Mana Zilnica

30 Iunie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Sfârșitul tuturor lucrurilor s-a apropiat: deci fiți cumpătați și treji pentru rugăciuni; dar având întâi de toate dragoste fierbinte între voi, pentru că dragostea acoperă o mulțime de păcate.

1 Petru 4.7,8

Noi, cei credincioși, trebuie să nu uităm că sfârșitul tuturor lucrurilor s-a apropiat. Petru n-a vrut să spună că, atunci când el scria, venise sfârșitul acestei dispensații, ci că venise dispensația de la sfârșit – „timpul de la urmă“. Judecătorul este gata să vină (versetul 5); El este „la ușă“ (Iacov 5.9), gata să intre în sala de judecată și să-Și ia locul, pentru ca judecata să înceapă. Având în vedere că toate lucrurile sunt deci deja gata pentru judecată încă de la începutul epocii în care noi trăim și că doar îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu este cea care o amână (2 Petru 3.9), cât de treji și de veghetori în rugăciune ar trebui să fim!

Mai mult decât atât, trebuie să fim caracterizați de o dragoste fierbinte unii față de alții, folosindu-ne darurile și abilitățile pentru gloria lui Dumnezeu. Lumea este un loc rece, iar sfera creștină trebuie să fie plină de dragoste fierbinte. Când dragostea dintre creștini este de felul acesta, ea se exprimă prin acoperirea multor păcate și prin exersarea dăruirii și a ospitalității.

Din nefericire, așa cum știm, există multe păcate, chiar și în cazul credincioșilor adevărați. Lumea își găsește plăcerea în a trâmbița păcatele celor credincioși, însă, în cercul creștin, dragostea simte aceste păcate ca și cum ar fi ale ei și le acoperă. Când un creștin se preocupă cu a răspândi păcatele altor creștini, nu face altceva decât să-și manifeste propria stare carnală. Mulți dintre noi avem grijă să nu facem public păcatul vreunui credincios din adunarea noastră, însă facem noi la fel și în cazul altor credincioși care nu se adună împreună cu noi?

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eram doborât și El m-a salvat.

Psalmul 116.6

Schimbare de direcție

Un fost soldat relata următoarele despre viața lui:

Simțeam un vid teribil înăuntrul meu. Mă adânceam cu fiecare zi într-o depresie tot mai severă. De la credința creștină nu aveam nicio așteptare. Dumnezeu, ca Persoană, nu exista pentru mine. Lucrurile divine erau doar cele tangibile, de pildă cele care îi ajutau pe oameni să trăiască: aerul, soarele, apa și hrana. Isus predica dragostea, dar El era doar un om. Biblia, o carte ca oricare alta, ținea doar de domeniul literaturii fantastice…

Făceam serviciul militar, iar după o seară petrecută la barul regimentului, unul dintre camarazi a început să-mi vorbească despre Isus. Deși eram oarecum amețit de băutură, în timpul nopții am început să mă gândesc la ce-mi spusese. A doua zi am făcut autostopul, ca să ajung acasă în weekend. Pe drum, șoferul cu care mergeam m-a invitat la un local. Când am intrat acolo, tocmai ce se încheia o scurtă predică. Am vorbit cu predicatorul, iar cuvintele lui m-au mișcat profund. Era clar că Dumnezeu mă chema, pentru că nu credeam în întâmplare. Dintr-odată am înțeles că trebuia să mă schimb fundamental. În săptămânile ce au urmat am vorbit adesea cu camaradul meu despre evanghelie și mergeam împreună la întâlniri de studiu biblic. După aceea am început să merg într-o comunitate de creștini în satul meu natal. Domnul Isus mi-a schimbat viața. Acum Îi aparțin Lui de peste treizeci de ani. Și, deși nu mi-a fost mereu ușor în viață în tot acest timp, nu regret nimic.

Citirea Bibliei: Daniel 2.17-30 · Psalmul 38.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 22:1-18

Ben-Hadad nu şi-a ţinut cuvântul (20.34). A păs­trat Ramotul din Galaad. Ahab îşi propune să-l ia înapoi şi îşi împărtăşeşte gândul său unui ilustru vizita­tor: Iosafat, împăratul lui Iuda. Şi care ar putea fi pri­mul gând referitor la această vizită? Nu este oare îmbucurător să vedem stabi­lindu-se o prietenie între suveranii acestor două împărăţii aflate în conflict de atâta timp? Este un pas spre unificare, astăzi la modă în lumea creştină. În rea­litate, în ochii lui Dumnezeu ea semnifică necre­dincioşie din partea lui Iosafat. El era împărat la Ierusalim, unde se găsea tem­plul Domnului. Ahab, dimpotrivă, era un ido­latru. Şi „ce înţe­legere“, întreabă apostolul, „are tem­plul lui Dum­nezeu cu idolii?“ (2 Cor. 6.16). Cum putea împăratul lui Iuda să se uite atâta pe sine, încât să spună: „Eu sunt ca tine …“?

Priviţi în ce angrenaj se lasă prins sărmanul Iosafat! Stingherit, îi face câteva remarci timide lui Ahab, dar nu are energia necesară să se opună planurilor acestuia. I-ar fi fost necesar pentru aceasta mai mult curaj decât pentru a merge la război împotriva sirienilor. Cu siguran­ţă, şi fiecare dintre noi cunoaşte din experienţă că cea mai dificilă acţiune, implicând cel mai mult curaj, este adesea un simplu refuz, un refuz de asociere cu răul (Ps. 1.1).

CUM SĂ-ȚI REFACI CĂSNICIA (2)

„Bărbaţilor… dați cinste femeii… ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre.” (1 Petru 3:7)

Amy Grant, cântăreața americană de muzică gospel, a spus: „Cu cât investești mai mult într-o căsnicie, cu atât devine mai valoroasă.” Faptul că ceva este spus nu înseamnă neapărat că este și auzit. Cel puțin, nu în felul în care crezi tu!

Apostolul Petru folosește cuvintele „înțelepciune” și „respect” (vezi 1 Petru 3:7) – ambele sunt esențiale pentru arta de a asculta… care este esențială la rândul ei pentru a avea o căsnicie bună. Dacă nu ești dispus să iei în considerare ceea ce spune soțul tău și să-i respecți gândurile și sentimentele, te îndrepți spre necaz.

Motivul pentru care multe cupluri ajung în punctul de a-și pune problema divorțului este că, în loc să aibă conversații, interacțiunile lor se dezintegrează în predici și monologuri. Consilierea te poate ajuta să înveți cum se exprimă cealaltă persoană. Atunci când ești concentrat pe „a avea dreptate” și „a obține un avantaj/ascendent”, nu mai există loc pentru soluții! Cheia este să încerci să asculți cu inima deschisă, și nu cu mintea închisă; să înveți să fii vulnerabil și blând pentru a ajunge la locul înțelegerii, unde poate avea loc negocierea. Unele cupluri scriu scrisori pentru a-și exprima sentimentele, pe măsură ce navighează pe drumul de întoarcere către o comunicare mai bună și mai profundă.

La fel cum un artist așteaptă lumina perfectă pentru a surprinde/reda un subiect pe pânză, soții și soțiile trebuie să învețe arta de a aștepta pentru a-și readuce relația pe drumul cel bun. Acest lucru necesită răbdare și dedicare – care nu sunt aproape niciodată ușoare, dar sunt foarte necesare!

Momentul ales de Dumnezeu ne oferă o vindecare mai profundă decât orice am putea construi pe cont propriu. Dacă ești un copil răscumpărat al lui Dumnezeu, nu vei lua în considerare divorțul, ci te vei strădui să faci totul pentru a împiedica acest lucru! Indiferent cât de rău ar putea sta lucrurile între voi, cu ajutorul lui Dumnezeu vă puteți reconstrui căsnicia!

Așadar, dacă ai o căsnicie fericită, dă slavă lui Dumnezeu!… și spune o rugăciune pentru cei care au probleme!

28 Iunie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Când va păcătui cineva, făcând împotriva uneia dintre poruncile Domnului lucruri care nu trebuie făcute, chiar dacă n-a știut, totuși este vinovat și își va purta nelegiuirea.

Levitic 5.17

Nimeni, din neștiință, nu va fi considerat nevinovat. În viața de zi cu zi, oricine înțelege că așa trebuie să fie. Orice cetățean este privit ca și cum ar cunoaște legile, căci acestea sunt date spre publicare. De aceea, oricine se poate informa cu privire la ele. Când însă este vorba despre legile lui Dumnezeu, omul, chiar și câte un credincios, nu vrea să le recunoască. Avem însă în mână Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă l-am studia cu râvnă, am ști ce ar trebui să facem după voia lui Dumnezeu și ce nu ar trebui să facem. Și chiar dacă n-am putut încă să citesc în întregime Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că nu sunt credincios de multă vreme, sau din alte motive, totuși știu, dacă am cu adevărat părtășie cu Domnul, când ceva este împotriva voii Sale.

În 1 Ioan 2.20,27 este vorba despre copilașii în Hristos, care tocmai au crezut evanghelia și au fost unși și pecetluiți cu Duhul Sfânt: „Dar voi aveți ungerea din partea Celui Sfânt și știți toate“. Aceasta nu înseamnă că acești tineri credincioși cunosc toate lucrurile rele! Tocmai aceasta nu vrea Dumnezeu. De aceea, în Romani 16.19 se spune: „Dar doresc să fiți înțelepți față de bine și simpli în ce privește răul“. Este o minciună a lui Satan că trebuie să cercetăm toate ca să știm dacă ceva este bun sau rău. Într-adevăr, se spune în 1 Tesaloniceni 5.29: „Cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun“, însă aici este vorba despre profețiile din timpul strângerilor laolaltă în care Duhul Sfânt poate lucra liber. Trebuie să cercetăm tot ceea ce auzim sau vedem în strângerile laolaltă, dacă totul este în concordanță cu Scriptura și, prin urmare, dacă este bun. Ceea ce este în opoziție față de Cuvântul lui Dumnezeu trebuie lepădat. „Și ceilalți să judece“ (1 Corinteni 14.29). Noi trebuie să ne preocupăm mereu cu binele, iar cu răul numai când acest lucru nu se poate evita, ceea ce, din nefericire, se petrece deseori în această lume păcătoasă.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Să știe deci sigur toată casa lui Israel că Dumnezeu L-a făcut și Domn și Hristos pe acest Isus, pe care voi L-ați răstignit.

Fapte 2.36

Petru, martorul curajos

Versetul de astăzi încheie admirabila cuvântare rostită de omul care, cu doar puțin timp înainte, Îl tăgăduise pe Isus Hristos. Ce a determinat o astfel de schimbare la el? Isus Hristos înviase din Locuința morților! Când El a fost răstignit, totul părea pierdut. Dar după trei zile a înviat și S-a arătat apostolilor și altor ucenici, în diferite ocazii. Petru învățase că moartea lui Isus pe cruce însemna victorie, nicidecum înfrângere. Aceasta le-a oferit ucenicilor o mare bucurie și un mare curaj, chiar și după momentul în care Stăpânul lor S-a înălțat la ceruri.

Zece zile după înălțarea lui Isus, Duhul Sfânt a coborât pe pământ și a început să locuiască în credincioși ca Mângâietor. Prin El, ei au primit puterea să-I slujească lui Hristos și să fie martorii Lui. Coborârea Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii, la Ierusalim, a fost însoțită de semne vizibile. Petru a explicat ce însemna acest lucru în fața vizitatorilor uimiți care participau la sărbătoare. A fost o cuvântare curajoasă și de mare impact. El a vorbit despre Isus, Domnul și Stăpânul său. A vorbit deschis și clar, acuzându-i pe ascultătorii lui de răstignirea „Acestui Isus“. A vorbit cu autoritate, dar și cu dragoste. Cuvântarea a atins inimile multor ascultători. Ei au întrebat: „Ce să facem?“. I-a încurajat să își schimbe modul de gândire și să se pocăiască; să creadă în Isus Hristos și să-L mărturisească pe El ca Mântuitorul trimis de Dumnezeu. În ziua aceea, trei mii de suflete au fost mântuite.

Citirea Bibliei: Daniel 1.9-21 · Psalmul 37.21-29

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 21:1-14

Ahab ajunsese foarte aproape să fie jefuit de tot ce avea, de către împăratul Siriei. Nerecunos­cător faţă de Dom­nul care-i păzise tot, încearcă acum, din lăcomie, să‑şi prădeze aproapele. Nabot, ca israelit credincios, nu putea să renunţe la moştenirea sa, potrivit cu Levitic 25.23. Arătăm noi aceeaşi cre­dincioşie, aceeaşi fermitate, când este vorba să păs­trăm moştenirea spirituală lăsată, poa­te, de pă­­rinţii noştri? Da, să avem grijă să nu su­be­va­luăm in­com­parabilele adevăruri biblice care ne-au fost în­cre­dinţate (1 Timotei 6.20; 2 Timotei 1.14).

Din laşitate, mizerabilul împărat o lasă pe soţie să ac­ţioneze şi, sub pretextul autorităţii împărăteşti, se înfăp­tu­ieşte cea mai oribilă nedreptate.

Dar Nabot este privilegiat să-L reprezinte pe Unul mai mare decât el. În parabola în care Dom­nul Isus Se prezintă ca moştenitorul viticul­to­rului, auzim teribilele cuvinte: „veniţi să-l omo­râm şi să luăm în stăpânire moş­te­­nirea lui“ (Ma­­tei 21.38). Sfârşitul aceleiaşi evanghelii ne arată că şi înaintea sinedriului s-au prezen­tat tot doi mar­tori mincinoşi. Acolo, Isus fusese acu­zat de blas­fe­mie de către conducătorii poporului (Matei 26.60,65,66), înainte să sufere şi să moar㠄dincolo de poart㓠(v. 13; Evrei 13.12).

PREGĂTIREA PENTRU ROLUL DE PĂRINTE

„Părinţii sunt slava copiilor lor.” (Proverbele 17:6)

Majoritatea aparatelor electrocasnice din casele noastre vin însoțite de un manual de instrucțiuni. Dacă îți faci timp să le citești și să le înțelegi, vei fi scutit de tot felul de probleme.

Spiritual vorbind și Dumnezeu ne-a dat cel mai bun manual de instrucțiuni pentru creșterea copiilor – Biblia. Ea spune: „Părinții sunt slava copiilor lor”. Una dintre cele mai înalte chemări ale tale este aceea de a deveni părinte. Aceasta implică cea mai importantă decizie pe care o vei lua vreodată și care-ți va schimba viața. Prin urmare, ar trebui s-o tratezi cu seriozitate, în rugăciune, dar și cu simțul umorului, și ea se va transforma într-una dintre cele mai mari bucurii din viața ta.

Copiii tăi au nevoie ca tu să le stabilești limite și să-i ferești de rău. Trebuie să te comporți ca o busolă spirituală și morală pentru ei. În prezent, copiii sunt sufocați cu emisiuni de televiziune, reclame, muzică, jocuri video, internet și reviste pline de imagini care exprimă materialism, cruzime, sexualitate, abuz, droguri și alcool. Și multe dintre aspectele negative pe care le văd sunt admirate și celebrate.

Atât de mult încât, chiar dacă posedă un fundament moral puternic, ei pot începe să simtă că ceva nu este în regulă cu ei dacă nu le urmează. Ca părinte, sarcina ta este să-ți întărești convingerile din nou și din nou, în timp ce îi înzestrezi pe copiii tăi cu instrumentele de care au nevoie pentru a rezista presiunilor vieții.

Este un angajament pe viață. Într-un fel, vei fi de gardă în fiecare zi, de dimineața până seara, pentru tot restul vieții tale! Și din moment ce este numit „Tatăl nostru”, Dumnezeu înțelege cu ce te confrunți și te va ajuta atunci când vii înaintea Lui în rugăciune.

Și chiar dacă nu ești părinte, te îndemn să profiți de această ocazie și să te rogi pentru părinții și copiii pe care îi cunoști!

26 Iunie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Vă îndemn deci, fraților, prin îndurările lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu.

Romani 12.1

Acum câțiva ani l-am întrebat pe un tânăr, cu prilejul înmormântării tatălui său, dacă Îl cunoaște pe Domnul Isus. El a răspuns că știe că este mântuit. Însă a adăugat: «Nu trebuie să vorbești cu alții întotdeauna despre Domnul Isus sau despre evanghelie. Nu trebuie neapărat să vestești vecinului evanghelia, așa cum face fratele meu». I-am răspuns: «Trebuie să trag concluzia din aceasta că tu ai primit cu plăcere din mâna Domnului mântuirea ta veșnică, însă, în afară de aceasta, nu mai dorești nimic. Vrei să fii legat de Domnul Isus atât timp cât este vorba despre propriul tău interes, dar dacă, din această cauză, vei fi poate batjocorit sau dacă vecinul tău nu ar mai fi așa de prietenos cu tine, nu ți-ar mai conveni». Nu este aceasta deseori starea inimii noastre? Dumnezeu ne aduce aceasta înaintea ochilor noștri. El ne amintește că are anumite drepturi și că El, chiar dacă este nemărginit de îndurător, trebuie să intervină în cârmuirea Sa, dacă aceste drepturi sunt disprețuite.

Pentru înțelegerea omenească, harul acesta este într-adevăr nemărginit, însă harul Său are totuși un anumit hotar, pentru că nici harul și nici dragostea lui Dumnezeu nu vor putea vreodată să stea în opoziție cu sfințenia și cu dreptatea Sa. Cu toate că hotarele harului și ale dragostei lui Dumnezeu întrec mult înțelegerea noastră, ele totuși există. Oricine a cunoscut câtuși de puțin harul și dragostea Sa este mereu copleșit de bogăția lor. Dacă facem voia Sa și trăim în părtășie cu El, obținem cele mai bogate binecuvântări. Nu există binecuvântare mai mare ca atunci când ne găsim în prezența Sa. Așadar, dacă Domnul trebuie să Se preocupe cu noi numai în dragoste și har, atunci este binecuvântare din belșug; practic, noi posedăm cerul pe pământ. O parte esențială a lucrurilor pe care le vom cunoaște în casa Tatălui ar putea fi încă de aici, de pe pământ, partea noastră, dacă ne predăm cu adevărat Lui în totalitate, dacă facem numai ceea ce învățăm din părtășia cu El și dacă privim totul cu ochii Săi și judecăm așa cum judecă El. Dacă nu facem așa, noi înșine avem pagubă din aceasta.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Lucrarea fiecăruia va fi arătată, pentru că ziua o va face cunoscut.

1 Corinteni 3.13

Portretul măgulitor

Turiștii colindau pe străzile Parisului. La un colț de stradă s-au oprit să privească un artist care picta portretul unei femei străine. Artistul și-a încheiat lucrarea, iar clienta a plecat cu pictura. Apoi, o femeie s-a adresat pictorului: „Portretul realizat de tine a ieșit mai frumos decât era, de fapt, persoana“. — „Doamnă“, a răspuns artistul zâmbind, „dacă n-ar fi fost așa, nimeni nu și-ar mai dori portretele. Întotdeauna trebuie să arate puțin mai tineri și mai încântători, pentru că, altfel, oamenii nu le-ar mai vrea. Din acest punct de vedere, le place să se amăgească“.

Lucrul acesta nu se aplică numai în cazul doamnelor. Oamenilor le place să fie flatați, nu doar în privința înfățișării lor, ci și a personalității. Apoi sunt mulțumiți de ei înșiși, imaginându-și că și Dumnezeu ar trebui să fie de acord cu ei. Însă Dumnezeu spune în Cuvântul Său: „Dacă zicem că nu avem păcat, ne amăgim pe noi înșine și adevărul nu este în noi. Dacă zicem că nu am păcătuit, Îl facem mincinos, și Cuvântul Lui nu este în noi“ (1 Ioan 1.8,10).

Cei care afirmă aceasta au o părere bună despre ei înșiși, dar se amăgesc singuri și vor suporta consecințele grave ale acestui lucru. Este cu mult mai înțelept să ia seama la realitate și să facă ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu în această privință: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate“ (1 Ioan 1.9).

Citirea Bibliei: Geneza 50.15-26 · Psalmul 37.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 20:13-30

Ben-Hadad n-a ţinut cont de Domnul. În timp ce bea cu cei treizeci şi doi de împăraţi care-l ajutau, planul divin este pus în aplicare.

Ne putem întreba de ce Domnul vine în ajutorul imoralului Ahab, când acesta nici măcar nu-L cheamă. Dar nu este tocmai vocea dulce şi şoptită a harului cea căreia Dum­ne­zeu vrea să-i încerce din nou virtuţile? Scăpându-l pe Ahab şi pe poporul lui, Îşi propune să le arate că El este încă Dumnezeul lui Israel, cu toate că ei nu-L caută. Sirienilor le va demonstra că nu este nici Dum­ne­zeul munţilor, nici al câmpiilor, ci „Domnul ce­ru­lui şi al pământului“ (Fapte 17.24). Să remar­căm încă două detalii importante în v. 27: Înainte să meargă la luptă, copiii lui Israel sunt aprovizionaţi. Să nu ne ima­ginăm că ne putem confrunta cu adversarii noştri fără ca mai întâi să ne fi făcut provizii zilnice de pe pagini­le Cu­vântului. Apoi mica armată a lui Is­rael trebuie să expe­rimenteze că este fără putere, jalnică în ochii vrăj­maşilor ei, „ca două tur­me mici de capre“ înaintea mul­ţimii care umple ţara. Dumnezeu acţionează întotdeauna în aşa fel încât scăparea pe care o dă El să-I fie atribuită şi să-L glo­rifice. Puterea Lui se desăvârşeşte în slăb­iciu­ne        (2 Co­rin­teni 12.9).

CONTROLEAZĂ-ȚI GÂNDURILE! | Fundația S.E.E.R. România

„Orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” (2 Corinteni 10:5)

Mintea ta este câmpul de luptă unde se decide victoria sau înfrângerea. Acesta este motivul pentru care apostolul Pavel a sunat mobilizarea: „orice gând îl facem rob ascultării de Hristos”. Ai de ales: ori îți conduci gândurile, ori gândurile te vor conduce pe tine. Ori îți faci gândurile să fie roabe, ori gândurile te vor înrobi.

De unde vin gândurile? De pretutindeni.

Dacă petreci timp de calitate cu Dumnezeu în fiecare zi în rugăciune și în Scripturi, gândurile tale vor fi călăuzite de Dumnezeu. Dacă nu, gândurile tale vor fi ghidate de lumea din jurul tău.

Nu trebuie să accepți fiecare gând care îți vine în minte! În schimb, trebuie să evaluezi fiecare gând în raport cu standardul Scripturii, care ne îndeamnă la ascultare de Hristos.

Iată un exemplu practic: dacă cineva îți rănește sentimentele, ia o decizie (chiar atunci și acolo) că nu vei fi supărat pe el zile în șir. De ce? Pentru că acest lucru nu face decât să-i ofere Satanei ocazia de a planta semințe de amărăciune (vezi 2 Corinteni 2:11). În schimb, poți respinge gândirea negativă și poți refuza s-o lași să-ți secătuiască pacea și bucuria.

Același lucru este valabil și atunci când ești ispitit. Cel mai bun mod de a învinge un gând greșit este să-l înlocuiești cu unul corect. Pe măsură ce-ți reînnoiești mintea cu Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi, gândirea ta se va schimba și va începe să se alinieze la Sfânta Scriptură. Apoi, zi după zi, se vor stabili și consolida granițe dumnezeiești în jurul gândurilor tale. Aceste limite nu numai că te vor ține departe de înșelăciune și înfrângere, dar te vor ajuta să trăiești o viață mai plăcută și mai evlavioasă.

Așa că, fă-ți gândurile „roabe ascultării de Hristos.”

24 Iunie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Iar înainte de sărbătoarea Paștelui, Isus […] S-a ridicat de la cină și Și-a pus deoparte hainele și, luând un ștergar, S-a încins. Apoi a turnat apă în lighean și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins.

Ioan 13.1,4,5

Spălarea picioarelor (1)

Începând cu capitolul 13 și până când a fost luat prizonier în grădina Ghetsimani, Domnul Isus le-a vorbit ucenicilor pentru a-i pregăti cu privire la plecarea Sa. Fiindcă ei erau triști și tulburați, El i-a asigurat de faptul că urma să plece pentru a le pregăti un loc, după care avea să vină să-i ia la Sine, în casa Tatălui. Le-a poruncit să se iubească unii pe alții așa cum îi iubise El și le-a promis că va trimite Duhul Sfânt, care urma să rămână cu ei și în ei. De asemenea, i-a învățat cum să aducă rod și i-a pregătit în vederea persecuției.

Însă, înainte de toate acestea, Domnul a trebuit să rezolve o problemă serioasă: felul greșit în care ei înțelegeau ce înseamnă adevărata măreție. Ioan și Iacov doriseră să fie distinși, iar ceilalți se supăraseră foarte rău din cauza aceasta, ceea ce arăta că toți aveau aceeași problemă: mândria și dorința de a fi proeminenți. Prin urmare, înainte de discursul Său minunat din capitolele 14–16, Domnul a dorit să-i învețe că adevărata măreție stă în umilință. Cu ceva timp în urmă, ei Îl auziseră zicând: „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre“ (Matei 11.29).

Cea mai grea lecție pentru noi este să învățăm ce înseamnă adevărata umilință. Prin urmare, Domnul le-a oferit un exemplu viu în această privință. El S-a dezbrăcat de haina Sa și, ca un slujitor, S-a încins cu un ștergar. Pentru a-i spăla picioarele cuiva este necesar să îngenunchezi; nu poți face acest lucru șezând pe un scaun sau pe un piedestal. Împăratul Solomon a scris: „Mândria merge înaintea pieirii, și un duh îngâmfat înaintea căderii“ (Proverbe 16.18).

A. M. Behnam

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iar credința este siguranță cu privire la lucrurile sperate, convingere cu privire la lucrurile care nu se văd.

Evrei 11.1

Ce este demn de încredere?

Probabil că toți ne-am confruntat cu problema credibilității vorbelor sau a declarațiilor. Prin urmare, preferăm să ne formăm propriul etalon, bazat pe fapte vizibile sau tangibile. Și, cum multe persoane sunt înclinate să exagereze, prezentându-se nejustificat într-o lumină favorabilă, este de înțeles că suntem precauți.

Nu putem judeca interlocutorul doar după aparențe. Dacă dorim să evaluăm dacă afirmațiile sale sunt bine intenționate, sincere și exacte sau, dimpotrivă, nerealiste și menite să înșele, experiența ne poate ajuta. Dacă persoana respectivă s-a dovedit anterior de încredere, în mod normal o voi crede. Nu pot să văd dacă cineva ține cu adevărat la mine. Trebuie să o cred sau nu. În timp, încrederea pe care i-o acord cuiva poate fi confirmată sau se poate dovedi ca nefondată.

Versetul biblic de astăzi nu se referă la lumea vizibilă, ci la cea invizibilă. Cu toate acestea, este vorba de o convingere fermă. Gândiți-vă la un colac de salvare aruncat cuiva care se îneacă. Acesta este prins de o barcă de salvare. Dacă este apucat, atunci, și numai atunci, persoana în pericol va simți că este trasă în siguranță. Încrederea sa crește și nu este dezamăgită.

Nu uitați: multe lucruri devin clare doar atunci când ne ocupăm cu ele. Dacă primim Cuvântul lui Dumnezeu, să ne ocupăm cu el și vom fi convinși de adevărul său.

Citirea Bibliei: Geneza 49.19-33 · Psalmul 35.19-28

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 19:11-21

Contrar cu ceea ce gândea Ilie, mesajul pe care Dum­nezeu dorea ca Israel să-l audă nu era cel de judecată.

Domnul nu Se afla nici în vânt, nici în cutre­murul de pământ, nici în foc. Glasul „puternic“, „plin de mă­re­ţie“ … şi de temut din Psalmul 29.3-9 se îm­blânzeşte pentru a face loc glasului dulce şi şoptit al harului. Tot aşa, astăzi nu este timpul judecăţii pentru lume, ci al harului care-l iartă pe păcătos. Dumnezeu poate să-i trezească pe oa­meni prin dovezi ale puterii Lui, dar numai vocea tandră a harului este în stare să atingă inimile. Din nou este necesar, pentru a-l primi, simţul propriei nimicnicii.

Pentru că n-a fost capabil să înţeleagă acest limbaj, Ilie trebuie să fie dat deoparte şi Elisei este chemat în locul lui. În ce-L priveşte, Domnul va şti cum să-l facă pe popor să audă această voce a dragostei.

În final, Dumnezeu îl învaţă pe Ilie încă o lecţie. Acesta urcase pe munte crezând că el sin­gur rămăsese credincios. Şi coboară având învă­ţat faptul că era numai unul dintre cei şapte mii de oameni pe care Dumnezeu îi păstrase pentru Sine în Israel. Dacă el însuşi nu fusese în stare să-i descopere, Dumnezeu, pe de altă parte, îi cunoştea pe fiecare dintre ei (vezi 2 Timotei 2.19).

TU DEPINZI DE DUMNEZEU (2)

 | Fundația S.E.E.R. România

„Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.” (Matei 28:20)

Ultimul îndemn pe care Domnul Isus l-a dat ucenicilor Săi înainte de a Se înălța la cer a fost acesta: „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile… Eu sunt cu voi în toate zilele!” Când Dumnezeu îți dă o instrucțiune sau o misiune, aceasta va necesita întotdeauna implicarea Sa, puterea Sa, îndrumarea Sa și asigurarea Sa.

Îți va folosi El talentele? Da. Îi va folosi pe alții să te ajute și să te binecuvânteze? Da. Dar El nu va îngădui niciodată să depinzi de cineva mai mult decât de El!

Uitându-ne la momentul în care Domnul Isus a trimis ucenicii să schimbe lumea, putem observa două provocări remarcabile: în primul rând, erau doar unsprezece ucenici. De-a lungul Evangheliilor, numărul doisprezece reamintește cititorilor că ucenicii au fost aleși pentru a fi o reprezentare a celor douăsprezece seminții ale lui Israel, răscumpărate și reînviate. Doisprezece este numărul desăvârșirii, integrității și pregătirii. În acel moment nu erau suficienți ucenici!

Dar nu este vorba doar de faptul că nu erau suficienți ci și de faptul că s-au îndoit. După învierea lui Hristos, Biblia relatează că: „Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, în muntele unde le poruncise Isus să meargă. Când L-au văzut ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit.” (Matei 28:16-17). Ei aveau deja o deficiență în ce privește cantitatea; iar după Învierea lui Hristos, au avut și una privind calitatea credinței lor!

Concluzie: nu existau destui ucenici, dar chiar și dintre cei care erau unii nu credeau suficient. Totuși, Dumnezeu i-a folosit cu putere. Într-adevăr, acuzația lansată împotriva lor de către dușmani, a fost de fapt unul dintre cele mai mari complimente pentru ucenici: „Oamenii aceştia care au răscolit lumea au venit şi aici!” (Faptele apostolilor 17:6).

Așadar, cheia biruinței nu stă în destoinicia ta, ci în iscusința lui Dumnezeu de a lucra prin tine. De aceea trebuie să depinzi în fiecare zi de Dumnezeu! Fii conștient de asta și azi!

23 Iunie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că avem mare recunoștință și mângâiere datorită dragostei tale, frate, fiindcă inimile sfinților au fost înviorate prin tine.

Filimon 7

Noul Testament pe scurt (18) – Filimon

Epistola către Filimon nu este, strict vorbind, o epistolă adresată unei singure persoane, fiindcă ea i se adresează nu numai lui Filimon, ci și unei surori, care era probabil soția lui, și lui Arhip, numit „împreună-ostaș“, un credincios dăruit de Domnul pentru slujire (Coloseni 4.17); de asemenea, epistola este adresată adunării care se strângea în casa lui Filimon. Deși epistola are un caracter personal, ea a fost de un mare interes și de o mare importanță pentru întreaga adunare de acolo.

Vedem cum în ea harul divin caută să trezească în inimile sfinților o reală bucurie cu privire la mântuirea unui rob fugar care, convertit prin intermediul lui Pavel, în închisoare, este acum trimis de el înapoi la stăpânul acestuia, la Filimon. Pavel dorea ca Onisim să fie primit ca „un frate preaiubit“ (versetul 16), nu doar de către Filimon, ci și de către soția lui, de către un lucrător în Cuvânt și de către întreaga adunare. Harul își găsește plăcerea să restabilească pe deplin, nu doar într-o anumită măsură.

Cu multă înțelepciune și blândețe, Pavel apelează la Filimon pe baza harului despre care știa că deja lucrase cu putere în acest frate preaiubit, lucru scos în evidență de dragostea lui pentru sfinți, prin care inimile acestora erau înviorate. Recunoștința și încurajarea exprimate de apostol erau menite să înlăture orice eventual resentiment pe care Filimon l-ar fi avut față de Onisim.

Această epistolă prezintă cele mai tandre simțăminte produse de harul care, întotdeauna, dorește să restabilească și să binecuvânteze pe deplin.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Noi Îl iubim, pentru că El ne-a iubit întâi.

1 Ioan 4.19

Tânărul surd

După predică am vorbit cu un tânăr. Mi-a dat de înțeles că era surd; așa că, prin limbajul semnelor, i-am spus: „Dumnezeu te iubește“. A clătinat din cap și mi-a explicat: „Nu e adevărat. Mă urăște. Știu asta, pentru că mi s-a spus că o să mă arunce în iad pentru că n-am trăit o viață dreaptă și sfântă și pentru că n-am ținut poruncile Lui. De când am auzit asta, nu m-am mai atins de vreo Biblie: mi-e frică de Dumnezeu“. I-am răspuns că știam motivul pentru care se afla acolo în acea seară, chiar dacă nu înțelesese predica. Trebuia să audă că Dumnezeu îl iubește. Apoi am stat lângă el, mi-am deschis Biblia și i-am arătat două locuri pe care le-am și citit împreună: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață eternă“ (Ioan 3.16). „Dumnezeu este dragoste. Noi Îl iubim, pentru că El ne-a iubit întâi“ (1 Ioan 4.16,19). Părea nedumerit. Se întreba dacă acele cuvinte erau adevărate și dacă îl priveau și pe el. Apoi am observat că frica i-a dispărut, fiind înlocuită de bucurie.

Oamenii pot fi surzi și din punct de vedere spiritual: ei nu aud când Dumnezeu le vorbește. Și ce măreț este mesajul rostit în urechile lor: Dumnezeu ne iubește. El Și-a arătat dragostea Sa prin faptul că L-a dat pe Fiul Său. Isus Hristos a murit pentru noi. El nu are „nicio plăcere în moartea celui rău“. Dacă aceasta I-ar fi adus plăcere, Hristos nu ar fi trebuit să moară. Dumnezeu vrea ca „cel rău să se întoarcă de la calea lui și să trăiască“ (Ezechiel 33.11).

Citirea Bibliei: Geneza 49.1-18 · Psalmul 35.11-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 19:1-10

Cine ar recunoaşte mărturia strălucitoare din capitolul precedent în acest om descurajat, fu­gind de ameninţarea unei femei? Dumnezeu nu ne oferă acest detaliu pentru ca să-l judecăm pe preţiosul Său servitor, ci spre învă­ţă­tura noastră: Omul cel mai remarcabil eşuează în întregime când este lăsat pe seama propriilor resurse (citiţi Pro­verbe 29.25). Lui Ilie nu-i mai rămâne altceva decât dispe­rarea. Totuşi, iată cum Dumnezeu Se în­grijeşte de el. Un gând de preţ: chiar atunci când ajungem într-o stare de depri­mare sau de iritare, bună­tatea Lui nu încetează să se exercite asupra noastră.

Spiritul legalist al lui Ilie l-a ­condus la Horeb (o parte a masivului Sinai), lo­cul unde fusese dată Legea. „Ce faci aici, Ilie?“ (v. 9), îl întreabă Domnul. Serioasă între­bare pen­tru cel care abandonase poporul! Dar răspunsul pro­fe­tului nu face decât să-i trădeze falsa poziţie. El se află acolo pentru a acuza! Chiar dacă Moise, în acelaşi loc,  mijlocise pentru popor (Exod 32.11), Ilie „se plânge lui Dumnezeu împotriva lui Israel“, cum trist se remarcă în Ro­mani 11.2.

Să ne amintim bine lucrul acesta: Să acuzi (fapt care poate lua forma unei informări) în­seamnă să faci lucrarea lui Satan (Apocalipsa 12.10). Să mij­loceşti înseamnă, din contră, să acţionezi ase­menea Domnului Isus (Romani 8.34).

TU DEPINZI DE DUMNEZEU (1)

 | Fundația S.E.E.R. România

„Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:13)

Apostolul Pavel ne împărtășește în acest verset cheia biruinței în viață: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.”

Există un sindrom numit „neputința de a se lansa”; este experimentat de cei ce se simt nesiguri în legătură cu viitorul lor. Se pare că ei nu ajung niciodată în punctul în care se simt pregătiți, așa că ratează oportunități. Viața spune: „Pregătit sau nu, eu vin!” Dar inevitabilitatea vieții nu înseamnă că pregătirea este un lucru lipsit de însemnătate; ea este importantă! Dar sentimentul de pregătire este parcă supraevaluat! Noi suntem chemați să „umblăm prin credință, nu prin vedere” (2 Corinteni 5:7). Când Dumnezeu i-a dus pe israeliți în Țara promisă, le-a spus să pășească mai întâi în râul Iordan; după aceea, El a despărțit apele. Dacă ar fi așteptat mai întâi dovezi, ei ar fi rămas pe mal.

Credința crește atunci când Dumnezeu spune „Du-te!” și tu spui „Bine, mă duc!” Adevărul este că nu-ți dai seama ce poți face până nu treci la fapte! A fi „pregătit” se întâmplă mai repede dacă ești deja în mișcare. Dacă aștepți să te miști doar când ești complet pregătit, vei aștepta până vei muri. Domnul Isus nu ne spune: „Du-te; ești pregătit!” El ne spune: „Du-te; Eu sunt cu tine!” Vei crește pe măsură ce „înaintezi”; te vei dezvolta pe măsură ce „faci”! Iar ceea ce te face pregătit pentru orice este „Hristos care te întărește” și care infuzează în tine puterea interioară.

Dumnezeu a conceput lucrurile astfel, pentru că vrea ca tu să depinzi de El! Ține minte asta, azi!

22 Iunie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul a binecuvântat casa egipteanului datorită lui Iosif; și binecuvântarea Domnului era peste tot ce avea el, acasă și la câmp. Și a lăsat în mâna lui Iosif tot ce avea și, cu el, nu se îngrijea de nimic din ale lui.

Geneza 39.5,6

Privind spre Iosif ca imagine a lui Hristos, este important să ne amintim că planul lui Dumnezeu era să-i dea poziția de onoare supremă și, drept consecință, oricine se supunea supremației lui era binecuvântat. Prin urmare, Potifar este binecuvântat imediat ce îi dă lui Iosif locul suprem în casa lui. Puțin mai târziu, temnicerul îi dă lui Iosif locul suprem în conducerea temniței, iar binecuvântarea vine îndată. În același fel, în ziua supremației lui universale, toți aveau să i se supună și să fie binecuvântați. Lumea va fi constrânsă să I se supună lui Hristos în ziua manifestării puterii Lui, însă credinței îi face plăcere să anticipeze acea zi și să recunoască supremația Lui în ziua lepădării Sale. Iar în măsura în care ne supunem, pe noi înșine, viețile noastre, tot ceea ce avem și tot ceea ce suntem, supremației lui Hristos, vom fi binecuvântați, tot așa cum lumea va fi binecuvântată când se va supune domniei Sale universale. Supremația lui Hristos are drept condiție supunerea omului, iar supunerea omului conduce la binecuvântarea lui, chiar dacă în aceste zile ale lepădării lui Hristos binecuvântarea este mai degrabă spirituală decât materială.

În casa egipteanului, Iosif a fost un om supus, un om prosper, un martor pentru Domnul, un om de încredere și respectat și, de asemenea, o sursă de binecuvântări. Astfel de caracteristici constituie o viață completă, de aceea nu suntem surprinși să citim că „Iosif era frumos la statură și frumos la înfățișare“. Această viață frumoasă înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor este exemplificată în acest credincios al Vechiului Testament.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ce să fac deci cu Isus?

Matei 27.22

„Ce să fac deci cu Isus?“

Întrebarea aceasta este la fel de actuală și astăzi, ca atunci când a rostit-o guvernatorul roman Pilat. El a răspuns în felul său și a ordonat ca Domnul Isus să fie răstignit, fără vreo acuzație temeinică. Mai târziu, Pilat și-a amintit cu siguranță de noaptea aceea. Oare nu auzise el în mod repetat că acel Isus din Nazaret făcuse doar bine, vindecând oamenii de-a lungul călătoriilor Sale? Oare nu observase el că liderii religioși ai națiunii, marii preoți și cărturarii, Îl acuzau pe Isus doar din invidie? În plus, chiar în timp ce se ocupa de acel caz, Pilat a primit avertizarea soției lui: „Să n-ai nimic de-a face cu Acel om drept“ (Matei 27.19).

Pilat fusese bine informat, așa cum se cuvine pentru un guvernator și un judecător. Mai mult, nu a putut găsi nicio vină în El. Și totuși, el L-a condamnat pe Cel nevinovat! Era o nedreptate îngrozitoare faptul că a pus să fie biciuit Domnul Isus. Apoi a încercat să Îl elibereze, după cum obișnuia să facă la sărbătoarea Paștelui. Probabil că nu luase nicidecum în calcul faptul că poporul ar putea cere eliberarea ucigașului Baraba.

„Ce să fac deci cu Isus?“ Cu această întrebare, el a pasat poporului responsabilitatea, s-a spălat pe mâini de problemă și a exclamat: „Sunt nevinovat de sângele acestui Drept. Vă privește!“ (Matei 27.24). Pilat a cedat în fața cererilor mulțimii și a dat verdictul împotriva Isus. Dar tu?

Decide-te în favoarea Fiului lui Dumnezeu și dă-I Lui locul care I se cuvine în viața ta!

Citirea Bibliei: Geneza 48.8-22 · Psalmul 35.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 18:30-46

Puşi în faţa provocării, profeţii lui Baal au per­severat zadarnic cu entuziasmul şi cu dansurile lor vio­lente. Dumnezeul lor a rămas surd şi încă dintr-un motiv foarte întemeiat! (Ps. 115.4-7). Apoi Ilie îşi înce­pe pre­gă­tirile cu un calm şi cu o autoritate care con­trastează marcant cu toată agitaţia an­terioa­ră. El construieşte altarul din două­sprezece pietre, „după numărul seminţiilor“, afirmând ast­fel uni­tatea poporului. În pofida tristei separări în două împărăţii, în ochii lui Dumnezeu Israel este încă o sin­gură naţiune. Acelaşi lucru se aplică astăzi la Biserica Domnului. Deşi se află divizată în atâ­tea denominaţii, Dumnezeu recunoaşte numai o singură Biserică, alcătuită din toţi cre­dincioşii. Şi noi, de asemenea, trebuie s-o pri­vim în acelaşi fel.

Când totul este gata pentru arderea-de-tot, Ilie I se adresează lui Dumnezeu: „Răspunde-mi, Doam­ne, răs­punde-mi, şi să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, eşti Dumnezeu şi că Tu le-ai întors inima înapoi“ (v. 37). Dumnezeu răspunde servitorului Său, nu numai trimiţând foc, ci şi în­torcând inima poporului spre El.

Ahab asistă la această scenă, urmată de moar­tea pro­feţilor săi, fără să pară că-l intere­sează altceva decât să mâ­nânce şi să bea, în timp ce, de partea lui, omul lui Dum­nezeu se roa­gă din nou … „şi cerul a dat ploaie“ (Iacov 5.18).

FĂ-ȚI TIMP PENTRU ODIHNĂ ȘI RELAXARE!

 | Fundația S.E.E.R. România

„El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă” (Psalmul 23:2)

Când te trezești și-ți spui: „Nu știu cât mai pot continua așa!”, înseamnă că trebuie să-ți schimbi anumite priorități și să-ți ajustezi stilul de viață!

Psalmistul a spus: „sunt o făptură aşa de minunată” (Psalmul 139:14), și la fel ești și tu! Dumnezeu ți-a proiectat corpul astfel încât să-ți dea avertismente, atunci când forțezi nota – asta înseamnă câte o durere sporadică, ici și colo…

Dar noi ignorăm aceste avertismente, până când devenim prea bolnavi pentru a le mai ignora! Și pentru că trăim în generația cu cele mai multe medicamente din istorie, luăm rețete, pastile și poțiuni, în speranța că acesta este răspunsul. Dar este un remediu pe termen scurt. Nu putem ignora sfatul lui Dumnezeu de a ne face timp pentru odihnă și de a nu plăti un preț pentru asta. Nimeni nu a avut un scop mai mare sau o misiune mai importantă decât Domnul Isus și ucenicii Săi. Cu toate acestea, El i-a învățat să-și facă timp pentru odihnă și relaxare (vezi Marcu 6:31).

Așadar, dacă ești un slujitor al lui Dumnezeu, acesta ar trebui să fie un domeniu al uceniciei pe care să îl practici și să-l transmiți mai departe celor pe care îi înveți. Locul de muncă sau slujirea nu ar trebui să țină oamenii atât de ocupați, încât să le afecteze negativ sănătatea și relațiile de familie.

Dacă trăiești astăzi o viață nesustenabilă, nu mai amâna să faci schimbările pe care trebuie să le faci. Nu aștepta să se întâmple ceva, cum ar fi o problemă de sănătate sau o problemă de familie. Fă schimbări acum pentru a trăi genul de viață pe care Dumnezeu vrea să-l trăiești. Atunci când trăiești după voia lui Dumnezeu, te vei retrage „singur la o parte, te vei odihni puțin” și vei descoperi un nou nivel de pace în viața ta.

Așa că, fă-ți timp pentru odihnă și relaxare – e Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine, azi!

21 Iunie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că, dacă este bunăvoință, este bine primit, potrivit cu ce are cineva, nu potrivit cu ce nu are.

2 Corinteni 8.12

Corintenii aveau o dorință reală de a dărui din resursele lor financiare sfinților aflați în nevoie. De fapt, râvna lor pentru acest lucru îi stimulase pe mulți alții să procedeze la fel (2 Corinteni 9.2). Totuși, corintenii nu duseseră până la capăt ceea ce începuseră atât de bine și nu trimiseseră darurile lor. Capitolele 8 și 9 ale acestei epistole sunt scrise pentru a-i încuraja să facă acest lucru și, prin urmare, aceste două capitole prezintă principii atât de importante și de prețioase pentru noi.

Versetul citat la început arată că Dumnezeu dorește în primul rând bunăvoință. El cunoaște limitele resurselor noastre și niciodată nu ne cere să dăruim ceva ce nu avem. De fapt, acesta este un principiu călăuzitor de mare folos pentru orice lucrare creștină, nu numai în privința banilor, ci și pentru felul cum ne folosim timpul. Cu cât Îl slujim pe Domnul mai mult, cu atât vom înțelege mai bine cât sunt de multe nevoile. Dar dacă ne-am dedica absolut tot timpul pentru a-i ajuta pe alții, tot am fi copleșiți la vederea nevoilor care încă rămân neîmplinite; în plus, unii vor încerca chiar să ne împovăreze cu simțăminte de vină, spunându-ne că nu ne-am găsit timp să-i ajutăm și pe ei, în timp ce un creștin spiritual ar fi făcut așa.

Realitatea însă este aceasta: chiar dacă am vrea, n-am putea să ajutăm așa cum am dori. Nu putem face totul. Mai mult, Domnul niciodată nu ne va împovăra cu simțământul unei false vine, ca să ne determine să-I slujim mai mult, fiindcă „Dumnezeu îl iubește pe dătătorul voios“ (2 Corinteni 8.7).

Unii par să nu vadă deloc nevoile altora, așa că Domnul Însuși trebuie să-i facă atenți la ele. Însă, dacă avem deja bunăvoință, este absolut necesar să ne cunoaștem limitele. Totuși, să nu lăsăm ca aceste limite să ne descurajeze în a face ceea ce putem. Dacă este să vorbim de propria noastră putere, chiar și cele mai intense eforturi ale noastre sunt inutile, însă Dumnezeu poate folosi orice lucru pe care îl avem, pentru gloria Sa.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Un nume bun este mai e dorit decât mari bogății … Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăția, slava și viața.

Proverbe 22.1,4

Lecția modestiei

O elevă de liceu a vizitat casa memorială a lui Beethoven. Cu toate că era o bandă delimitatoare în jurul pianului marelui compozitor și o tăbliță care interzicea accesul, fata s-a strecurat pe sub acea bandă și a început să cânte la pianul lui. Cu un ton triumfător, i-a spus administratorului: „Cred că orice muzician care vine aici dorește să cânte la pianul maestrului“. Însă supraveghetorul i-a răspuns: „Nu cu mult timp în urmă, marele compozitor Paderewski a venit aici și cineva l-a invitat să cânte la pianul lui Beethoven, dar el a refuzat, spunând: Nu, nu mă simt vrednic să cânt la pianul marelui maestru“. Ignacy Jan Paderewski, pianist, compozitor și om politic polonez, a dat o lecție de modestie care a rămas peste veacuri. Nu știm dacă acele cuvinte ale sale au avut vreun efect însă și în inima elevei de liceu, care deja se vedea muzician.

Să înveți să fii smerit nu este lucru ușor. În școala oamenilor nu se predă smerenia; aceasta se învață numai în școala Domnului Isus. Fiecare dintre noi este chemat să învețe lecția modestiei de la Mântuitorul. Cu toate că era Fiul lui Dumnezeu, Creator al celor văzute și al celor nevăzute, Îl întâlnim pe paginile Scripturii dominat în orice împrejurare de un sfânt și perfect caracter de modestie. Credința poate distinge cum, prin lucrarea Sa binecuvântată de la cruce, mândria noastră este redusă la nimic.

Citirea Bibliei: Geneza 47.27-48.7 · Psalmul 34.12-22

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 18:17-29

Cât timp seceta şi foametea au bântuit ţara, Ahab a făcut tot ce i-a stat în putinţă ca să-l gă­sească pe profetul pe care-l considera răspunză­tor de nenorocirea lui Israel.

„Tu eşti?“ – îl întreabă când, în sfârşit, îl găseşte – „Tu eşti cel care tul­bură pe Israel?“ Câtă inconştienţă aici! „Tu eşti a­cela“, răspunde Ilie, „şi casa tatălui tău“, care ai atras această pedeapsă prin păcatele tale.

În felul acesta judecă oamenii acestei lumi … şi poate uneori şi noi! Când Dumnezeu ne trimite câte o încercare, ne grăbim să-i acuzăm pe oameni şi să-i facem răs­punzători de ceea ce ni se întâmplă, mai de­grabă decât să ne cercetăm pe noi înşine.

La cererea lui Ilie, împăratul strânge pe tot Is­raelul, împreună cu falşii profeţi, pe muntele Car­mel. Venise timpul ca poporului să i se vor­bească cu fermitate şi să fie confruntat cu aver­tismentul: „Până când veţi şchiopăta de amândo­uă picioa­re­le? (Sau: Până când veţi şovăi între două părţi?)“ Mai târziu, Isus va vorbi mulţimi­lor lui Is­ra­el în acelaşi fel, de pe un alt munte: „Ni­meni nu poate sluji la doi stăpâni …“ (Matei 6.24).

Pentru cititorul care n-a făcut încă o alegere, per­miteţi-ne să vă repetăm întrebarea lui Ilie: „Până când veţi şovăi între două părţi“, … între cei doi stăpâni?

INVESTEȘTE ÎN CĂSNICIA TA! | Fundația S.E.E.R. România

„Gustă viaţa cu nevasta pe care o iubeşti în tot timpul vieţii tale…” (Eclesiastul 9:9)

Este uimitor cât de mulți dintre noi suntem dispuși să investim timp și efort în educația, cariera și viitorul nostru financiar, dar nu și în căsnicia noastră!

Dacă nu ești căsătorit, amintește-le în rugăciunile tale pe familiile pe care le cunoști. Vă vine să credeți că una dintre principalele cauze ale divorțului este plictiseala?!

Iată ce spunea și sugera un slujitor al bisericii: „Bărbații își pierd concentrarea, se rătăcesc în aventuri, devin dependenți de pornografie sau manifestă alte comportamente distructive. Secretul unei căsnicii puternice este să continui să găsești modalități de a deveni mai bun și de a împărtăși. Poate fi la fel de simplu ca a citi o carte sau un articol și a împărtăși ceva interesant despre ceea ce ai citit, sau a urma un curs și a folosi acasă și oriunde ceea ce ai învățat. Asta poate include și să înveți din/despre domeniul de activitate al soțului sau soției tale, și a te interesa de ceea ce face toată ziua, arătând astfel că ești implicat în ceea ce face partenerul… Cuplurile care doresc să se dezvolte ca atare trebuie să fie atenți și la manifestările din afara căminului. Urmărind hobby-uri, interese și prietenii adecvate în comunitate, fiecare partener devine mai interesat/interesant și mai stimulativ când se întoarce acasă. Ce minunat este să stați împreună la masă și să împărtășiți lucrurile interesante pe care fiecare le-a descoperit în timpul zilei! E nevoie de echilibru pentru a-ți dezvolta armonios atât propria viață cât și viața pe care o aveți împreună. Persoana cu care te căsătorești îți va fi alături până ce moartea vă va despărți – asta, dacă te strădui să faci din căsnicia ta un colț de rai. Mult timp după ce frumusețea fizică și intensitatea chimiei au dispărut, iar copiii au crescut și sunt pe cont propriu, tu și soțul sau soția ta puteți avea legături puternice, astfel încât să continuați să creșteți și să vă bucurați de viață împreună.”

Așadar, investește în căsnicia ta!