Mana Zilnica

18 Martie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Spun dar: umblați în Duh și nicidecum nu veți împlini pofta cărnii.

Galateni 5.16

Cum putem cunoaște puterea Duhului pentru biruință în viețile noastre? Prin umblarea prin Duhul, așa cum ne recomandă Galateni 5.16. Din Efeseni 1.13 învățăm că El ne este dăruit în momentul în care credem în evanghelia mântuirii noastre. El ne însemnează ca fiind dintre aceia care-I aparținem lui Dumnezeu. Însă trebuie să și umblăm în El; aceasta înseamnă că El trebuie să fie într-un mod practic sursa și energia vieții și activităților noastre. Umblarea este prima activitate a omului; prin urmare, ea este o expresie figurativă pentru toate activitățile noastre. Gândurile, vorbirea și acțiunile noastre trebuie să fie sub controlul Duhului. Atunci nu vom fi plini de dorințele cărnii, cum se întâmplă când suntem carnali. Aceasta este ceea ce ne spune Galateni 5.17. Duhul lui Dumnezeu oferă o putere superioară puterii cărnii; și vom experimenta această putere, dacă umblăm prin El.

Galateni 6.7-9 ne poate ajuta să înțelegem cum poate fi realizată această umblare, în mod practic. Viața noastră în mod practic funcționează după principiul semănării și al secerării. Aceasta este ca și cum am merge în fiecare zi cu câte un coș pe fiecare umăr. Putem lua din coșul cărnii și semăna pentru carne, sau din coșul Duhului și semăna pentru Duhul; aceasta înseamnă că putem ceda în fața lucrurilor care sunt doar pentru satisfacerea cărnii, semănând astfel sămânța cărnii, sau putem să ne dedicăm lucrurilor Duhului și să semănăm ceea ce este roditor spre gloria Lui.

Aceasta nu este ceva ce Dumnezeu lucrează pentru noi, ci ceea ce lucrăm noi înșine. Pe tot parcursul zilei lucrăm într-una dintre cele două direcții. În ce direcție alegem să lucrăm? Din care coș luăm sămânță pentru a semăna? Refuzul hotărât față de una și cultivarea atentă a celeilalte este secretul succesului. Acesta este felul în care ne putem statornici în umblarea prin Duhul.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

[Petru], văzând vântul puternic, s-a temut; și, începând să se afunde, a strigat, spunând: „Doamne, scapă-mă!“. Și îndată Isus a întins mâna și l-a apucat și i-a spus: „Puțin-credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?“.

Matei 14.30,31

Simon – un om cu puțină credință

Ucenicii traversau Lacul Ghenezaret (numit și Marea Tiberiadei). Cu toate că ei vâsleau din greu, nu înaintau deloc, pentru că vântul le stătea împotrivă. Atunci Isus a venit la ei, în zorii zilei, mergând pe mare. Extenuați, ucenicii au crezut mai întâi că este o fantomă. De frică, au țipat, dar Isus i-a liniștit: „Îndrăzniți; Eu sunt, nu vă temeți!“ (versetul 27). Când Petru a auzit că este Isus, a vrut să se apropie de El: „Doamne, dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape“ (versetul 28). Isus i-a spus: „Vino!“, iar Petru s-a dat jos din barcă și a mers pe apă pentru a ajunge la Isus.

Abia atunci a observat că vântul era mai amenințător și mai puternic decât atunci când se afla în barcă. Iar gândul că mergea pe apa care nu este stabilă l-a făcut să se panicheze. El a realizat că nu poate rezista puterii naturii și a început să se scufunde. Și a strigat: „Doamne, salvează-mă!“. Isus a fost acolo imediat, l-a apucat de mână și i-a spus: „Puțin-credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?“. Când Petru a văzut vântul și valurile, a pierdut contactul vizual cu Domnul Isus. Nu este cu nimic diferit astăzi. Într-adevăr, oricine merge cu Isus, dar se ocupă cu propriile circumstanțe ale vieții, Îl pierde din vedere pe Isus și va începe să se clatine. Dar oricine cheamă Numele Domnului prin credință va fi salvat – salvat pentru veșnicie și salvat din situațiile dificile ale vieții.

Citirea Bibliei: Obadia 1-11 · Proverbe 25.19-28

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 20:5-23

Când Saul vine la Naiot, David fuge. Totuşi David păstrează încă speranţa că-şi va putea relua locul la curte; de aceea se întoarce pentru a se consulta cu prietenul său, Ionatan. „Prietenul iubeşte oricând şi un frate se naşte pentru strâmtorare” (Proverbe 17.17).

Fiind prieteni încă din zilele fericite, David şi Ionatan vor experimenta cât de scumpă şi mângâietoare este afecţiunea lor reciprocă la momentul când soseşte încercarea.

Cu atât mai mult se întâmplă aşa în relaţia noastră cu supremul Prieten. Cum I-am putea noi cunoaşte afecţiunea desăvârşită, dacă n-am avut niciodată nevoie de ea? (Evrei 4.15, 16).

Aparent, David nu este mai mult decât un sărman proscris (scos în afara legii), pentru care promisiunile divine ale împărăţiei par să fi fost anulate. Dar credinţa lui Ionatan continuă să vadă în el pe cel care va domni fără nici un dubiu, pe cel ai cărui vrăjmaşi vor fi nimiciţi, inclusiv propriul tată (pe care, dintr-un respect lăudabil, evită să-l numească). Este de remarcat certitudinea cu care Ionatan vorbeşte despre viitor.

Tot astfel, cei răscumpăraţi de Domnul Isus recunosc, prin credinţă, gloria Lui minunată şi cunosc că Mântuitorul lor, astăzi urât şi respins de lume şi de prinţul ei, va apărea în curând ca Împărat al gloriei, avându-i pe toţi vrăjmaşii Săi aşternut al picioarelor Sale.

DE CE NE ÎMPOTRIVIM SCHIMBĂRII? (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Ridică-ne, Dumnezeule, fă să strălucească Faţa Ta şi vom fi scăpaţi!” (Psalmul 80:3)

Când exploratorul Cristofor Columb s-a întors în Spania, a fost considerat un erou național și i s-a atribuit meritul de-a fi descoperit noi ținuturi. Dar crezi că oamenii și-au schimbat părerea despre faptul că pământul era plat? Nicidecum – ei au continuat să creadă că pământul este plat! Abia după ce generația respectivă a trecut în neființă și următoarea i-a luat locul, oamenii și-au dat seama că pământul este rotund, exact așa cum a susținut Columb. Iată cât de mult le ia oamenilor să se răzgândească: cel puțin o generație!

Dar să nu-i judecăm prea tare, pentru că și noi ne opunem la fel de tare schimbărilor. Dr. John Maxwell scria: „Timp de mulți ani, am crezut că liderilor le place schimbarea, dar celorlalți nu. În calitate de lider vizionar, am simțit întotdeauna că îi atrag în viitor pe adepții reticenți. Până când, în cele din urmă mi-am dat seama că liderilor nu le place schimbarea, mai mult chiar decât celor care-i urmează… cu excepția cazului în care, desigur, este ideea lor!”

Să fim sinceri: schimbarea este dificilă pentru toată lumea. Scriitorul american Mark Twain a spus: „Singura persoană căreia îi place schimbarea este copilul ud!” Cu adevărat, schimbarea este unul dintre cele mai mari obstacole cu care te vei confrunta vreodată. Oare de ce? La urma urmei, dezvoltarea nu cere schimbare?

Și nu la fel și creșterea? Nu putem merge înainte și să rămânem în același loc… Așadar, în următoarele câteva zile, vom vorbi despre motivele pentru care ne opunem atât de mult schimbării. Recunoscându-și natura încăpățânată și teama de schimbare, psalmiștii s-au rugat în patru ocazii diferite: „Ridică-ne, Dumnezeule!” Așadar, dacă ai nevoie de schimbare în viața ta, roagă-te: „Doamne, trebuie să mă schimb… dar mi-e frică să mă schimb!… așa că fă să fiu dispus să mă schimb!”

Cred că aceasta este o rugăciune la care Dumnezeu va răspunde – așa că începe s-o rostești chiar de astăzi!

14 Martie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că, și dacă trăim, pentru Domnul trăim; și dacă murim, pentru Domnul murim: deci, și dacă trăim, și dacă murim, noi suntem ai Domnului.

Romani 14.8

Nădejdea pe care o avem ca urmare a credinței în Isus Hristos trebuie să aibă un impact asupra fiecărui sector al vieții noastre, inclusiv asupra felului în care privim moartea. Apostolul Pavel a spus: „Pentru mine, a trăi este Hristos, iar a muri este un câștig“ (Filipeni 1.21). El a putut spune aceasta fiindcă știa că nădejdea sa era ancorată într-un Om aflat în glorie, care îi asigurase locul în cer, dându-Și viața pentru el și pentru oricine avea să-și pună încrederea în lucrarea împlinită la cruce.

În fiecare zi, peste cinci mii de oameni mor pe tot globul pământesc. Unii mor din cauze naturale, alții în accidente, iar alții sunt omorâți. Pentru unii, moartea vine într-un fel așteptat, în timp ce pentru alții ea survine cu totul neașteptat. Deoarece păcatul a intrat în lume, moartea a devenit un lucru comun. Însă, pentru cei care au înțeles că sunt păcătoși și au venit la Dumnezeu prin Fiul Său preaiubit, moartea este doar un slujitor care-i duce în prezența binecuvântată a Domnului. Datorită nădejdii în Hristos, moartea este văzută ca fiind începutul, nu sfârșitul. Fiindcă Hristos a biruit moartea (1 Corinteni 15.20-28), nădejdea pe care o avem în El ne oferă îndrăzneală și înlătură orice teamă. Aflat pe patul de moarte, puritanul John Owen a scris: «Sunt încă în țara celor morți, dar nădăjduiesc să fiu curând în țara celor vii».

David ne amintește că moartea nu este decât o umbră (Psalmul 23.4), ceea ce înseamnă că lumina este prezentă acolo. Această lumină, pentru orice credincios, este Domnul Isus Hristos. Cel credincios Îi aparține lui Hristos, atât în viață, cât și în moarte. Aceasta este nădejdea pe care El ne-a asigurat-o fiecăruia dintre noi, atunci când Și-a dat viața pentru noi și în locul nostru, la cruce. Când ne punem încrederea în El și în lucrarea Sa încheiată, această nădejde devine a noastră. Este și a ta?

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pregătește-te să-L întâlnești pe Dumnezeul Tău!

Amos 4.12

Expediție periculoasă în Hay River

Un tânăr de vreo 25 de ani a pornit, din proprie inițiativă, într-o expediție periculoasă în regiunea Hay River din Canada. Planul lui a avut consecințe tragice. După un timp, trupele alpine i-au descoperit cadavrul într-o cabană singuratică. Mâna lui slăbită stătea întinsă pe o scrisoare pe care i-o făcuse mamei sale pe când era doborât de slăbiciunea ultimelor ore de viață. Rândurile emoționante erau acestea: „Soarele răsare, mamă, dar eu îngheț. Pot să fac câțiva pași, dar nu mai mult. Nu mai am nicio putere, pentru că nu am mâncat nimic de multă vreme. Nu am întâlnit pe nimeni de patruzeci de zile. Am câteva reviste aici, dar ceea ce spun ele nu are niciun rost. Am și cărți de joc, dar nu-mi oferă nicio distracție în singurătatea mea. Singurul lucru care mă neliniștește este întrebarea dacă Dumnezeu îmi va ierta păcatele“. Ce șocant! Fără putere, fără nicio perspectivă, în singurătate și în teamă! Tânărul nu avea nicio distracție și nu putea îndepărta gândul că, peste puțin timp, urma să părăsească lumea aceasta pentru totdeauna.

Biblia ne dă răspunsul la ultima lui întrebare: oricine își mărturisește sincer păcatele și se încrede în Isus Hristos și în lucrarea Lui ispășitoare capătă, prin credință, iertarea păcatelor. În felul acesta este pregătit pentru a se întâlni cu Dumnezeu.

„Ți-am făcut cunoscut păcatul meu și nu mi-am acoperit nelegiuirea; am spus: Voi mărturisi Domnului fărădelegile mele. Și Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu“ (Psalmul 32.5).

Citirea Bibliei: Amos 6.1-14 · Proverbe 24.11-22

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 17.55-58; 18:1-9

Victorios, David stă din nou înaintea împăratului, ţinând capul uriaşului în mână. Şi constatăm cu mirare că Saul nu mai ştie al cui fiu este David. O orbire similară se manifestă cu privire la Domnul Isus. Iudeii nu-L cunoşteau nici pe El, nici pe Tatăl Său (Ioan 8.19). La fel se întâmplă şi astăzi, chiar în ţările creştine, când mulţi nu-L recunosc pe Isus ca fiind cu adevărat Fiul lui Dumnezeu (1 Ioan 4.14, 15).

În schimb, pentru Ionatan, David nu ridică nici un semn de întrebare (20.13-15). Acela care tocmai îl scăpase pe Israel într-un fel atât de uimitor nu poate fi decât unsul Domnului. Şi sufletul său se leagă de al lui David, nu printr-o simplă recunoştinţă sau admiraţie, ci printr-o legătură de dragoste fratească şi personală. Ce exemplu frumos pentru credincios, care nu numai că se bucură în mântuirea sa, dar Îl şi iubeşte pe Acela care l-a salvat. Iar dragostea este un sentiment care se arată în afară. Ionatan îşi dezbracă insemnele puterii şi ale gloriei, pentru a i le oferi lui David, pe care-l iubeşte. Suntem noi gata să dăm la fel de mult? Îl recunoaştem oare pe Isus Mântuitorul nostru ca pe Acela Căruia I-am dat toate drepturile asupra inimii noastre şi asupra a tot ceea ce ne aparţine?

SĂ ȘTII CE ESTE SCRIS | Fundația S.E.E.R. România

„De asemenea, este scris”, a zis Isus: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău.” (Matei 4:7)

Satan va folosi orice, până și fragmente de adevăruri, ca să prindă în mreje! El L-a dus și pe Domnul Isus „în sfânta cetate, L-a pus pe streaşina Templului şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, căci este scris: ‘El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta…”

„De asemenea, este scris”, a zis Isus: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău.” (Matei 4:5-7).

Satan îți va spune: „Soțul tău nu te înțelege, nu-ți satisface nevoile, ești mai mult singură… dă-i drumul și intră în acea relație! Dumnezeu va înțelege și te va ierta!”

Da, e posibil ca Dumnezeu să te ierte, dar Biblia mai spune: „Ce seamănă omul, aceea va şi secera.” (Galateni 6:7) Atunci când Satan te ispitește, ar fi bine să știi ce spune tot Cuvântul lui Dumnezeu, nu doar anumite fragmente…

Apostolul Pavel l-a atenționat pe Timotei: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe… să dea înțelepciune în neprihănire…” (2 Timotei 3:16).

Nouă ne place să alegem versetele care se potrivesc stilului nostru de viață, ori care ne promit împlinirea dorințelor… Dar când Satan răstălmăcește Cuvântul lui Dumnezeu și îl folosește împotriva ta, trebuie să fii în stare să-i răspunzi: „De asemenea, este scris…”

Cu alte cuvinte, trebuie să știi ce mai are Dumnezeu de spus. Biblia spune că Satan „va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea…” (Daniel 7:25).

El știe că Scriptura, Cuvântul lui Dumnezeu „este o sabie cu două tăișuri” (Evrei 4:12), dar tot va încerca să te angajeze într-o luptă cu sabia! Nu-l lăsa să te păcălească cu distorsiuni și jumătăți de adevăr! Așadar, opune-i rezistență, înrădăcinează-te ferm în Cuvântul lui Dumnezeu, lasă-L să pătrundă înlăuntrul tău, și rostește curajos cuvintele Domnului Isus: „Înapoia Mea, Satano!”

12 Martie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeul care a spus: „Lumină să strălucească din întuneric“, El a strălucit în inimile noastre, pentru a da lumina cunoștinței gloriei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos.

2 Corinteni 4.6

Noul Testament pe scurt (8) – 2 Corinteni

Epistola a doua către Corinteni nu se ocupă de rânduiala necesară în adunare, ci de slujirea legată de adunare – de manifestarea practică a slujirii, prin Duhul Sfânt, cu privire la adunare. Pavel este el însuși un exemplu cu privire la această activitate caracterizată de lepădarea de sine, fiind acela care cheltuia și care se cheltuia pe sine de dragul sfinților lui Dumnezeu. Suferințele lui, cauzate de devotamentul față de lucrarea lui Hristos, de persecuțiile din partea lumii, de atacurile nemiloase din partea fraților falși, de resentimentele chiar și din partea sfinților cărora le dorea binecuvântare, tulburările adânci de suflet, durerile, necazurile, afecțiunea și compasiunea sa – toate sunt prezentate în această epistolă mișcătoare.

Însă resursele lui Pavel erau toate în Dumnezeul a Cărui lumină strălucise în inima lui, manifestând gloria minunată a Ființei Sale pe fața lui Isus Hristos. Deși aflată într-un vas de lut, această comoară trebuie manifestată în slujire către toți cei care au urechi de auzit. Această lucrare a gloriei lui Hristos era atât de binecuvântată, încât el era purtat pe aripile harului infinit prin toate încercările de pe cale. În consecință, Pavel era plin de curaj, știind că „necazul nostru ușor de o clipă lucrează pentru noi, mai presus de orice măsură, o greutate eternă de glorie“ (capitolul 4.17).

Minunată este deci încurajarea conținută în această carte, încurajare de a continua să slujim celor din jurul nostru, în ciuda oricărui efort al lui Satan de a ne descuraja și de a ne slăbi mâinile.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Mulți dintre cei dintâi vor fi cei din urmă și mulți dintre cei din urmă vor fi cei dintâi.

Matei 19.30

Merit un loc în cer, nu-i așa?

Îl văd și acum pe acel om care stătea înaintea mea și îmi punea următoarea întrebare: „În Biblie scrie că cei dintâi vor fi cei din urmă și cei din urmă vor fi cei dintâi. Eu, în viața mea, i-am pus întotdeauna pe alții înaintea mea, atât la școală, cât și la locul de muncă, și nu am încercat să înaintez pe socoteala altora. Cu siguranță, merit un loc în cer, nu-i așa?“.

Sunt, desigur, mulți care gândesc în același fel. Trebuie să știm însă că Biblia ne atenționează împotriva încrederii în noi înșine și în abilitățile noastre. Nu este vorba de lucruri exterioare evidente, ci de atitudinea interioară. Parabola pe care a spus-o Domnul Isus cu privire la cei doi oameni care au mers la templu ilustrează acest lucru. Vameșul, care stătea departe și se bătea în piept, zicând: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!“, a fost declarat drept de către Dumnezeu. În contrast cu el, fariseul rostea cuvinte pioase, care arătau cât de mult se încredea în el însuși, precum și faptul să se considera drept, în loc să-I dea lui Dumnezeu onoarea cuvenită (Luca 18.9-14).

„Ți-ai pus încrederea în Isus Hristos?“ Nu contează că ai auzit de El, ci important este să-ți pui încrederea în El. „Când cei dintre națiuni au auzit aceasta, s-au bucurat și au crezut“ (Fapte 13.48). De asemenea, nu este vorba că ai fost crescut într-o familie creștină sau într-una atee. Este decisiv să ai viață nouă din Dumnezeu – „Adevărat vă spun, dacă cineva nu este născut din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu“ (Ioan 3.3). Primim viață eternă doar prin credința în Fiul divin.

Citirea Bibliei: Amos 5.1-13 · Proverbe 23.26-35

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 17.31-40

David se prezintă înaintea lui Saul şi îi face cunoscută intenţia sa. „Nu eşti în stare” este primul răspuns al lui Saul. Impresionat totuşi de hotărârea şi de credinţa fermă a tânărului, se declară gata să-l ajute, astfel că îi împrumută lui David armura sa. Însă acesta, împiedicat, paralizat în mişcările sale, nu se poate folosi de ea. Nu, ci armele lui vor fi instrumentele umile ale păstorului. Fără vreo valoare în ochii oamenilor, ele vor arăta puterea Domnului mai clar decât ar face-o armura.

Armura lui Saul vorbeşte despre întregul suport şi despre măsurile de precauţie pe care le foloseşte înţelepciunea omenească, însă pe care credinţa le vede numai ca pe un impediment!

Format de Dumnezeu în secret pentru serviciul pentru care era destinat (asemenea multora dintre slujitorii Domnului şi a lui Isus Însuşi la Nazaret), David se înfăţişează acum în public, gata de luptă. Şi, pentru a demonstra puterea Domnului, el relatează o experienţă din această „şcoală a deşertului”. Ucisese un leu şi un urs, fără să-l fi văzut cineva, pentru a scăpa câte o oaie din gura lor. Aceasta ne face să ne gândim la un alt Păstor, dându-Şi viaţa pentru oile Sale ca să le scape de crudul vrăjmaş (Ioan 10.11; 17.12 şi 18.8, 9). Ce preţ de nespus are chiar şi un singur miel pentru inima acestui bun Păstor!

IMPORTANȚA FAPTELOR BUNE | Fundația S.E.E.R. România

„Să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.” (1 Ioan 3:18)

Cuvântul „iubire” este un substantiv, dar el ne trimite și la verbul „a iubi” (un cuvânt care arată acțiunea). Dragostea nu este demonstrată doar prin ceea ce spui, ci și prin ceea ce faci. Într-o așezare evreiască din vechea Rusie, trăia un rabin despre care se spunea că (în fiecare vineri dimineața) nu era de văzut/găsit, timp de câteva ore. Adepții săi susțineau că, în acel răstimp, el se ducea în cer și vorbea cu Dumnezeu.

Un străin s-a mutat în orășel și – fiind sceptic când a auzit lucrul acesta – s-a hotărât să verifice cum stau lucrurile; s-a ascuns și l-a urmărit… Rabinul s-a trezit dimineața, și-a spus rugăciunile, apoi s-a îmbrăcat în haine de țăran. A luat un topor și a plecat în pădure să taie lemne de foc, pe care le-a dus mai apoi la o colibă de la marginea satului, unde locuiau o bătrână și fiul ei bolnav. Le-a lăsat destul lemn pentru o săptămână, apoi s-a strecurat înapoi în casă.

După ce a observat comportamentul rabinului, noul venit i-a devenit ucenic. Iar atunci când îi auzea pe săteni spunând: „E vineri dimineața, rabinul nostru urcă la ceruri…”, el adăuga liniștit: „Dacă nu chiar mai sus!” Frumos exemplu, nu-i așa?

Dar și tu poți fi unul! Nu, nu-ți câștigi mântuirea făcând fapte bune, dar dacă ești cu adevărat mântuit, acțiunile și atitudinile tale vor dovedi că ești cu adevărat un beneficiar al mântuirii.

Apostolul Pavel i-a scris aceste două versete lui Tit: „dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune în toate privinţele” (Tit 2:7); și „vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune” (Tit 3:8). Acesta este și Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

11 Martie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Sfârșitul tuturor lucrurilor s-a apropiat: deci fiți cumpătați și treji pentru rugăciuni; dar având întâi de toate dragoste fierbinte între voi, pentru că dragostea acoperă o mulțime de păcate; fiți primitori de oaspeți unii față de alții, fără murmur.

1 Petru 4.7-9

Ce atitudine trebuie să aibă creștinii în fața iminenței acestui eveniment? Să fie cumpătați și să evite orice întinare cu lucrurile lumești. Toate aceste lucruri urmează să se strice, iar dacă nimic nu va rămâne din ele – așa cum declară apostolul în a doua sa epistolă – nici măcar cele mai plăcute, mai nobile și aparent mai atractive lucruri, merită oare să mai facem din ele obiectul preocupărilor noastre? Somnul spiritual – rod al preocupării cu lucrurile din lume – ne expune cel mai mult pericolului de a fi înșelați de aceste lucruri. De aceea trebuie să veghem.

Dar cum trebuie folosită vegherea noastră? Pentru rugăciune. Ceea ce rugăciunea ne aduce în mod constant înaintea ochilor nu sunt numai nevoile noastre, ci înainte de toate este Dumnezeu Însuși, Persoana Domnului Isus, preaiubitul nostru Mântuitor. Rugăciunea este deci un mijloc de a scăpa de atracțiile lumii.

Dar există un remediu preventiv și mai important: practicarea dragostei. „Având întâi de toate dragoste fierbinte între voi.“ Dragostea între frați! Minunată poziție! Pe de o parte, o viață de intimitate cu Dumnezeu, iar pe de altă parte, practicarea dragostei. Dar de ce este necesară cea de-a doua? Pentru că dragostea ne păzește; dragostea acoperă sumedenia de păcate ale fraților noștri, așa cum, din partea lor, ea le acoperă pe ale noastre. Nu este aceasta tocmai ce a făcut dragostea lui Hristos pentru noi?

În viața practică, dragostea se manifestă în multe feluri, dintre care amintim ospitalitatea reciprocă și absența cârtirii pentru deranjul și cheltuiala ocazionate de primirea de oaspeți. Să remarcăm că, la sfârșitul Epistolei către Evrei, regăsim o abordare în detaliu a acestor aspecte ale vieții practice (Evrei 13.2 etc.).

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Te rog, despre cine spune profetul aceasta? Despre sine, sau despre un altul?“ Și Filip, deschizând gura și începând de la Scriptura aceasta, i-a vestit evanghelia lui Isus.

Fapte 8.34,35

Filip și etiopianul

Mulți se întreabă de ce credincioșii vorbesc deseori despre persoane și evenimente din Vechiul Testament și apoi spun că acelea fac referire la Isus. Și ce au comun numeroasele reglementări pentru slujirea lui Dumnezeu din legea lui Moise cu Hristos și credința creștinilor din zilele noastre?

Conversația evanghelistului Filip cu înaltul funcționar etiopian din versetul de astăzi este un exemplu care ne ajută să răspundem la asemenea întrebări. Acel om important venise la Ierusalim pentru a se închina acolo. El ajunsese să cunoască suficient de multe despre Dumnezeu, pentru a înțelege că, în lumea zeilor păgâni, nu putea găsi pacea sufletului. Dumnezeu a aranjat ca el să obțină un sul al cărții lui Isaia, pentru că niciun alt profet nu a vestit venirea Mântuitorului și lucrarea Lui de răscumpărare mai pe larg și mai clar decât Isaia. Pe drumul de întoarcere spre țara lui, funcționarul de la curte citea versetul 32: „El a fost dus ca o oaie la înjunghiere; și, fără glas, ca un miel înaintea celui care-l tunde, așa nu Și-a deschis gura“ (versetul 32). Urmează întrebarea cheie: aceste cuvinte nu se puteau referi la Isaia, ci cu siguranță trebuia să se aplice la „un altul“, dar la cine oare? Filip i-a venit în ajutor, arătându-i că acel alt Om era Isus. Și predicarea care a pornit de la acest verset a fost atât de eficientă, încât etiopianul a găsit credința, în prezența lui Filip.

De atunci, mulți L-au primit pe Isus ca Mântuitor al lor, citind acest capitol, care este miezul evangheliei din Vechiul Testament, Isaia 53.

Citirea Bibliei: Amos 4.1-13 · Proverbe 23.13-25

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 17.17-30

Trimis de tatăl său (asemenea lui Iosif odinioară ~ Geneza 37.13) ca să afle ştiri despre fraţii săi, David este aici tipul Aceluia care a părăsit cerul pentru a vizita lumea prin har. Astfel David aude provocarea zilnică, insultele aruncate în faţă israeliţilor de către uriaşul filistean. Consternat, întreabă ce se întâmplă. Eliab îl aude şi-l apostrofează pentru curiozitatea lui. Tot aşa, cei vârstnici din adunări îi pot critica pe fraţii şi pe surorile mai tinere în mod nedrept şi fără consideraţie pentru sentimentele lor.

Deşi fusese prezent la ungerea lui David, Eliab nu-l ia în serios. El ne aminteşte de fraţii lui Isus care nici ei „nu credeau în El” (Ioan 7.5).

Au trecut patruzeci de zile. Patruzeci este, în Scriptură, numărul care corespunde unei perioade complete de încercare. Dar, vai, realitatea lucrurilor trebuie întâmpinată: În faţa filistenilor nu iese nici o persoană! Nimeni care să-l scape pe Israel! Nici Eliab, cu toată statura lui înaltă (16.7) ~ el ar fi putut să se ruşineze de laşitatea sa înaintea lui David ~ nici chiar Saul (acela care era mai înalt decât oricine din poporul său şi învestit ca protector al lor), pentru că Domnul îl abandonase!

Dar, pentru credinţa lui David, Goliat nu este decât un filistean ca ceilalţi, deja învins, deoarece a îndrăznit să insulte oştile Dumnezeului celui viu (Isaia 37.23, 28).

IMPORTANȚA MEDIULUI POTRIVIT | Fundația S.E.E.R. România

„Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept…” (Proverbele 13:20)

Atunci când întâlnești oameni care încearcă să te „încadreze într-un tipar”, gândește-te că probabil încearcă să te alinieze la tiparul lor.

Deci, ce ar trebui să faci?

Iubește-i, dar nu te lăsa influențat prea mult de ceea ce spun ei. De regulă, în loc să stai acolo unde ești tolerat, mai bine du-te acolo unde ești apreciat!

Bonsaiul japonez este un arbore mic, având o înălțime de vreo 18-20 centimetri. Pentru a crea un bonsai, un puiet tânăr este scos din pământ. Apoi, rădăcina pivotantă și o parte dintre lăstarii de hrănire sunt legați. Astfel, creșterea copacului bonsai este încetinită în mod deliberat.

În schimb, arborele sequoia din California atinge dimensiuni impresionante; de exemplu, arborele „General Sherman”, din Parcul Național Sequoia din California, are înălțimea de 84 m și circumferința trunchiului de 30 m. Dacă ar fi tăiat, ar furniza suficientă cherestea pentru a construi cca 30 de case cu câte cinci camere! Și aflați că sequoia își începe viața ca o sămânță mică, nu mai mare decât sămânța de bonsai.

Deci, care este diferența? Arborele de sequoia este lăsat să se hrănească din solul bogat și soarele Californiei. Acum, nici bonsaiul, nici sequoia nu au de ales în ce privește dimensiunile până la care vor ajunge… dar tu ai de ales!

De exemplu, nu poți trece prin viață dând vina pe alții – nici măcar pe părinții tăi! – pentru ce ți-au făcut (sau nu!) în trecut.

Așadar, iată ce opțiuni ai: fie rămâi unde ești și suferi, fie te muți într-un mediu bogat, fertil, hrănitor – unde poți crește.

Este întotdeauna ușor? Nu. Dar dacă crezi ce-a spus Domnul Isus („Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” – Ioan 10:10), vei avea toate motivele și resursele să crești!

10 Martie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Lumea trece, și pofta ei, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne pentru eternitate.

1 Ioan 2.17

După cădere, descendenții lui Cain au încercat să-și facă viața cât mai plăcută prin intermediul posesiunilor, al muzicii și al invențiilor de tot felul, urmărind să fie fericiți fără Dumnezeu (Geneza 4). Această atitudine caracterizează încă lumea din ziua de astăzi.

Cât de multe lucruri au inventat oamenii în decursul a șase mii de ani, lucruri de natură să le distragă atenția de la chestiunea eternității! Să ne gândim doar la explozia de invenții tehnologice și de comunicare din ultimele decenii. Aceste lucruri nu sunt rele în ele însele și pot fi cu siguranță folosite în scopuri bune, însă ele tind să ocupe tot mai mult loc în viețile noastre. Acum douăzeci de ani, oamenii erau perfect mulțumiți fără un telefon mobil. Astăzi însă mulți oameni își verifică telefonul de aproape o sută de ori pe zi și îl au cu ei peste tot. Aceasta înseamnă o pierdere importantă de timp, iar timpul ne este încredințat pentru a fi folosit corect, în lumina eternității.

Domnul Isus a mers deseori în locuri pustii, pentru a fi singur cu Dumnezeu și pentru a căuta voia Lui în rugăciune (Luca 4.42; Marcu 1.35). În pustie sau pe munte, El a fost singur cu Tatăl Său și a găsit odihnă, fie înainte, fie după lucrare (Luca 5.16; Matei 14.23). Deși a lucrat fără încetare și a făcut doar fapte bune, El n-a fost niciodată stresat și n-a trăit sub tirania timpului. Domnul le-a spus ucenicilor să închidă ușa după ei atunci când intrau în cămăruța lor pentru a se ruga lui Dumnezeu. În timp ce, pe de o parte, trebuie să deschidem ferestrele inimilor noastre pentru lucrurile lui Dumnezeu, potrivit cu Daniel 6.10, trebuie, de cealaltă parte, să închidem ușa inimilor noastre pentru toate lucrurile care ne-ar putea împiedica să ne rugăm.

P. Svetlik

SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnul … va și aduce la lumină cele ascunse ale întunericului și va arăta sfaturile inimilor; și atunci fiecare își va primi lauda de la Dumnezeu.

1 Corinteni 4.5

Fagul din Geneva

În 2016, departamentul parcurilor și al zonelor verzi din Geneva a trebuit să doboare un fag magnific. Copacul era ros de o ciupercă. De ce să distrugă un copac frumos? Pentru că acel fag era în pericol să se prăbușească sub propria greutate, afectând astfel copacii din jur. Ca și acel fag, se poate ca și noi să fim admirați de cei din jurul nostru. Dar nu cumva înfățișarea noastră exterioară ascunde deseori secrete lăuntrice întunecate?

Când a venit pe pământ, Domnul Isus nu a căutat să impresioneze pe nimeni. El a trăit ca Unul care „nu avea nici frumusețe, nici strălucire“ (Isaia 53.2). Înfățișarea Lui nu prezenta nimic care să atragă privirile, dar cuvintele și faptele Lui erau remarcabile, revelând adevărata bunătate. Cuvintele Lui și-au atins scopul, aducând o mare eliberare. Modul în care Domnul a privit la fiecare dintre făpturile Sale diferă de modul de a vedea al oamenilor. Ei văd cele exterioare, pe când El Se uită la inimă (1 Samuel 16.7). „Inima este nespus de înșelătoare și fără nici o speranță de vindecare: cine poate s-o cunoască? Eu, Domnul, cercetez inima“ (Ieremia 17.9,10). Inima omului este stricată din cauza minciunii, a mândriei, a urii și a răutății. Va proceda Dumnezeu cu omenirea așa cum a făcut grădinarul din Geneva? Nu, ci El ne invită să venim la Isus. Jertfindu-Și pe cruce viața Lui perfectă, El a rezolvat problema răului care este în noi. Oricine crede în El este curățit, sfințit și îndreptățit.

Citirea Bibliei: Amos 3.1-15 · Proverbe 23.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 17.1-6

Iată-i din nou pe filisteni strânşi împotriva lui Israel. De data aceasta ei joacă având un atu magistral: un campion extraordinar, cu o înălţime de peste trei metri, îmbrăcat cu o armură cântărind aproximativ 75 de kilograme; un colos formidabil, a cărui simplă arătare este suficientă ca să răspândească groaza în inimile duşmanilor lui. Acesta este Goliat! Plesnind de mândrie, înaintează între liniile de bătaie şi aruncă sfidarea asupra oştirii lui Israel, provocând pe oricine ar îndrăzni să-l întâlnească singur în luptă. Şi nu numai că nu-i iese nimeni înainte, dar, ori de câte ori se înfăţişează, israeliţii fug dinaintea lui îngroziţi. De fiecare dată, uriaşului i se oferă şansa de a insulta oştirea Domnului şi, în consecinţă, pe Domnul Însuşi.

Goliat ne reaminteşte ce se spune despre leviatan. „Când se ridică el, vitejii se tem, îşi ies din fire de spaimă” (Iov 41.25). Şi, în mod special, ne duce cu gândul la „cel tare” despre care vorbeşte Domnul Isus (Mar­cu 3.27): Satan însuşi care, prin frica de moarte, exercită o dominaţie crudă asupra oamenilor, căutând să-i facă definitiv robii săi (v. 9).

În acest timp, David „se ducea şi se întorcea”, de la turma lui la curtea împăratului, tot atât de liniştit şi de nestingherit aici ca şi acolo, imagine minunată a lui Isus în umilinţă şi în neobosită lepădare de Sine.

NU RENUNȚA NICIODATĂ! | Fundația S.E.E.R. România

„Fiţi tari, neclintiţi…” (1 Corinteni 15:58)

Eșecul nu înseamnă că nu vei reuși niciodată; înseamnă doar că va dura ceva mai mult! John Wayne a avut o replică grozavă în filmul The Train Robbers. El a spus: „În viață, trebuie să te ridici de mai multe ori decât ești doborât, așa că ar fi bine să te obișnuiești cu asta!”

Asta înseamnă succesul: să te ridici de mai multe ori decât ai fost doborât! Poate că n-ai idee cât de aproape ești de ceea ce vrei să realizezi, dar dacă renunți, nu vei ști niciodată! În plus, îți garantez că nu vei ajunge niciodată acolo! Autorul Ben Stein, scriitor și avocat american, a spus: „Spiritul uman nu este niciodată terminat atunci când este învins; este terminat atunci când renunță!”

Revista Time a efectuat un sondaj în rândul unora care și-au pierdut locul de muncă. Toată lumea se aștepta ca ei să fie persoane abătute și descurajate, însă s-a constatat că erau extrem de rezistente. De ce? Sondajul a arătat că persoanele care și-au pierdut locul de muncă și care și-au găsit unul nou erau mai bine pregătite să facă față adversității decât cele care au lucrat ani de zile în aceeași companie fără să fi avut vreodată de-a face cu șomajul.

Atunci când ai experimentat eșecul, ești de fapt într-o poziție mai bună pentru a obține succesul decât persoanele care nu au experimentat eșecul. Atunci când eșuezi și apoi eșuezi din nou – dar continui să-ți revii și să înveți din eșecurile tale – îți formezi caracterul, puterea, tenacitatea, experiența și înțelepciunea. Iar oamenii care își dezvoltă aceste calități sunt capabili să își mențină succesele, spre deosebire de cei pentru care lucrurile bune vin prea devreme și prea ușor.

Atât timp cât nu renunți, ești într-o poziție bună. Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: „Fii tare, neclintit” și nu renunța niciodată!

9 Martie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Iar înainte de sărbătoarea Paștelui, Isus, știind că I-a venit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl, iubindu-i pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt.

Ioan 13.1

Versetul de la începutul capitolului 13 face trecerea spre ultimele cuvinte ale Domnului nostru către ucenicii Săi. Ocazia pentru aceste cuvinte este subliniată de expresia „știind că I-a venit ceasul“. În timpul umblării Domnului pe pământ citim despre diferite „ceasuri“. În Cana din Galileea, El i-a spus mamei Sale: „Încă nu Mi-a venit ceasul“ – ceasul manifestării Sale în glorie către lume. În Ioan 5 citim: „Vine ceasul, și acum a și venit, când cei morți vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, iar cei care-l vor auzi vor trăi“ – ceasul harului Său către cei păcătoși. În prezența vrăjmășiei omului, citim de două ori că „nimeni n-a pus mâna pe El, căci nu-I venise încă ceasul“ – ceasul suferinței Sale. Ceasul din capitolul 13.1 – care introduce cuvintele Sale de rămas-bun – are un alt caracter. Este ceasul întoarcerii Sale la gloria Sa cu Tatăl, în dragostea și în sfințenia casei Tatălui.

Ucenicii însă aveau să fie lăsați aici, într-o lume întinată, care Îl ura pe Tatăl și Îl lepăda pe Hristos. Dacă era deci ca ei să fie păziți de rău în trecerea lor prin această lume și să se bucure de comuniune cu Hristos, aflat în casa plină de iubire și de sfințenie a Tatălui, era necesar ca ei să beneficieze de această ultimă lucrare de har a lui Hristos, de mângâierea, de instrucțiunile și de atenționările pe care ea le oferea.

Chiar dacă Domnul părăsea lumea, El nu-i uita pe ai Săi, nici nu înceta să-i iubească. Din nefericire, inimile noastre pot deveni reci față de El, mâinile ne pot obosi în facerea binelui, iar picioarele noastre pot rătăci. Suntem însă siguri de acest lucru: că El niciodată nu ne va dezamăgi, nici nu ne va lăsa. Dragostea Lui ne va purta și va îngriji de noi „până la capăt“; iar la capăt, dragostea ne va primi în casa iubirii eterne, unde nu există inimi reci, nici mâini slăbite, nici picioare care rătăcesc.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu Îmi dau viața, ca din nou să o iau … Am putere s-o dau și am putere s-o iau iarăși.

Ioan 10.17,18

Puterea lui Isus

Domnul Isus Și-a arătat puterea pe care o are ca „Fiul lui Dumnezeu“ în viața Lui pe pământ, în moartea și în învierea Lui.

Pe Lacul Ghenezaret, El a poruncit furtunii: „Liniște! Taci!“ (Marcu 4.39). Vântul a încetat și apoi a domnit calmul.

Când I-au fost aduși oameni posedați de demoni, El a alungat duhurile cu un cuvânt. El este mai puternic decât diavolul (Matei 8.16; 9.32; 12.22).

La mormântul lui Lazăr, prietenul Său, El a strigat cu voce tare: „Lazăr, vino afară!“. Mortul a revenit la viață și a ieșit din mormânt (Ioan 11.43).

În grădina Ghetsimani, El Și-a descoperit identitatea înaintea vrăjmașilor, spunând: „Eu sunt“. Aceștia, copleșiți de puterea Lui, au dat înapoi și au căzut cu fața la pământ (Ioan 18.6).

Țintuit pe cruce, El a murit nu din cauza efectelor acelei execuții brutale, pentru că nimeni nu-I putea lua viața, ci, odată ce a împlinit totul, El Și-a dat viața, având autoritate divină. Ioan descrie cum a avut loc moartea Lui: „Plecându-Și capul, Și-a dat duhul“ (Ioan 19.30). După trei zile, El a înviat dintre morți. Învierea Lui a fost făcută prin puterea Lui divină. Aceasta este cea mai clară dovadă că El este Fiul lui Dumnezeu (Romani 1.4). Prin învierea Lui este confirmată victoria Lui asupra puterii morții.

Citirea Bibliei: Amos 2.1-16 · Proverbe 22.17-29

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 16.14-23

Duhul lui Dumnezeu a venit peste David (v. 13), în timp ce, de la nefericitul Saul, se depărtase, făcând loc unui spirit rău care acum îl chinuia. Dumnezeu Se foloseşte de această situaţie pentru a-l introduce la curte, în calitate de cântăreţ cu harfa, pe tânărul David, muzician iscusit, care va deveni mai târziu „cântăreţul plăcut al lui Israel” (2 Samuel 23.1).

Cu această ocazie, un slujbaş imperial depune pentru David o mărturie frumoasă (v. 18), arătând că la însăşi curtea împăratului se găseau unii care-l cunoşteau pe unsul Domnului.

Filipeni 4.22 ne relatează un fapt asemănător: că şi la casa Cezarului, cu alte cuvinte în anturajul imperatorului roman, se numărau creştini. Astfel Dumnezeu are grijă să-Şi pună martori în orice sferă socială.

Fiecare detaliu menţionat în v. 18 se raportează la Cel al cărui tip este David: Hristos, adevărata „Ramură din tulpina lui Isai”. Despre El este scris: „Duhul Domnului Se va odihni peste El, … duh de cunoştinţă şi de temere de Domnul” (Isaia 11.1, 2).

Noi ce mărturie dăm înaintea lumii pentru Preaiubitul nostru?

„Te-am luat din staul, dinapoia oilor, ca să fii conducător peste poporul Meu, peste Israel”, va spune Domnul mai târziu (2 Samuel 7.8). Mergând cu oile, David a fost pregătit să „păstorească” cu credincioşie poporul Israel (vezi Psalmul 78.70-72).

CUM POȚI IEȘI DIN NECAZUL TĂU? | Fundația S.E.E.R. România

„Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu…” (Faptele Apostolilor 16:25).

Nu lăsa pe nimeni și nimic (nici măcar ce este greșit în tine) să te împiedice să te apropii de Dumnezeul cel bun! Să nu uităm: apostolii Pavel și Sila – deși aveau picioarele țintuite în lanțuri și spatele sfâșiat de bice – cu toată povara disprețului nedrept al societății asupra lor, „se rugau și cântau”!

Cum tocmai am citit: „la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu.” Ei au decis să nu se concentreze pe ceea ce era greșit în situația în care se găseau, ci să se concentreze pe ce știau și primeau bun de la Dumnezeu. S-ar fi putut plânge, dar au ales să se închine și să laude – în ciuda circumstanțelor exterioare. Și aceasta este adesea cea mai provocatoare și crucială alegere pe care o putem face! Este similar cu a da un refresh computerului. Făcând așa, îți recapeți bucuria mântuirii, îți recalibrezi spiritul și-ți înnoiești mintea. Iar acest lucru te împuternicește să descoperi mereu ceva bun pentru care să-L lauzi pe Dumnezeu… chiar și atunci când totul pare să meargă prost!

Este simplu?

Categoric, nu! Dar una dintre cele mai pure forme de închinare este slăvirea lui Dumnezeu atunci când nu vrei s-o faci! Sfânta Scriptură ne îndeamnă: „Să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui.” (Evrei 13:15). Să reținem sintagma „jertfă de laudă”. Această „jertfă de laudă” este cea care-L mișcă pe Dumnezeu și aduce rezultate.

Iată ce citim în versetul următor: „Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s-au deschis toate uşile şi s-au dezlegat legăturile fiecăruia.” (Faptele Apostolilor 16:26).

Când te afli într-o situație fără ieșire, lauda descuie ușile! Când ești înlănțuit de lipsuri și limitări, lauda descătușează! Așadar, închină-te și laudă-L pe Dumnezeu, și El te va scoate și din această situație!