial pentru creșterea ta spirituală. Profesorul Howard Hendricks scria: „Când copiii noștri erau mici, am desenat un „grafic de creștere” pe spatele unei uși de dulap. Pe măsură ce creșteau, ne rugau să-i măsurăm ca să vadă cât au crescut, și să trecem cifrele în grafic. Nu conta cât de mică era creșterea, ei săreau în sus de bucurie văzându-și progresul. Odată, după ce am măsurat-o pe una dintre fiicele mele, mi-a pus genul de întrebare pe care ți-ai dori să nu ți-o pună copiii: „Tati, de ce oamenii mari nu mai cresc?”

    Cum puteam eu să-i explic faptul că oamenii mari nu se opresc din creștere – dar cresc… într-o altă direcție? Nu știu ce i-am răspuns, dar până în ziua de astăzi Domnul mă tot întreabă: „Hendricks, îmbătrânești sau crești?” Dar tu? De cât timp ești creștin? De nouă luni? De nouă ani? De treizeci și nouă de ani? De fapt, adevărata problemă nu este de cât timp ești creștin, ci cât ai crescut?

    Du-te la „graficul de creștere” întocmit de Dumnezeu și măsoară-ți progresul. Asta a vrut să spună apostolul Petru când a scris (1 Petru 2:2): „ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire.” Așa cum un bebeluș înhață biberonul, la fel ar trebui să pui și tu mâna pe Biblie. Bebelușul are nevoie de lapte, care-i susține viața din punct de vedere fizic; iar tu ai nevoie de Scriptură ca să-ți întreții viața din punct de vedere spiritual.

    Așadar, care este primul motiv pentru care trebuie să studiezi Biblia? (conchide Hendricks) – ea reprezintă mijlocul prin care dobândești creștere spirituală. E instrumentul principal prin care Dumnezeu te dezvoltă ca persoană!”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 7:1-27


    Capitolul 7 prezintă cu solemnitate pericolul la care femeia străină îl expune pe tânărul fiu al înţelepciunii. Asistăm la o adevărată vânătoare a sufletului (comp cu 6.26): Ea stă la pândă; această femeie destrăbălată, gălăgioasă şi fără astâmpăr (v. 11), care-şi ascunde intenţiile perverse sub înveliş religios (v. 14), umblă de colo-colo, pândindu-şi prada la adăpostul nopţii. Armele ei sunt cuvintele dulci şi clipitul seducător al pleoapelor (cap. 2.16; 5.3; 6.25). Victima ei este un tânăr uşuratic, fără ocupaţie, învins mai dinainte, pentru că nu are voinţă şi pentru că este dominat de simţuri.

    Scena este repede jucată: inconştient, fără minte, el „a mers deodată după ea„. Laţul „păsărarului” <adică al lui Satan> este închis deodată (v. 23; Psalmul 91.3). Prea târziu…! Plăceri de o clipă, dar cu ce preţ plătite! „Îşi pierde viaţa…” şi nu ştie.

    Tineri creştini, voi sunteţi şi mai responsabili, pentru că aţi fost preveniţi de toate acestea. În plus, ştiţi şi unde poate fi găsită resursa: „Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Păzindu-se după Cuvântul Tău„ (Psalmul 119.9). Gândiţi-vă la exemplul lui Iosif şi la răspunsul lui categoric, prezentat în Geneza 39.9, iar în ceasul pericolului, strigaţi la Cel care oricând „poate să-i ajute pe cei ispitiţi” (Evrei 2.18).

  • 9 Aprilie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și, purtându-Și crucea, El a ieșit la locul numit „al Căpățânii”, care în evreiește se numește „Golgota”, unde L-au răstignit, și cu El pe alți doi, de o parte și de alta, și în mijloc pe Isus.

    Ioan 19.17,18


    Trei cuvinte aramaice (3) – Golgota: Locul Căpățânii

    Există trei cuvinte aramaice în Noul Testament care sunt asociate cu suferințele lui Hristos: Ghetsimani, Gabata și Golgota. Am văzut în meditațiile precedente că Ghetsimani înseamnă „teascul de ulei” și că Gabata înseamnă „loc înălțat”. Cel de-al treilea cuvânt, Golgota, înseamnă „locul căpățânii”.

    Numele este derivat de la forma unei stânci care se afla aproape de locul unde Domnul a fost răstignit și care semăna cu un craniu. Acest lucru poate fi adevărat, însă există o semnificație spirituală mai adâncă a acestui „loc al căpățânii”. Craniul este un simbol bine cunoscut al morții în multe culturi ale lumii. Este folosit, de exemplu, de formațiuni militare, ca un însemn care simbolizează puterea lor de a aduce moartea asupra dușmanilor lor.

    Realitatea tristă este că toți oamenii zac sub puterea morții: „printr-un singur om, păcatul a intrat în lume, și prin păcat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, pentru că toți au păcătuit” (Romani 5.12). Hristos însă a devenit Om și a murit, pentru ca, prin moarte, să-l desființeze pe cel care are puterea morții, adică pe diavolul.

    Puterea lui Satan a fost anulată (Evrei 2.14,15), iar moartea – vrăjmașul cel din urmă – va fi înlăturată pentru totdeauna din universul lui Dumnezeu, prin lucrarea triumfătoare a lui Hristos (1 Corinteni 15.26; Apocalipsa 21.4).

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Iată, acum este timpul potrivit; iată, acum este ziua mântuirii.

    2 Corinteni 6.2



    „Trebuie să iau decizia acum”

    La sfârșitul unei evanghelizări desfășurate în apropierea unei mine, un miner a venit la predicator și l-a întrebat cuprins de teamă: „Ce trebuie să fac pentru a fi mântuit?”. Duhul lui Dumnezeu îi arătase în timpul expunerii că este un păcătos pierdut. Atunci slujitorul Domnului i-a explicat încă o dată, cât mai simplu posibil, calea mântuirii, dar în sufletul minerului a rămas tot întuneric. Între timp se făcuse ora 23:00 și predicatorul l-a rugat pe bărbat să meargă acasă și să revină a doua zi. Cu o privire plină de spaimă, minerul a răspuns: „Nu, nu plec! Trebuie să iau decizia acum, în noaptea aceasta, sau niciodată!”. Astfel vorbirea lor s-a prelungit. Se făcuse ora 3:00 noaptea. Slujitorul lui Dumnezeu era deznădăjduit. Deodată însă credința salvatoare a pătruns ca o lumină în sufletul bărbatului. Bucuria și pacea îi umpleau inima și a exclamat fericit: „Acum m-am hotărât”.

    În acea zi, acel miner fericit a intrat la lucru în mină. Deodată, cu o zguduitură puternică, o mare parte din galerie s-a rupt și a îngropat mulți mineri, printre care și pe acesta. Numaidecât au început lucrările de salvare a celor îngropați. Unul dintre primii care au fost scoși a fost minerul întors de curând la Dumnezeu. El mai trăia, căci se auzea cum șoptea încet: „Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu! Azi-noapte m-am hotărât”. Acestea au fost ultimele sale cuvinte, pentru că a murit pe drumul către spital.

    Permiteți ca această întâmplare să vorbească conștiinței dumneavoastră! Probabil vreți să vă pocăiți cândva. De ce nu astăzi, de ce nu acum? Nu știm dacă mai ajungem ziua de mâine! Hotărâți-vă astăzi, căci astăzi mai este „ziua mântuirii”!

    Citirea Bibliei: Deuteronom 23.1-26 · Galateni 2.1-10

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    REZIDEȘTE-ȚI INTEGRITATEA! – Fundația S.E.E.R. România

    „Dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi…” (Luca 19:8)


    Zacheu se îmbogățise cerând de la oameni taxe mai mari decât pretindeau stăpânii romani, iar diferența și-o băga în buzunar. Dar după ce s-a întâlnit cu Domnul Isus, Zacheu a putut spune: „Dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.” Iar Domnul Isus a dat verdictul: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta” (Luca 19:9).

    Integritate nu înseamnă să regreți, să diminuezi consecințele dureroase, ori să încerci să controlezi nivelul daunelor. Integritate înseamnă pocăință sinceră, presupune adoptarea unor schimbări și a unui mod de viață care garantează faptul că în viitor vei face lucrurile diferit! Scriind despre integritate, un pastor menționa: „Oamenii se uită în jurul lor și văd promiscuitate, avort, boli cu transmitere sexuală… și deplâng dispariția integrității. Ei văd demnitari corupți, lideri luând mită, investitori care folosesc informația din interior ca să câștige averi nespus de mari… și astfel, se lamentează cu privire la dispariția integrității. Oamenii citesc despre soții bătute, soți fără loc de muncă și copii abuzați… și se întreabă ce s-a întâmplat cu dragostea!”

    Biblia ne spune: „Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte fără teamă” (Proverbele 11:3). A-ți reface integritatea înseamnă a recunoaște smerit că uneori gândurile tale nu ar putea fi tipărite pe hârtie, sau că ai greșit față de cineva și ar trebui să îndrepți lucrurile. Se estimează că 50% dintre creștinii americani trișează în declarația de venituri! Și se pare că tot cam același este și procentajul celor care nu declară că-L urmează pe Hristos!

    Integritatea înseamnă cine ești tu, de fapt, atunci când nu te vede nimeni. Iov a zis: „N-a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi-a numărat El toţi paşii mei? Dacă am umblat cu minciuna, de mi-a alergat piciorul după înşelăciune, să mă cântărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, şi-mi va vedea neprihănirea!” (Iov 31:4-6).

    Așadar, cum stai cu integritatea? Rezidește-o, începând de astăzi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 6:20-35


    Încă de la începutul cărţii, tânărului creştin i-a fost amintit (tot ca o îndatorire de frunte, imediat după teama de Domnul) să asculte de părinţi şi să li se supună lor (cap. 1.8,9). Versetele 20-22 fac o revenire asupra acestui subiect important, pentru a da învăţăturii oferite de tată şi de mamă acelaşi loc pe care Deuteronom 11.18,19 îl atribuie cuvintelor lui Dumnezeu (vezi şi Proverbe 23.22). A asculta de părinţi înseamnă, în lumina acestor versete, a asculta de Dumnezeu: lucru nu numai „drept” (Efeseni 6.1), ci şi „plăcut în Domnul„ (Coloseni 3.20). Fie ca această ascultare să se vadă în căminele creştine cu atât mai mult cu cât ea dispare atât de repede în lumea zilelor noastre! (2 Timotei 3.2). Influenţei căminului i se opune încă o dată cea a femeii străine, care personifică păcatul (cap. 2.16; 5.3,20, apoi 7.5). Să nu fim surprinşi de aceste avertismente repetate. Ştim din experienţă că ispitele îşi înnoiesc atacul; şi vor fi cu atât mai puternice, cu cât vor întâlni în gândurile sau în obiceiurile noastre necurăţii nejudecate.

    La rândul ei, lenea deschide larg porţile pentru poftele cărnii, aşa cum putem învăţa şi din istoria lui David şi a îngrozitorului său păcat (2 Samuel 11).

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne