Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “decembrie, 2024”

21 dec. 2024

21 Decembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus a venit și a stat în mijloc, și le-a spus: „Pace vouă!“. Și, spunând aceasta, le-a arătat mâinile și coasta Sa. Ucenicii deci s-au bucurat, văzându-L pe Domnul.

Ioan 20.19,20https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Când ucenicii s-au strâns, ușile erau închise de frica iudeilor. Este evident că acești ucenici erau cu totul separați de corupția religioasă a acelor zile. Ei erau un grup separat.

În mijlocul acestor ucenici, care erau adunați, a venit Isus. El a devenit Centrul strângerii lor. Chiar dacă după înălțarea Sa la cer El nu mai apare în mijlocul poporului Său, totuși cuvintele Lui rămân încă adevărate: „Unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, acolo Eu sunt în mijlocul lor“ (Matei 18.20). Acest mic grup de oameni, probabil necunoscut lumii din jur, sau, dacă era cunoscut, era disprețuit și nebăgat în seamă, era cu siguranță cel mai nobil grup din Ierusalimul acelor zile, pentru că Domnul era în mijlocul lor. Să remarcăm faptul că Domnul a venit în mijlocul lor în trupul Său glorificat, „ușile fiind închise“ și, din nou, se spune că, după opt zile, „a venit Isus, ușile fiind închise“. S-a spus, pe bună dreptate, că nu există niciun cuvânt care să ne facă să înțelegem că ușile au fost deschise pentru a-I permite Domnului să intre, așa cum au fost deschise pentru a-i permite lui Petru să iasă din închisoare (Fapte 12.10; 5.19). Noi privim această scenă ca pe o minune, și așa ar fi dacă privim spre trupurile noastre prezente. Însă, pentru un trup glorificat, aceasta era o acțiune normală, chiar dacă ni se pare de neînțeles.

Venind în mijlocul alor Săi, Domnul le proclamă pacea și apoi le arată mâinile și coasta Sa, amintindu-le, prin aceste semne, marea lucrare prin care pacea a fost făcută. Pacea nu poate fi obținută prin lacrimi, prin suspine sau prin rugăciuni; nici prin judecata de sine sau prin tăgăduirea de sine; nici prin mărturisire sau prin compensație, ci doar prin sângele vărsat pe cruce și primit prin credința în Cuvântul Lui.

După ce S-a descoperit pe Sine și a pronunțat pacea, El le umple inimile cu bucurie. La fel stau lucrurile și cu noi: doar dacă ne desprindem privirile dinspre noi și Îl privim pe Domnul în frumusețea Lui, inimile ne vor fi bucuroase.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Până când veți șchiopăta de amândouă picioarele?

1 Împărați 18.21

Mantoul

În timpul războiului dintre Franța și Italia, un om, care locuia la granița dintre cele două țări, avea mult de suferit din cauza aceasta, căci proprietatea lui era invadată când de o trupă, când de alta. Pentru siguranță, și-a făcut un mantou cu două fețe. Pe o parte erau imprimate culorile naționale ale Franței, iar pe cealaltă parte culorile naționale ale Italiei.

În funcție de rezultatul luptelor, omul purta mantoul în culorile învingătorului, pentru a arăta că aparține respectivei națiuni. El „șchiopăta de amândouă picioarele“. Nu știm dacă i-a ajutat prea mult această strategie.

În zilele de sărbătoare, mulți consideră că trebuie să meargă la biserică. Într-o oarecare măsură, ei cred în existența lui Dumnezeu și că depind de ajutorul Lui.

Dar cum stau lucrurile în viața de zi cu zi? Multora le vine ușor să adopte stilul de viață al celor care nu cred în Dumnezeu și nu vor să asculte de poruncile Sale.

În timpul profetului Ilie, poporul Israel era împărțit între slujirea lui Dumnezeu și slujirea idolilor. Profetul i-a îndemnat să pună capăt acestor șovăieli. Dacă au recunoscut că Domnul este adevăratul Dumnezeu, să-I slujească numai Lui! Dumnezeu nu Se mulțumește cu jumătăți de măsură. El ne cere să ne întoarcem la El și să-I slujim cu toată inima.

Citirea Bibliei: Ezechiel 41.1-26 · Psalmul 142.1-7

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 15:20-63; 16:1-10https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Sosise mult-aşteptatul moment ca Israel să intre în stăpânirea moştenirii lor. Iuda îşi primeşte cel dintâi partea, detaliindu-se cetate cu cetate, ca pentru a sublinia grija pe care o manifestă DOMNUL pentru fiecare petic de pământ din această ţară care Îi aparţine. Să avem şi noi o viziune din ce în ce mai cuprinzătoare asupra poporului lui Dumne­zeu, în special pentru a-i include în rugăciunile noastre.

Vai, la sfârşitul fiecărei delimitări vom găsi câte o restricţie, câte un „dar“. Victoria nu este completă. Iuda nu ajunge să-i deposedeze pe iebusiţi (v. 63). Până în zilele lui David, aceştia vor păstra un loc întărit în Ierusalim: fortăreaţa Sionului (2 Samuel 5.6). Nici Efraim nu poate să-i izgonească pe canaaniţii din Ghezer (16.10). Siliţi să plătească tribut, aceşti înfrânţi vor fi ei chiar inofensivi? Dimpotrivă, după cuvântul lui Moise, vor constitui curse în mijlocul lui Israel, antrenându-i pe aceştia la rău şi la idolatrie. Ce se întâmplă cu inimile noastre, dragi copii ai lui Dumnezeu? Nu tolerăm noi în vieţile noastre anumiţi vrăjmaşi care nu ne par deloc periculoşi? Suntem obişnuiţi cu prezenţa lor; ne-ar fi greu să-i judecăm. Fie ca Domnul să ne dea curajul să o facem, astfel ca numai El singur să domnească peste inima noastră! (Romani 6.12 …).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNTĂRIȚI, PUTERNICI ȘI NECLINTIȚI! | Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeul oricărui har… vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi.” (1 Petru 5:10)

Dacă vrei ca Dumnezeu să te restaureze și să fii „întărit, puternic și neclintit”, meditează în rugăciune la aceste patru versete din 1 Petru capitolul 5, versetele 6-9… și-apoi, caută să le pui în practică în fiecare zi:

1) vers. 6: „Smeriţi-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.”;

2) vers. 7: „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.”;

3) vers. 8: „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.”;

4) vers. 9: „Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi.”

Iată rezultatul promis de Dumnezeu atunci când umbli în adevărul acestor patru versete: „Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi.” (vers. 10).

Să reținem aici următoarea expresie: „Dumnezeul oricărui har…” Orice-ți produce teamă și orice-ai avea de înfruntat, Dumnezeu îți va da harul să faci față, iar „după ce vei suferi puţină vreme, te va desăvârşi, te va întări, îți va da putere”. Dacă treci printr-o perioadă de stres, Dumnezeu a promis că aceasta va duce la o perioadă de întărire. Așadar, când te rogi: „Doamne, scoate-mă și scapă-mă din această situație!”, e posibil ca El să-ți răspundă: „Nu, ci te voi trece prin ea ca să te întăresc și să te desăvârșesc, ca să ai putere și să rămâi neclintit!”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
20 dec. 2024

20 Decembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Mulțumind Tatălui, care ne-a învrednicit să avem parte de moștenirea sfinților în lumină, care ne-a eliberat din stăpânirea întunericului și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Sale.

Coloseni 1.12,13https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Întunericul în care acționează Satan și în care își exercită puterea asupra omului, care a ajuns robul său, se află în contrast izbitor cu lumina în care locuiește Dumnezeu, lumină care este însăși natura Sa și la care, prin har, îi face părtași și pe sfinții Săi. În harul Său infinit, El a lucrat în favoarea acestora și, prin atotputernicia Sa, i-a eliberat de sub puterea care îi ținuse robi până atunci. Dumnezeu i-a scos din domeniul unde domnește Satan, rupându-le legăturile și deschizându-le poarta acelei temnițe a întunericului, și i-a introdus în domeniul luminii. Apreciem noi oare, așa cum se cuvine, acest har imens?

Dar aici găsim ceva mai mult. „Dumnezeu este dragoste“ în aceeași măsură în care este „lumină“, iar domeniul luminii este în același timp și domeniul dragostei. După ce „ne-a eliberat din stăpânirea întunericului“, El „ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Sale“. Este încă o realitate, o poziție în care am fost așezați prin harul Său suveran și prin puterea Sa. Este o favoare asupra căreia nu vom putea insista îndeajuns pentru bucuria și pacea sufletelor noastre: avem parte cu El în lumină și un loc în Împărăția Fiului dragostei Sale. Totul vine de la Tatăl și ne-a fost dăruit prin Fiul.

„Ne-a strămutat“ vorbește despre exercitarea puterii eliberatoare care ne smulge de sub puterea vrăjmașului; Dumnezeu îi răpește prada vrăjmașului și o duce într-un loc de siguranță, unde puterea acestuia a fost anihilată. Acolo suntem sub paza unei dragoste atotputernice, după cum cineva spunea: «Aici nu este vorba de împlinirea de către om a vreunei cerințe a legii iudaice; este doar o lucrare a puterii lui Dumnezeu, care ne tratează ca fiind în întregime și din fire robi ai lui Satan și ai întunericului și ne așază, printr-un act suveran, în virtutea acestei puteri, într-o poziție și într-o relație cu totul nouă față de Sine Însuși».

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Tot așa vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește.

Luca 15.7

Paula (5)

Pe drum spre casă, Paula s-a gândit cât de bucuros ar fi fost tatăl ei, dacă ar mai fi trăit, să o vadă și pe ea, fiica lui, că a devenit un copil al lui Dumnezeu. Nu a avut cuvinte să-I mulțumească îndeajuns Domnului că acum Îi aparținea Lui. Era bucuroasă că nu mai era orfană, că avea de acum un Tată, care o va păzi și o va conduce pe calea dreaptă.

Când a ajuns acasă, Paula a luat Biblia primită de la tatăl ei, a deschis-o și a citit cu voce tare în fața celorlalți versetul din Luca 15.7, care vorbește despre marea bucurie care este în cer atunci când un singur suflet se întoarce la Domnul. Toți ai ei s-au bucurat nespus când au aflat că Paula, cea care nu-L recunoștea pe Dumnezeu și nu voia să creadă în jertfa Domnului Isus, devenise un copil al lui Dumnezeu.

Din acea zi, ea nu a mai simțit îndoială, tristețe și neliniște. Tot ce avea pe suflet Îi spunea Domnului în rugăciune. Și-a încredințat cu totul soarta în mâna Tatălui ceresc. În viața ei au venit prigoana, ura, disprețul din partea oamenilor, dar a rămas liniștită, încurajată, gândindu-se la versetul 22 din Matei 10: „Veți fi urâți de toți, din cauza Numelui Meu; dar cine va îndura până la sfârșit va fi mântuit“. Paula a devenit o misionară plină de râvnă, supusă și ascultătoare de Cuvântul Domnului.

Să renunțăm și noi la împotrivire și să-L primim pe Domnul Isus în viață. Astfel vom avea parte de fericire, de pace și de bucurie. El va fi alături de noi în orice situație prin care vom trece și Îl vom putea urma ascultând de ceea ce ne spune în Cuvântul Său.

Citirea Bibliei: Ezechiel 40.28-49 · Psalmul 141.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 15:1-19https://www.good-seed.org/img/teiler.png

După atribuirea părţii lui Iuda, iată un alt exemplu de credinţă îndrăzneaţă şi curajoasă. Din nou îl vom găsi în familia lui Caleb. Lângă acesta, Otniel, nepotul său, şi Acsa, fiica sa, fuseseră bine educaţi. Zi de zi, în timpul lungilor ani ai deşertului, putuseră să-l audă, aplicând îndemnul din Deuteronom 6.7, povestindu-le despre ţara cea bună pe care o vizitase, despre fructele uimitoare pe care le adusese. De asemenea zi de zi putuseră să-l vadă, credincios în mersul său perseverent, apoi în luptele Sale pentru posesiunea deplină a acestei ţări.

Astfel de cuvinte, astfel de exemplu au adus roade. Otniel şi Acsa au învăţat ei înşişi, puţin câte puţin, să iubească această ţară a Canaanului, centrul gândurilor şi afecţiunilor tatălui lor Şi, la momentul potrivit, apare credinţa. Cea a lui Otniel ia în stăpânire Chiriat-Seferul. Cea a Acsei cere o porţie suplimentară din pământul Canaanului. Ce bucurie pentru Caleb care îi spu­sese lui Iosua: „Dă-mi muntele acesta“ (14.12), să-şi audă fiica spunând: „Dă-mi … dă-mi şi …!“ (v. 19; compară cu Matei 11.12).

Cu o astfel de pregătire şi cu o soţie demnă de el, Otniel se va califica pentru a exercita mai târziu funcţia de judecător în Israel (Jud. 3.9-11).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUHUL SFÂNT SE ROAGĂ PENTRU TINE! | Fundația S.E.E.R. România

„Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.” (Romani 8:2)

Viața te poate epuiza. Poți ajunge în punctul în care anxietatea este atât de profundă, sau nivelul de stres crește atât de mult, încât nu mai poți gândi clar. Problema sau durerea pe care o resimți este atât de copleșitoare, încât nu o poți exprima în cuvinte.

Dar iată vestea bună: atunci este momentul în care Duhul Sfânt care trăiește în tine Se roagă pentru tine și prin tine. Dacă aduci povara ta înaintea Domnului și îngenunchezi în prezența Lui, se întâmplă un lucru minunat. Un autor parafrazează versetele 26-28 din Romani 8, astfel: „Duhul lui Dumnezeu este alături de noi, ajutându-ne… Dacă nu știm cum sau ce să ne rugăm, nu contează. El Se roagă în noi și pentru noi, făcând rugăciune din suspinele noastre fără cuvinte și din gemetele noastre dureroase. El ne cunoaște mult mai bine decât ne cunoaștem noi înșine… De aceea putem fi atât de siguri că fiecare detaliu din viața noastră de iubire pentru Dumnezeu este transformat în ceva bun.”

Pentru că rugăciunea este relațională, Duhul Sfânt Îi va comunica lui Dumnezeu despre inima ta, și inima Lui îți va fi prezentată ție. Când nu știi cum să te rogi – stai pe loc. Rămâi în prezența lui Dumnezeu cu inima deschisă, iar El va comunica cu tine. De unde știm? Din Sfânta Scriptură: „Dar voi aţi primit ungerea din partea Celui Sfânt şi ştiţi orice lucru.” (1 Ioan 2:20) Înainte ca Dumnezeu să-ți pună răspunsul în minte, El Își pune pacea în inima ta.

De aceea, rugăciunea nu poate fi grăbită.

De aceea este atât de important să- ți faci timp să meditezi și să stai liniștit înaintea lui Dumnezeu. Lucrul acesta permite Duhului Sfânt să-ți împărtășească gândurile lui Dumnezeu, astfel încât să începi să gândești așa cum gândește El!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
19 dec. 2024

19 Decembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Mângâiați, mângâiați pe poporul Meu!

Isaia 40.1https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Dumnezeu dorește să-Și mângâie poporul, însă, pentru aceasta, El trebuie să-i arate adevărata stare, după care îi oferă remediul. Prima parte a acestui mesaj poate să nu sune prea mângâietor, însă Dumnezeu este nevoit să înceapă în felul acesta. El face rana, pentru ca apoi să o vindece; El omoară, pentru ca apoi să dea viață. Nu-L vom putea cunoaște în plinătatea puterii Lui de a susține și de a mângâia, până nu vom ajunge la sfârșitul propriilor noastre resurse. În lucrarea Sa de mângâiere, Dumnezeu începe întotdeauna prin a ne arăta nevoia și dependența de puterea Lui perfectă. În Isaia 40, El îi spune profetului: „Mângâiați pe poporul Meu“, după care începe să-l instruiască în privința caracterului mesajului care îi fusese încredințat.

Un glas a zis: „Strigă!“, iar Isaia a întrebat: „Ce să strig?“. Răspunsul a fost: „Orice făptură este ca iarba, și toată frumusețea ei, ca floarea câmpului“ (versetul 6). Aceasta este ordinea divină întotdeauna. Până nu ne dăm seama de nimicnicia și de neputința noastră, nu ne putem folosi de mângâierea pe care Domnul așteaptă să ne-o dea.

În Noul Testament vedem toate cele trei Persoane ale Dumnezeirii implicate în această lucrare de mângâiere. Tatăl este numit „Dumnezeul oricărei mângâieri“ (2 Corinteni 1.3). Duhul Sfânt este numit „Mângâietorul“ de patru ori în ultimul discurs al Domnului către ucenici (Ioan 14.16,26; 15.26; 16.7). Un caracter al lucrării Domnului Isus a fost acela de a-i mângâia pe „toți cei care jelesc“ (Isaia 61.2). El este numit Avocatul nostru la Tatăl (1 Ioan 2.1), iar cuvântul „Avocat“ este același cuvânt tradus din grecește cu „Mângâietor“ în Evanghelia după Ioan.

Cât de minunat este să fim în părtășie cu Tatăl, cu Fiul și cu Duhul Sfânt, așa încât să ne bucurăm de mângâierea pe care Dumnezeu Își găsește plăcerea să ne-o dea!

H. A. Ironside

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?“ „Cred, Doamne“, I-a zis el; și I s-a închinat.

Ioan 9.35,38

Paula (4)

Într-o noapte s-a întâmplat ceva îngrozitor: domnul Horia s-a îmbolnăvit grav. Știa că în curând va muri și, pe de o parte, îi părea bine, căci va merge în casa cerească, unde-L va vedea pe Domnul, dar, pe de altă parte, era trist, pentru că fiica sa, Paula, nu voia nicidecum să-L primească pe Domnul Isus în inima ei. S-a rugat încă o dată Domnului pentru Paula, fiind sigur că și ea Îl va primi pe Isus ca Mântuitor al ei.

Domnul Horia a plecat la Domnul Isus, în casa cerească. Anii treceau cu mare iuțeală, dar Paula tot nu voia să-L primească pe Domnul Isus ca Mântuitor în viața ei.

Odată însă, când Paula trecea singură prin pădure, s-a stârnit o furtună: cerul s-a acoperit cu nori întunecoși, ploaia cădea în torente, tuna și fulgera, și un trăsnet puternic a despicat un copac bătrân care a căzut la pământ. Fata a fost cuprinsă de o teamă groaznică. A început să strige și să fugă. Era pentru prima dată când s-a rugat din inimă: „Doamne Isuse, dacă exiști, salvează-mă, fii cu mine, și eu voi crede în Tine“.

Domnul, fiind foarte bun și îngăduitor, a salvat-o, iar fetei i-a fost rușine de ea însăși că a fost așa de împotrivitoare față de Isus. Chiar în acel moment, Paula, care a rătăcit în bezna păcatului, a venit la lumină, la Domnul Isus, Căruia I-a cerut iertare și și-a predat întreaga ei viață.

Citirea Bibliei: Ezechiel 40.1-27 · Psalmul 140.1-13

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 13:15-33https://www.good-seed.org/img/teiler.png

DOMNUL îi desemnase pe nume pe cei care aveau să răs­pundă de împărţirea ţării între seminţii (Numeri 34.16-29). Fiii lui Iuda înaintează acum către aceştia pentru a-şi primi partea şi Caleb ia cuvântul.

Mai mult de patruzeci de ani a așteptat acest moment. Fără să se plângă de o pedeapsă pe care el personal nu a meritat-o, a umblat în pustiu împreună cu poporul, susţinut de speranță. S-a încrezut în promisunile lui Dumnezeu şi acum i le reaminteşte lui Iosua: „Dă-mi muntele acesta despre care a vorbit DOMNUL“ (v.12).

Minunat exemplu de perseverenţă a credinței! Şi mai este ceva de admirat la acest om: Puterea mea − spune el − nu s-a schimbat. La optzeci şi cinci de ani sunt tot aşa de tare ca la patruzeci. Care îi era secretul?

Isaia 40.31 îl descoperă: „Cei care se sprijină pe DOMNUL îşi vor înnoi puterea … vor umbla şi nu vor obosi“. Prin această putere divină, Caleb, bătrân ca vârstă, tânăr ca vigoare, era gata acum să ia în stăpânire Hebronul şi să înfrângă puterea omenească a renumiţilor anachimi, uriaşi care odinioară înspăimântaseră atât de mult poporul. Da, „ferice de omul a cărui putere este în Tine … Ei merg din putere în putere“ (Psalmul 84.5, 7).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII PLIN DE HAR CHIAR ȘI SUB FOC! | Fundația S.E.E.R. România

„…Ne dă un har şi mai mare.” (Iacov 4:6)

Iată trei principii importante pe care trebuie să le ai în vedere atunci când apare un conflict:

1) Gestionează problema fără a ataca persoana. Unele dintre cele mai violente atacuri personale au fost purtate pe tema religiei. Ce păcat! Unii dintre noi ar prefera să piardă relația, decât să piardă disputa!

2) Uneori este mai bine s-o apuci pe alt drum. Când apostolii Pavel și Barnaba s-au certat cu privire la Ioan Marcu, dacă trebuia sau nu să-i însoțească în următoarea lor călătorie misionară, „neînţelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să- i facă să se despartă unul de altul.” (Faptele Apostolilor 15:39). Dar nu acesta este sfârșitul povestirii… Pentru că „neînțelegerea” dintre ei a produs două lucrări diferite. Așadar, fii plin de har. Ceea ce se întâmplă chiar acum poate fi modul prin care Dumnezeu te mută într-un nou domeniu de slujire și binecuvântare.

3) Amintește-ți că „fierul ascute fierul” (Proverbele 27:17). Și, când se întâmplă asta, ies scântei! Dacă ai stat vreodată în preajma adolescenților, înțelegi. Ei sunt experți în a veni cu opinii neconvenționale, ieșite din comun, care te provoacă și te ajută să rămâi onest.

Se spune că o femeie dintre quakeri (organizație religioasă pacifistă și austeră) a cumpărat o vacă irascibilă. Fiecare sesiune de muls era o corvoadă. Hotărâtă să dea dovadă de har într-o situație de foc, femeia a refuzat să reacționeze atunci când vaca a călcat-o pe picior, a biciuit-o cu coada peste față și a răsturnat găleata cu lapte… iar în cele din urmă, i-a tras o copită de-a azvârlit-o în peretele hambarului! Încrâncenată, femeia a mârâit: „Știi că sunt quaker și nu pot să te lovesc, dar cu siguranță te pot vinde unui presbiterian, care n-o să fie așa de pașnic ca mine!”

Așadar, dacă ești „parte vătămată”, atunci apelează azi la această promisiune: „El ne dă un har și mai mare”!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
18 dec. 2024

18 Decembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Prin harul care mi-a fost dat, spun fiecăruia care este între voi să nu aibă gânduri înalte, peste ceea ce trebuie să gândească, ci să gândească așa ca să fie cumpătat, după cum Dumnezeu a împărțit fiecăruia o măsură de credință.

Romani 12.3https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Partea practică a Epistolei către Romani începe cu capitolul 12. În toate epistolele sale, Pavel demonstrează că este un adevărat învățător, însă nu într-un fel teoretic. Este interesant felul în care el face aici introducerea instrucțiunilor practice: prin har! Harul lui Dumnezeu nu este doar pentru mântuirea păcătosului, ci și pentru provocările zilnice din viața celui credincios.

Apostolul ne oferă două repere ajutătoare pentru împlinirea responsabilităților noastre. Mai întâi, el ne îndeamnă la umilință, pentru a nu gândi despre noi înșine mai presus de ceea ce se cuvine. Adesea avem gânduri înalte și păreri bune despre noi înșine. În general, modestia nu ne caracterizează, de aceea trebuie s-o învățăm. Acest lucru este adevărat cu privire la caracterul nostru, la abilitățile noastre și la felul în care le putem fi folositori altora. Trebuie să fim onești și să recunoaștem că educația și cultura noastră ne pot feri să exprimăm înaintea altora părerea bună despre noi înșine, însă facem acest lucru în gândurile noastre.

Totuși, gândirea noastră ar trebui să fie folosită pentru gânduri cumpătate, potrivit cu măsura credinței pe care o avem. Prin urmare, după modestie vine cumpătarea. În felul acesta putem vedea care este măsura credinței noastre, cu care le putem fi de ajutor altora. Nu vorbim aici despre daruri speciale, date de Domnul unui număr limitat de credincioși, ci de ceea ce El ne-a dat fiecăruia dintre noi, pentru folosul celorlalți. Această măsură personală de credință poate fi folosită în diverse feluri: în slujirea prin vorbire; în slujirea cu mâinile, prin ajutorarea practică; în slujirea cu inima, prin manifestarea îndurării și a compasiunii. Fie ca Domnul să ne arate fiecăruia propriile posibilități, iar apoi să ne facem cu toții lucrarea, cu smerenie și cumpătare!

F. Ulrich

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pentru că M-ai văzut, ai crezut; ferice de cei care n-au văzut și au crezut.

Ioan 20.29

Paula (3)

„Dar ce trebuie să facem ca să-I fim plăcuți lui Dumnezeu?“

— „Voi, copii, trebuie să-i iubiți și să-i cinstiți pe părinții voștri, așa cum scrie în Efeseni 6, versetele 1-3: Copii, ascultați în Domnul de părinții voștri, căci aceasta este drept. Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta este cea dintâi poruncă însoțită de o făgăduință, ca să fii fericit și să trăiești mulți ani pe pământ. De asemenea trebuie să fiți cuminți. Dacă respectați toate acestea, sunteți plăcuți Domnului.

Cel mai important lucru pe care îl putem face este să credem că El a murit pentru păcatele noastre. Dacă facem aceasta, atunci vom fi întotdeauna fericiți și vom ajunge în cer, în Împărăția lui Dumnezeu. Cine nu respectă Cuvântul lui Dumnezeu, acela va ajunge în iad, în focul cel veșnic, unde va fi plânsul și scrâșnirea dinților.“

— „Poate Domnul Isus să împlinească orice dorință?“

— „Desigur, poate, dar numai dacă dorința ta este după voia Lui; El ne spune: Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide [Matei 7.7].“

— „Cum pot eu să-I cer Lui ceva?“

— „Printr-o rugăciune scurtă, dar spusă cu toată inima.“

— „Ah, de acum înainte doresc să trăiesc numai pentru Domnul, să fac numai voia Lui.“

— „Chiar astăzi vreau să-L primesc și eu pe Domnul Isus ca Mântuitor al meu“, a spus fratele ei. „Eu nu vreau“, a strigat Paula. „Eu cred numai ceea ce văd și, de fapt, acestea nu sunt decât niște povești.“

— „Ah, Paula, fiica mea, ești ca și Toma. Nu vrei să ajungi în cer? Vrei să mergi în iad?“

— „O, tată, nu vreau să merg în iad, dar nu pot să cred, mai bine zis nu pot înțelege.

— „Fiica mea, ia Biblia și citește-o și astfel vei găsi răspuns la toate întrebările tale. Sper că vei găsi calea cea bună până nu va fi prea târziu.“

Citirea Bibliei: Ezechiel 39.1-29 · Psalmul 139.13-24

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 13:15-33https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Fiii lui Ruben, ai lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase îşi primiseră partea de moştenire înaintea tuturor fraţilor lor. Această parte, ne amintim, şi-o aleseseră singuri, fără să-L aştepte pe Dumnezeu să le-o dea (Numeri 32). Lecţie plină de învăţăminte pentru fiecare dintre noi! De câte ori nu ne-am arătat, ca şi ei, incapabili să aşteptăm! Ne-am lăsat conduşi de împrejurări (Basanul şi Galaadul erau potrivite pentru creşterea vitelor şi aceste seminţii aveau turme şi cirezi). Am ales soluţia cea mai simplă sau chiar, din prudenţă, prima care s-a ivit, când, cu puţină răbdare, ne-am fi asigurat o moştenire mult mai bună: aceea pe care Dumnezeu o pregătise pentru noi.

Aceste seminţii ne mai învaţă încă o lecţie: alegând primii ceea ce le părea mai bun (ca Lot şi Avraam – Geneza 13), rubeniţii şi gadiţii s-au arătat egoişti faţă de fraţii lor: «Întâi eu!» Într-adevăr, s-au servit primii şi şi-au luat moştenirea înain­tea tuturor celorlalţi. Dar ceea ce şi-au luat era departe de a fi cel mai bun, aşa cum îşi închipuiseră. Cei dintâi vor deveni cei de pe urmă. Vedem că cel mai bun este întotdeauna ceea ce ne dă Dumnezeu, chiar dacă trebuie să aşteptăm un timp.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RUGĂCIUNEA FĂRĂ CUVINTE | Fundația S.E.E.R. România

„Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.” (Matei 6:32)

Ai fost vreodată atât de înspăimântat încât ți-ai dorit să te rogi, dar cuvintele nu ți-au ieșit din gură?! Sau ai avut o nevoie așa de mare, că nici n-ai putut s-o exprimi?

Ce-ai făcut atunci? Doar te-ai gândit la Dumnezeu și la ce poate El? Domnul Isus a spus: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33).

S-ar putea să întrebi: „Când mă gândesc la Dumnezeu, este același lucru cu a mă ruga?” Ar putea fi. Suntem cu toții familiari cu puterea comunicării fără cuvinte. Mulți dintre noi am crescut cu părinți care nu trebuiau să spună ceva pentru a-și face cunoscută voința. Poate că a fost o anumită privire în ochii lor, sau un alt semnal tacit… Dar noi știam exact ce ni se comunica și cum trebuia să răspundem. Rugăciunea funcționează și ea în acest fel. Când te gândești la Dumnezeu, asta înseamnă rugăciune; iar când Dumnezeu îți comunică gândurile Sale, este o formă de rugăciune ascultată. Dacă Dumnezeu este Tatăl tău, El îți aude gândurile, suspinele, susurul inimii – și nu trebuie să țipi, să transpiri și să te târăști pe genunchi ca să te ia în seamă.

Un băiețel își dorea o bicicletă de Crăciun și, într-o noapte, s-a rugat cu voce tare spunându-I lui Dumnezeu exact ce fel de bicicletă își dorea. Mama lui i-a spus: „Fiule, nu trebuie să țipi pentru ca Dumnezeu să te audă!” El a răspuns: „Știu, mamă, dar trebuie să strig ca bunicul să mă audă și să-mi cumpere bicicleta aceea!”

Tu – cui te rogi, și cine trebuie să te audă? Ai și tu vreun bunic? Nu e nevoie să faci incantații pentru ca Dumnezeu să te bage în seamă, și nu trebuie să încerci să inventezi răspunsuri la rugăciunile tale. Domnul Isus a spus: „Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.” „Atunci, de ce să ne mai rugăm?!”, întrebi tu. Pentru că Dumnezeu vrea să te apropii de El cu încredere, să te încrezi în El pentru toate nevoile tale, și mai cu seamă să construiești o relație cu El!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
16 dec. 2024

16 Decembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Mulțumind Tatălui, care ne-a învrednicit să avem parte de moștenirea sfinților în lumină.

Coloseni 1.12https://www.good-seed.org/img/teiler.png

O adevărată cunoaștere a lui Dumnezeu și a puterii Sale glorioase care lucrează în noi, pentru a ne face să continuăm cu răbdare și perseverență alergarea noastră creștină, potrivit cunoștinței voii Sale, dă naștere la bucurie, iar această bucurie se manifestă prin mulțumiri. Ele sunt expresia revărsării de dragoste și de adorare a unei inimi care a gustat din ceea ce Dumnezeu a făcut pentru ea. Noi mulțumim „Tatălui, care ne-a învrednicit să avem parte de moștenirea sfinților în lumină“. Să remarcăm mai întâi că aici nu se spune: „Ne va învrednici“. Nu este vorba de un lucru pe care trebuie să-l așteptăm și spre care înaintăm pas cu pas, ci este vorba de o poziție care ne este dată, de un har care ne-a fost acordat și pe care îl deținem: „[El] ne-a învrednicit“; este un fapt împlinit. Aici, Dumnezeu este prezentat sub numele de Tatăl. Atunci când este vorba de umblarea noastră și de responsabilitatea noastră, avem de-a face cu Dumnezeu și creștem prin cunoașterea lui Dumnezeu. Dar atunci când este vorba de relația noastră cu El, aceasta este prin har, iar Dumnezeu este prezentat ca Tatăl. De aceea este scris astfel: „Vedeți ce dragoste ne-a dăruit Tatăl: să fim numiți copii ai lui Dumnezeu“ (1 Ioan 3.1).

Harul despre care se vorbește aici este acela de a avea parte „de moștenirea sfinților în lumină“. „Dumnezeu este lumină“ (1 Ioan 1.5); este mediul în care El locuiește; orice întuneric este exclus. Această lumină înseamnă sfințenie și curăție desăvârșită, lipsa totală a oricărei pete. În același timp, lumina dă la iveală tot ceea ce se potrivește sau nu cu natura ei. Dar nu putem fi în relație cu Dumnezeu decât în această lumină (1 Ioan 1.6,7), iar pentru aceasta trebuie să fim „sfinți“, separați de întinăciune, precum este El. „Moștenirea“, partea sfinților, este în lumină, în Dumnezeu Însuși. Cine s-ar putea lăuda că poate ajunge acolo? Numai Dumnezeu, în atotputernicia Sa, ne poate face vrednici sau capabili să ajungem acolo, iar harul Său a făcut posibil acest lucru. Partea noastră, a fiecăruia dintre noi, se află acolo; noi suntem împreună cu sfinții acolo unde Se află Dumnezeu – în lumină. Este fericitul domeniu ceresc în care avem privilegiul să locuim și să umblăm. O, de-am fi printre cei care se bucură de acest privilegiu!

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnul ocrotește pe cei străini, sprijină pe orfan.

Psalmul 146.9

Paula (1)

Nimeni nu-și amintea de un ger mai aspru ca cel din decembrie 1904. Străzile satului erau pline de oameni care se întorceau de la târg însoțiți de copiii lor. Unul dintre aceștia, un bărbat nu prea tânăr, Horia, care o ținea de mână pe fetița lui de vreo șase ani, a zărit lângă un copac doi copii, un băiețel și o fetiță, care tremurau de frig. S-a apropiat de ei și le-a spus pe un ton părintesc: „Micuții mei, ce faceți singuri aici, în gerul acesta?“. — „Suntem înghețați… și…“, a răspuns fata și a început să plângă. „Băiețelul este fratele tău?“ — „Da, domnule…, suntem frați. Eu am cinci ani. El este fratele meu. Suntem singuri, pentru că tata a murit, iar mama ne-a părăsit de o săptămână. Nu avem nimic de mâncare și ne este frig. Am bătut pe la mai multe case, dar nimeni n-a vrut să ne dea o bucată de pâine. Suntem aproape morți de foame…“ Domnul Horia le-a propus să meargă cu el acasă: „Soția mea este foarte prietenoasă și îndrăgește mult copiii, iar fiica mea, Paula, va fi foarte fericită să aibă doi frați. Ce ziceți?“. — „Da, domnule, vă mulțumim mult, sunteți foarte cumsecade.“ Toți erau fericiți, mai ales micuța Paula, căreia începea să-i fie drag de ei. Nu după mult timp au ajuns toți acasă.

Domnul Horia locuia împreună cu familia sa într-o căsuță de lemn, aproape de pădure. El i-a povestit soției sale tot ce știa despre cei doi frați. Ea a pregătit imediat ceva de mâncare, dar, înainte de a se așeza la masă, domnul Horia I-a mulțumit Domnului Isus pentru bunătățile cu care i-a binecuvântat. După cină, le-au pregătit celor doi copii un pat moale într-o cameră călduroasă, iar aceștia, fiind obosiți, au adormit imediat.

Citirea Bibliei: Ezechiel 37.15-28 · Psalmul 138.1-8

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 12:1-24https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Cartea Iosua se împarte în două părţi de câte douăsprezece capitole fiecare. Prima, pe care o terminăm astăzi, tratează cucerirea Canaanului de către Israel; cea de-a doua (cap. 13–24) descrie în principal împărţirea ţării între seminţii. Încheierea primei părţi: „şi ţara s-a odihnit de război“ (11.23), este însoţită, în cap. 12, de o lungă listă a regilor învinşi. Doi fuseseră înfrânţi de cealaltă parte a Iordanului: Sihon şi Og, iar treizeci şi unu, în ţară. Este încurajator să-L vedem pe Dumnezeu făcând El Însuşi acest bilanţ. Este dovada că n-a pierdut amintirea nici unei victorii pe care noi am câştigat-o împreună cu Domnul şi ştie că fiecare înseamnă eforturi, renunţări. Curaj deci, ostaşi ai lui Isus Hristos! În luptele noastre, un Arbitru suprem «ţine scorul» fără nici o greşeală: „împăratul Hebronului, unul; îm­păratul Iarmutului, unul, împăratul Lachisului, unul; …“.

Să ne dea Domnul harul să fim, fiecare la locul său, luptători credincioşi! În curând va veni clipa să depunem armele, pentru a gusta lângă Domnul Isus odihna cerească. Da, fie ca atunci să putem spune împreună cu apostolul: „m-am luptat lupta cea bună“, şi să primim cununa promisă „celui ce va birui“ (2 Timotei 4.7; Apocalipsa 2 şi 3).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ÎȚI VORBEȘTE, DACĂ-L ASCULȚI! | Fundația S.E.E.R. România

„Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi… pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui…” (Ioan 5:30)

Domnul Isus a făcut doar acele lucruri pe care Tatăl Său I le-a pus în minte. Și El vrea ca și tu să înveți să trăiești în acest fel.

S-ar putea să te întrebi: „Chiar este posibilă o astfel de viață?” Da, și nu doar atât, dar este esențial pentru a împlini voia lui Dumnezeu pentru viața ta. Biblia spune că Maria și-a făcut timp să-L asculte pe Isus, dar sora ei Marta era prea ocupată cu slujirea (vezi Luca 10:40). Și tu poți fi atât de ocupat să-L slujești pe Domnul, încât să-ți pierzi sensibilitatea de-a auzi vocea Lui și să ajungi preocupat de lucruri secundare. Înveți să-L auzi pe Dumnezeu, făcându-ți timp să asculți de El!

De cincisprezece ori în Noul Testament, Domnul Isus a spus: „Cine are urechi de auzit, să audă!” Când ai devenit o creație nouă în Hristos, ai primit urechi spirituale noi, dar trebuie să înveți să le folosești. Într-adevăr, aceasta trebuie să devină una dintre cele mai mari priorități din viața ta. Un nou-născut are capacitatea de a auzi, dar nu înțelege ceea ce aude; înțelegerea necesită timp, învățare, atenție și intimitate cu părinții săi.

Când Domnul Isus i-a întâlnit pe cei doi ucenici pe drumul spre Emaus după învierea Sa, aceștia nu L-au recunoscut. Dar El i-a iubit, așa că „le-a deschis mintea ca să înțeleagă” (Luca 24:45). Când te uiți în urmă la viața ta, recunoști momentele în care Dumnezeu a umblat și a vorbit cu tine, dar tu n-ai înțeles ce-ți spunea? Nici o problemă! Dumnezeu este răbdător și El va lucra cu tine și te va desăvârși – dacă-L asculți!

Așadar, învață să asculți de Dumnezeu așa cum a ascultat Domnul Isus!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
14 dec. 2024

14 Decembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Cei care sunt potrivit cărnii gândesc cele ale cărnii; și cei care sunt potrivit Duhului, cele ale Duhului.

Romani 8.5https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Niciun om, în esență, nu poate deveni mai rău sau mai bun. Starea lui poate deveni mai bună sau mai rea, însă natura lui rămâne exact așa cum ea este. Când cineva este mântuit, natura lui nu se îmbunătățește – firea lui păcătoasă, moștenită de la Adam, rămâne la fel de păcătoasă ca întotdeauna. Însă el primește de la Dumnezeu o natură nouă, care, în ea însăși, este absolut perfectă. Aceasta este firea pe care o vedem în Persoana Domnului Isus, o natură caracterizată de puterea vie a Duhului lui Dumnezeu, de aceea numită aici „Duhul“, în contrast cu „carnea“.

Un necredincios are doar natura carnală, de aceea mintea lui este îndreptată către lucrurile carnale – lucruri al căror centru este el însuși. Credinciosul, având două naturi, poate îngădui ceea ce este carnal și, în consecință, poate fi nefericit, însă adevăratul lui caracter este acela de a gândi la lucrurile Duhului, al căror centru este Hristos. Credinciosul este „în Duhul“, nu „în carne“, așa cum vedem în Romani 8.9: „Dar voi nu sunteți în carne, ci în Duh, dacă, în adevăr, Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi; dar, dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui“. Creștinul experimentează uneori o adevărată luptă în a alege să judece și să dea la o parte tentațiile cărnii, însă puterea pentru biruință nu este în el însuși, ci în Duhul lui Dumnezeu, care locuiește în el.

Mai mult, Duhul lui Dumnezeu nu atrage atenția către lucrarea pe care El o face în inima celui credincios și nu-l face pe acesta să privească la starea lui interioară. De fapt, atunci când Duhul lucrează cu putere într-un suflet, îi îndreaptă acestuia privirile la Persoana binecuvântată a Domnului Isus Hristos, aflat la dreapta Tatălui, pentru a vedea în El toate perfecțiunile, toate virtuțile și toate excelențele în care inima Tatălui își găsește plăcerea. Avem deci la dispoziție însăși puterea Duhului Sfânt pentru a-L contempla pe Mântuitorul!

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Semănătorul a ieșit să-și semene sămânța. … Sămânța căzută între spini sunt aceia care, după ce au auzit cuvântul, își văd de drum și-l lasă să fie înăbușit de grijile, bogățiile și plăcerile vieții și nu aduc rod care să ajungă la coacere.

Luca 8.5,14

Tocmai au sunat clopotele

Istoricul grec Strabon (63 î.H. – 23 d.H.) a povestit odată următoarele:

Un muzician cânta adesea în piață. Oamenii îi ascultau cu plăcere sunetele melodioase. Într-o zi, tocmai când credea că i-a captivat pe ascultători cu interpretarea sa, au sunat clopotele. Într-o clipă, toți „admiratorii“ au dispărut, pentru a-și vedea de treburile lor. Unul singur a rămas, iar muzicianul l-a lăudat pentru faptul că nu era un trădător ca ceilalți. Atunci cel lăudat i-a spus muzicianului: „Sunt cam tare de urechi. Nu ați spus că tocmai au sunat clopotele?“. — „Da“, a răspuns interpretul. — „Atunci trebuie să mă grăbesc, ca să nu întârzii.“ Și, spunând acestea, a plecat și ultimul ascultător.

Atunci când este predicat Cuvântul lui Dumnezeu, vestea bună despre Isus Hristos, se întâmplă deseori că oamenii ascultă cu interes, dar apoi pleacă. Este, într-adevăr, atrăgător să auzi despre dragostea lui Dumnezeu. Este impresionant felul în care Domnul Isus a avut grijă de oameni și, în cele din urmă, Și-a dat viața. Dar apoi sună „clopotele“. „Grijile, bogățiile și plăcerile vieții“ captează din nou toată atenția oamenilor și ei uită ceea ce tocmai au auzit. Astfel, spinii înăbușă „sămânța“ împrăștiată a Cuvântului lui Dumnezeu.

Omul trebuie să accepte cu inima Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca acesta să-și dovedească forța vie și transformatoare în viața lui, pentru mântuirea sa veșnică.

Citirea Bibliei: Ezechiel 36.16-38 · Psalmul 136.13-26

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 11:1-11https://www.good-seed.org/img/teiler.png

La Gabaon, în cap. 10, confederaţia împăraţilor din Sud fusese făcută praf. Acum cei din Nord se strâng în jurul lui Iabin, împăratul Haţorului, popor fără număr, pentru a lupta împotriva lui Israel. „Toţi aceşti împăraţi s-au întâlnit“ (v. 5). „Împăraţii pământului se ridică şi conducătorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său“, anunţă Psalmul 2 vorbind despre vremuri viitoare.

Şi ce i-a spus DOMNUL lui Iosua? „Nu te teme de ei … îi voi da pe toţi străpunşi înaintea lui Israel“ (v. 6). Şi biruinţa este însoţită de un masacru care nu a cruţat pe nimeni. Ne este greu să înţelegem aceste grozave judecăţi. Nu suntem noi ucenicii unui Învăţător care recomandă: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor care vă urăsc …“? (Luca 6.27). Nu suntem noi copiii unui Tată care îndeamnă: „Dacă vrăjmaşului tău îi este foame, dă-i să mănânce; dacă îi este sete, dă-i să bea …“? (Romani 12.20). Dar, dacă este un timp pentru har (cel al nostru), va fi şi un timp pentru mânie. Ea se va abate peste cei care vor fi respins harul. Judecata canaaniţilor după secole de răbdare din partea lui Dumnezeu este o ilustraţie solemnă a acestui fapt.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII PREOCUPAT DE TOT CE FACE DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor.” (Proverbele 25:2)

Orice lucru care dezvăluie ceva despre Creatorul nostru ar trebui să ne intereseze. Sfânta Scriptura este singura carte denumită revelația scrisă a lui Dumnezeu. Dar și matematica dezvăluie o dimensiune distinctă a personalității lui Dumnezeu… Și arta… Și știința…

Biblia spune: „Dumnezeu a dat lui Solomon înțelepciune, foarte mare pricepere… A rostit trei mii de pilde şi a alcătuit o mie cinci cântări. A vorbit despre copaci, de la cedrul din Liban până la isopul care creşte pe zid, a vorbit, de asemenea, despre dobitoace, despre păsări, despre târâtoare şi despre peşti. Veneau oameni din toate popoarele să asculte înţelepciunea lui Solomon, din partea tuturor împăraţilor pământului care auziseră vorbindu-se despre înţelepciunea lui.” (1 Împărați 4:29, 32-34).

Ce putem învăța de-aici? Solomon era interesat de orice. Iar vastitatea cunoștințelor sale i-a dat o asemenea profunzime a înțelepciunii, încât „veneau oameni din toate popoarele să asculte înțelepciunea lui Solomon”. Cine-i trimitea pe acești oameni? Ei auziseră vorbindu-se de înţelepciunea lui.

Ca cetățeni ai Împărăției lui Dumnezeu, umpluți de Duhul Sfânt, noi nu trebuie să evităm cultura, ci să o penetrăm, să o instruim și să o luminăm, așa după cum spune Biblia: „Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor.” Lui Dumnezeu Îi place când înțelegem ceva sau când descoperim ceva nou pentru noi, chiar dacă descoperirile noastre fac parte din cunoștințele generale. Nu e normal ca părinții să se bucure când copiii lor descoperă lucruri noi? Când continui să pui întrebările potrivite, Dumnezeu va continua să-ți dea răspunsurile potrivite.

Așadar, fii preocupat de tot ce a făcut și face Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
13 dec. 2024

13 Decembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Acestea sunt cuvintele scrisorii pe care a trimis-o profetul Ieremia, din Ierusalim către rămășița bătrânilor deportați.

Ieremia 29.1https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Lecții din viața lui Ioiachin (2) – Purtarea de grijă a lui Dumnezeu

În capitolul 29 din Ieremia citim că profetul a scris o scrisoare către cei care fuseseră duși în captivitate ca urmare a disciplinării lui Dumnezeu asupra poporului Său. Ieremia le-a oferit câteva instrucțiuni din partea Domnului, pentru a se așeza în Babilon, pentru a căuta pacea și binele cetății și pentru a se ruga pentru ea – „Pentru că în pacea ei veți avea pace“ (Ieremia 29.7). De asemenea, el a scris cuvinte aspre cu privire la profeții mincinoși din mijlocul lor.

Această scrisoare adresată de Domnul poporului Său conține și cuvinte minunate de încurajare: „Pentru că Eu cunosc gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, și nu de rău, ca să vă dau un viitor și o speranță“ (versetul 11).

În viziunea cu cele două coșuri cu smochine din capitolul 24, Domnul îi spusese lui Ieremia, cu privire la smochinele care-i simbolizau pe cei deportați: „Ochiul Meu va veghea asupra lor spre bine și-i voi aduce din nou în țara aceasta; și-i voi zidi și nu-i voi surpa; și-i voi sădi și nu-i voi dezrădăcina. Și le voi da o inimă ca să Mă cunoască pe Mine că Eu sunt Domnul. Și ei Îmi vor fi popor și Eu le voi fi Dumnezeu, pentru că se vor întoarce la Mine cu toată inima lor“ (Ieremia 24.6,7). Da, cei deportați n-au fost uitați, în ciuda aparențelor. Ei se situau în centrul planurilor lui Dumnezeu.

Există o încurajare și pentru noi aici. Trebuie să ne lăsăm călăuziți de ochiul lui Dumnezeu, fără să fie necesare frâul și zăbala, cum au nevoie calul, în impetuozitatea lui, și măgarul, în încăpățânarea lui (Psalmul 32.9). Atunci când ne supunem lui Dumnezeu, chiar aflați sub disciplinarea pe care o îngăduie în viețile noastre, El veghează mereu asupra noastră, ca să ne facă bine. Ne aflăm întotdeauna în cel mai bun loc – chiar dacă uneori nu pare așa – atunci când ne supunem cu smerenie lui Dumnezeu.

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cel ce stă în locuința tainică a Celui Preaînalt se va odihni la umbra Celui Atotputernic.

Psalmul 91.1

Protejați sub zăpadă

Era o iarnă cumplită în Rusia. Aproape nimeni nu îndrăznea să iasă pe stradă. Dar nu numai din cauza gerului, ci și pentru că niște cazaci prădători cutreierau țara atacând satele singuratice și incendiind casele. Micuța Nelja locuia cu bunica ei într-o căsuță la marginea satului. Ea privea mereu afară îngrijorată. „Vor veni cazacii și la noi?“, a întrebat ea neliniștită. „Sper că nu“, a spus bunica. „Ne vom ruga lui Dumnezeu să ne păzească. Dar mai întâi să citim ceva din Biblie.“ Astăzi era la rând capitolul 2 din profetul Zaharia. Când au ajuns la versetul 5, bunica și Nelja s-au uitat una la alta. Acolo scrie: „Eu Însumi, zice Domnul, voi fi un zid de foc de jur împrejurul lui“. — „Un zid de foc?“, a întrebat Nelja. „Nu s-au ars oamenii aceia?“ — „Nu“, i-a explicat bunica, „aceste cuvinte vor să spună că Dumnezeu îi va proteja“. Nelja a exclamat: „Atunci Domnul Isus poate să facă și în jurul nostru un zid de foc!“. — „Da“, a zis bunica, „El poate! Nu știm dacă va fi un zid tot de foc, dar știm că El ne poate proteja!“.

Au îngenuncheat și Nelja s-a rugat: „Te rog, Doamne Isuse, fă un zid în jurul casei noastre! Tu știi că vor veni cazacii, vor lua totul și vor incendia casele. Te rog, ocrotește-ne! Amin“. Apoi cele două s-au dus liniștite la culcare. A doua zi dimineața se părea că nu se luminează deloc. Peste tot în jur părea că domnește o liniște deplină. Bunica a deschis ușa căsuței lor și – spre uimirea ei – a văzut-o înconjurată de un zid înalt de zăpadă! Cazacii veniseră noaptea și răpiseră și omorâseră câțiva locuitori. Și arseseră toate casele! Numai micuța lor casă, îngropată sub zăpadă, nu fusese descoperită.

Citirea Bibliei: Ezechiel 35.1-36.15 · Psalmul 136.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 10:28-43https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Aceste cetăţi nemaipomenite, „mari şi cu ziduri până la ceruri“ (Deuteronom 1.28), cad una după alta. Împăraţii lor, uriaşii lor, toţi locuitorii lor sunt doborâţi de „Iosua şi tot Israelul“ (v. 29). Să notăm repetarea necontenită a acestei ultime expresii. Ea evocă unitatea indisolubilă dintre Hristos şi ai Săi. În virtutea acestei legături, vrăjmaşii noştri sunt în primul rând vrăjmaşii Domnului. Nimeni nu ne poate ataca fără a avea de-a face cu Căpetenia noastră. Lăsându-L pe El să meargă primul, eu nu pot fi altfel decât biruitor. Dimpotrivă, fără El, am pierdut bătălia. Pentru aceasta caută vrăjmaşul să-mi rupă legătura (sau comuniunea) cu Mântuitorul meu. Ştie că fără El nu putem face nimic, chiar dacă noi adesea uităm acest fapt (Ioan 15.5). Ce pagină triumfătoare se înscrie aici! Să pot avea şi eu în istoria vieţii mele creştine o listă asemănătoare, de victorii câştigate în secret cu Domnul! Victoria pentru adevăr, victoria pentru curăţie, victoria asupra acestei sau acestei ispite …

Tinerilor, tinerelor, vârsta voastră este una cu totul specială, este cea a luptelor. Faceţi voi parte dintre cei cărora apostolul Ioan le putea scrie: „Vă scriu, tinerilor, pentru că voi l-aţi învins pe cel rău“ (1 Ioan 2.13).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FĂ DIN CĂSNICIA TA UN COLȚ DE RAI! | Fundația S.E.E.R. România

„Bucură-te de nevasta tinereţii tale!” (Proverbele 5:18)

Cu cât este mai lung trecutul tău cu soțul, sau cu soția ta, cu atât mai multe bucurii și dureri ai experimentat. Sunteți mai apropiați uneori decât alteori, în funcție de circumstanțele vieții, care te urcă pe culme sau te trântesc la pământ. Cu toate astea, dacă ai făcut tot ce spune Biblia cu privire la căsătorie și tot ce ți-a stat în putință la începutul relației, dacă ai fost clar în legătură cu ce-ți dorești de la soțul sau soția ta și ai evaluat cu onestitate cine este acea persoană, ceea ce va face ca uniunea voastră să meargă mai departe este credința în Dumnezeu și amintirea momentelor frumoase care v-au adus împreună, de la bun început.

Ceea ce ți-a plăcut și ai apreciat inițial la soțul sau soția ta, cu siguranță nu s-a schimbat. Dar, pentru ca relația voastră să continue să se dezvolte, trebuie să lucrezi pentru a deveni mai apropiați. Toate relațiile au domenii de creștere care necesită ajustări și nutrienți… Dacă simți că relația voastră nu mai este ce a fost odată, dacă nu iei urgent măsuri ea s-ar putea deteriora.

Amândoi trebuie să vă înnoiți angajamentul de a o menține proaspătă și de a merge înainte. Iar asta însemnă că trebuie să lucrați la crearea intimității care lipsește sau să vă recuperați bucuria dragostei pe care ați avut-o cândva. Calitățile fundamentale ale soțului sau soției tale, dacă au existat cu adevărat de la bun început, nu s-au schimbat.

Este esențial ca la baza relației voastre să fie Dumnezeu! Concentrându-te pe asta, este mult mai ușor să faci față fluxului inevitabilelor suișuri și coborâșuri ale vieții de zi cu zi. Așadar, aveți nevoie de mai mult timp împreună? Dacă da, fă-ți timp rapid. De ce? Deoarece atunci când ești prea ocupat pentru a asculta, pentru a asculta cu adevărat, soțul sau soția ta crede că nu-ți mai pasă de el/ea, sau că nu prețuiești suficient relația. Gândește-te: ce ai face dacă ți s-ar strica mașina? Ți-ai face timp și ai plăti prețul pentru a o repara!

Așa că, fă-ți partea, iar căsnicia ta va redeveni „un colț de rai”!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
12 dec. 2024

12 Decembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Tu-i urăști pe toți lucrătorii nelegiuirii.

Psalmul 5.5https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Unii au presupus, pe baza acestui verset, că Dumnezeu îi urăște pe păcătoși. Această eroare își are izvorul în lipsa de înțelegere a diferențelor dintre Vechiul și Noul Testament.

Vechiul Testament are de-a face cu faptele și cu vina omului, nu cu natura și cu starea lui; cu păcatele, ca roade, nu cu păcatul, ca rădăcină. Din capitolele 4 și 5 din Levitic, unii au tras concluzia că jertfa pentru vină era pentru faptele păcătoase și că jertfa pentru păcat era pentru natura păcătoasă. O simplă lectură a capitolului 4 din Levitic este suficientă pentru a respinge o astfel de teorie. Acolo se vorbește despre lucruri care nu trebuiau făcute, despre fapte, despre vină și despre iertare.

În contrast, Noul Testament prezintă cu claritate problema naturii păcătoase: „Pentru că, ceea ce legea nu putea să facă, întrucât era slabă prin carne, Dumnezeu, trimițând pe propriul Său Fiu, în asemănare cu carnea păcatului și pentru păcat, a condamnat păcatul în carne“ (Romani 8.3). Natura păcătoasă este condamnată, nu iertată, în moartea lui Hristos. A fost nevoie de învățătura Noului Testament pentru a se ajunge la o astfel de zicală: «Nu suntem păcătoși pentru că facem păcate, ci facem păcate pentru că suntem păcătoși». Dumnezeu îi iubește pe păcătoși (Marcu 10.21; Galateni 2.20; Romani 5.8). Isus – care este Dumnezeu – l-a iubit pe un păcătos chiar și atunci când acesta a refuzat cuvintele Sale. El m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine atunci când încă eram un păcătos. Bebelușii care mor la naștere, sau înainte, sunt și ei păcătoși, însă Scriptura arată dragostea lui Dumnezeu care le-a asigurat un loc de binecuvântare.

Dumnezeu urăște păcatele, nu pe păcătoși. Păcatele comise de oameni, precum și faptul că ei stăruie în ele, constituie obiectele mâniei Sale. Faptele unei persoane, nu natura ei, intră sub incidența mâniei și a judecății lui Dumnezeu. Jertfa lui Hristos este singurul remediu care ne poate izbăvi de această mânie și judecată.

G. Quail

SĂMÂNȚA BUNĂ

Despre lucrarea aceasta mărturisesc conștiința lor și gândurile lor, care sau se învinovățesc sau se dezvinovățesc între ele.

Romani 2.15

Glasul conștiinței

Fiecare om poartă cu sine un indicator despre binele sau răul pe care îl face în viață: acesta este conștiința! De exemplu, atunci când mințim, conștiința ne acuză imediat de faptul că nu am spus adevărul și ne avertizează: este rău ce ai făcut! Când însă ne ajutăm colegul de serviciu care are de făcut o lucrare dificilă, tot conștiința este cea care de data aceasta ne spune: este bine ce ai făcut!

Cum reacționăm noi la vocea conștiinței? O ascultăm? Sau, dimpotrivă, o reducem la tăcere? Dacă îi ignorăm acuzațiile sau încercăm să ne justificăm acțiunile greșite, avertismentele sale devin din ce în ce mai slabe. Cu timpul, conștiința tace cu totul. Păcătuim din ce în ce mai mult, pentru că nicio voce interioară nu ne mai avertizează.

Dar un indicator și mai clar decât conștiința este Biblia! Ea ne vorbește despre bine și rău și este standardul absolut al lui Dumnezeu, pe baza căruia ne judecă viața. Concluzia ei este clară: „Nu este nicio deosebire; căci toți au păcătuit și n-au ajuns la slava lui Dumnezeu“. Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, veșnic valabil. Pe aceasta n-o putem reduce la tăcere.

Dar Biblia nu se oprește la a judeca viața oamenilor, ci continuă prezentându-ne mesajul harului:

„Fiind îndreptățiți fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. Pe El Dumnezeu L-a rânduit să fie ispășire, prin credința în sângele Lui“ (Romani 3.22-25).

Citirea Bibliei: Ezechiel 34.1-31 · Psalmul 135.13-21

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 10:12-27https://www.good-seed.org/img/teiler.png

La rugăciunea lui Iosua, DOMNUL opreşte soarele şi luna aproximativ o zi întreagă. Arată astfel acestor popoare păgâne cine este Dumnezeul care luptă pentru Israel, în timp ce alor Săi le arată cât de departe poate merge răspunzând la rugăciunile lor (Marcu 9.23). Oare nu este o şi mai mare minune că Dumnezeu a lungit încă de acum două mii de ani ziua harului Său? Şi, în loc ca aceasta să fie ca aici, pentru a permite judecata şi răzbunarea, scopul Său în prezent este convertirea celor păcătoşi. El are răbdare faţă de lume (poate faţă de tine?) şi „face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni“ (Matei 5.45). Aceasta pare firesc pentru toţi, dar să ne gândim adesea, văzând zorii unei noi zile, la această îndelungă răbdare a lui Dumnezeu.

Soarele nu mai apune, vrăjmaşii fug de lumină şi caută întunericul, încercând să se ascundă (v. 16; Ioan 3.19-21; Apocalipsa 6.15-17). Dar victoria este repurtată şi cei cinci împăraţi sunt scoşi din peşteră. Apropiaţi-vă − le spune Iosua căpeteniilor sale − nu vă temeţi deloc! „Puneţi-vă pi­cioarele pe grumajii acestor împăraţi!“     (v. 24). Era semnul triumfului, anticipând momentul viitor când „Dumnezeul păcii va zdrobi … pe Satan sub picioarele noastre“ (Romani 16.20; Ps. 110.1).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AI UN LOC TAINIC CU DUMNEZEU? | Fundația S.E.E.R. România

„Tu, când te rogi, intră în odăiţa ta…” (Matei 6:6)

Domnul Isus a spus: „Tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.” (Matei 6:6).

Viața creștină ar putea fi comparată cu Cortul din Vechiul Testament, care era împărțit în trei compartimente.

Exista o curte exterioară în care puteau să intre toți evreii. Și tu ai o curte exterioară: locul în care mergi la muncă, la cumpărături ori la activități relaxante. Ea reprezintă aspectul tău exterior sau persoana ta publică, partea din tine pe care o vede toată lumea.

Cortul avea, de asemenea, o cameră interioară numită Locul Sfânt, unde majoritatea oamenilor nu aveau voie să intre. Și tu ai un „Loc Sfânt” în care pot intra persoane desemnate, cum ar fi prietenii apropiați sau familia. Tu decizi cine intră și cine nu intră, și nimeni nu poate intra cu forța. Anumite persoane pot avea autoritate asupra ta, din punct de vedere profesional sau financiar, dar asta nu le dă dreptul să intre în locul tău sfânt. Când vine vorba de acea cameră interioară, tu decizi cine intră și cine iese!

Cel de-al treilea compartiment al Cortului din Vechiul Testament era Sfânta Sfintelor, un locaș mic și păzit cu grijă, care se afla cel mai departe. Acolo avea acces doar marele preot, și era loc doar pentru o singură persoană și Dumnezeu. Și tu ai un asemenea loc în interiorul tău. Uneori ne referim la el ca fiind „odăița noastră”, deoarece numai Dumnezeu are voie să intre. Și iată un adevăr pe care trebuie să-l cunoști: nivelul tău de pace, bucurie, mulțumire, călăuzire și victorie este reglementat de timpul pe care îl petreci cu Dumnezeu în locul tău secret. Așa că, dă-i prioritate, protejează-l… și petrece timp, în acel loc tainic, în fiecare zi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
11 dec. 2024

11 Decembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre, în care ați umblat odinioară, potrivit veacului lumii acesteia … Dar Dumnezeu … ne-a adus la viață.

Efeseni 2.1,2,4,5https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Starea noastră este prezentată, în Efeseni 2.1, ca fiind „morți în greșeli și în păcate“. Următorul verset remarcă faptul că umblam în aceste greșeli și păcate; însă acest lucru se explică prin aceea că moartea despre care se vorbește este moarte față de Dumnezeu. Aceia care sunt morți față de divinitate sunt foarte vii în ce privește „mersul lumii acesteia“ și „prințul puterii văzduhului“, care lucrează în „fiii neascultării“. A fi morți față de Dumnezeu este în totul echivalent cu a fi vii față de lume și față de diavol; starea dintâi este consecința celeilalte.

Acest fapt întărește afirmația solemnă făcută în Romani 3.11: „Nu este niciunul care să înțeleagă, niciunul care să-L caute pe Dumnezeu“. Nu există niciun om drept (Romani 3.10) – aceasta este o stare rea. Dar este și mai rău că niciunul nu înțelege, pentru că aceasta dovedește nu doar o stare de ignoranță, ci una de insensibilitate. Și mai rău decât toate acestea este că niciunul nu dorește să înțeleagă sau să-L caute pe Dumnezeu, pe Cel la care există dreptatea, înțelegerea și viața. În omul natural nu se găsește nimic care să-L dorească pe Dumnezeu. Omul nu este drept; nu înțelege că nu este drept; nu are nicio dorință după Dumnezeu, care este drept. Într-un cuvânt, este mort față de Dumnezeu.

Din moment ce aceasta este starea tristă în care ne aflăm din punct de vedere natural, înțelegem că singura noastră speranță este ca Dumnezeu să ia inițiativa cu privire la noi în har suveran. Noi suntem capabili să luăm inițiativa doar în rău, dar suntem morți cu privire la tot ceea ce este din Dumnezeu; prin urmare, orice mișcare trebuie să vină de la El.

Dumnezeu deci este Acela care trebuie să lucreze. Însă cum trebuie să facă El acest lucru? Vor rezolva oare reformarea, educarea sau instruirea problema noastră? În niciun caz! Nu există nicio rezolvare fără aducerea la viață, pentru că aducerea la viață înseamnă dăruirea vieții.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine; și pe cel care vine la Mine nu-l voi izgoni afară.

Ioan 6.37

„Aproape“

Un gram nu cântărește aproape o tonă. O țiglă nu acoperă aproape o casă. O pagină nu este aproape o carte. Un copac nu este aproape o pădure. O literă nu este aproape o frază. „Cu o rândunică nu se face primăvară“, spune un proverb. – Le considerăm pe toate acestea ca fiind înțelese de la sine și nu ne mirăm deloc că este așa.

Se poate întâmpla însă ca cineva aproape să fi avut bani pentru o călătorie cu avionul și totuși să fie nevoit să rămână acasă; aproape să reușească să treacă examenul și totuși să-l pice; aproape să ajungă la timp la gară și totuși să piardă trenul. Iar dacă pentru unii ca aceștia rateurile sunt reparabile, în ce privește întoarcerea la Dumnezeu, acest „aproape“ este iremediabil. Căci sunt oameni care aproape ar fi devenit creștini și, cu toate acestea, s-au pierdut pentru totdeauna. „Aproape“ înseamnă pentru ei „deloc“. Împăratul Agripa i-a spus odată apostolului Pavel: „Curând mai vrei tu să mă îndupleci să devin creștin!“ (Fapte 26.28). El era aproape convins. Unuia dintre cărturarii iudei, Isus i-a spus: „Tu nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu“ (Marcu 12.34).

Astăzi, mulți oameni nu sunt departe de credința în Isus Hristos. Poate că au auzit de multe ori evanghelia, poate că au fost aproape de momentul de a-și mărturisi păcatele în fața Domnului Isus Hristos și de a se încredința în mâinile Lui. Dar, dacă nu au făcut acest pas, ei sunt de fapt departe de El, așa cum au fost întotdeauna. Nimeni nu știe dacă Dumnezeu le va mai da o altă ocazie de a se pocăi. Prin urmare, orice ezitare este fatală.

Citirea Bibliei: Ezechiel 33.1-33 · Psalmul 135.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 10:1-11https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Noi duşmani intră în scenă. Ei sunt conduşi de Adoni-Ţedec (domn al dreptăţii), împăratul Ierusalimului. Ce deosebire între acest personaj şi Melhisedec (rege al dreptăţii), împărat al Salemului (Geneza 14.18-20)! Cel din urmă l-a binecuvântat pe Avram, apoi pe Dumnezeul Preaînalt (EL-ELYON), care i-a dat pe vrăjmaşi în mâinile patriarhului. Din contră, Adoni-Ţedec ia conducerea duşmanilor poporului lui Avraam. Îşi strânge aliaţii împotriva Gabaonului, iar acesta, la rândul lui, face apel la noul său aliat. Ce rezultat nefericit a avut necredincioşia manifestată în cap. 9! Avându-L pe Domnul cu el, mai avea poporul nevoie de o altă alianţă? Ea nu face altceva decât să mărească pericolul.

Cu toate acestea, Dumnezeu le va da biruinţa. Israel porneşte din Ghilgal, locul circumciziei, imagine a judecăţii cărnii. Epistola către Coloseni ne învaţă semnificaţia spirituală a acestuia. Morţi şi înviaţi împreună cu Hristos, este şi de datoria noastră să dăm morţii mădularele noastre (2.20; 3.1, 5). Revenirea la Ghilgal, care corespunde acestui act, este secretul victoriei. Pentru a triumfa, luptătorul credinţei trebuie întâi să realizeze că nu are nici o putere. Este astfel pregătit să-L lase pe Dumnezeu singur să lucreze. DOMNUL Însuşi poartă din ceruri războiul în favoarea poporului Său Israel.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

UMBLAREA CU DUMNEZEU | Fundația S.E.E.R. România

„Enoh a umblat cu Dumnezeu…” (Geneza 5:24)

Oare s-au poticnit vreodată oamenii din Scriptură care „umblau cu Dumnezeu”? Sigur că da! S-au abătut uneori de la drumul cel bun? Da! Dar în fiecare dimineață când picioarele lor atingeau pământul, își luau angajamentul să umble cu Dumnezeu pe tot parcursul zilei. Ei se bazau pe puterea Lui, se străduiau să facă voia Lui și aveau ca țintă planul pe care El l-a stabilit pentru ei.

Apostolul Pavel scria: „Vă sfătuiesc… să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o…” (Efeseni 4:1) Iar acest lucru înseamnă că trebuie să știi în ce direcție te conduce Dumnezeu și să rămâi în pas cu El. Când El acționează – acționezi și tu. Când El Se oprește – te oprești și tu. În calitate de credincios, viața ta nu trebuie să fie împărțită pe compartimente: sacru și laic. Biblia spune că în Dumnezeu „avem viaţa, mişcarea şi fiinţa” (Faptele apostolilor 17:28). Tu nu poți spune: „În această situație, acționez conform impulsului… dar în acea situație, voi opera în acord cu Duhul Sfânt din mine!” Duhul Sfânt nu vine și pleacă din viața ta; El este întotdeauna cu tine!

Iată un pasaj din Scriptură la care trebuie să te gândești: „Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!” (Apocalipsa 4:11). Ce verset minunat! Noi am fost creați pentru a-I aduce slavă lui Dumnezeu!

Așadar, una dintre cele mai importante întrebări pe care ți le poți pune, în fiecare zi, este aceasta: „Doamne, sunt căile mele plăcute Ție în acest moment?” Dacă sunt plăcute Domnului căile tale, vei descoperi că direcția în care te duce El este întotdeauna cea bună; sincronizarea Lui este întotdeauna cea potrivită, iar rezultatele pe care le obții sunt întotdeauna cele corecte.

Așadar, umblă cu Dumnezeu în fiecare zi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
08 dec. 2024

8 Decembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Gândiți-vă bine dar la Cel care a răbdat de la păcătoși așa mare împotrivire față de Sine.

Evrei 12.3

Știm că plata păcatului este moartea. De asemenea știm că Adam și Eva au fost atenționați că, în ziua în care aveau să mănânce din rodul pomului cunoștinței binelui și răului, urmau să moară. Înțelegem de asemenea că toți au păcătuit și că omul nu poate nicidecum să rezolve această problemă a păcatului – nici bogățiile, nici faptele, nici dreptatea proprie, nimic nu îl poate îndreptăți înaintea lui Dumnezeu. Astfel că, prin credință, înțelegem și acceptăm lucrarea încheiată a Înlocuitorului nostru, a Domnului Isus Hristos, care a murit pentru noi.

Dar poate ne întrebăm de ce a fost necesară o astfel de moarte, atât de crudă, atât de dureroasă, atât de rușinoasă și atât de cumplită. Da, știm că unele dintre suferințele Domnului au fost profețite în Vechiul Testament și că acele locuri din Scriptură trebuiau să se împlinească. Însă, de vreme ce Dumnezeu Însuși a scris Biblia, ne gândim că El ar fi putut s-o scrie fără acele profeții, a căror împlinire avea să fie atât de dureroasă pentru Domnul Isus. Pedeapsa cu moartea din Vechiul Testament era omorârea cu pietre, însă moartea Domnului a fost cu mult mai dureroasă decât aceasta. Pe lângă rușinea, părăsirea și trădarea suferite înainte și în timpul morții Sale, El a suferit și o imensă durere fizică. Pe spatele Său au fost trase „brazde“ cu biciul, iar fața Lui a fost desfigurată mai mult decât a oricărui om; barba I-a fost smulsă, I-a fost așezată pe cap o coroană de spini, după care a fost bătut peste ea cu o trestie; a fost scuipat și batjocorit de o întreagă ceată de ostași romani; a murit răstignit, cu tot ceea ce implică aceasta, aflat între doi tâlhari; și hainele Lui au fost împărțite de cei care L-au răstignit.

Nu există dragoste mai mare decât aceasta, ca cineva să moară de o astfel de moarte, și nu pentru niște prieteni, ci pentru niște vrăjmași. Ce Mântuitor minunat avem! Ascultarea Lui față de Tatăl Său a fost la fel de infinită ca dragostea Lui pentru noi. Să ne închinăm înaintea Lui, plini de recunoștință!

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nimeni nu-L cunoaște deplin pe Fiul, afară de Tatăl.

Matei 11.27

Isus Hristos – Dumnezeu și Om

Domnul Isus este Fiul etern al lui Dumnezeu. El a devenit Om prin naștere, dar a rămas Dumnezeu. A dus aici o viață fără de păcat, pentru glorificarea lui Dumnezeu, pentru că „în El nu este păcat“ (1 Ioan 3.5).

Fiul întrupat al lui Dumnezeu nu era vulnerabil la rău. Contactul cu cei necurați nu L-a murdărit. Deși a avut de-a face cu oameni păcătoși, El nu a fost întinat. El a fost și a rămas întotdeauna curat, sfânt și fără păcat.

Pentru El, ispita lui Satan spre a păcătui era tot atât de reală pe cât de imposibilă era necurăția. Acesta este marele mister: Dumnezeu și Om desăvârșit într-o singură Persoană!

Doar prin credință putem accepta aceste realități de nepătruns despre Isus Hristos! De aceea, să nu încercăm să le disecăm! De multe ori discutăm despre adevărurile biblice în așa fel încât la final rămânem doar cu convingerea rușinoasă că, în ciuda întregului nostru zel, nu L-am înțeles pe Hristos. Biblia ne avertizează împotriva unor astfel de discuții: „Ferește-te de întrebările nebune și nefolositoare, știind că dau naștere la certuri“ (2 Timotei 2.23).

Vom avea o sursă permanentă de bucurie atunci când credem în simplitate ceea ce ne spune Cuvântul lui Dumnezeu despre Domnul Isus și admirăm cu smerenie măreția Sa glorioasă și perfecțiunea Sa.

Citirea Bibliei: Ezechiel 29.1-21 · Psalmul 131.1-3

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 8:24-35https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Cetatea Ai este cucerită, apoi arsă, locuitorii ei sunt măcelăriţi, împăratul ei este spânzurat, numai vitele sunt păstrate pentru popor, „după cuvântul Domnului pe  care-l poruncise lui Iosua“ (v. 27). După ce au plătit din greu preţul pentru voia lor pro­prie, Iosua şi Israel se conformează de această dată instrucţiunilor divine până în cele mai mici detalii. Deuteronom 21.22, 23 interzicea lăsarea corpului unui om spânzurat pe lemn peste noapte, iar Iosua ţine cont de aceasta (v. 29), ceea ce dovedeşte că deja considera ţara ca fiind a lor. Să nu precupeţim nici noi nici un efort pentru a ne comporta potrivit Scripturii!

Câtă putere ar avea mărturia noastră dacă am putea răspunde la orice întrebare cu privire la purtarea noastră, la conduita noastră: Domnul cere aceasta, îmi cere mie, prin Cuvântul Său. Să-L privim pe Domnul Isus pe cruce. În ultima clipă a vieţii Sale ca Om ascultător, „ca să se împlinească Scriptura, El mai spune: „Mi-e sete“ (Ioan 19.28).

Scena care urmează (v. 30 la 35) răspunde şi ea instrucţiunilor din Deuteronom (cap.11.29; 27.1 …). Bărbaţi, femei, copii, tot poporul este adunat, inclusiv străinii (probabil şi Rahav se afla printre ei) în locul hotărât pentru a asculta legea. Şi în mijlocul acestei adunări era chivotul sfânt, simbol al Domnului Hristos. Adorarea şi bucuria sunt exprimate prin arderile-de-tot şi prin jertfele aduse.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PROFEȚII ÎMPLINITE | Fundația S.E.E.R. România

„Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” (Matei 16:16)

Una dintre cele mai convingătoare dovezi că Biblia este cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu constă în numărul de profeții împlinite în viața lui Isus Hristos. Daniel a profețit venirea singurului și unicului Mesia, ca evreu, înainte de încetarea funcționării Templului. Profeții Vechiului Testament au spus că El Se va naște în Betleem (vezi Mica 5:2), dintr-o fecioară (vezi Isaia 7:14), că va fi trădat pentru treizeci de arginți (vezi Zaharia 11:12- 13), va muri prin răstignire (vezi Psalmul 22:16) și va fi îngropat în mormântul unui om bogat (vezi Isaia 53:9).

Domnul Isus Însuși a prezis că va fi răstignit și că va învia din morți trei zile mai târziu. Biblia ne spune (Ioan 2:18-22) că: „Iudeii au luat cuvântul şi I-au zis: „Prin ce semn ne arăţi că ai putere să faci astfel de lucruri?” Drept răspuns, Isus le-a zis: „Stricaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica.” Iudeii au zis: „Au trebuit patruzeci şi şase de ani ca să se zidească Templul acesta, şi Tu îl vei ridica în trei zile?” Dar El le vorbea despre templul trupului Său. Tocmai de aceea, când a înviat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că le spusese vorbele acestea şi au crezut Scriptura şi cuvintele pe care le spusese Isus.”

Napoleon Bonaparte a spus: „Cunosc oamenii, și pot să vă spun că Isus Hristos nu este un simplu om. Între El și orice altă persoană din lume nu există niciun termen de comparație posibil. Alexandru, Cezar, Carol cel Mare și eu am fondat imperii. Dar pe ce ne-am sprijinit realizările? Pe forță. Isus Hristos Și-a întemeiat imperiul pe iubire; așa că în acest moment milioane de oameni ar muri pentru El!” Tu, poți să spui că Isus este „Hristosul” (Mântuitorul tău personal) și „Fiul Dumnezeului celui viu”?! Dacă da, ai un loc sigur în cer! Dacă nu poți spune că El este Salvatorul tău, vino la El astăzi (cât se mai poate), ca să primești iertarea și eliberarea din păcat!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →