Mana Zilnica

Autor: Mana Zilnica

  • 14 Februarie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Acela Mă va glorifica, pentru că va primi din ce este al Meu și vă va face cunoscut.
    Nu-L întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, cu care ați fost pecetluiți.

    Ioan 16.14; Efeseni 4.30



    Auzim câteodată întrebarea: «Ce înseamnă să întristezi pe Duhul Sfânt? Oare așa ceva se întâmplă când, de exemplu, mințim, furăm, înjurăm sau facem alte lucruri nelegiuite?».

    Aceasta este o întrebare importantă. Nu mai este nevoie să spunem că, dacă un creștin păcătuiește în felurile descrise mai sus, Duhul Sfânt este foarte întristat. El este Duhul Sfânt și, în mod necesar, este întristat de orice lucru nesfânt. Totuși, El poate fi foarte întristat și de cineva a cărui purtare este exemplară.

    Voi folosi o ilustrație pentru ceea ce vreau să spun. Să presupunem că sunt în vizită la un prieten, iar el îmi arată pozele dintr-un album. Arătând către o fotografie, el îmi spune: «Aceasta este rudă a mea, foarte dragă mie, care a plecat peste hotare», după care continuă să vorbească despre persoana respectivă cu multă dragoste și căldură. La un moment dat, ridicându-și ochii, vede că eu mă uit pe fereastră, preocupat de ceva ce se întâmplă pe stradă. Lipsa mea de atenție îl întristează pe prietenul meu. «N-are rost să-i arăt albumul», își spune el, „fiindcă nu-l interesează”. Așa că-l închide și-l pune deoparte.

    Duhul Sfânt Se află aici, pe pământ, și are, ca să zicem așa, un minunat album cu fotografii. Toate prezintă aceeași Persoană glorioasă: pe Domnul Isus, iar Duhul Sfânt dorește cu ardoare să ne descrie frumusețea, dragostea și gloria Lui. Dacă, în loc să-L ascultăm, privim în altă direcție, ocupați cu lucrurile lumii și preocupați cu diverse alte scopuri, El va fi întristat și va închide albumul. Cu alte cuvinte, El va înceta să-L mai prezinte pe Hristos inimilor noastre și va începe lucrarea de a ne mustra, punând stavilă bucuriei și mângâierii pentru sufletele noastre.

    H. P. Barker

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi.

    2 Corinteni 5.17



    O corabie în derivă

    Aflată în plină glorie, actrița Greta Garbo (1905-1990), la vârsta de 36 de ani, din motive necunoscute de noi, s-a retras din viața publică. „Nu-mi găsesc niciun loc unde să trăiesc. Sunt ca o corabie în derivă„, spunea cunoscuta actriță. Respingerea publicității i-a făcut o și mai mare reclamă. Până la sfârșitul vieții, Greta Garbo s-a ocupat de grădinărit. Astfel, ea își petrecea tot timpul printre flori și legume. „Viața ar fi minunată, dacă am ști ce să facem cu ea„, afirma Greta Garbo. Iată o afirmație care ar trebui să ne dea de gândit. Însă viața fără Dumnezeu este ca o corabie aflată în derivă.

    Ce vedem dacă privim la noi înșine, la lume, la Satan, la convingerile noastre, la poziția noastră, la educația noastră, la prietenii noștri, la obstacolele noastre, la necazurile noastre, la cei dragi ai noștri, la plăcerile sau la posesiunile noastre pământești, la cauzele sau la interesele noastre, la sinceritatea sau la tăria noastră? Eșecuri și neîmpliniri! Ce găsim privind la păcatele noastre, la pretenția dreptății noastre, la faptele noastre înaintea oamenilor, la succesul nostru, la darurile noastre spirituale, la întristarea și umilința pentru păcatul nostru, la bucuria poziției noastre, la tăria siguranței noastre? Iarăși eșecuri, neîmpliniri și o corabie aflată în derivă! Dar totul se schimbă din momentul în care cineva își pune încrederea în Mântuitorul care poate face totul nou în gândire și în felul de a trăi.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ TE RIDICI DIN NOU (1) – Fundația SEER

    „Chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăși” (Mica 7.8)

    Fiecare dintre noi experimentează descurajarea, din când în când… Lucrul acesta se poate întâmpla pe culmile succesului și ale victoriei. Consilierii spun că pentru fiecare vârf există o vale corespunzătoare. Descurajarea poate fi cauzată de cei din jurul nostru, cineva în care am avut încredere ne dezamăgește și experimentăm mânia și resentimentul.

    Când ne pierdem locul de muncă nu pierdem numai siguranța financiară; uneori ne pierdem identitatea și simțul valorii personale. Cauza depresiei noastre este deseori de natură fizică. Când nu ne odihnim suficient, nu mâncăm sănătos și nu facem sport, ne simțim epuizați. Alteori cauza este de natură chimică. Când mesagerii chimici ai creierului care se numesc neuro-transmițători sunt sănătoși, și noi suntem sănătoși. Dar când unii dintre acești neuro-transmițători, cum sunt serotonina și dopamina sunt absenți, au valori scăzute sau se află într-un dezechilibru, ne luptăm și ne simțim epuizați. În acest caz poate este necesară medicamentația pentru a corecta dezechilibrul chimic. Și cauza poate fi și de natură spirituală.

    Domnul Isus a zis că Satan vine ca să „fure, să junghie și să prăpădească” (Ioan 10.10). De aceea Biblia spune: „Întăriți-vă în Domnul și în puterea tăriei Lui. Îmbrăcați-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteți ține piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva… stăpânitorilor întunericului…” (Efeseni 6:10-12). De multe ori războiul spiritual este cel care se află la rădăcina problemelor, sau noi exacerbăm problemele… Așadar, în fiecare dimineață când te îmbraci, asigură-te că îți iei armura spirituală și primești din „puterea Sa” pentru toată ziua. Când ești căzut, acesta este secretul prin care te poți ridica din nou.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    1 Samuel 3:1-21


    Din fragedă copilărie, Samuel a aparţinut Domnului şi I-a slujit. Dar îi lipsea cunoaşterea personală a Domnului şi mesajul Cuvântului Său (v. 7). Este posibil ca cineva să fie mântuit, să se bucure de aceasta şi totuşi să nu-L cunoască în mod personal pe Mântuitorul. Aşa a fost cazul cu Iov, cel care a trebuit să mărturisească: „Auzisem de Tine cu auzul urechii, dar acum ochiul meu Te vede“ (Iov 42.5). Este probabil cazul multor tineri creştini. Ei trebuie să-I ceară Domnului Isus să li Se facă cunoscut tot mai mult.

    Dumnezeu vorbeşte! Nu prin viziuni, ca în trecut, ci prin Sfânta Scriptură, care se adresează fiecăruia. Trebuie să o citim ca şi cum ar fi fost scrisă numai pentru noi. Atitudinea lui Samuel este cea pe care trebuie s-o adoptăm de fiecare dată când ne deschidem Bibliile – „Vorbeşte, Doamne, pentru că robul Tău ascult㓠(v.9). De asemenea, trebuie să fim gata să facem orice ne va spune Domnul. Da, acest frumos răspuns al lui Samuel ne invită să ne punem pe noi înşine complet la dispoziţia Domnului, întrebându-L, asemeni lui Saul imediat după convertirea sa, „Ce să fac, Doamne?“ (Fapte 22.10).

    Eli aude toate cuvintele solemne pe care i le rosteşte cu grijă tânărul slujitor. Se supune şi el îndată: „Este Domnul: să facă ce este bine în ochii Săi!“ (v. 18).

  • 13 Februarie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Te rog, lasă-mă să merg în ogor și să culeg spice.

    Rut 2.2



    Care este semnificația spirituală a culesului? Trebuie să ne aducem aminte că primul capitol din cartea Rut ne spune, la sfârșit, că era „începutul secerișului orzului”. Naomi și Rut se găseau deci în mijlocul belșugului, însă, oricât de îmbelșugat ar fi secerișul, dacă nu este cules, nu va putea să-i hrănească pe cei flămânzi. Secerătorii și culegătorii trebuie să-și facă treaba, altfel vor fi înfometați în mijlocul belșugului. Culegând, Rut lua pentru sine și pentru Naomi acea provizie bogată pusă la dispoziția lor de către domnul secerișului.

    Putem spune și noi deci că, în sfera spirituală, culesul înseamnă însușirea de către cel credincios a binecuvântărilor spirituale pe care Dumnezeu i le-a dăruit. În istoria lui Israel, Dumnezeu a dat acestui popor un drept absolut asupra țării, ale cărei hotare erau fixate cu exactitate. Totuși, Dumnezeu a spus: „Orice loc pe care talpa piciorului vostru îl va călca, vi l-am dat”. Trebuia ca ei să ia în stăpânire țara. La fel, Pavel ne spune cu toată încrederea că cei credincioși sunt binecuvântați cu orice binecuvântare spirituală în locurile cerești în Hristos, însă acest lucru nu-l face să nu se roage pentru o lucrare specială a Duhului Sfânt în omul dinăuntru, pentru ca cei credincioși să poată înțelege care este lărgimea, lungimea, adâncimea și înălțimea tuturor acestor binecuvântări spirituale.

    A fost o zi minunată în viața noastră atunci când Domnul ne-a chemat și ne-a adus la El, când am înțeles că păcatele noastre au fost iertate, că am fost pecetluiți cu Duhul Sfânt și că am fost astfel făcuți părtași moștenirii sfinților în lumină. Și, deși nu poate exista creștere în poziția noastră, totuși apostolul ne îndeamnă să creștem „prin cunoașterea adevărată a lui Dumnezeu” (Coloseni 1.10). Și totuși, ce culegători sărmani suntem! Cât de puțin am pătruns în bogățiile insondabile ale lui Hristos!

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dar îmi voi da silința ca și după plecarea mea să vă puteți aduce totdeauna aminte de aceste lucruri.

    2 Petru 1.15



    Misiunea unui medic – Henri Rossier (4)

    „În ceea ce mă privește, doresc să vă mulțumesc pentru sprijinul vostru îndelungat și pentru afecțiunea statornică arătată față de cei dragi ai mei. La plecare aș dori să-mi cer iertare tuturor acelora pe care, în timpul lungii mele vieți, i-am rănit sau i-am ofensat, precum și acelora cărora nu le-am fost totdeauna ajutorul necesar. Domnul să trezească dintre frații tineri pe aceia ale căror inimi să fie pline de dăruire, care să se hrănească din Cuvântul Său, care cu rugăciune stăruitoare să se lase folosiți în lucrarea Sa ca adevărați slujitori ai Adunării și care să rămână păziți fără poticnire până în ziua lui Hristos. În sfârșit, aș dori să îi atenționez pe frați în special cu privire la două pericole, cel al asemănării cu lumea, care se arată astăzi în interesul față de lucrurile acestei lumi și în aceeași măsură în slăbirea interesului pentru Cuvântul lui Dumnezeu; în al doilea rând, pericolul care se arată în acționarea potrivit voii proprii, care ar însemna distrugerea mărturiei pe care Domnul ne-a încredințat-o. Adevărata dragoste de frați trebuie să se împletească cu umblarea pe calea îngustă, adică cu ascultarea strictă față de întregul Cuvânt al lui Dumnezeu. Aceasta este dorința fierbinte a slabului dumneavoastră frate în Hristos, H. Rossier.”

    Henri Rossier a fost un creștin credincios Stăpânului său, pe care L-a slujit cu hotărâre prin activitatea sa. Stilul simplu al scrierilor lui Rossier este recunoscut de toți cititorii săi.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    GÂNDEȘTE ALTRUIST. DĂRUIEȘTE CU GENEROZITATE – Fundația SEER

    „Fiecare din voi să se uite… la foloasele altora.” (Filipeni 2:4)

     Apostolul Pavel scrie: „Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora. Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus” (Filipeni 2:3-5). Devii tot mai altruist atunci când iei hotărârea de a nu te mai gândi atât de mult la tine și de a începe să cauți modalități de a-i ajuta pe ceilalți.

    Dacă dorești să semeni mai mult cu Hristos și să fii mai altruist, începe să faci aceste două lucruri:

    1) Implică-te în problemele oamenilor cu nevoi. E un lucru riscant? Firește! Riști să fii respins, să nu fii înțeles… riști să faci greșeli… Dar când ești altruist, ajungi să poți vedea nevoile cuiva și să faci ceva pentru a i le împlini. Cu alte cuvinte, te implici!

    2) Dăruiește în ascuns și fără semnătură. Domnul Isus ne-a atenționat: „să nu vă îndepliniți neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei; altminteri, nu veți avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri… Ci tu, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta, pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti.” (Matei 6:1-4).

    E mai ușor să dăruiești când ai parte de recunoaștere, decât atunci când nimeni nu știe de fapta ta. Însă cei ce dăruiesc pentru recunoaștere și aplauze și-au primit deja răsplata (vezi Matei 6:2). Există beneficii spirituale, mentale și emoționale pentru cei care dăruiesc în ascuns. Încearcă! Împlinirea pe care o vei simți te va încuraja să faci din „dăruirea în ascuns” un mod de viață.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    1 Samuel 2:27-36


    În ochii poporului, conduita rea a fiilor lui Eli era scandaloasă. Şi ce dezonoare a adus ea numelui lui Dumnezeu! Hofni şi Fineas (acesta din urmă poartă chiar numele unui mare preot credincios: Numeri 25.11) fuseseră crescuţi în apropierea sanctuarului, în strâns contact cu adevărurile divine. Mare era răspunderea lor comparativ cu cea a poporului! Mare este şi răspunderea noastră, dacă am avut aceleaşi privilegii conferite de educaţia pe care am primit-o!

    Eli, în sine un om evlavios, n-a ştiut să-şi înfrâneze copiii. În mod cert a încercat să-i mustre (v. 23), dar i-a lipsit fermitatea. Unii copii îi găsesc pe părinţii lor câteodată prea severi. Ei ar trebui să ia în considerare consecinţele educaţiei lipsite de fermitate asupra fiilor lui Eli! Chiar pentru Eli însuşi, aceste urmări au fost dramatice: casa lui a fost scoasă din slujba preoţiei, fiii săi au fost omorâţi în aceeaşi zi. Un profet este trimis să-i aducă acest trist mesaj. Noul Testament confirmă că, atunci când copiii unui slujitor al lui Dumnezeu nu sunt supuşi şi disciplinaţi, ei pot anihila toată puterea serviciului tatălui lor (1 Timotei 3.4, 5). Sub incidenţa acestui avertisment se poate afla familia unuia sau altuia dintre tinerii noştri cititori.

  • 12 Februarie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și a ajuns la Derbe și la Listra. Și, iată, acolo era un ucenic cu numele Timotei, fiu al unei iudeice credincioase, dar al unui tată grec. El avea bună mărturie de la frații din Listra și din Iconia. Pe el îl voia Pavel ca să plece împreună cu el; și, luându-l, l-a circumcis, din cauza iudeilor care erau în acele locuri, pentru că toți știau că tatăl lui era grec.
    Apoi, după paisprezece ani, m-am suit din nou la Ierusalim cu Barnaba, luându-l cu mine și pe Tit. Și m-am suit potrivit unei descoperiri și le-am prezentat evanghelia pe care o predic printre națiuni, dar în special celor mai de seamă, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar; dar nici Tit, care era împreună cu mine, fiind grec, n-a fost obligat să se circumcidă.

    Fapte 16.1-3; Galateni 2.1-3



    Atât Timotei, cât și Tit au început să-L slujească pe Domnul ca ajutoare ale apostolului Pavel. Vedem că atunci când Pavel l-a luat pe Timotei cu el în cea de-a doua călătorie misionară a lui, mai întâi l-a circumcis, din cauza iudeilor din acel ținut. Mai târziu, în Epistola sa către Galateni, Pavel folosește argumentul de a nu-l fi circumcis pe Tit, atunci când l-a luat cu el la Ierusalim. De ce a făcut el această diferență?

    Mama și bunica lui Timotei erau iudeice evlavioase, care îl învățaseră pe acesta încă din copilărie scripturile Vechiului Testament. Tatăl său era grec, lucru cunoscut de toți. Legea iudaică, chiar și în prezent, consideră un copil a fi iudeu dacă mama lui este iudeică. A aduce un tânăr iudeu necircumcis într-o sinagogă, unde Pavel obișnuia să intre în cetățile pe care le vizita, ar fi fost un lucru jignitor pentru iudei. Principiul lui Pavel era: „Cu iudeii m-am făcut iudeu, ca să-i câștig pe iudei” (1 Corinteni 9.20). El evita astfel să fie o pricină de poticnire pentru cei pe care încerca să-i câștige pentru Domnul – un excelent principiu pe care trebuie să-l urmăm și noi. Vedem deci că Timotei a învățat devreme ce însemna să-și ia partea la suferință, ca un bun ostaș al lui Isus Hristos (2 Timotei 2.3).

    Tit, care era grec, a mers împreună cu Pavel la Ierusalim, unde avea să se dezbată problema dacă era necesar ca cei dintre neamuri să fie circumciși pentru a fi mântuiți. Mântuirea este doar prin credința în Hristos. Accentuând acest principiu, Pavel dinadins nu l-a circumcis pe Tit, fiindcă acest lucru ar fi fost cu totul nepotrivit.

    E. P. Vedder, Jr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Ca niște buni administratori ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare dintre voi să slujească altora după darul pe care l-a primit.

    1 Petru 4.10



    Misiunea unui medic – Henri Rossier (3)

    Henri Rossier a scris pe 16 noiembrie 1921, pentru cei care veneau după el, un ultim mesaj, plin de învățăminte:

    „Către frații mei: Gândul de a pleca acasă la Domnul meu îmi este foarte plăcut și nu este tulburat de nimic. Este ancorat în pacea cu Dumnezeu. În ciuda legăturii familiale foarte fericite, nu îmi pare rău de nimic, iar Dumnezeu știe că îi iubesc pe toți ai mei și pe toți frații și că prețuiesc afecțiunea lor. Dacă nu simt nicio amărăciune la gândul de a părăsi aceste persoane, atunci cu atât mai puțin la gândul de a părăsi lucrurile de pe acest pământ. Singurul lucru care mi-ar putea provoca un anumit regret ar fi întreruperea lucrului început. Însă, referitor la slujba mea deosebită pentru Adunarea Sa, am încredere deplină că Domnul Se va îngriji, prin faptul că El, până la revenirea Lui, va pregăti unelte potrivite pentru această misiune. El S-a îngrijit deja de cea mai importantă ediție, aceea a Sfintei Scripturi… Un lucru doresc totuși să savurez tot mai mult ca preludiu al fericirii veșnice: prezența personală a Domnului într-o vreme în care noi nu Îl vedem încă – prezența Lui, care se exprimă prin cuvintele: «Tu ești cu mine». Cred că noi toți ar trebui să căutăm aceasta. Las în urmă tuturor fraților mei acest cuvânt: Coloseni 3.13-15. Las în urmă tuturor fraților care sunt preocupați cu lucrarea un alt cuvânt: Romani 12.3″.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    STAI SAU SLUJEȘTI? – Fundația SEER

    „Căci care este mai mare: cine stă la masă sau cine slujește la masă?” (Luca 22:27)

    Lumea venerează bogăția, puterea, talentul și faima. Și uneori consideră slujirea drept înjositoare. Dar Domnul Isus a folosit o unitate de măsură diferită, când i-a întrebat pe ucenici: „Care este mai mare: cine stă la masă sau cine slujește la masă?” Apoi, El a dat un răspuns, și a adăugat: „Eu totuși, sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujește la masă.” Apostolul Pavel spune că Isus „S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob…” (Filipeni 2:7) Pentru a fi slujitor, trebuie mai întâi să te golești de egoismul tău, iar acest lucru înseamnă moarte față de sine. În calitate de creștini, ne place să ne numim slujitori… dar cum reacționăm oare atunci când suntem tratați ca atare? În camera de sus, ucenicii căutau fiecare un loc bun unde să se așeze, dar Domnul Isus a căutat un loc de unde să slujească! Și în timp ce ei așteptau să fie slujiți, El a luat un lighean și le-a spălat picioarele murdare și pline de bătături. Îți poți imagina cum s-au simțit? Lumea clasifică rangul cuiva după numărul de oameni care îl slujesc… dar Dumnezeu este mult mai interesat de numărul celor pe care tu îi slujești! El îi onorează pe cei ce fac o lucrare lipsită de egoism, fără să se plângă sau să caute recunoaștere. Așadar, iată întrebarea care se ridică: cu ce te ocupi mai mult zilele acestea – cu „statul la masă” sau cu „slujitul?” Dacă mai mult stai la masă, e timpul să-I ceri lui Dumnezeu un duh altruist și o inimă de slujitor, și să începi să cauți ocazii de a sluji oriunde te duce El. De ce? Pentru că Domnul Isus a trăit ca să slujească, iar Cuvântul Său pentru tine este acesta: „Robul nu este mai mare decât stăpânul său” (Ioan 15:20).


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    1 Samuel 2:12-26


    Aşa cum promisese, Ana s-a despărţit de fiul ei, care de atunci încolo a locuit cu Eli la Şilo, în prezenţa Domnului. Să remarcăm contrastul dintre acest mic copil care slujea şi fiii lui Eli, deja adulţi, care, prin purtarea lor rea, constituiau o ruşine pentru preoţie. Ce exemplu rău dădeau ei întregului popor şi, în particular, micului Samuel care-i vedea în fiecare zi! Voi, care sunteţi vârstnici, trebuie să fiţi atenţi la exemplul pe care îl daţi celor mai tineri, care vă observă. Amintiţi-vă de aceste cuvinte solemne ale Domnului din Matei 18.6: „Oricui va face să se poticnească unul singur din aceşti micuţi care cred în Mine, îi este de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie scufundat în adâncul mării“. Iar în ce vă priveşte pe voi, cei tineri, nu vă lăsaţi influenţaţi de comportamentul rău al unora mai în vârstă, care se numesc pe ei înşişi creştini. Priviţi la Domnul Isus!

    Din această istorie frumoasă a lui Israel putem lua pentru noi adevărul că şi un copil mic poate să-I
    servească Domnului; mai mult, că la această vârstă el poate fi asemenea lui Isus (comp. v. 26 cu Luca 2.52).

  • 10 Februarie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Noi toți am fost botezați de un singur Duh într-un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie liberi; și tuturor ni s-a dat să bem dintr-un singur Duh.

    1 Corinteni 12.13



    În Fapte 2, cei o sută douăzeci de credincioși care se aflau în camera de sus au fost aduși, prin coborârea Duhului Sfânt, într-o unitate organică, cea a Trupului lui Hristos.

    În zilele din vechime, cei care se temeau de Domnul au fost în răstimpuri aproape unii de alții și „au vorbit unii cu alții”, însă nu exista o legătură organică între ei. Ei erau ca niște mere puse într-un butoi, care erau presate și apropiate unele de altele, însă fără să existe o legătură între ele. Dacă butoiul ar fi fost vărsat, merele s-ar fi rostogolit în toate direcțiile, căci nu era nimic care să le lege împreună.

    În creștinism, trupul uman este cel folosit ca imagine pentru prezentarea relațiilor dintre creștini. Noi suntem împreună-mădulare ale aceluiași trup. Dacă un om cade pe stradă, degetele, picioarele, ochii și urechile lui nu se rostogolesc în toate direcțiile, precum merele vărsate dintr-un butoi. Mădularele trupului sunt unite între ele și formează împreună un singur organism.

    Noi, creștinii, nu suntem ca cei care au trăit în dispensațiile trecute. Aceștia au fost ca niște mere; noi suntem mădulare ale unui organism viu, format la Cincizecime, atunci când Duhul Sfânt a fost dăruit fiecăruia dintre cei credincioși. Fiind locuiți de un singur Duh, formăm împreună un singur trup.

    H. P. Barker

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dorim însă ca fiecare dintre voi … să călcați pe urmele celor care prin credință și răbdare moștenesc făgăduințele.

    Evrei 6.11,12



    Misiunea unui medic – Henri Rossier (1)

    În bunătatea Sa, Dumnezeu ne-a lăsat exemple de creștini care s-au dedicat în slujba Lui. Unul dintre aceștia este Henri Rossier, care s-a născut la 25 ianuarie 1835 în Vevey (Elveția). După ce a studiat medicina la Zürich și Würzburg, tânărul Henri s-a stabilit în anul 1859 ca medic în Vevey, unde a început o muncă plină de sacrificii, care a continuat mai mult de cincizeci de ani. În slujba sa, el a adus pacienților săi bolnavi nu doar alinarea suferințelor lor trupești, ci și mângâierea Cuvântului lui Dumnezeu. În anul 1862, Henri Rossier s-a căsătorit cu Madelaine de Graffenried din Berna. Le-au fost dăruiți șase copii.

    Încă înainte de anul 1870 a dorit să viziteze diferite adunări ale creștinilor. Și unde este deschidere de inimă, Dumnezeu dăruiește și binecuvântare în lucrare. Acestei slujbe, Henri i s-a dedicat din ce în ce mai mult. El a luat parte la numeroase conferințe și a vizitat adunări din Elveția franceză, din Elveția germană, din sudul Franței și din Germania. De asemenea, încă de timpuriu a început să traducă în limba franceză anumite scrieri creștine. Ca editor a dat dovadă de o putere de creație neobosită. În afară de aceasta, Henri Rossier a scris comentarii la aproape toate cărțile Bibliei, având în atenție în mod deosebit cărțile istorice ale Vechiului Testament. Din Noul Testament s-a ocupat în scrierile sale mai ales cu epistolele lui Pavel și ale lui Petru.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CONTROLEAZĂ-ȚI MINTEA! – Fundația SEER

    „Tot ce este adevărat… vrednic de cinste… drept… curat… vrednic de iubit… orice faptă bună… aceea să vă însuflețească.” (Filipeni 4:8).


    Există un proverb care spune: „O minte inactivă este atelierul diavolului.” Biblia spune: „Satana a intrat în Iuda… Iuda s-a dus să se înțeleagă cu preoții cei mai de seamă și cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea în mâinile lor.” (Luca 22:3-4). Se pare că Iuda era preocupat tot timpul de bani, și Satan a exploatat lucrul acesta spre pierzarea lui. În cei trei ani în care Iuda L-a urmat pe Domnul Isus, cu siguranță L-a auzit avertizându-i pe oameni despre pericolul iubirii de bani, dar el nu a priceput mesajul. Mintea ta nu încetează niciodată să lucreze, și dacă nu o ții în frâu, te va controla ea pe tine! Apostolul Pavel scrie: „Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.” (Filipeni 4:8)

    Ceea ce devii este rezultatul direct al gândurilor din mintea ta. Ralph Waldo Emerson a spus că: „Viața este formată din ceea ce gândește omul toată ziua.” John Locke afirma la rândul său: „Faptele oamenilor sunt cei mai mari interpreți ai gândurilor lor.” James Allen a zis: „Astăzi te afli acolo unde te-au adus gândurile tale. Mâine vei fi acolo unde te vor duce gândurile tale.”

    De aceea, apostolul Petru ne îndeamnă: „încingeți-vă coapsele minții voastre, fiți treji” (1 Petru 1:13). Acesta este motivul pentru care psalmistul a scris: „Păzește, de asemenea, pe robul Tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari. Primește cu bunăvoință cuvintele gurii mele, și cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea și Izbăvitorul meu!” (Psalmul 19:13-14). Să reținem cuvintele: „cugetele inimii mele…”

    Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Controlează-ți mintea!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    1 Samuel 1:12-28


    Dumnezeu nu răspunde rugăciunilor care au în vedere numai satisfacţia noastră (Iacov 4.3). Dimpotrivă, dacă scopul nostru este gloria Lui, niciodată nu va ezita să ne răspundă la rugăciuni (Ioan 14.13). Acesta este şi cazul Anei. Ea a cerut un fiu, nu ca să-l păstreze în mod egoist, ci ca el să devină un slujitor al lui Dumnezeu pentru „toate zilele vieţii lui“ (v.11). Aceasta este şi cea mai scumpă dorinţă a părinţilor credincioşi: copiii lor să se poată consacra Domnului Isus de timpuriu. Fără nici o îndoială că aşa a fost rugăciunea părinţilor multora dintre tinerii noştri cititori, chiar înainte de a-i fi născut. Dar răspunsul depinde şi de voia
    voastră personală. Dacă, asemenea lui Samuel, aveţi o mamă evlavioasă, care zi de zi v-a prezentat înaintea Domnului, sunteţi privilegiaţi; dar purtaţi şi o mare răspundere.

    Ana a adus problema ei la cunoştinţa lui Dumnezeu „prin rugăciune şi prin cerere“, cum îndeamnă Filipeni 4.6. Dar ea a înţeles şi versetul anterior atunci când i-a răspuns cu blândeţe lui Eli, care o acuzase pe nedrept că este beată. Acum nu mai are aceeaşi înfăţişare tristă. Pacea lui Dumnezeu îi umple inima (Filipeni 4.7) înainte chiar de a primi răspunsul care nu va întârzia. „Ascultat de Dumnezeu“ (sau „Cerut de la Dumnezeu“ – v.20) va fi numele micului Samuel.

  • 9 Februarie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Nu pot să rog acum pe Tatăl Meu, și să-Mi pună la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? Atunci cum se vor împlini Scripturile, care zic că așa trebuie să fie?

    Matei 26.53,54



    Suntem martori acum la felul cum El Se supune simplu, blând și smerit cu inima. Avea la dispoziție mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri, dar cum s-ar fi împlinit altfel Scripturile? Remarcați lucrul cel mai izbitor aici: în acest moment extraordinar, când El Se îndrepta să bea acel pahar, când Cuvântul făcut trup, binecuvântatul Fiu al lui Dumnezeu, urma să sufere ceea ce niciunul dintre noi nu poate pătrunde – să îndure ceea ce se datora păcatului – în acest moment deci, Scripturile, cuvintele pe care Dumnezeu le spusese, trebuiau împlinite. Ce mărturie puternică a faptului că ele erau expresia gândurilor divine – ale Tatălui Său, chiar ale Domnului Însuși! Și așa ar trebui să fie și pentru noi. Când Satan a venit la El în pustie, s-a lovit de un text – „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”. Când vine iarăși – din nou: „Este scris”. Acum, în acest ultim moment, Scripturile trebuiau să fie împlinite. Domnului, cu privire la gândul lui Dumnezeu, Îi era de ajuns Scriptura. El era într-o comuniune perfectă și infinită cu Tatăl. Priviți la răbdarea plină de delicatețe cu care vorbește mulțimilor – „În toate zilele stăteam și învățam poporul în templu și n-ați pus mâna pe Mine”!

    În Ioan vedem latura divină a acestui lucru: „Nimeni n-a pus mâna pe El, căci nu-I venise încă ceasul”. Timpul venise acum: „Toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească scripturile prorocilor”. Ce imagine a ascultării, a supunerii desăvârșite față de gândul lui Dumnezeu! Totul înaintează până la punctul când „toți ucenicii L-au părăsit și au fugit”. Nu avea să aibă niciun mângâietor.

    J. N. Darby

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Tot așa și Hristos nu Și-a luat singur slava.

    Evrei 5.5



    Onorat de Dumnezeu

    Isus Hristos S-a smerit pe Sine Însuși. El a venit de bunăvoie din cer și a luat aici, ca Om, poziția unui Rob, pentru a-I sluji Dumnezeului Său și pentru a asculta de El. Domnul Isus a coborât tot mai adânc, până a ocupat locul cel mai de jos la cruce. Acolo, El Și-a dat viața spre onoarea lui Dumnezeu și pentru mântuirea noastră.

    Dar, după ce a împlinit lucrarea, El nu S-a proslăvit pe Sine. Acest lucru l-a lăsat în mâna Dumnezeului și Tatălui Său, care a fost atât de satisfăcut văzând smerirea de bunăvoie a Fiului Său.

    A treia zi după moartea Sa pe cruce, Tatăl Și-a arătat gloria, înviindu-L din morți. El nu a putut permite ca singurul Om care L-a onorat printr-o viață desăvârșită să rămână în mormânt și să vadă putrezirea.

    După patruzeci de zile de la învierea Sa, Dumnezeu L-a luat pe Domnul Isus în cer. Ce onoare pentru El, care a fost atât de disprețuit aici, pe pământ! El a fost înălțat din mijlocul ucenicilor, ca să fie în cer ca primul Om.

    Dumnezeu a dorit să-L onoreze și mai mult pe Fiul Său. El I-a spus: „Așază-Te la dreapta Mea”. În acest loc de onoare, El este Domn și Cap al întregului univers.

    Dumnezeu Îl va așeza în mod public în curând pe Hristosul Său ca Împărat peste cer și pământ. Dumnezeu va purta de grijă ca orice genunchi să se plece înaintea Lui și ca orice limbă să mărturisească faptul că El este Domnul.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    GÂNDIREA SUB CĂLĂUZIREA DUHULUI SFÂNT – Fundația SEER

    „Noi însă avem gândul lui Hristos.” (1 Corinteni 2:16)

    Biblia spune: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său.” (1 Corinteni 2:9-10). Îl „iubești” tu pe Dumnezeu? Dacă-L iubești, El îți va descoperi gândurile Sale. Ce privilegiu, ce avantaj! Apostolul Pavel scrie: „vorbim despre ele nu cu vorbiri învățate de la înțelepciunea omenească, ci cu vorbiri învățate de la Duhul Sfânt” (1 Corinteni 2:13). Nu face greșeala de a limita „lucrurile spirituale” la rugăciune, citirea Bibliei și activitățile de la biserică. Această promisiune se aplică tuturor domeniilor din viața ta, inclusiv familiei, finanțelor, carierei etc.

    Biblia spune: „Noi… avem gândul lui Hristos.” Asta înseamnă că atunci când te confrunți cu o problemă, te poți ruga: „Doamne, ajută-mă să văd lucrurile așa cum le vezi Tu!” Când trebuie să iei o decizie importantă, te poți ruga: „Doamne, descoperă-mi ceea ce nu știu și învață-mă ce trebuie să învăț, așa încât decizia mea să fie după voia Ta și spre binele tuturor celor implicați!”

    În loc să-L îngrădești pe Dumnezeu în biserică și în așa-numitele „activități spirituale,” cere-I ajutorul în toate domeniile din viața ta. Psalmul 46:10 spune: „Opriți-vă, și să știți că Eu sunt Dumnezeu.” Asta înseamnă că trebuie să te oprești suficient de mult timp ca El să pună gândurile Sale în mintea ta. Când se întâmplă lucrul acesta – și se va întâmpla! – nu vei mai dori niciodată să gândești altfel!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    1 Samuel 1:1-11


    Ajungem astăzi la cărţile lui Samuel. Totuşi perioada judecătorilor nu s-a încheiat şi-i vom vedea pe încă doi dintre ei –
    Eli şi Samuel
    – înainte ca să debuteze
    perioada împăraţilor. La fel cum a procedat în cazul lui Samson, Dumnezeu începe prin a ne prezenta familia în care urma să se nască Samuel. Elcana era un levit (1 Cronici 6.33-38) care locuia în ţinutul muntos al lui Efraim (v. 1). El avea două soţii: Penina şi Ana. Faptul acesta nu era după gândul lui Dumnezeu şi vom vedea care-i sunt consecinţele în această familie: dispute continue, până acolo încât Penina poate fi numită rivala (adversara) Anei. În loc să o mângâie pentru că nu are copilul pe care şi-l doreşte, Penina nu încetează să o     „provoace amar“. Ce trist este să găsim duşmani într-o familie! Cum sunt raporturile noastre cu fraţii şi cu surorile noastre?

    În fiecare an, Elcana se suia cu familia lui la Şilo, locul unde Domnul aşezase amintirea numelui Său. Acolo se găseau chivotul legământului şi preoţii. Ana, de data aceasta, îşi aduce acolo durerea şi o expune înaintea lui Dumnezeu, în rugăciune. Nu era acesta cel mai bun lucru pe care-l putea face? Să procedăm şi noi la fel, în loc să răspundem acelora care ne răscolesc durerea. Atunci vom realiza că avem de-a face cu „Dumnezeul oricărei mângâieri“ (2 Corinteni 1.3).

  • 8 Februarie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și a fost că, după aceea, El a mers într-o cetate numită Nain, și cu El mergeau mulți ucenici ai Săi și o mare mulțime. Și, când S-a apropiat de poarta cetății, iată, duceau afară un mort, singurul fiu al mamei lui, și ea era văduvă; și o mulțime foarte mare din cetate era împreună cu ea.

    Luca 7.11,12



    Niciodată nu mai avusese loc o astfel de scenă înaintea ochilor mulțimii. Totul se întâmplă în cetatea Nain, pe când un mort era dus afară din cetate, într-un sicriu. Aceasta era o imagine tristă, cu atât mai mult cu cât cel care murise era singurul fiu al unei femei văduve. Soțul ei murise, iar acum murise și fiul ei. Era adunată o mare mulțime, dar nimeni nu putea face nimic împotriva morții.

    Fără îndoială că mulți morți fuseseră scoși pe acele porți ale cetății pentru a fi duși la îngropare, însă acum lucrurile au stat diferit. Isus Se apropia de cetate. El a văzut mulțimea și ochii Lui s-au oprit asupra sărmanei văduve înlăcrimate și inima Sa plină de compasiune a fost mișcată. „Nu plânge!”, i-a spus El. Apoi a atins sicriul, iar cei care-l duceau s-au oprit.

    Nu era o întâmplare că acel mort era scos din cetate în chiar momentul acela. Nu, ci totul era conform planului lui Dumnezeu. Isus cunoștea toate lucrurile și El venise pentru a-i vindeca pe cei cu inima zdrobită. El venise în har, nu pentru a aplica legea, căci legea nu are nimic de-a face cu un om mort. „Legea are autoritate asupra unui om atât timp cât el trăiește” (Romani 7.1), iar acest om din Nain era mort. Domnul Isus însă, acționând în har, deasupra legii, a rostit aceste cuvinte: „Tinere, ție îți spun: Ridică-te!”. Tânărul s-a ridicat și a început să vorbească. Ne întrebăm ce a spus el în acel moment. Apoi Isus l-a dat mamei sale. O scenă a tristeții a devenit o scenă a bucuriei. Acțiunea Domnului a fost perfect omenească, însă în mod clar divină. Ce mângâiere, să știm că El este Același pentru noi și astăzi!

    J. Redekop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Eu sunt calea și adevărul și viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.
    Eu sunt ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit.

    Ioan 14.6; 10.9



    Într-adevăr grozav… (2)

    Alex i-a adus o felicitare cu urări de însănătoșire, pe care erau scrise cele șapte expresii Eu sunt rostite de Domnul Isus:

    Eu sunt Pâinea vieții.

    Eu sunt Lumina lumii.

    Eu sunt Ușa.

    Eu sunt Păstorul cel bun.

    Eu sunt Calea și Adevărul.

    Eu sunt Viața.

    Eu sunt Vița cea adevărată.

    Iulian a început să cugete la aceste cuvinte și să citească Evanghelia după Ioan. El a recunoscut că numai Isus Hristos putea să umple golul său lăuntric și că până atunci trăise fără sens. Acum pătrundea dragostea divină în viața lui și aceasta descoperea întreaga mizerie a unei vieți păcătoase și lipsite de speranță fără Dumnezeu. Iulian a înțeles că nu se putea ascunde mult timp în fața Adevărului. Dar, în același timp, L-a cunoscut pe Domnul Isus ca fiind Calea și Ușa spre o viață împlinită, veșnică. El a recunoscut înaintea lui Dumnezeu vina sa, rugându-se cu sinceritate, și a realizat un frumos început, cel al unei vieți noi, cu Isus Hristos. Lui I-a predat conducerea vieții sale. Căldura dragostei lui Dumnezeu l-a umplut cu bucurie profundă și i-a dat putere pentru o nouă viață.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DUMNEZEU LUCREAZĂ ÎN VIAȚA TA – Fundația SEER

    „El știe ce cale am urmat; și, dacă m-ar încerca, aș ieși curat ca aurul.” (Iov 23:10)

     E o greșeală să te compari cu alții, deoarece Dumnezeu are un plan unic și personal pentru tine. Metodele Sale pot părea uneori ciudate, iar pregătirea prea laborioasă, dar rezultatele dovedesc întotdeauna că așteptarea se justifică. El Își împlinește planul în viața noastră fără șiretlicuri și înșelătorii, și tot ce ne cere nouă să facem este să ne încredem în El și să-L ascultăm. E foarte simplu. În mijlocul suferinței și necazurilor sale nespus de mari, haideți să vedem care sunt cele trei lucruri pe care le-a spus Iov despre Dumnezeu:

    1) „El știe ce cale am urmat.” Calea pe care te afli astăzi este cea pe care a ales-o Dumnezeu pentru tine și El nu greșește niciodată. Și chiar și atunci când nu știi unde este El, Dumnezeu știe unde ești tu, pentru că El nu-și ia niciodată privirea de la tine.

    2) „Dacă m-ar încerca.” (în versiunea în limba engleză, se folosește adverbul temporal „când” și nu conjuncția „dacă”). Cuvântul „când” înseamnă că Dumnezeu a stabilit un moment în care te va pune la încercare și un moment în care te va scoate din încercare. Nu-i așa că te bucuri că El este Cel care te încearcă, și nu oamenii? Ai avea încredere în altcineva, în afară de El, să te treacă cu bine prin acest proces al învățării? Bineînțeles că nu!

    3) „Aș ieși curat ca aurul.” Când Dumnezeu vrea să te treacă prin foc și să te curețe de impuritățile din viața ta, vei străluci ca aurul curat și prețios. Procesul precedă întotdeauna promisiunea. Când zgura a fost dată la o parte și când teama a fost înlăturată, unii s-ar putea întreba cum de-a ieșit un asemenea vas dintr-un material atât de slab. S-ar putea întreba și dacă ești aceeași persoană! Și când te vor întreba, să le răspunzi: „Nu!” Pentru că tu ești acum o persoană în viața căreia lucrează Dumnezeu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Rut 4:7-20


    Numele biblice au uneori semnificaţii interesante. Tot astfel este în cartea Rut. Am văzut cum Naomi, care înseamnă deliciile mele (plăcerea mea – 1.2) a devenit Mara, care înseamnă amărăciune (1.20). Mahlon, primul soţ al lui Rut, înseamnă faliment, slăbiciune mare, în timp ce Boaz, al doilea soţ al ei, înseamnă contrariul: în el este putere (vezi 1 Împăraţi 7.21). În sfârşit, Rut poate fi tradus (printre alte semnificaţii) cu satisfăcut. Ce nume minunat!

    Legat prin firea pământească de o stare de mizerie şi de slăbiciune
    totală, păcătosul este adus, prin har, la o relaţie cu Hristos, Omul ceresc în care se află
    puterea, El fiind singurul care îl poate satisface pe deplin. Şi acest har este subliniat încă o dată de faptul că moabitul nu avea dreptul de a intra în adunarea Domnului (Deuteronom 23.3). Ei bine, Rut nu numai că este introdusă în naţiunea lui Israel, ci devine parte din familia prinţilor lui Iuda. Mamă a lui Obed, care înseamn㠄cel care serveşte“ (v. 17: sau „închinător“), ea avea să fie străbunica lui David şi să ocupe un loc în genealogia Domnului Isus. Acelaşi har există şi astăzi, permiţând păcătosului ca, fără a avea vreun drept, să intre în familia lui Dumnezeu, fiindu-i dăruit un Răscumpărător.

  • 7 Februarie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Sunt convins că nici moarte, nici viață, nici îngeri, nici stăpâniri, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puteri, nici înălțime, nici adâncime, nici o altă creatură nu va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Hristos Isus, Domnul nostru.

    Romani 8.38,39



    Preoții de seamă și fariseii s-au dus la guvernatorul roman, după ce Domnul fusese răstignit și înmormântat, și i-au spus: „Domnule, ne-am amintit că înșelătorul Acela, când era încă în viață, a spus: «După trei zile înviez». Poruncește deci ca mormântul să fie bine păzit până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui și să-L fure și să spună poporului: «A înviat dintre cei morți!»” (Matei 27.63,64). Răspunsul guvernatorului a fost: „Aveți o pază; mergeți, asigurați-o cum știți” (versetul 65).

    Să observăm cum au făcut acest lucru. Scopul lor era ca mormântul să fie complet asigurat, pentru ca nimeni să nu poată intra și fura trupul Domnului. Așa că au asigurat mormântul cu paza și au pecetluit piatra. Prin aceste două lucruri au căutat să facă mormântul cât au putut de sigur: 1. L-au pecetluit; 2. Au instituit o pază. Într-un fel similar, Dumnezeu ne-a asigurat în cel mai înalt grad posibil: 1. Ne-a pecetluit cu Duhul Sfânt; 2. A instituit o pază asupra noastră, căci „El nu-Și întoarce ochii de la cei drepți” (Iov 36.7). El veghează asupra noastră zi și noapte.

    A fost mormântul asigurat prin măsurile luate de preoți și de farisei? Nu, fiindcă o putere mai mare decât a lor a rupt pecetea și i-a copleșit pe paznici. Se poate întâmpla un asemenea lucru celor pe care Dumnezeu i-a pecetluit cu Duhul Sfânt? Nicidecum! Slăvit să fie Dumnezeu! Nu există nicio putere în univers care să poată rupe pecetea Lui sau care să-i atingă pe cei pe care El i-a așezat sub protecția Sa. Siguranța noastră este absolută!

    H. P. Barker

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre, în care trăiați odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Între ei eram și noi toți odinioară, când trăiam în poftele firii noastre păcătoase, făcând lucrurile voite și gândite de firea păcătoasă și eram din fire copii ai mâniei, ca și ceilalți.

    Efeseni 2.1-3



    Într-adevăr grozav… (1)

    Iulian era cu adevărat un „tip grozav”. Dădea o grămadă de bani pe haine. Dimineața îi trebuia mult timp până se aranja. Muzica pe care o asculta era nebunească, iar căștile erau însoțitorul său pretutindeni. Dacă nu-i fumega o țigară în gură, atunci mesteca gumă. Mai presus de toate era bine văzut în cercul fetelor, iar aceasta și datorită expresiilor sale grozave pe care le avea la îndemână oricând. Și apoi filmele pe care le descărca de pe internet și cu care se lăuda; și petrecerile pe care le dădea, și alcoolul pe care îl tolera deja și, și, și…

    Până într-o noapte în care, băut fiind, a fost lovit de o mașină și rănit grav. Un timp îndelungat a stat în spital. Prietenii veneau tot mai rar în vizită pe la el, astfel că Iulian s-a simțit de data asta „grozav” în sensul de „groaznic”. Simțea lumea ca fiind rece și fără dragoste. Tot ceea ce până atunci îi părea așa de interesant s-a risipit. Iulian a ajuns într-o criză adâncă a vieții. Pentru ce trăiesc?, se întreba el. Își dorea căldură și adevărată ocrotire.

    Atunci l-a vizitat Alex, un fost coleg de școală, care i-a spus despre Isus Hristos. Iulian a fost la început suspicios; el nu se preocupase niciodată cu Dumnezeu.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TIMP DE REFLECȚIE (3) – Fundația SEER

    „Dacă ar fi… înțelepți… s-ar gândi la ce li se va întâmpla” (Deuteronomul 32:29)

    Dacă scopul tău este creșterea personală, atunci trebuie să-ți faci timp pentru gândirea reflexivă. Așadar:

    1) Dă la o parte tot ceea ce îți distrage atenția. Reflecția și distragerea nu se pot amesteca. Reflecția necesită solitudine. Nu este ceva ce poți face lângă televizor, în timp ce sună telefonul sau stând cu copiii în aceeași încăpere. Tu spui: „Dar nu am timp să reflectez!” Toți avem aceleași 168 de ore într-o săptămână. Dacă petreci numai una din ele reflectând, vei fi uimit cât de mult se va îmbogăți viața ta.

    2) Revizuiește-ți calendarul sau agenda în mod regulat. Majoritatea oamenilor folosesc calendarul ca pe un instrument de planificare, ceea ce și este. Dar puțini sunt cei care îl folosesc ca pe un instrument al gândirii reflexive. Totuși, ce te-ar putea ajuta mai bine să revizuiești unde ai fost și ce ai făcut, dacă nu o agendă sau un jurnal? Aceste două lucruri îți aduc aminte de modul în care ți-ai petrecut timpul. Ele arată dacă activitățile tale se potrivesc cu prioritățile tale. Ele te ajută să vezi dacă faci progrese. Ele îți oferă șansa de a-ți aduce aminte de activități la care poate nu ai avut timp să reflectezi înainte. Unele dintre cele mai valoroase gânduri ale tale s-au pierdut, poate, deoarece nu ți-ai alocat timpul necesar pentru reflecție.

    3) Analizează-ți viața! Biblia spune: „Dacă ar fi fost înțelepți, ar înțelege, și s-ar gândi la ce li se va întâmpla.” Întreabă-te: „Mă aflu eu în procesul de creștere personală și în umblarea mea cu Dumnezeu? Îmi întăresc eu relațiile cu cei care contează în viața mea? Folosesc eu darurile și abilitățile pe care mi le-a dat Dumnezeu?” Când reflectezi la asemenea întrebări, viața ta se transformă în bine. Deci, fă-ți timp de reflecție!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Rut 3:14-18; 4:1-6


    „Nu este nimeni“, le spune Isus ucenicilor Săi, „care a lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă [sau soţie], sau copii, sau ogoare, pentru Mine … care să nu primească însutit acum, în timpul acesta …“ (Marcu 10.29, 30 – vezi şi Evrei 6.10). Rut nu a fost dezamăgită în alegerea ei. Nici nu şi-a pierdut răsplata. Boaz însuşi, care ceruse pentru ea binecuvântarea de la Domnul (2.12), avea să fie răsplata pentru credinţa ei.

    Tot aşa este şi cu cei care şi-au pus încrederea în Domnul. „Socotesc că toate sunt … gunoi – scrie apostolul Pavel – ca să câştig …“ O răsplată? Nu! ci „ca să-L câştig pe Hristos“ (Filipeni 3.8).

    Un lucru însă este necesar mai întâi: trebuie ca Rut să fie răscumpărată; şi Boaz se ocupă imediat de aceasta. Ruda cea mai apropiată, deşi a dorit, nu a putut s-o răscumpere (v. 6). Persoana aceasta ne duce cu gândul la lege şi la incapacitatea ei când este vorba de a-i salva pe oameni sau de a-i introduce în binecuvântările lui Dumnezeu. Pe de altă parte, în Boaz avem „graţia“ divină. Când nu mai există nici o altă resursă pe care să putem conta, harul acesta ni se descoperă într-o Persoană: Isus Mântuitorul, Cel care răscumpără.

  • 6 Februarie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Vouă chiar perii capului, toți vă sunt numărați. Deci nu vă temeți!

    Matei 10.30,31



    Ce cuvinte uimitoare! Tot ceea ce ne privește, inclusiv ce se întâmplă cu perii capului nostru, este cunoscut de Dumnezeu. Nimic nu are loc la întâmplare sau accidental. Căderea unei frunze, moartea unei vrăbii, distrugerea unei lumi – toate sunt în egală măsură luate la cunoștință de El. Omul vorbește despre „lucruri mari” și despre „lucruri mici”, însă la Dumnezeu nu există astfel de distincții.

    Cât de mângâietor este să ne gândim la bunăvoința Lui plină de har față de cei ai Săi! Orice bucurie, orice întristare, orice lucru dulce sau amar, toate sunt bine măsurate de către El. Omul poate greși, însă, în ce-L privește pe Dumnezeu, „calea Lui este desăvârșită” (Psalmul 18.30).

    Dacă privim în viitor, există multe motive pentru incertitudine și teamă, însă trebuie să ne încredem în El, fiindcă „El păzește picioarele celor sfinți ai Săi” (1 Samuel 2.9). Niciun fir de păr de pe capul lor nu va fi atins fără să fie nevoie. El ne conduce, uneori prin întuneric, prin suferință și pe căi pe care noi niciodată nu le-am fi ales, însă ne conduce întotdeauna cu înțelepciune și cu bunătate. Calea celui credincios, uneori întortocheată și plină de meandre, aspră și denivelată, este singura cale dreaptă și, totodată, cea mai bună dintre toate căile, aleasă special de către înțelepciunea și dragostea divină.

    Ne putem încredința din toată inima în brațele lui Isus, „făcând binele” (1 Petru 4.19). El S-a dat pe Sine Însuși, iar acest act de o dragoste infinită este garanția că orice altă binecuvântare necesară ne va fi dăruită. El nu va așeza asupra noastră nicio povară care să nu fie necesară și nu ne va cere niciun sacrificiu de care să nu fie nevoie. Nu a existat nicio picătură inutilă în paharul suferinței Sale; nici în al nostru nu va exista vreuna!

    J. R. MacDuff

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Limba este și ea un foc, o lume de nedreptăți. Ea este aceea dintre mădularele noastre care întinează tot trupul.

    Iacov 3.6



    Mărturisirea unui miner

    Un bătrân miner invalid, accidentat într-o mină, povestea:

    „Cu mulți ani în urmă, mă aflam într-o cârciumă, la un joc de cărți, și îmi permiteam tot felul de escrocherii. Odată, când tocmai câștigasem, adversarul meu mi-a reproșat că l-am înșelat. Eu m-am jurat sus și tare: Dumnezeu să-mi zdrobească oasele, dacă am trișat. Am spus aceste cuvinte necugetate, cu toate că știam că o făcusem; celălalt nu voia să mă creadă. A doua zi, pe când lucram în mină, o stâncă foarte mare, din cauza infiltrării apelor, se desprinsese puțin, când deodată a început să alunece și m-a prins strâns între ea și perete. În ciuda izbiturii îngrozitoare, am rămas deplin conștient. Unul dintre picioare însă îmi era grav rănit, iar celălalt era total zdrobit. Dumnezeu mi-a făcut așa cum am cerut: mi-a zdrobit oasele. Am strigat după ajutor, dar a trebuit să îndur mai bine de două ore până a fost posibil să fiu scos din strânsoarea mea îngrozitoare. Atunci ajunsesem în pragul morții și, dacă stânca m-ar fi lovit în cap, acum eram în iad. Dar Domnul și Mântuitorul meu S-a îndurat de mine și mi-a salvat acolo trupul și apoi și sufletul”.

    Întâmplarea minerului să ne dea de gândit tuturor. Limba este o lume de nelegiuiri. Să venim, așa cum suntem, la Mântuitorul care ne poate schimba vorbirea și întreaga noastră purtare veche!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TIMP DE REFLECȚIE (2) – Fundația SEER

    „În ziua nenorocirii, gândește-te…” (Eclesiastul 7:14)

    Era digitală are mari avantaje. Prin e-mailuri, texte și diferite postări pe rețelele de socializare putem comunica rapid. Dezavantajul este că nu cultivă în noi dorința de-a gândi în profunzime asupra lucrurilor. Creșterea personală nu se poate obține la microunde; e nevoie de o coacere lentă la cuptor. Biblia ne spune: „În ziua fericirii, fii fericit, și în ziua nenorocirii, gândește-te că Dumnezeu a făcut și pe una și pe cealaltă.” Pentru că îți iei timp să reflectezi, în consecință:

    1) Ai încredere atunci când trebuie să iei decizii. Ai luat vreodată o hotărâre pripită, și apoi te-ai întrebat dacă ai făcut ceea ce trebuia? Gândirea chibzuită te poate ajuta să diminuezi această îndoială. De asemenea, dobândești încredere pentru următoarea decizie. Odată ce ai reflectat asupra unei situații, data viitoare când te vei confrunta cu același lucru nu va mai trebuie să reiei fiecare pas al procesului de gândire. Vei avea indicatoare rutiere mentale, prin faptul că ai mai trecut pe acolo.

    2) Îți limpezești imaginea de ansamblu. Gândirea chibzuită te încurajează să te întorci și să cântărești ceea ce ai făcut și ce ai văzut. Pentru a nu mai face aceeași greșeală din nou și din nou, trebuie să te oprești și să analizezi procesul care te-a dus acolo. Cu alte cuvinte, reflecția te ajută să vezi imaginea în ansamblul ei.

    3) Vei transforma experiența pozitivă într-o experiență valoroasă. Se spune că învățăm din experiență. Nu, noi învățăm din experiențele evaluate. O experiență devine valoroasă atunci când ne informează și ne echipează. De aceea, rugăciunea și lecturarea zilnică a Scripturii sunt esențiale. În prezența lui Dumnezeu, vei înțelege lucruri pe care altfel nicăieri și niciodată nu le-ai înțelege!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Rut 2:17-23


    În Israel, în momentul secerişului, colţurile câmpului trebuia lăsate săracului,
    străinului şi văduvei, care ar fi venit să secere (Lev. 23.22; Deut. 24.19). Prin urmare, Rut (străină, săracă, văduvă), are un triplu drept de a profita de această dispoziţie a harului.

    Seceratul ne spune despre activitatea pe care este necesar să o depunem pentru ca sufletele noastre să fie hrănite cu ceea ce oferă Domnul Isus. Şi adesea tocmai cu ajutorul slujitorilor Domnului putem intra în profunzimea unor asemenea gânduri. Faptul acesta va solicita un anumit efort din partea noastră, însă Domnul, adevăratul Boaz, nu va întârzia să ne ofere „o măsură bună, îndesată, clătinată şi vărsânduse pe deasupra …“ (Luca 6.38). Rut bate recolta şi duce boabele acasă. Să-i ajutăm şi noi pe cei din casele noastre să profite de bunurile spirituale minunate pe care Domnul ne-a ajutat să le găsim în Cuvântul Său.

    Am remarcat devotamentul lui Rut faţă de Naomi. Să-i admirăm acum supunerea faţă de soacra ei. Tinere surori, ce exemplu de virtute vă oferă Rut! Ea face tot ceea ce-i solicită Naomi, cea care, la rândul ei, are în vedere odihna şi fericirea fetei sale (3.1). Unde se vor găsi această odihnă şi această fericire, dacă nu la picioarele lui Boaz, imagine a Unuia mai mare decât el? Ce mulţi sunt aceia care au venit la Isus trudiţi şi împovăraţi şi au găsit odihnă pentru sufletele lor! (Matei 11.28, 29).

  • 5 Februarie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Ați fost pecetluiți cu Duhul Sfânt al promisiunii.

    Efeseni 1.13



    De trei ori citim în Noul Testament despre faptul că am fost pecetluiți cu Duhul Sfânt. Nu este vorba că Duhul Sfânt ne-a pecetluit, ci că El Însuși este Pecetea prin care suntem însemnați ca aparținându-I lui Hristos. Dumnezeu este Cel care ne-a pecetluit (2 Corinteni 1.22). Suntem însemnați ca fiind ai lui Hristos nu prin vreun semn pe frunte, nici prin purtarea unor haine anume, ci prin faptul că avem Duhul Sfânt, care locuiește în noi.

    Trebuie să avem grijă să nu confundăm nașterea din nou, prin Duhul Sfânt, cu pecetluirea. Aceste două lucruri sunt complet diferite. Suntem născuți din Duh pentru a fi copii ai lui Dumnezeu. Suntem pecetluiți cu Duhul fiindcă suntem copii ai lui Dumnezeu și Îi aparținem lui Hristos.

    Un fermier merge la târg și cumpără câteva oi. «Acum», spune el, «le voi însemna cu inițialele mele, astfel ca, dacă se vor rătăci, să le pot recunoaște ca fiind ale mele». Deci, după ce a plătit prețul, el le însemnează. Însemnarea nu le face să-i aparțină lui; prețul plătit a făcut aceasta. El le însemnează fiindcă sunt deja ale lui.

    Cu cel credincios lucrurile stau la fel. Fiind cumpărat cu sângele scump al lui Hristos, el Îi aparține acum Lui. Și, din acest motiv, Dumnezeu îl pecetluiește, dăruindu-i Duhul Sfânt să locuiască în el. Suntem astfel pecetluiți cu Duhul Sfânt al promisiunii.

    Să vedem acum diferența dintre temeiul pe care noi am fost pecetluiți și temeiul pe care Domnul Isus a fost pecetluit de către Dumnezeu Tatăl (Ioan 6.27). Pecetluirea Lui a fost pe temeiul perfecțiunii Persoanei Sale. Cu noi lucrurile stau diferit. Duhul Sfânt nu ne-a fost dăruit pe baza a ceea ce suntem în noi înșine, nici datorită sfințeniei, progresului, maturității sau devotamentului nostru. Noi am fost pecetluiți doar datorită sângelui prețios al lui Hristos și al jertfei Sale perfecte.

    H. P. Barker

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Zacheu căuta să vadă care era Isus.
    Irod … dorea să-L vadă din cauza celor auzite despre El și nădăjduia să vadă vreun semn făcut de El.

    Luca 19.3; 23.8



    A-L vedea pe Isus

    Citatele amintite aici sunt două texte biblice diferite, în care apar două persoane diferite. Ambele persoane însă nutreau aceeași dorință: să-L vadă pe Isus. Dorințele păreau a fi identice, dar motivele erau total diferite.

    Pe Zacheu l-a interesat într-adevăr Persoana lui Isus Hristos. El „căuta să vadă care era Isus”. Și acum i se oferă ocazia, pentru că Isus „trecea prin Ierihon”. Pentru Zacheu nu a mai existat nicio reținere; el a făcut totul pentru a intra în legătură cu Isus Hristos. – Exemplul lui ne este un bun model astăzi: Și noi avem nevoie de o întâlnire personală cu Isus Hristos. Și noi trebuie să-L cunoaștem ca Salvator al nostru. Dacă noi credem în El și dacă putem mărturisi că El ne-a salvat, atunci vom dori să cunoaștem tot mai bine cine este de fapt Mântuitorul.

    Irod Antipa, domnitorul din Galileea și din Pereea, de asemenea a dorit de mult timp să-L vadă pe Isus (Luca 9.9). Însă doar după prinderea Domnului s-a ivit ocazia. Dar el spera să vadă vreun semn al puterii lui Isus, o minune. – Și astăzi, mulți oameni sunt atrași doar de plăcerea de a afla ceva senzațional.

    Irod a fost decepționat în așteptările sale și L-a disprețuit și batjocorit pe Fiul lui Dumnezeu. Așa este și astăzi: dacă nu este o dorință a inimii care să-i atragă pe oameni la Isus, atunci curiozitatea se preface în respingere și în batjocură.

    În schimb, pentru Zacheu și casa lui, întâlnirea cu Isus a adus salvare, mântuire veșnică (Luca 19.9).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TIMP DE REFLECȚIE (1) – Fundația SEER

    „Iată că în trupul leului era… miere” (Judecători 14:8)

    Într-o zi, Samson s-a întâlnit cu un leu și l-a ucis. Biblia spune: „După câtva timp, s-a dus iarăși… și s-a abătut să vadă hoitul leului. Și iată că în trupul leului era… miere. A luat mierea în mână, și a mâncat-o pe drum.” (Jud. 14:8-9). Putem învăța o lecție de aici. Când îți pui timp deoparte să reflectezi, descoperi „mierea” în experiențele tale, iar folosind-o vei deveni mai puternic și mai înțelept!

    Când reflectezi, poți vedea lucrurile în perspectivă; câștigi o nouă apreciere pentru lucruri pe care nu le-ai observat până atunci. Puțini dintre noi au o perspectivă clară în focul evenimentelor. Majoritatea dintre noi care a supraviețuit unei experiențe traumatizante evită cu orice preț să ajungă în situații similare. Lucrul acesta poate lăsa în urmă chestiuni nerezolvate, care ne leagă de mâini și de picioare. Gândirea reflexivă ne ajută să ne distanțăm de emoțiile intense ale unei experiențe și să o vedem dintr-o perspectivă diferită. Firește, acest proces reprezintă unul din primii pași pe care trebuie să-i facem pentru a scăpa de bagajul emoțional.

    Președintele George Washington a făcut următoarea precizare: „Nu trebuie să privim în urmă, dacă nu o facem pentru a extrage învățături utile din greșelile trecutului și cu scopul de a profita de experiența plătită cu un preț atât de mare.” Fiecare dintre noi  am fost modelați de experiențele, bune și rele, pe care le-am avut în viață. Lucrurile cu care refuzăm să ne confruntăm ne vor confrunta ele pe noi, deseori într-un mod dăunător. Ne comportăm conform problemelor nerezolvate. Dar când le scoatem la lumină și îi cerem lui Dumnezeu harul de a le confrunta în mod corect, ele își pierd puterea pe care o au asupra noastră.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Rut 2:4-16


    Rut nu avusese încă de-a face decât cu servitorii lui Boaz. Acum îl întâlneşte personal pe acest prieten puternic şi bogat (v. 1), imagine deosebit de frumoasă a Domnului Isus. Boaz ne aminteşte de Prietenul
    suprem, blajin şi compătimitor, Celui căruia Dumnezeu Îi poate spune în Psalmul 89.19:     „Am dat ajutor unui om puternic“.

    Iată-l în acest oraş, Betleem (unde avea să Se nască Mântuitorul), binecuvântându-şi servitorii şi spunândule ce să facă, veghind la toate, remarcând-o pe secerătoarea săracă, în sfârşit, purtându-se cu ea cu o favoare încărcată de atâta delicateţe, încât îi aduce linişte tinerei femei înfricoşate. El o invită să se apropie, îi vorbeşte inimii ei şi o consolează.

    Fiecare dintre noi trebuie să treacă prin aceeaşi experienţă pe care a avut-o Rut. Nu este suficient doar săi cunoaştem pe slujitorii Domnului, păstori, învăţători sau evanghelişti, şi să învăţăm de la ei, din când în când, lecţii din Cuvântul lui Dumnezeu. Fiecare trebuie să aibă de-a face personal cu Domnul Isus. Atunci El Însuşi va vorbi inimilor noastre. Ne va face să înţelegem prin ce a trecut El pentru noi când a venit aici jos ca să sufere şi să moară (aceste grăunţe prăjite din v. 14). Şi ne va sătura cu bogăţiile dragostei Sale.

  • 4 Februarie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice, faceți cunoscut lui Dumnezeu cererile voastre, prin rugăciune și prin cerere cu mulțumiri; și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice înțelegere, va păzi inimile voastre și gândurile voastre în Hristos Isus.

    Filipeni 4.6,7



    Vom avea mult folos dacă vom medita cu rugăciune asupra pasajului din Luca 12.22-34. Avem acolo instrucțiuni complete, în care Domnul argumentează (versetele 22 și 23), ilustrează (versetele 24-28) și îndeamnă (versetele 29-34). Domnul ne îndreaptă privirile către păsările cerului și către florile de pe câmp. Folosindu-Se de faptul că Dumnezeu hrănește vrăbiile și înveșmântează crinii, Domnul ne asigură că Tatăl nostru ceresc este deplin familiarizat cu nevoile pe care le avem și ne îndeamnă să alungăm orice îngrijorare din inimile noastre.

    Vedem clar din Filipeni 4.6,7 că inima creștinului este ca o cetate asediată de vrăjmași. Acești vrăjmași sunt îngrijorarea, teama, îndoiala, neliniștea, fiecare dintre acestea fiind de natură să distrugă pacea inimii, care este esențială pentru toți cei care doresc să dea mărturie pentru Dumnezeu. Pentru „paza” împotriva unei astfel de invazii ne este pusă la dispoziție o garnizoană cerească, care îi înconjoară pe cei care împlinesc condițiile din versetul 6, pentru a se bucura de protecția promisă în versetul 7. Rezultatul va fi o pace care depășește orice imaginație a minții omenești; și, bucurându-ne de ea, vom fi capabili să înfruntăm orice putere ostilă.

    Este necesară însă o precizare. Acest pasaj ne îndeamnă să aducem înaintea lui Dumnezeu tot ceea ce este de natură să ne îngrijoreze, însă nu spune că Dumnezeu va da răspuns tuturor cererilor noastre la timpul și în felul în care noi Îi cerem. În prezența multor probleme întunecate din viața noastră este posibil să nu înțelegem clar gândul Domnului, însă știm cu certitudine că El nu ne va lăsa și că nu ne va părăsi cu niciun chip (Evrei 13.5).

    G. Henderson

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate.

    1 Ioan 1.9



    Când nu poți dormi (2)

    Mama era acum moartă! Și ea, singura ei fiică, o rugase să meargă acasă în acea seară târzie!

    Cât de vinovată se simțea tânăra! Ce remușcări de conștiință o chinuiau! Se simțea vinovată și înaintea lui Dumnezeu. El o va pedepsi odată pe drept pentru toate greșelile vieții ei! A început un timp groaznic pentru ea. O spirală de reproșuri o făcea să dispere.

    Oare exista vreo scăpare? Dumnezeu a ajutat-o. El lucra de mult timp în viața ei. Cum? Acest lucru l-a înțeles mai târziu. La o brutărie era o vânzătoare care cu amabilitatea și cu liniștea ei a impresionat-o întotdeauna. Despre ea auzise cândva ocazional că era creștină. Tânăra și-a amintit acum de ea. Într-una din zile, când a cumpărat iarăși o pâine de la ea, s-a hotărât să-i vorbească. Vânzătoarea s-a arătat deschisă să o viziteze împreună cu soțul ei. Și atunci au discutat îndelung despre Biblie.

    Dar tânăra nu s-a lăsat încurajată de mângâierea Bibliei. Vina ei era prea mare, iar reproșurile ei, prea grele. Oare erau valabile și pentru ea cuvintele Bibliei despre dragostea lui Dumnezeu, despre iertarea Lui și despre mântuirea veșnică? Mai târziu a înțeles că Hristos a venit pentru a-i salva pe cei pierduți ca ea și pentru a o curăți „de orice nedreptate”.

    Pe când își povestea viața, se observa că în inima ei era bucurie. De acum putea spune cu siguranță: „Domnul Isus a murit din dragoste pentru mine. El a purtat și vina mea pe cruce”.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TEAMA – O DOVADĂ FALSĂ CARE PARE REALĂ – Fundația SEER

    „Mă încred în Dumnezeu, și nu mă tem de nimic” (Psalmul 56:4)

    David a zis: „Mă încred în Dumnezeu, și nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă niște oameni?” Și David vorbea în cunoștință de cauză pentru că Dumnezeu l-a ajutat să doboare un leu, un urs și un uriaș.

    Se spune că un om se apropia de o fermă și tot la câțiva metri era câte un indicator pe care scria: „Feriți-vă de câine.” Când a ajuns în cele din urmă la fermă, a descoperit că era vorba de un câine mititel Chihuahua (rasă canină originară din Mexic, este unul din cei mai mici câini, ca dimensiune, din lume – n.tr.). „Vrei să-mi spui că acest cățeluș îi ține pe oameni departe?” a întrebat el. Fermierul a zâmbit și a spus: „Câinele nu, dar indicatoarele, da!”

    Teama răcnește ca un leu, dar de cele mai multe ori, când o confruntăm, e doar un câine Chihuahua! Adevărul este că te poți confrunta cu oricine sau cu orice, când știi că Dumnezeu ți-a făcut o promisiune ca aceasta: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te iau de mâna dreaptă și-ți zic: „Nu te teme de nimic, Eu îți vin în ajutor!” (Isaia 41:13). Așa că, în loc să te temi pentru ce este mai rău, începe să-L crezi pe Dumnezeu pentru ce este mai bun. Și poți face asta dacă personalizezi promisiunile Sale: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine… Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41:10) „Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său.” (Romani 8:28).

    Nu lăsa teama să te conducă! În loc să cedezi în fața ei, bazează-te pe Cuvântul lui Dumnezeu, și crede că te va ajuta să treci cu bine de orice situație – și că te va face mai puternic!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Rut 1:15-22; 2:1-3


    Orpa n-a ezitat prea mult. Pe de o parte avea văduvia, sărăcia în compania unei femei întristate şi bătrâne, un popor şi un Dumnezeu pe care nu-i cunoştea, iar pe de altă parte avea propriul popor, afecţiunea rudelor ei, idolii familiari. Cele câteva lacrimi ale ei, uscate repede, ne amintesc de acel tânăr care, iubindu-şi bogăţiile, a plecat foarte întristat, în loc să-L urmeze pe Domnul. „Te voi urma oriunde vei merge“, Îi declară un altul lui Isus. Dar Isus îl previne: „Fiul Omului n-are unde să-Şi plece capul“ (Matei 19.22; 8.19-20).

    În cazul lui Rut, toate au fost cântărite cu atenţie: a calculat costul. Decizia este irevocabilă; reprezintă o alegere făcută prin credinţă. Rut se ataşează de Naomi, precum şi de poporul ei, de Dumnezeul ei. Fără să privească înapoi, fără să se lase împiedicată de temeri cu privire la viitor, ea se pune la drum împreună cu soacra ei şi ajunge la Betleem. Denumirea aceasta înseamn㠄casa pâinii“, un adăpost prin excelenţă împotriva foametei spirituale. Odată ajunse acolo, cu permisiunea Naomei, Rut pleacă să caute hrană. Şi Dumnezeu o conduce „din întâmplare“ (dar cu mână sigură) spre câmpurile lui Boaz, omul pregătit de El ca să-i ofere odihnă şi mângâiere.

Calendar

octombrie 2026
L M M J V S D
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Ultimele postări

Urmărește-ne