TOTUL PENTRU GLORIA LUI
de Oswald CHAMBERS
Obiceiul de a te bucura de lucruri neplăcute
Pentru ca şi viața Lui Isus să se arate in trupul
nostru muritor.
2 Corinteni 4:10
Trebuie să ne formăm obiceiuri care să arate ce a făcut harul lui Dumnezeu în noi. Nu este vorba doar de a fi salvaţi de Iad, ci de a fi salvaţi pentru a arăta viaţa Fiului lui Dumnezeu în trupul nostru muritor, iar lucrurile neplăcute sunt cele care vor demonstra dacă arătăm sau nu în noi viaţa Lui. Manifest eu bunătatea fundamentală a Fiului lui Dumnezeu sau iritarea fundamentală a eului meu? Singurul fapt care va face să mă pot bucura de lucrurile neplăcute este dorinţa puternică de a lăsa ca viaţa Fiului lui Dumnezeu să se manifeste în mine. Indiferent cât de neplăcut ar fi un lucru, dacă spun: „Doamne, îmi face plăcere să Te ascult în această problemă”, imediat Fiul Lui Dumnezeu va ocupa locul de frunte, iar în viaţa mea umană se va manifesta ceea ce-L slăveşte pe Isus.Nu trebuie să existe nici o controversă. In momentul când asculţi de lumină, Fiul lui Dumnezeu se arată prin tine în acea situaţie; dar dacă te împotriveşti, Îl întristezi pe Duhul Său. Trebuie să te menţii într-o stare bună pentru ca viaţa Fiului lui Dumnezeu să se manifeste prin tine; nu te poţi menţine într-o stare bună daca laşi loc autocompătimirii. Împrejurările în care ne aflăm sunt mijloacele pe care Dumnezeu le foloseşte pentru a arăta extraordinara desăvârşire şi puritate a Fiului Său. Descoperirea unui nou mod de manifestare a Fiului lui Dumnezeu trebuie să ne facă inima să bată mai puternic. Una este să alegi un lucru neplăcut şi alta este să ajungi într-o situaţie neplăcută prin voia lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu te-a pus acolo, El îţi este de-ajuns pentru a-ţi împlini toate nevoile. Păstrează-ţi sufletul pregătit să manifeste viaţa Fiului lui Dumnezeu. Nu trăi niciodată din amintirea experienţelor trecute; îngăduie Cuvântului lui Dumnezeu să fie întotdeauna viu şi activ în tine.
MANA DE DIMINEAŢĂ
„Mărturia pe care ne-o dă cugetul nostru este că m-am purtat în lume şi faţă de voi, cu simplitate şi sinceritate înaintea lui Dumnezeu.” 2 CORINTENI 1:12
Ne putem lăuda şi noi ca apostolul Pavel cu o astfel de viaţă în „simplitate şi sinceritate”? Din nefericire, trebuie să admitem că în loc de „simplitate şi sinceritate”, vieţile noastre ar putea fi definite mai bine prin cuvintele „complicare şi dezordine.” în timp ce poate tânjim după cele dintâi, alegem, de fapt, de a trăi zilnic în celelalte. Cuvântul „simplitate” înseamnă necomplicat, neconfuz în ceea ce priveşte ţinta vieţii noastre. Pavel defineşte filipenilor viaţa sa în cuvintele: „Pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un câştig.” Am putea spune şi noi la fel sau mai degrabă se potriveşte inversul: „Pentru mine a trăi este un câştig.”? Dacă Domnul Isus este puterea care ne constrânge în vieţile noastre, dacă judecăm totul în raport cu El, daca dorinţele şi bunurile noastre sunt judecate după măsura Lui, atunci felul vieţii noastre va fi simplu şi sincer, nu complicat şi dezordonat, atât din punct de vedere fizic cât şi spiritual. Cuvântul „sincer” înseamnă „limpede”, „curat”, şi el defineşte o viaţă uşor de citit şi de înţeles, „o epistolă cunoscută şi citită de toţi oamenii… ca fiind epistola lui Hristos.” (Cap.3:2, 3). O, sinceritatea aceasta care lipseşte aşa de mult astăzi între noi unii faţă de alţii! Ne vedem, ne vizităm, ne întâlnim, ne socotim fraţi şi prieteni şi totuşi sinceritatea este departe de noi. „Dragostea să fie fără prefăcătorie…” spune Cuvântul la Rom. 12:9. Când apostolul Pavel scrie lucrul acesta corintenilor, el trecuse print-un „necaz… de care a fost apăsat peste măsură de mult” având şi viaţa în primejdie, dar tot corintenilor le vorbeşte şi de „primejdia între fraţi mincinoşi” (Cap. 11:26) Nimic nu poate destrăma o adunare mai uşor decât „fraţii” mincinoşi, nesinceri şi defăimători. Astfel de oameni au fost de la începutul Bisericii.Modelul nostru şi în privinţa aceasta este tot Domnul Isus. Adevărata bucurie a unei vieţi simple şi sincere poate fi realizată numai când izvorul, motivul şi obiectul ei sunt în Domnul Hristos.
„Pentru a remedia slăbirea spirituală trebuie mai întâi de toate ca Hristos însuşi să fie prezent în sufletele noastre. El trebuie să fie în mod obişnuit pentru noi, mijlocul de a judeca toate lucrurile.” J.N.D.
Un om nu este ce gândeşte sau spune el că este, nici cum judecă alţii că este, ci ceea ce spune purtarea lui că este. Viaţa lui de fiecare zi pronunţă verdictul asupra lui însuşi. Când gândeşti despre tine că eşti mai presus de alţi credincioşi, uită-te la Scriptură, la Domnul Isus, apoi vei vedea ce puţin semeni cu El.
MÂNTUIREA PRIN HRISTOS
Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER
„Acesta este Cuvântul Domnului vorbit lui Ieremia: „Scoală-te şi coboară-te în casa olarului; acolo te voi face să auzi cuvintele Mele.” Ieremia 18:1-2
Poporul Israel s-a abătut de la căile Domnului şi nu a mai vrut să asculte. Dumnezeu însă, prin îndurarea Lui îşi întinde mâna spre ei, şi le vorbeşte printr-o plidă. Ieremia s-a coborât în casa olarului, care tocmai lucra la roată şi vasul pe care-l făcea nu i-a reuşit. De aceea, din acelaşi material a făcut un vas după cum i-a plăcut; ” Nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta? Iată, cum este lutul în mâna olarului, aşa sunteţi voi în mâna Mea, casa lui Israel!” Zice Domnul lui Ieremia. El nu a renunţat la acest popor, cu toate că devenise neascultător faţă de El, şi le spune: „Deodată zic despre un neam, despre o împărăţie că-i voi smulge, că-i voi surpa, şi că-i voi nimici, dar dacă neamul acesta, despre care am vorbit astfel de la răutatea lui, atunci şi Mie Îmi pare rău de răul pe care Îmi pusesem de gând să i-l fac.” De aici putem vedea că oricât de decăzut ar fi omul, dacă se căieşte şi se întoarce la Dumnezeu este primit. În asemenea situaţii duşmanul încearcă să ne descurajeze: „Ai păcătuit, nu mai este har pentru tine.” Dar atunci trebuie să ne bazăm pe îndurarea Domnului şi să ne încredm în Cuvântul Lui, astfel putem avea parte de ajutor. Dar dacă Dumnezeu spune despre cineva că îl va sădi şi îl va creşte, şi totuşi acesta continuă cu răutatea, atunci Lui Dumnezeu Îi pare rău de-a binele pe care avea de gând să i-l facă. Da, Domnul este Dumnezeul dreptăţii şi al adevărului, dar şi un Dumnezeu al îndurării, al dragostei şi al răbdării, de aceea I Se cuvine slavă, cinste şi mulţumire acum şi în veşnicii! Amin!
TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU
de Charles H. SPURGEON
RĂNIREA FĂCUTĂ PENTRU VINDECARE
Veniţi să ne întoarcem la Domnul? Căci El ne-a sfâşiat,dar tot El ne va vindeca, El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rănile. Osea 6.1
Înainte de a vindeca, Domnul găseşte cu cale să lovească. El face aceasta cu mâna sigură a chirurgului, condusă de dragostea inimii Sale părinteşti. Dar înainte de a bandaja, El loveşte; fără aceasta ar fi o lucrare necompletă. Legea a fost dată înainte de Evanghelie; şi Dumnezeu face să se nască în noi simţământul nevoii de a ne întoarce la El, înainte de a ne veni în ajutor. Eşti tu zdrobit de lucrarea convingătoare a Duhului? Sau poate te găseşti în duhul robiei care-ţi însufla frică? Acestea îţi dau simţământul nevoii ca rănile inimii tale să fie legate şi vindecate prin Evanghelie.Nu deznădăjdui, sărmană inimă, ci vino la Domnul cu rănile tale sângerânde şi gândurile tale negre. Numai El te poate vindeca şi în aceasta e toată bucuria Sa; lucrarea Lui este de a bandaja inimile zdrobite, rănite, şi El singur are o îndemânare desăvârşită şi slăvită. Deci, nici o întârziere! Dar, să ne întoarcem la Domnul Dumnezeu de care ne-am depărtat. Să-I spunem de rănile noastre arzătoare şi să-L rugăm să-Şi termine lucrarea. Oare chirurgul face o tăietură ca apoi să-şi lase pacientul sa sângereze până va muri? Şi Tu, Domnul meu, ai putea sa laşi să se mărească suferinţa unui suflet şi a unei sărmane inimi tulburate? Nu, Doamne, aceasta n-o vei face niciodată!
DOMNUL ESTE APROAPE!
Calendar Biblic
Chiar dacă aş umbla prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău: pentru că Tu eşti cu mine; toiagul Tău şi nuiaua Ta mă mângâie. Tu îmi întinzi o masă înaintea vrăjmaşilor mei; miai uns capul cu untdelemn, paharul meu este plin de dă pe deasupra. Da, bunătatea şi îndurarea mă vor însoți în toate zilele vieții mele şi voi locui în casa Domnului zile îndelungate. Psalmul 23.46
Psalmul 23 (C)
Când trecem prin valea umbrei morții, Domnul este cu noi. El este acolo, cu toiagul şi cu nuiaua Lui – toiagul, pentru a îndepărta orice vrăjmaş, iar nuiaua, pentru a ne sprijini în slăbiciunea noastră. Dacă Domnul este Păstorul nostru, putem spune împreună cu psalmistul: „Nu mă tem de niciun rău, pentru că Tu eşti cu mine”.
În pustia acestei lumi suntem înconjurați de vrăjmaşi care doresc să ne lipsească de savurarea binecuvântărilor noastre şi să ne împiedice progresul spiritual. Domnul însă este Păstorul nostru, iar El ne pregăteşte un ospăț în chiar prezența vrăjmaşilor noştri. Nu numai atât, ci El ne pregăteşte şi pe noi pentru ospăț – ne unge capul cu untdelemn şi nu doar că ne umple paharul, ci îl face să dea pe deasupra.
Mai este şi drumul pe care trebuie săl străbatem în toate zilele vieții noastre. Fiecare zi are doza ei de îndatoriri, de dificultăți şi de împrejurări, mari şi mici. Dacă însă Îl urmăm pe Păstor, vom descoperi că bunătatea şi îndurarea ne vor însoți. Dacă ne vom ține strâns de Păstor, vom vedea tot mai clar mâna Lui în amănuntele vieții de zi cu zi şi vom distinge în ele bunătatea şi îndurarea Sa.
Privind dincolo de zilele noastre pe acest pământ, către eternitate, vedem că, dacă Domnul este Păstorul nostru, El nu numai că ne va conduce prin pustie, ci, în cele din urmă, ne va aduce în însăşi casa Domnului, pentru totdeauna. Pentru creştin, această casă este casa Tatălui, iar acolo, întradevăr, paharul nostru este plin de dă pe deasupra. Iar în acea zi, niciuna dintre oile Sale nu va lipsi. H. Smith
BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU
de Oswald CHAMBERS
O, Doamne, ce clar mi-ai arătat că Dumnezeu, şi numai Dumnezeu, contează. Fie ca niciodată să nu mă abat de la această măreaţă descoperire
MEDITAŢII ZILNICE
de Wim MALGO
«Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.» Apocalipsa 3,11
Domnul nu vine, încă aşteaptă! Dar şi noi aşteptăm cu nerăbdare marele moment când vom fi transformaţi şi vom primi un trup asemănător cu trupul Său divin şi când, cu o viteză de neînchipuit vom fi răpiţi pe norii cerului să-L întâmpinăm în văzduh. Acum însă ne găsim exact în perioada despre care evanghelistul Matei spune: «Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate şi au adormit» (Matei 25,5). Doresc să accentuez faptul că mai ales în această ultimă parte a drumului suntem în pericolul să obosim şi să aţipim. Pavel îi scrie lui Timotei: «Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă ca să se alipească de duhuri înşelătoare si de învăţăturile dracilor» (1 Tim. 4,1). Cine nu umblă în adevăr în faţa Domnului amorţeşte din punct de vedere spiritual şi îşi deschide inima pentru învăţăturile mincinoase ale demonilor. Să accepţi întregul adevăr înseamnă să fii cu toată viaţa ta în Cristos: «îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Cristos» (Rom. 13,14). Numai El este adevărul. Cine se îmbracă cu El rămâne treaz şi primeşte putere de biruinţă: «Ei l-au biruit, prin sângele Mielului» (Apoc. 12,11). Rămâi treaz! Dacă ai aţipit, Domnul îţi porunceşte: «Deşteaptă-te tu, care dormi, scoală-te din morţi şi Cristos te va lumina» (Efes. 5,14).
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
de Charles H. SPURGEON
Dimineaţa şi Seara
DIMINEAŢA
Impreună moştenitori cu Christos. Romani 8:17
Împărăţia nesfârşită a universului Tatălui Său este a lui Christos prin drept divin. Ca „moştenitor al tuturor lucrurilor”. (Evrei 1:2), El este singurul proprietar al vastei creaţii a lui Dumnezeu. El ne-a îngăduit să împărţim cu El această proprietate, prin virtutea moştenirii ratificate de Dumnezeu cu poporul ales. Străzile de aur ale paradisului, porţile de mărgărit, râul vieţii, binecuvântările veşnice şi slava nesfârşită sunt, prin binecuvântatul nostru Domn, ale noastre prin posesie veşnică. El împarte tot ce are cu poporul Său. El şi-a aşezat coroana regală pe fruntea bisericii, numind-o împărăţie, iar fiilor ei le-a spus că sunt „o preoţie împărătească” (1 Petru 2:9), o generaţie de împăraţi şi preoţi” (Apocalipsa 1:6). El s-a lipsit de coroană pentru ca noi să putem avea cununi de slavă. El nu doreşte să se aşeze pe tron până nu pregăteşte un loc tuturor oamenilor răscumpăraţi prin sângele Său. Atunci când fruntea este încununată, întregul trup străluceşte de onoare. Iată răsplata fiecărui creştin biruitor! Tronul lui Christos, coroana, sceptrul, palatul, comorile, hainele şi moştenirea sunt ale tale. De departe superior geloziei, egoismului şi lăcomiei — care nu aduc nici un avantaj celor ce le practică – Christos îşi împarte fericirea cu poporul Său. „Eu le-am dat slava pe care mi-ai dat-o Tu” (Ioan 17:22) „V- spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, şi bucuria voăstră să fie deplină” (Ioan 15:11). Zâmbetul Tatălui este mai plăcut, fiindcă este împărtăşit de poporul Său. Onorurile împărăţiei sunt mai demne de dorit, fiindcă poporul Său domneşte cu El în slavă. Biruinţa Sa este mai valoroasă, fiindcă prin ea poporul Său este învingător. El se bucură de tronul Său, fiindcă are loc acolo şi pentru ei. El se bucură de haina sa regală, fiindcă şi ei sunt îmbrăcaţi în veşminte împărăteşti. El se bucură de bucuria Lui, fiindcă îi cheamă să intre şi ei în ea.
SEARA
Va lua mieii în braţe, şi îi va duce la sânul Lui. Isaia 40:11
Cine este cel despre care se vorbeşte atât de frumos? Păstorul cel bun. De ce duce mieii atât de aproape de inimă? Fiindcă are o inimă bună, şi orice slăbiciune îl atinge. Suspinele, neştiinţa şi slăbiciunea mieilor fac apel la compasiunea Lui. Este datoria Lui, ca Mare preot, să aibă grijă de cei slabi. In afară de asta, El i-a răscumpărat cu sângele său, aşa că ei sunt proprietatea Lui. Trebuie să aibă grijă de cei care L-au costat atât de mult. Este responsabil pentru fiecare miel, legat prin legământ să nu piardă nici unul. Mai mult, ei sunt o parte din răsplata Sa slăvită. Dar cum înţelegem expresia „îi va duce”? Uneori El îi duce când nu îngăduie să sufere prea multe încercări. Viaţa este blândă cu ei. Adesea sunt „duşi” atunci când sunt învăluiţi în dragoste, ca să poată îndura totul mai uşor. Deşi nu au prea multe cunoştinţe, ştiu destule despre blândeţea Păstorului. Adesea El îi duce oferindu-le o credinţă foarte simplă, care ia făgăduinţele aşa cum sunt şi, în nădejde, aleargă la Isus cu orice necaz. Simplitatea credinţei lor le oferă o mare încredere, care îi ridică deasupra lumii. El duce mieii la sânul Său. Iată dragostea nemărginită. Iar purta El lângă inimă dacă nu i-ar iubi atât de mult? Apropierea este foarte strânsă; sunt atât de aproape încât nu s-ar putea apropia mai mult. Intre ei există o familiaritate sfântă, fiindcă Christos le oferă nenumărate dovezi de dragoste celor slabi. Ei sunt în perfectă siguranţă; cine i-ar putea lovi lângă inima Lui? Duşmanul ar trebui să-L lovească pe Păstor întâi. Ei au parte de odihnă desăvârşită şi mângâiere blândă. Cu siguranţă, suntem departe de a vedea pe deplin infinita iubire a lui Isus!
IZVOARE IN DEŞERT
Chiar în ziua aceea, [Avraam a făcut] după porunca pe care i-o dăduse Dumnezeu. (Geneza 17:23)
Ascultarea imediată este singura formă de ascultare, ascultarea întârziată este neascultare. De fiecare dată când Dumnezeu ne cheamă să facem ceva, El Se oferă să facă un legământ cu noi. Partea noastră este să ascultăm, şi apoi El Îşi va face partea şi ne va trimite o binecuvântare specială.
Singurul mod de a fi ascultător este să asculţi imediat – „chiar în ziua aceea„, cum a făcut Avraam. Ştiu că de multe ori amânăm să facem ceea ce trebuie să facem, şi mai târziu ne străduim s-o facem cât de bine putem. Cu siguranţă aceasta este mai bine decât să n-o facem deloc. Atunci, însă, în cel mai bun caz este doar o încercare schiloadă, desfigurată şi parţială de a ajunge la ascultare. Ascultarea amânată nu ne va aduce niciodată binecuvântarea deplină pe care Dumnezeu intenţiona să ne-o dea sau ceea ce ar fi adus dacă am fi ascultat cât mai devreme posibil.
Ce păcat că ne furăm singuri, şi-L furăm şi pe Dumnezeu şi pe alţii, cu întârzierile noastre! Adu-ţi aminte, „chiar în ziua aceea” este felul Genezei de a spune: „Fă-o acum!” din Mesaje pentru vegherea de dimineaţă
Martin Luther spunea odată: „Un adevărat credincios va crucifica sau va omorî întrebarea «De ce?». El va asculta pur şi simplu fără să pună întrebări”. Şi eu refuz să fiu unul din acei oameni despre care Domnul a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, cu nici un chip nu credeţi!” (Ioan 4:48). Voi asculta fără să pun întrebări.
Ai noştri să nu replice,
Ai noştri să nu caute motive,
Ai noştri doar să facă şi să moară.
Ascultarea este rodul credinţei; răbdarea este floarea timpurie din pomul credinţei. Christina Rossetti
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
Volumul III
Isaia 21.11-17; 22.1-11
Pe lista vrăjmaşilor lui Israel trebuie să ne aşteptăm să găsim şi Edomul (aici Duma sau Idumeea). Profeţia în legătură cu el este, pe cât de scurtă, pe atât de gravă. Santinela credincioasă, pusă din ordinul Domnului (21.6), este provocată de batjocoritorii din Seir: „Cât mai este din noapte?” (v. 11; comp. cu 2 Petru 3.3,4); iar răspunsul este deopotrivă serios şi urgent: „Vine dimineaţa…” (pentru cei care o aşteaptă: vezi Romani 13.12), „de asemenea şi noaptea”, noaptea eternă, pentru cei care sunt pierduţi! Creştini, să fim santinele vigilente, conştiente de slujba noastră pentru păcătoşi, de a-i îndemna: Întoarceţi-vă, reveniţi!” Să mergem „în întâmpinarea celui însetat”, pentru a-i da apă (v. 14).După „Profeţia împotriva Arabiei…”, ţară a cărei glorie de asemenea trebuie să ia sfârşit, găsim, odată cu începutul cap. 22, „Profeţia despre Valea viziunii”. Recunoaştem în această profeţie însuşi Ierusalimul, în starea sa de necredinţă. Ce descriere tragică şi pătrunzătoare! Toată cetatea fierbea, oamenii erau strânşi pe acoperişuri de beton pentru a asista la dezastrul său. Nu luaseră ei toate măsurile de precauţie posibile (v. 8-11)? Da, dar cu excepţia singurei măsuri necesare: aceea de a privi spre „Cel care a făcut acestea”, spre Domnul Dumnezeul lor.
PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE
Text: Matei 18:21-33
…iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Cristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Coloseni 3:13
DE CE POŢI IERTA
Uneori ne este greu să-i iertăm pe alţii. Ştim că nu este corect să ţinem duşmănie, dar este o luptă să trecem cu vederea tratamentul rău pe care l-am îndurat. Când nu iertăm, lucrarea noastră pentru Domnul îşi pierde din interes, bucuria se dimi- nuează, părtăşia noastră cu Domnul şi cu alţii are de suferit. Dar, slavă Domnului, există o soluţie! Dacă reflectăm la cât de multe ne-a iertat Dumnezeu, vom găsi că este uşor să-i iertăm pe cei ce ne-au rănit. Un canadian, pe nume Macdonald Dubh, a învăţat această lecţie în primii ani când s-a întors la Domnul. Când a primit mântuirea, inima îi era plină de resentimente şi de gânduri de răzbunare faţă de un om care îl tratase deosebit de ruşinos. Dar în ziua când şi-a pus încrederea în Cristos, s-a gândit numai la problema păcatului său. Gândurile la felul cum fusese tratat de rău nici nu i-au mai trecut prin minte. Imediat după aceea, omul care l-a condus la Domnul i-a făcut o vizita şi a discutat cu Dubh despre responsabilitatea de a-l ierta pe cel ce l-a tratat atât de crud. Cu lacrimi în ochi, acest nou creştin i-a spus: „Oh, este un lucru mic. Este atât de puţin faţă de mulţimea păcatelor de care am fost iertat!” Ai fost tratat şi tu cum nu trebuie, neînţeles sau calomniat? Ţi-au trecut prin minte gânduri de răzbunare? Dacă da, atunci începe să reflectezi la mulţimea păcatelor pe care ţi le-a iertat Cristos. Vei putea cu greu să mai ţii duşmănie pe cineva. Vei fi eliberat de un spirit de amărăciune. Vei pierde dorinţa de-a te răzbuna. „Cum v-a iertat Cristos, aşa iertaţi-vă şi voi.” P.R.V.
Să-ntorc obrazul celălalt
Ajută-mi s-o fac ca Tine,
Trăind sentimentul înalt
Al iertării depline. – Monroe
Ne putem opri de a-i mai ierta pe alţii când Cristos se va opri să ne mai ierte pe noi.
DOMNUL ESTE APROAPE – GBV
http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape
Voi vesti Numele Tău fraţilor mei… Psalmul 22.22
Aceste cuvinte stau în strânsă legătură cu versetul anterior: „Da, Tu M-ai scăpat din coarnele bivolului!” care vorbeşte în chip profetic despre învierea Domnului Isus. In Ioan 20 găsim împlinirea acestei profeţii. Când a înviat din morţi Domnul Isus a vestit Numele lui Dumnezeu, care învie şi morţii. Când S-a întâlnit cu Maria Magdalena a spus către ea; „Ci du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru” (Ioan 20.17). Niciodată înainte nu i-a numit pe ucenicii Săi „fraţi”. A mai spus: „Nu Mă ţinea.” El nu avea în vedere acţiunea zidirii împărăţiei. Aceasta o va face mai târziu. Dar avea în plan ceva mult mai măreţ. A vrut să se înalţe la Tatăl Său şi acum şade la dreapta, ca Acela care a proslăvit pe Dumnezeu în ce priveşte păcatul. El are o îndoită îndreptăţire să se afle pe acest loc; mai întâi fiindcă este Fiul lui Dumnezeu şi apoi fiindcă, El Fiul Omului a efectuat această lucrare. Dreptatea lui Dumnezeu i-a conferit locul „la dreapta măririi în ceruri.” El poate acum prin puterea lucrării Sale efectuate ca Fiu al Omului să unească pe fraţii Săi cu El însuşi. În dumnezeirea Sa rămâne „singurul născut din Tatăl” – noi niciodată nu putem să fim înălţaţi la această stare dumnezeiască. Dar ca Fiul Omului uneşte pe toţi fraţii Săi cu El. Le dă în faţa lui Dumnezeu poziţia slăvită de a fi mădularele unei familii dumnezeieşti. Credinţa se bucură de pe acum de această stare minunată, de această legătură care s-a înfăptuit. Cu ochiul credinţei îl vedem pe El acolo, la dreapta Tatălui, dar îl simţim zi de zi cu noi îmbărbătându-ne cu cuvintele Sale. E minunat acest adevăr, că ştim că acolo unde e El suntem şi noi şi eu personal şi ceea ce îi aparţine Lui îmi aparţine şi mie.Este nevoie să ne împotrivim nu numai relelor din trecut, dar şi stricăciunii din vremea de faţă, când multele abateri ale lumii păgâne au ajuns la maturitate şi se împodobesc cu haine creştineşti.
SĂMÂNȚA BUNĂ
http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna
Vezi dacă sunt pe o cale rea, și du-mă pe calea veșniciei!
Psalmul 139.24
Ești gata?
Uneori, în mijlocul vieții, ne străbate deodată gândul: dacă acum, în această clipă, ai fi chemat să stai în fața lui Dumnezeu, ai fi gata, într-adevăr pe deplin gata? Ai putea să pășești înaintea Lui fiind conștient de harul Lui? Sau îți bate inima, pentru că acest gând l-ai amânat de sute de ori? Deodată îți stau în fața sufletului nenumărate evenimente din viața ta, pe care le credeai de mult uitate.
Au fost cuvinte cu care ai rănit pe alții sau sentimente amare care au neliniștit tot mereu inima ta, pentru că ți-au adus nedreptate? – Un lucru, pe care ai vrut să-l aduci în ordine, dar n-ai găsit nici puterea, nici curajul?
Dar așa cum au venit aceste gânduri, așa s-au dus, și timpul a zburat mai departe. Ai mers prin viață fără să te gândești ce se va întâmpla cu tine când va veni Hristos sau vei fi chemat. Poate te liniștești cu gândul: mai am timp să pun totul în ordine; moartea nu va veni deodată, neașteptat.
Cât de cu totul altfel sunt gândurile lui David în psalmul acesta! Rugăciunea lui a fost: „Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima!” (Psalmul 139.23). El și-a dorit ca orice „cale rea”, orice influență în viața lui, ca-re ar îngreuia umblarea în viață cu Dumnezeu, să o recunoască și să o îndepărteze. Atunci, Dumnezeu poate să-l îndrume „pe calea veșniciei”. – Un asemenea drum, care duce în pacea lui Dumnezeu în veșnicie, trebuie să fie și în viața noastră.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
www.fundatiaseer.ro
SPUNE ADEVĂRUL IN DRAGOSTE!
„Credincioși adevărului, în dragoste” (Efeseni 4:15)
Chiar si într-o relație extraordinară vei avea neînțelegeri. De aceea trebuie să înveți să te cerți corect. Pavel vorbește despre asta în următorii termeni: „credincioși adevărului, în dragoste, să creștem în toate privințele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos”. Dacă ai locui într-o familie în care domnesc tensiunea și cuvintele pline de mânie, vei descoperi că încerci să eviți cu orice preț certurile. Tăcerea, însă, nu rezolvă problemele; ci face ca între voi să apară diferende mocnite. Ce trebuie să faci? Mai întâi, încearcă să înțelegi diferența dintre un conflict sănătos și unul nesănătos. într-o căsnicie instabilă, ostilitatea țintește în punctul sensibil al soțului/soției prin comentarii precum: „nu faci niciodată nimic cum trebuie!” și „de ce am acceptat de la început să mă căsătoresc cu tine?” și „începi să semeni tot mai mult cu maică-ta pe zi ce trece!”. Astfel de remarci lovesc chiar în centrul stimei de sine a soțului/soției. Din contră, conflictul sănătos se concentrează pe problemele care au dus la neînțelegere. De exemplu: „Mă deranjează când nu-mi spui că vei întârzia la cină” sau „M-am simțit prost când m-ai făcut să par ridicol aseară la biserică”. Poți vedea diferența? Chiar dacă cele două abordări pot duce la aceeași ceartă, prima atacă demnitatea soțului/soției în timp ce a doua abordare aduce în discuție sursa conflictului. Când înveți să faci această importantă distincție, puteți trece peste neînțelegeri fără a vă răni și a vă insulta reciproc. în plus, atunci când crezi că ai un avantaj face ca soțul/soția ta să se simtă rănit(ă) și supărat(ă), și amândoi aveți de pierdut. Nu uita: când cineva se simte iubit și prețuit, acea persoană este în general mai deschisă și mai receptivă la ceea ce ai de spus.
Mana Zilnica 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.