
DOMNUL ESTE APROAPE
Ei au privit spre El și au fost luminați și fețele lor n-au rămas de rușine.
Psalmul 34.5

Care va fi rezultatul preocupării noastre cu Domnul Isus? Vom înțelege din ce în ce mai bine gloria lucrării Sale, vom vedea din ce în ce mai mult din gloria Persoanei Sale, le vom aduce pe acestea din ce în ce mai des Tatălui ca jertfă, iar bucuria noastră va fi din ce în ce mai mare.
Este întru totul clar că tocmai aceasta ne dă putere: preocuparea cu bogăția lucrării și a Persoanei Domnului. Aceasta face inimile noastre fericite, aceasta ne dă bucurie. Și nu ne dă oare aceasta putere să biruim greutățile și să mergem numai cu Domnul pe drumul nostru?
„Bucuria Domnului va fi tăria voastră“ (Neemia 8.10). Este bine când devenim conștienți că nu suntem în stare de nimic și că nu avem nicio putere, însă acest lucru nu ne dă nicio bucurie, nicio tărie; căci bucurie avem doar atunci când ne preocupăm cu El, când ne decuplăm complet și nu ne mai preocupăm cu ceea ce noi am primit pe baza lucrării Domnului Isus, ci cu ceea ce Dumnezeu a primit. În felul acesta învățăm să cunoaștem mai bine bogăția lucrării și a Persoanei Sale, așa cum este ea prezentată în Jertfa de mâncare; atunci bucuria noastră va fi mereu mai mare și vom putea cânta cu adevărat, pentru că totul de aici din lume și-a pierdut strălucirea, nu mai este nimic care are valoare pentru noi decât Persoana minunată a Domnului și lucrarea Sa.
Dacă aceasta este așa cu noi, atunci avem biruință asupra tuturor lucrurilor de pe pământ. Dacă toate cele din lume și-au pierdut strălucirea, dacă inima noastră este pe deplin umplută de El, atunci avem credință, și nimic nu ne mai poate despărți de El cât timp ochii noștri sunt îndreptați spre Persoana Lui.
H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ
Măreția slujirii
Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unii pe alții cum v-am iubit Eu […] Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu știe ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscut.
Ioan 15.12-15

Iubirea nu se limitează doar la a avea sentimente pozitive pentru celălalt, ci ea depune toate eforturile pentru a contribui în orice fel la bunăstarea celuilalt. Începe cu o preocupare autentică, culminând cu dorința de a ne dărui pentru alți credincioși (1 Ioan 3.16).
Cine însă ar îndrăzni să împlinească porunca Domnului Isus de a ne iubi unii pe alții așa cum ne-a iubit El? Este măcar posibil acest lucru? Dacă cei credincioși nu ar fi capabili să facă acest lucru, Domnul nu le-ar fi dat această poruncă. Cei care au experimentat nașterea din nou și au ajuns la pocăință și credință au viață veșnică. Puterea acestei vieți divine le permite să își iubească semenii credincioși, în ciuda tuturor particularităților și a diferențelor dintre ei. Eșecul nostru de a pune în aplicare iubirea nu ar trebui să ne conducă nicidecum la a diminua forța acestei porunci, în niciun fel.
„Adevărata măreție este să servești fără să te faci observat și să lucrezi fără să fii văzut!“
Domnul Isus îi numește pe cei credincioși prietenii Săi și împărtășește cu ei intențiile Sale în cel mai mic detaliu. În schimb, robii se așteaptă doar să primească instrucțiuni. Noi vorbim despre planurile noastre cu prietenii noștri și știm că ei sunt interesați de ele, chiar dacă nu îi privesc în mod direct. Dumnezeu a avut acest tip de intimitate cu Avraam, numit și „prietenul lui Dumnezeu“: „Să ascund Eu de Avraam ce voi face?“ (Geneza 18.17). Credincioșii sunt cei mai „buni“ prieteni ai lui Isus!
Citirea Bibliei: Eclesiastul 8.1-17 · Marcu 6.21-29

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
Marcu 1.14-28

Odată apărut Domnul Isus, prin chiar acest fapt, slujba lui Ioan Botezătorul se află la sfârşitul ei.
Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat; Împăratul în persoană Se află în mijlocul poporului. Şi El face o proclamaţie care se rezumă prin două porunci, întotdeauna actuale: „Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie“ (v. 15). Domnul citeşte în inima fiecăruia răspunsul pe care îl dăm la această invitaţie urgentă. Celor care L-au ascultat şi L-au primit, El le adresează apoi, personal, o altă chemare, de a-L urma slujindu-L. „Veniţi după Mine“ (v. 17), le spune El celor patru ucenici cărora le cunoştea înclinaţia interioară. Şi imediat aceştia Îl urmează. Ei vor avea privilegiul de a-L însoţi pe Isus pe tot parcursul slujbei Sale, de a fi martorii Săi la tot ce vor fi văzut şi auzit (1 Ioan 1.1…) şi de a fi ucenicii Săi, învăţaţi de El (Matei 11.29). Este condiţia pentru a deveni, mai târziu, apostolii Săi, altfel spus, trimişii Săi (Ioan 20.21) pentru a predica evanghelia în lume.
La Capernaum, Isus vindecă un om stăpânit de un duh necurat care se afla chiar în sinagogă, ca o caracteristică a stării de adânc faliment în care era căzut atunci Israelul. Încă de la începutul slujbei Domnului, puterea Lui este „la cuţite“ cu cea a lui Satan, care acţionează atât asupra trupurilor, cât şi asupra sufletelor (despre care atât de puţini sunt conştienţi).

CONSULTĂ-L PE DUMNEZEU ÎN TOATE LUCRURILE! | Fundația S.E.E.R. România
„Bărbații lui Israel… n-au întrebat pe Domnul.” (Iosua 9:14)

Trăiește-ți viața de credincios cu o ureche îndreptată spre cer și pune-ți întotdeauna aceste întrebări: „Oare această ocazie vine de la Tine, Doamne?” „Ești Tu implicat în cutare acțiune, Doamne?” „Ar trebui s-o iau pe calea asta, Doamne?” Odată, Iosua a omis să facă acest lucru și a plătit prețul.
Iată relatarea Scripturii: Un grup de străini a intrat în tabăra lui Israel spunând: „Robii tăi vin dintr-o ţară foarte depărtată” (Iosua 9:9). Evident, israeliții știau că Legea lui Dumnezeu prevedea dispoziții clare privind cetățile din afara Canaanului (vezi Deuteronomul 20:10-12).
Orice oraș care era de acord să facă pace cu Israelul urma să fie cruțat, dar gabaoniții nu știau asta. Așadar, fiind cuprinși de frică, au recurs la înșelăciune. Au trecut trei zile până când Iosua și-a dat seama că a fost mințit. Acești oameni nu erau dintr-o țară îndepărtată; erau din Gabaon, care se afla la doar o zi de mers pe jos.
Drept urmare, Iosua încheiase o alianță cu dușmanul pentru că nu a căutat sfatul lui Dumnezeu. Ar fi bine să învățăm din greșeala lui. Și dușmanul nostru intră în tabăra noastră deghizat, iar apostolul Pavel ne atenționează că „Satana se preface într-un înger de lumină” (2 Corinteni 11:14).
El este viclean, de aceea este esențial să-L consultăm pe Dumnezeu în toate lucrurile. În fiecare decizie și la fiecare răscruce, recunoaște-L, ascultă-L și întreabă-L: „S-o iau la dreapta sau la stânga, Doamne?” Psalmistul David a spus despre Cuvântul lui Dumnezeu că este o „lumină pentru picioarele și căile noastre” (Psalmul 119:105), nu un reflector îndreptat spre viitor.
El ne dă suficientă lumină pentru a face următorul pas. Când ne rugăm, El ne vorbește inimilor, iar profetul Isaia știa asta când a scris: „Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeţi pe el!”, când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga” (Isaia 30:21). Așadar, consultă-L pe Dumnezeu în toate lucrurile!

Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.