Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “noiembrie, 2024”

19 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Ca niște prunci născuți de curând, să doriți mult laptele spiritual curat al Cuvântului, ca prin el să creșteți spre mântuire, dacă ați gustat că Domnul este bun.

1 Petru 2.2,3 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

În ce privește Cuvântul lui Dumnezeu, suntem îndemnați să păstrăm întotdeauna tendința nou-născutului care dorește mult laptele prin care crește și de care se bucură. Cuvântul, care este sămânța vieții, este în același timp ceea ce dă Dumnezeu pentru întreținerea vieții. Orice dorință reală pentru Cuvânt rezultă din faptul că am gustat că Domnul este bun. Cu cât ne bucurăm mai mult de părtășia cu Domnul, cu atât mai mult dorim să ne așezăm la picioarele Sale și să ascultăm Cuvântul Său. A-L căuta pe Hristos pe fiecare pagină a Scripturii va produce interes și dragoste pentru Cuvântul lui Dumnezeu și va face clare și simple chiar și pasajele dificile. Cineva a zis: «Biblia este o carte destinată chiar și copiilor… „De copil cunoști Sfintele Scrieri“ (2 Timotei 3.15) care pot să dea înțelepciune cu privire la mântuire și să-l facă pe omul lui Dumnezeu deplin pregătit pentru orice lucrare bună. El Se descoperă copilașilor, pentru că înțelepții și cei inteligenți nu vor să-L asculte».

Maria din Betania este un exemplu remarcabil al unui suflet care, după ce a gustat că Domnul este bun, a găsit fericirea în a sta la picioarele Sale și a asculta Cuvântul Său. Dacă am fi pătrunși mai în profunzime de bunătatea Domnului, am fi mereu atrași de Cuvânt, așa cum este atras de lapte un nou-născut; ne-am bucura de orice ocazie de a ne hrăni cu el și de a ne strânge pentru a-l citi. Și astfel sufletul nostru va crește spre mântuire. Vom fi, puțin câte puțin, eliberați de tot ce ne împiedică să creștem spiritual, până ce vom ajunge în sfârșit la mântuirea finală, la venirea lui Hristos, când trupul smeririi noastre va fi făcut asemenea trupului gloriei Sale. A dori hrană este dovada sănătății nou-născutului. Astfel, sănătatea spirituală se arată prin dorința după hrana duhovnicească a Cuvântului; nu numai dorința de înțelegere a adevărului, ci dorința după Cuvântul care hrănește sufletul, prezentându-L pe Hristos și făcându-L mai prețios pentru el.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

M-ai încurajat și mi-ai întărit sufletul.

Psalmul 138.3

Unde este stația de încărcare?

Elli este foarte entuziasmată. Tocmai și-a cumpărat un autoturism electric. Nu-i vine să creadă cât de elegant se conduce o astfel de mașină. Accelerația este, de asemenea, excelentă. După o săptămână însă apare o problemă. Bateria este aproape descărcată. Unde este următoarea stație de încărcare? Într-o suburbie, dar în acea parcare trebuie să plătească chiar și o taxă de parcare în timpul procesului greoi de încărcare a bateriei. Dar, cumva și undeva, încărcarea trebuie să funcționeze, altfel nu mai are rost o astfel de mașină…

Elli își imaginează că ar fi minunat dacă ar exista peste tot roboți de încărcare echipați cu senzori cu ultrasunete, cu scanere cu laser și cu camere de luat vederi. Aceștia s-ar putea apropia singuri de mașinile parcate, iar procesul de încărcare să fie inițiat prin intermediul unei aplicații: se deschide clapeta de încărcare, se conectează fișa, apoi se deconectează și totul funcționează automat. Ar fi perfect!

Elli se gândește că uneori și „bateria“ ei este aproape goală. Atunci stă întinsă pe canapea și nu are chef să facă nimic. Îi lipsește energia și nu are nicio motivație. Parcă este epuizată. Nu există o invenție ingenioasă pentru această stare? Ba da, există, mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu! Elli își poate reîncărca „bateria“ la Dumnezeu! Pentru aceasta însă este nevoie de timp, la fel ca pentru reîncărcarea bateriei mașinii ei electrice. În timp ce autoturismul este conectat la stația de încărcare, Elli citește Biblia, pentru a-și reîncărca propria „baterie“.

Citirea Bibliei: Ezechiel 13.1-23 · Psalmul 119.49-64

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 31:30; 32:1-14https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Aşa cum i-a poruncit Domnul, Moise îi va învăţa acum pe fiii lui Israel o cântare. Luând ca martori cerurile şi pământul, el preamăreşte Cuvântul lui Dumnezeu care se coboară „ca ploaia măruntă peste verdeaţa proaspătă (tânără) şi ca ploaia îmbelşugată peste iarba (coaptă)“ (v. 2). El Îi atribuie lui Dumnezeu grandoarea, celebrând ceea ce este El: credincioşie, dreptate, adevăr (v. 4). Stânca este Numele Său, asigurând alor Săi adăpost, locuinţă, umbră bine­făcătoare, apă vie (Psalmul 31.2; 71.3; Isaia 32.2 şi multe alte pasaje), precum şi miere şi untdelemn (v. 13). Cântarea glorifică apoi ceea ce face Dumnezeu: o lucrare desăvârşită! (v. 4).

Întreaga desfăşurare a acestei lucrări către Israel este prezentată în v. 8−14. El l-a ales (v. 8), l-a găsit, l-a îngrijit, l-a păzit (v. 10), l-a purtat (v. 11), l-a condus (v. 12), iar în final l-a suit pe înălţimi (v. 13). „Ce mai era de făcut … şi nu i-am făcut“? va întreba DOMNUL mai târ­ziu în legătură cu via Sa, Israel (Isaia 5.4). Copii ai lui Dumnezeu, avem toate motivele şi suntem îndreptăţiţi să strigăm odată cu cântarea: „El este Stânca, lucrarea Sa este desăvârşită!“ (v. 4).

„Pentru că, pe aceia pe care i-a cunoscut di­nainte, i-a şi predestinat …, i-a şi chemat …, i-a şi îndreptăţit …, i-a şi glorificat“ (Romani 8.29, 30).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU TE ÎNDOI DE MÂNTUIREA TA! | Fundația S.E.E.R. România

„Cine are pe Fiul are viața; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viața.” (1 Ioan 5:12)

Ai fi surprins să afli câți oameni au îndoieli cu privire la mântuirea lor; de aceea, te invit să deschidem Cuvântul lui Dumnezeu și să vedem ce ne spune apostolul Ioan cu privire la mântuirea noastră: „Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa. V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică.” (1 Ioan 5:11-13).

Dacă te încrezi în Hristos pentru mântuire (și nu în propriile fapte bune), dacă te-ai pocăit de păcatele tale și L-ai mărturisit public pe Domnul Isus ca Mântuitor personal, și-apoi te strădui să trăiești ca El – atunci ești mântuit! Domnul Isus a spus: „Cine crede în Mine are viață veșnică” (Ioan 6:47). Îndoielile apar întotdeauna când te ghidezi după sentimente, și nu după Biblie. Sentimentele tale sunt ca vremea: se tot schimbă… Diavolul va încerca și el să-ți spună că mântuirea este bună pentru alți oameni, dar nu va funcționa pentru tine. Biblia spune că Satan este „un mincinos” (Ioan 8:44). Apostolul Pavel a scris: „ştiu în cine am crezut. Şi sunt încredinţat că El are putere să păzească ce I-am încredinţat până în ziua aceea.” (2 Timotei 1:12).

Creștinii din vechime obișnuiau să spună zilnic: „Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru puterea Lui de salvare și de păstrare.” Cred că ne-ar prinde bine și nouă astăzi să rostim aceste cuvinte profunde și adevărate! De ce? Pentru că nu tu îți păstrezi mântuirea, ci Mântuitorul te păstrează pe tine în harul Lui, El Se roagă pentru tine și mijlocește pentru tine. Dar asta nu înseamnă că tu poți să trăiești la fel ca înainte și să nu faci nimic, că a făcut Hristos totul. Nu, viața ta trebuie să reflecte „asemănarea cu Hristos”!

Așa că, atunci când credința ta se clatină, oprește-te și roagă-te: „Doamne Isuse, mi-am pus încrederea în Tine. Cuvântul Tău spune că pot fii sigur că am viața veșnică. Eu nu mă simt suficient de bun sau vrednic, dar cred că Tu ești vrednic. Așadar, îmi pun încrederea în Tine, aleg să cred Cuvântul Tău și îmi resping îndoielile. Amin!” Deci, bazează-te pe Cuvântul lui Dumnezeu și nu te îndoi de mântuirea ta!

18 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și împăratul stătea în casa de iarnă, în luna a noua; și era un vas cu cărbuni aprinși, arzând înaintea lui. Și a fost așa: când Iehudi citea trei sau patru foi, împăratul le tăia cu cuțitul cărturarului și le arunca în focul care era în vas, până când a fost mistuit tot sulul în focul care era în vas.

Ieremia 36.22,23https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Lecții din viața lui Ioiachim (2) – Respingerea Cuvântului

Când cuvintele Domnului, dictate de Ieremia lui Baruc, au fost citite înaintea lui Ioiachim, acesta a tăiat sulul scrierii și l-a aruncat în foc, în ciuda opoziției lui Elnatan, a lui Delaia și a lui Ghemaria. Împăratul a vrut chiar să-i prindă pe Baruc și pe Ieremia, însă „Domnul i-a ascuns“.

Domnul Isus a spus: „Până nu va trece cerul și pământul, nicidecum nu va trece o singură iotă sau o singură frântură de literă din lege“ (Matei 5.18). Da, „Cuvântul Domnului rămâne în veac“ (1 Petru 1.25). Un om poate fi adus la tăcere, însă Cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi adus niciodată la tăcere. Ioiachim a respins autoritatea cuvintelor lui Dumnezeu și a vrut să scape de mesajul Lui, însă Dumnezeu i-a poruncit lui Ieremia să scrie din nou cuvintele de pe primul sul, pe care Ioiachim îl distrusese.

Tot prin Cuvânt va fi și judecata stabilită: „Pe cine Mă respinge pe Mine și nu primește cuvintele Mele, are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus, acela îl va judeca în ziua de apoi“ (Ioan 12.48). Dacă este o judecată împotriva celui care adaugă la Cuvântul lui Dumnezeu sau scoate ceva din el (Apocalipsa 22.18,19), cu cât mai aspru va fi judecat cel care caută să distrugă acest Cuvânt! Astfel, ca răspuns la fapta lui Ioiachim, Domnul a spus despre el că „trupul lui mort va fi aruncat afară, ziua la căldură și noaptea la frig“ (Ieremia 36.30).

În contrast cu respingerea Cuvântului lui Dumnezeu de către Ioiachim, facă Domnul ca noi să prețuim și să păzim acest Cuvânt, adică să-l cunoaștem tot mai bine și să-l punem tot mai mult în practică! O astfel de atitudine ne va aduce nouă binecuvântare, iar lui Dumnezeu glorie.

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toți oamenii s-a arătat.

Tit 2.11

Atrasă de iubirea Domnului

Iată ce mărturisește o femeie credincioasă despre felul cum a fost ea atrasă de iubirea Domnului:

În 1975 lucram ca menajeră la o familie de creștini devotați. Am admirat-o mult pe mama care își creștea cu multă dragoste copiii. Câteodată am însoțit familia la adunare.

În 1980, tatăl meu m-a rugat să îi cumpăr o Biblie. Doi ani mai târziu a murit împăcat cu Dumnezeu. După înmormântare, mama mi-a dat înapoi Biblia groasă, pentru că, spunea ea, ocupa prea mult spațiu în locuința ei mică. Am pus-o într-un colț și, timp de doi ani, ea a rămas acolo nedeschisă.

Dar într-o zi am început să o citesc. Deși nu am înțeles prea mult din ea, am continuat să citesc. Când am ajuns la cartea Proverbe, mi-am dat seama de greșelile și de păcatele mele. Dar ce ar trebui să fac?

Dintr-odată am simțit dorința de a o revedea pe mama copiilor din familia la care lucrasem mai demult. Așa că m-am dus la adunare pentru a o întâlni. Dar ea nu a fost prezentă. Cu toate acestea, ziua de 18 noiembrie 1984 a devenit cea mai frumoasă din viața mea.

De la începutul și până la sfârșitul predicii am plâns. Îmi amintesc și acum cuvintele atât de puternice: „Isus Hristos este Mântuitorul tău, a suferit pentru tine, a murit pentru tine. Vorbește cu El, spune-I Lui ce te frământă“. Astfel, Domnul Isus m-a atras la El! Apoi m-am rugat simplu: „Doamne, Îți deschid inima“. Am plecat de la acea întâlnire cu pace și cu bucurie în inimă.

Citirea Bibliei: Ezechiel 12.1-28 · Psalmul 119.33-48

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 31:19-29https://www.good-seed.org/img/teiler.png

O aceeaşi frază anunţă şi binecuvântările rânduite de Domnul pentru poporul Său şi monstruoasa trădare a acestuia, da a se întoarce spre alţi dumnezei (v. 20). Pus în gardă cu privire la sumbrul viitor pe care şi-l pregăteşte Israel, Iosua este în acelaşi timp îndemnat să fie tare (v. 23), pentru că nu din popor îşi va extrage el puterea, ci din Domnul. Fără îndoială, dragi tineri, constataţi multe slăbiciuni şi lipsuri la creştinii pe care îi cunoaşteţi. Bătrânii voştri sunt departe de a vă da întotdeauna exemplul bun. Întâlnirile la care luaţi parte nu vă dau uneori decât puţină învăţătură. Nu cumva sunteţi adesea descurajaţi de ceva? O spuneţi şi voi că, privind la oameni, nu poate fi altfel. Dar dacă privirile voastre sunt îndreptate spre Isus, nu veţi fi nicidecum înşelaţi. În El se găsesc resurse inepuizabile de har şi de perfecţiuni care pot satisface toate insuficienţele noastre.

Moise, Iosua, Pavel … au ştiut dinainte ce avea să se întâmple cu lucrarea lor aici jos. „Pentru că ştiu că după moartea mea vă veţi strica …“ spune Moise (v. 29). „Ştiu aceasta, că, după plecarea mea, vor intra între voi lupi îngrozitori“, anunţă Pavel (Fapte 20.29). Dar ei de asemenea ştiau în Cine crezuseră şi se încredeau în puterea Lui (2 Timotei 1.12).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE VOM FACE ÎN CERURI? | Fundația S.E.E.R. România

„Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou…” (Apocalipsa 21:1)

Ce-ți trece prin minte când te gândești la Rai? Ești entuziasmat sau confuz? Poate că mulți dintre noi nu sunt atât de entuziasmați de rai, pe cât ar trebui, din cauza a ceea ce ni s-a spus: „că vom sta și vom cânta la harpă, lăudându-L pe Dumnezeu și închinându-ne Lui pentru totdeauna!”

Gândește-te la asta în felul următor: atunci când cântarea (cu tot soiul de instrumente) din cadrul slujbei obișnuite de duminică dimineața durează mai mult de cincisprezece minute, mulți se plictisesc, sau cei care nu au nicio treabă cu muzica își pierd răbdarea. Așa că, atunci când auzim că asta vom face neîncetat și pentru totdeauna în ceruri, înțelegem de ce nu putem pricepe cu mintea de-acum frumusețea raiului – nu-i așa? Dar în rai există mult mai multe moduri de a ne închina lui Dumnezeu! Astronomii aproximează că există sute de miliarde de galaxii, peste zece galaxii pentru fiecare persoană care trăiește astăzi! Așadar, nu vei rămâne fără lucruri de făcut în Rai și cu siguranță nu va fi plictisitor.

A fost nevoie de mii de ani pentru ca miliarde de oameni să exploreze o singură planetă minusculă, iar noi abia am zgâriat suprafața. Explorarea minunilor cerurilor noi și ale pământului nou ne va ține treaz interesul pentru totdeauna. Și prin urmare dragostea noastră pentru Dumnezeu va crește infinit mai mult. Astfel, nu vom înceta niciodată să ne închinăm Lui!

Domnul Isus i-a spus femeii de la fântână că Dumnezeu îi caută pe cei care „I se închină… în Duh și în adevăr” (Ioan 4:23). Dacă te închini din ignoranță, închinarea este fără conținut. Dumnezeu nu vrea doar să I te închini Lui; El vrea să știi Cui te închini, și de ce te închini Lui. Închinarea este dublă: „în Duh și în adevăr”.

Așadar, învățarea adevărului despre Dumnezeu să te țină ocupat, entuziasmat, satisfăcut și împlinit pentru a moșteni veșnicia!

17 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu mai este nicio condamnare pentru cei care sunt în Hristos Isus.

Romani 8.1https://www.good-seed.org/img/teiler.png

A îmbrățișat sufletul nostru adevărul minunat că suntem în Hristos Isus? „Nu mai este nicio condamnare pentru cei care sunt în Hristos Isus.“ De ce? Fiindcă nu mai există nimic de condamnat. Unii gândesc că aceasta este o afirmație foarte îndrăzneață. Da, este îndrăzneață, dar cu totul adevărată, și ce mare binecuvântare și bucurie produce ea! Nu mai există nimic de condamnat, dacă suntem în Hristos Isus!

devărul evangheliei este acesta: la cruce, Domnul Isus nu numai că a purtat păcatele noastre, ci a și fost făcut păcat de către Dumnezeu, S-a identificat cu tot ceea ce omul dintâi era și a purtat judecata lui Dumnezeu asupra omului dintâi. Prin urmare, istoria omului dintâi a luat sfârșit, pentru Dumnezeu și pentru credință, în moartea Celui de-al doilea Om. Totul a fost condamnat la cruce, iar acum n-a mai rămas nicio condamnare, nimic care să fie condamnat. Dumnezeu n-a tratat păcatul cu ușurătate. Hristos a purtat păcatele noastre și le-a înlăturat, însă, mai mult, El a fost făcut păcat și a coborât în adâncimile judecății cauzate de păcat, după care a înviat din acele adâncimi. El a devenit viața mea, iar eu sunt în El, de aceea este la fel de imposibil să fiu condamnat, cum este imposibil ca El Însuși să fie condamnat. Păcatul în carne n-a fost iertat, ci a fost condamnat, fiindcă Dumnezeu niciodată nu iartă păcatul ca rădăcină (firea păcătoasă, carnea). El îi iartă pe păcătoși și iartă păcatele, ștergându-le cu sângele lui Hristos, însă principiul rău al păcatului – păcatul în carne – nu poate sfârși decât în judecată.

Dacă suntem credincioși, suntem în Hristos înaintea lui Dumnezeu, de aceea nu este nicio condamnare pentru noi, fiindcă locul nostru este în Acela care a purtat toate păcatele noastre și a fost făcut păcat pentru noi, după care a părăsit acel loc al judecății, lăsând în abis tot ceea ce era împotriva noastră. Îi va condamna El pe cei pentru care a murit, pentru care a suferit nespus și pentru care El Însuși a fost condamnat? Niciodată! Binecuvântat să fie numele Lui de neprețuit!

W. T. P. Wolston

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiul Omului va fi dat în mâinile preoților celor mai de seamă și ale cărturarilor. Ei Îl vor condamna la moarte și-L vor da în mâinile păgânilor, Îl vor batjocori, Îl vor biciui, Îl vor scuipa și-L vor omorî.

Marcu 10.33,34

La Ierusalim

Actul care va avea loc la Ierusalim este descris mai dinainte de Domnul Isus, prin intermediul a șapte scene:

Va fi dat în mâinile preoților celor mai de seamă și ale cărturarilor. Este vorba despre fapta josnică a lui Iuda Iscarioteanul, care L-a trădat pe Domnul său dușmanilor, pentru treizeci de arginți.

Ei Îl vor condamna la moarte. Pentru sinedriu, condamnarea Sa la moarte era lucru sigur; totuși, pentru a păstra aparențele, au pus la cale și câțiva martori falși.

Îl vor da în mâinile păgânilor. În ura lor de moarte, iudeii L-au adus pe Isus în fața judecătorului roman. Prin orice mijloc au căutat să obțină o hotărâre definitivă. Și au reușit.

Îl vor batjocori. De la tâlharii care au fost răstigniți împreună cu El și până la farisei, nimeni nu s-a temut să-L batjocorească prin vorbe amare pe Mântuitorul.

Îl vor biciui. Nu au lipsit nicidecum suferințele fizice, căci, înainte de a da sentința, Pilat a pus ca acuzatul nevinovat să fie biciuit fără milă.

Îl vor scuipa. Iudeii L-au scuipat în față pe Fiul lui Dumnezeu, pentru a-și exprima disprețul lor profund.

Îl vor omorî. Răstignit în afara cetății, Isus trebuia să moară, pentru că ei nu-L doreau printre cei vii.

Citirea Bibliei: Ezechiel 11.1-25 · Psalmul 119.17-32

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 31:17-18https://www.good-seed.org/img/teiler.png

După ce a îndemnat întreg Israelul să fie tare şi curajos (v. 6), Moise îi adresează aceleaşi cuvinte şi lui Iosua (v. 7). Sursa curajului este aceeaşi în amândouă cazurile: DOMNUL care merge cu ei.

Moise a redactat legea. Mai trebuia doar să fie citită! În plus, este dată o ultimă po­runcă, referitoare la citirea regulată a poruncilor divine înaintea întregii adunări a lui Israel: bărbaţi, femei şi copii. Cu ce scop? „Ca să audă şi să înveţe şi să se teamă de DOMNUL Dumnezeul vostru şi să ia seama să împlinească toate cuvintele legii acesteia“ (v. 12). Pentru acelaşi motiv avem şi noi strângerile ca adunare în care citim şi medităm asupra Cuvântului lui Dumnezeu. Şi acest v. 12 arată clar cum copiii îşi au locul lor acolo împreună cu părinţii. Să nu neglijăm „strângerea noas­tră laolaltă, după cum obişnuiesc unii (să facă)“ (Evrei 10.25)!

Pentru ce, după ce promisese lui Israel că nu-i va părăsi (v. 6), Domnul îi anunţă: „îi voi părăsi şi-Mi voi ascunde faţa de ei“ (v. 17)? Pentru că, între timp, poporul avea să-şi uite Dumnezeul şi să încalce legământul

(v. 16 sf.). Însă prin gura profe­tului Osea va fi formulată o ultimă promisiune: „voi vindeca necredinţa lor, îi voi iubi nestingherit“ (Osea 14.4).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AI O AFACERE PENTRU CARE TE LUPȚI? | Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeu este… un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.” (Psalmul 46:1)

Atunci când afacerea ta nu merge sau simți falimentul, îți poți pierde sentimentul siguranței, liniștea sufletească și capacitatea de a dormi. Iar asta îți afectează și familia! Dacă ești copilul lui Dumnezeu și te afli în această situație astăzi, amintește-ți aceste cuvinte: „Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.” Eliberează-ți mintea pentru o clipă și gândește-te la acest lucru: tot ce ai Îi aparține lui Dumnezeu, inclusiv afacerea ta, nu-i așa? El este proprietarul, iar tu ești managerul. Așa că, atunci când apar problemele, ai dreptul (și responsabilitatea) de a merge la El pentru ajutor, și de a te aștepta ca El să întoarcă lucrurile în favoarea ta. Când ucenicii, deși s-au trudit, n-au putut prinde pești, Domnul Isus le-a spus unde să-i găsească. Iar ei au prins așa de mulți, încât s-a umplut barca de pești.

Biblia ne spune că nu e nimic prea greu pentru Dumnezeu (vezi Ieremia 32:27), iar acest lucru include și problema cu care te confrunți tu și situația în care te afli acum. Autorul Proverbelor spune: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.” (Proverbele 3:5-6) El te poate îndruma și prin sfatul unui prieten care a reușit acolo unde tu eșuezi.

De unde știm? Din Biblie: „Planurile nu izbutesc când lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici.” (Proverbele 15:22). Uneori, acest lucru va necesita chiar schimbarea politicilor, a produselor sau a personalului, iar pentru asta ai nevoie de curaj și angajament. Dar, dacă ți-ai construit afacerea pe fundația integrității, corectitudinii, produselor de calitate și serviciilor bune, ai dreptul să te adresezi lui Dumnezeu în vremuri de necaz, să Îi ceri ajutorul – și să te aștepți să-l primești!

16 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Petru deci a ieșit, și celălalt ucenic, și veneau la mormânt. Și cei doi alergau împreună, și celălalt ucenic a alergat înainte, mai repede decât Petru, și a ajuns cel dintâi la mormânt.

Ioan 20.3,4https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Cei doi ucenici aleargă imediat la mormânt, dar Duhul lui Dumnezeu scoate în evidență faptul că, deși Petru se pare că era primul, totuși ucenicul care de cinci ori este prezentat ca „cel pe care îl iubea Isus“ o ia înaintea celui care se lăudase cu dragostea lui față de Hristos. Acest detaliu este redat, în mod sigur, pentru învățătura noastră și ne poate reaminti faptul că acela care se odihnește în dragostea lui Hristos îi va întrece, în ce privește progresul creștin, pe aceia care scot în evidență dragostea lor față de Domnul. Acest lucru este cu atât mai semnificativ, cu cât el apare în acest pasaj în care este subliniată dragostea devotată a Mariei față de Hristos. Este foarte bine să tânjim după dragostea pe care Maria a avut-o față de Hristos, însă bazându-ne întotdeauna pe dragostea Lui față de noi.

În mormânt, cei doi ucenici observă fâșiile de pânză și ștergarul care era pus „la o parte, înfășurat într-un loc“ – aceste detalii ne sunt prezentate doar în Evanghelia după Ioan. În mod evident, trupul nu fusese luat din mormânt, pentru că, dacă ar fi fost așa, de ce ar fi fost lăsate deoparte hainele cu care fusese înmormântat? Cât de măreață este însă mărturia dată despre puterea acestei glorioase Persoane care, după ce S-a trezit din somnul morții, Și-a pus deoparte hainele, în liniște și în ordine! Lazăr ieșise din mormânt cu fâșiile de pânză asupra lui, în timp ce Domnul le-a lăsat înăuntru. Cu aceste dovezi evidente în fața ochilor, cei doi ucenici sunt convinși că Domnul înviase. Totuși, aceasta este o credință bazată pe vedere, așa cum citim despre Ioan: „A văzut și a crezut“. Ei au ajuns la această concluzie printr-un raționament omenesc, nu prin credința lucrată în mod divin prin Cuvântul lui Dumnezeu. Fiindcă „încă nu știau Scriptura, că El trebuia să învieze dintre morți“. Așa cum a spus cineva, «credința, pentru a avea valoare și putere, trebuie să se sprijine nu pe vedere sau pe deducții, ci pe Scriptură». Convinși doar din punct de vedere al rațiunii, cei doi ucenici se întorc la casa lor. Atunci când raționăm cu privire la adevărul divin, chiar dacă ajungem la concluzii corecte, acest lucru nu va avea puterea să ne detașeze de vechile noastre asocieri.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci prin El și unii și alții avem intrare la Tatăl, printr-un singur Duh.

Efeseni 2.18

Acces direct la Dumnezeu

Am citit într-un articol despre cât a costat un prânz cu șeful Apple, Tim Cook. Scos la licitație prin intermediul platformei de internet Charitybuzz, cea mai mare ofertă în 2014 a fost de 330.000 de dolari americani. Aceasta a fost însă semnificativ mai mică decât cea din anul precedent, pentru că în 2013 doar o cafea cu Tim Cook a valorat 610.000 de dolari pentru cel care a licitat cel mai mult. Se presupune că ideea lui Cook nu îi aparține, ci este a investitorului renumit Warren Buffett, care în fiecare an scoate la licitație pe eBay un prânz care poate fi luat cu el pentru o cauză nobilă și care a atins chiar suma record de 3,5 milioane de dolari. Trei milioane cinci sute de mii de dolari pentru a lua prânzul cu un om celebru?!

Atunci cât trebuie să plătim pentru a putea vorbi cu Creatorul întregului pământ? Sau putem să-I oferim cadouri, ca să fie prietenos față de noi? Nicidecum! Isus Hristos a deschis accesul liber la Dumnezeu și la harul Său pentru copiii lui Dumnezeu. Biblia spune astfel: „Deci, fiindcă am fost îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care avem și intrarea, prin credință, în harul acesta în care suntem“ (Romani 5.1,2). Copiii lui Dumnezeu pot veni la El în orice moment, fără să-și facă o programare. Ei strigă la Dumnezeu, Îi fac cereri, dar Îl pot și lăuda și Îi pot mulțumi. Contactul constant cu Dumnezeu este și posibil și necesar pentru fiecare credincios. Fiecare om se poate îndrepta către Creatorul său. El nu este departe de nimeni și este întotdeauna gata să ofere împăcarea cu Sine.

„Voi intra la el și voi cina cu el, și el cu Mine“ (Apocalipsa 3.20).

Citirea Bibliei: Ezechiel 10.1-22 · Psalmul 119.1-16

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 35:15-20https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Iată din nou bifurcaţia întâlnită în cap. 11. 26. Numai două drumuri se deschid înaintea lui Israel, cum se deschid şi în faţa oricărui om: unul care duce la viaţă şi la bine; el constă în a-L iubi pe DOMNUL, în a asculta de glasul Lui şi în a te alipi de El (v. 20). Astfel este secretul unei vieţi fericite încă de pe pământ. Celălalt drum, poate plin de atracţii la început, duce inevitabil la moarte şi la rău (v. 15; 19; compară cu Ieremia 21.8). Şi alegerea ne aparţine. Să ascultăm vocea prietenoasă care‑ţi şopteşte la urechi: „Aceasta este calea, umblaţi pe ea“ (Isaia 30.21).

Moise este în vârstă de o sută douăzeci de ani. Şi el a avut de ales, optzeci de ani mai devreme. Refuzase onorurile, bogăţiile şi plăcerile de la curtea lui faraon, „alegând să sufere răul cu poporul lui Dumnezeu“ şi să împărtăşească „ocara lui Hristos“ (Evrei 11.25, 26). În certitudinea că el nu s-a înşelat, poate în prezent să-l îndemne pe Israel, îndemnându-i de fapt pe toţi cei care nu s-au hotărât încă: „Vezi… alege viaţa!“ (v. 15, 19). Isus este „calea, adevărul şi viaţa“ (Ioan 14.6). A alege viaţa înseamnă a-L alege pe El Însuşi. El Se va îngriji apoi de fericirea noastră. Drag prieten, alege viaţa, alege‑L pe Isus! Fă-o chiar astăzi! „Mâinele“ nu îţi aparţine.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RĂSPUNDE CU DRAGOSTE! | Fundația S.E.E.R. România

„Nu întoarceţi rău pentru rău…” (1 Petru 3:9)

S-ar putea ca anumite persoane din viața ta să nu aibă ori să nu-și dorească relații apropiate cu alții. Prin urmare, îi țin pe ceilalți la distanță, își împărtășesc rareori sentimentele și nu se simt confortabil cu cei care o fac. Le este mai ușor să condamne decât să accepte. Părerile lor rigide îi fac să fie inflexibili. Adesea, astfel de oameni nu pot face față libertății. Au nevoie de reguli care să le limiteze alegerile, și se simt în siguranță doar în interiorul propriilor limite.

Înțelegerea acestui lucru te va ajuta să te raportezi la ei în mod corect și să alegi varianta de-a merge pe drumul cel bun. Apostolul Petru ne spune care sunt regulile acestui drum. Dar Petru despre care vorbim acum este acel Petru mai în vârstă, mai blând și mai spiritual, nu cel care și-a scos sabia și i-a tăiat urechea servitorului marelui preot!

Înțelegeți ideea? El scrie: „Încolo, toţi să fiţi cu aceleaşi gânduri, simţind cu alţii, iubind ca fraţii, miloşi, smeriţi. Nu întoarceţi rău pentru rău, nici ocară pentru ocară; dimpotrivă, binecuvântaţi, căci la aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvântarea. ‚Căci cine iubeşte viaţa şi vrea să vadă zile bune, să-şi înfrâneze limba de la rău şi buzele de la cuvinte înşelătoare. Să se depărteze de rău şi să facă binele, să caute pacea şi s-o urmărească. Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniţi şi urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor. Dar Faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul.’” (1 Petru 3:8-12).

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: nu te răzbuna, ci răspunde cu dragoste, întotdeauna.

15 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Însuși Dumnezeul păcii să vă sfințească deplin: și întreg duhul vostru și sufletul și trupul să fie păstrate fără vină la venirea Domnului nostru Isus Hristos. Credincios este Cel care vă cheamă, care va și face aceasta.

1 Tesaloniceni 5.23,24https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Nimic nu este nedesăvârșit atunci când este vorba despre lucrarea harului lui Dumnezeu. Influența lui sfințitoare atinge orice parte a ființei noastre și continuă până „la venirea Domnului nostru Isus Hristos“. Când El va veni, sfințirea întregii ființe va ajunge la desăvârșire, dar nu înainte de acest moment.

Atât timp cât locuim în aceste trupuri, care se trag din Adam, păcatul locuiește încă în noi; însă, cu cât vom experimenta mai mult lucrarea sfințitoare a lui Dumnezeu, cu atât mai puțin vom fi sub stăpânirea păcatului. Nu există nicio scuză pentru cel credincios atunci când păcătuiește, întrucât el are la dispoziție o putere inexprimabilă, care îl poate păzi. Însă „toți greșim în multe feluri“, așa cum ne spune Iacov în epistola sa (Iacov 3.2); și trebuie cu toții să mărturisim aceasta, cu excepția cazului în care simțământul nostru despre ceea ce înseamnă păcatul s-a tocit sau când ajungem să ne înșelăm pe noi înșine.

O viață caracterizată de sfințenie practică este într-adevăr viața potrivită și normală a creștinului; dar cel care trăiește cel mai mult o astfel de viață vorbește cel mai puțin despre sfințenia lui. El nu trăiește pentru sine însuși, nici nu vorbește despre sine însuși. Hristos este ținta trăirii lui și tema vorbirii lui.

F. B. Hole

În Isus e mare mântuire
Pentru orice suflet apăsat,
Nu i păcat pe care să nu l ierte
Prin al Său sfânt sânge ce Și a dat.

Dacă am de acum numai pe Domnul
Ca Mântuitor, Stăpân al meu,
În Isus am tot ce am nevoie:
Doar în El am totul și deplin.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cel care a sădit urechea să n-audă? Cel care a întocmit ochiul oare să nu vadă?

Psalmul 94.9

În cabinetul unui optician

Eram în cabinetul unui optician, pentru că aveam nevoie de ochelari noi. După ce mi-a fost fotografiat ochiul, el l-a afișat pe ecranul computerului. Ne-am uitat împreună la fotografie, opticianul cu un ochi profesionist, eu cu ochiul unui admirator. Era absolut fascinant pentru mine să văd un ochi uman pe un ecran așa mare, redat cu toate detaliile sale.

Cât de mare este Creatorul meu, care a putut crea ceva atât de minunat ca ochiul uman! Involuntar m-am gândit la versetul de astăzi: „Cel care a întocmit ochiul oare să nu vadă?“. Răspunsul la această întrebare este evident. Bineînțeles că Dumnezeu poate vedea. Și El vede mult mai mult decât putem vedea noi, oamenii. El vede totul!

Pe de o parte, gândul că Dumnezeu poate vedea totul este unul deosebit de solemn. El percepe ceea ce facem – chiar și ceea ce nu-I place. El ia notă de tot. Acest fapt ne îndeamnă să fim atenți.

Pe de altă parte, suntem mângâiați de gândul că Dumnezeu vede totul. El știe cu ce ne confruntăm în viață. El vede exact când unul dintre copiii Săi trebuie să meargă pe un drum dificil. El cunoaște provocările cu care ne confruntăm în acest moment.

Acest Dumnezeu atotștiutor are o inimă plină de dragoste divină. Ochii Lui străbat tot pământul, ca să-i sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă pentru El (2 Cronici 16.9).

Citirea Bibliei: Ezechiel 9.1-11 · Psalmul 118.15-29

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 30:1-14https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Harul lui Dumnezeu păstrează în rezervă „lucrurile ascunse“ (29.29), cele cu care ne reţine atenţia acest frumos capitol. «Domnul nu numai că îi va strânge din nou pe ai Săi, nu numai că îi va aduce înapoi, îi va înmulţi şi va lucra cu putere pentru ei, ci va înfăptui în ei o desăvârşită lucrare a harului, de o valoare mult mai însemnată decât prosperitatea exterioară» (C.H.M).

Într-o vreme viitoare, Dumnezeu va lucra în inimile poporului Său pentru a produce acolo ascultare şi dragoste spre El (Evrei 8.10). El îi invită de atât de mult timp: „Dacă te vei întoarce … întoarce-te la Mine“ (Ieremia 4.1; de citit Osea 14.1-2). Ei bine, toată această lucrare răbdătoare nu va rămâne zadarnică! „Şi te vei întoarce …“ (v.8).

Capitolul 10 din Romani citează v. 12-14, aplicându-le „oricăruia care crede“. Hristos, Cuvântul viu, S-a coborât din cer, unde nici omul nu se poate sui, ca să reveleze inima lui Dumnezeu care „doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi“ (1 Timotei 2.4). Prietene, să nu spui că această mântuire este „prea minunată“ (v.11), iar tu prea mizerabil. Oricât de departe ai fi, Isus este foarte a­proa­pe de tine. Deschide-ţi acum inima înaintea Lui!

Cât despre noi, creştinii, să luăm aminte că, dacă se află în gura şi în inimile noastre Cuvântul, el nu este acolo pentru a rămâne neroditor, ci pentru a fi pus în practică (v. 14; de citit şi Ioan 13.17).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MODUL ÎN CARE SĂ TE ROGI | Fundația S.E.E.R. România

„Nu încetez să aduc mulţumiri pentru voi, când vă pomenesc în rugăciunile mele.” (Efeseni 1:16)

Rugăciunile pe care le citim în Biblie sunt puternice, și pun lucrurile în perspectivă.

De exemplu, apostolul Pavel s-a rugat ca Dumnezeu să le dea efesenilor „un duh de înţelepciune şi de descoperire în cunoaşterea Lui şi să le lumineze ochii inimii, ca să priceapă care este nădejdea chemării Lui… şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale…” (Efeseni 1:17-19).

Cu acest model în minte, JoHannah Reardon, scriitoare și soție de pastor din SUA, a scris următoarele: „Când te rogi,

1) rugăciunile tale să-L aibă în centrul lor pe Dumnezeu. Creatorul universului ți-a acordat privilegiul de a-ți aduce cererile înaintea Lui. Când Îi spui lui Dumnezeu cât de mare este El, ești plin de speranță că se poate întâmpla ceva măreț, pentru că vorbești cu Cel care poate face orice! Când te rogi,

2) rugăciunile tale să fie pline de laude. Apostolul Pavel începe prin a spune: „Nu încetez să aduc mulţumiri pentru voi…” Cheia nu este să te concentrezi asupra necazurilor tale, ci să-I mulțumești lui Dumnezeu și să-L lauzi pentru că El știe ce face. Învață să spui: „Doamne, nu înțeleg de ce am această problemă, și mi-ar plăcea ca Tu să schimbi lucrurile, dar dacă Tu nu o faci, știu că o vei folosi spre binele meu!” Când te rogi,

3) cere ca rugăciunile să-ți schimbe viața. Cele mai multe dintre rugăciunile noastre Îi cer lui Dumnezeu să ne schimbe circumstanțele. Dar poate că El vrea să te schimbe pe tine. Asta nu înseamnă că El nu va interveni niciodată; El suplinește nevoi, deschide uși, vindecă oameni în moduri incredibile, în fiecare zi… Dar când petreci ani de zile rugându-te pentru ceva ce nu se întâmplă, lucrul acesta poate fi un indiciu că nu te rogi în modul corect. Pavel a găsit bucurie într-o celulă de închisoare, iar când Dumnezeu îți va deschide ochii, vei găsi și tu bucurie în situația ta.”

Așa că, roagă-te astăzi și laudă-L pe Dumnezeul tău pentru tot ce este El pentru tine, și pentru tot ce-a făcut El pentru tine… și lasă-L pe El să Se ocupe de problema ta!

14 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Isus, după ce a fost botezat, a ieșit îndată din apă; și, iată, cerurile I s-au deschis.

Matei 3.16https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Găsim în Scriptură patru ocazii memorabile când cerurile s-au deschis. Hristos este Obiectul fiecăreia dintre aceste revelații și fiecare are caracterul ei special. În versetul citat mai sus, Duhul Sfânt coboară asupra Lui, iar El primește mărturia că este Fiul lui Dumnezeu.

La sfârșitul capitolului 1 din Ioan, El declară despre Sine că este Fiul Omului. Acolo El menționează cerul deschis și pe îngerii lui Dumnezeu care urcă și coboară asupra Lui. El este, ca Fiu al Omului, Obiectul slujirii lor.

La sfârșitul capitolului 7 din cartea Fapte ne este prezentată o scenă cu totul nouă. Ștefan, prin care este dată această mărturie, este plin de Duhul Sfânt, iar cerurile se deschid deasupra lui. Creștinul este plin de Duhul, cerul este deschis înaintea lui, gloria lui Dumnezeu i se arată, iar Fiul Omului i Se descoperă, stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu. Aceasta este o scenă diferită de cea în care cerurile se deschid deasupra Domnului Isus, Obiectul plăcerii lui Dumnezeu, aflat pe pământ. Scena din Fapte prezintă cerul deschis deasupra creștinului, Obiectul lui fiind acolo, în cer, atunci când el este lepădat aici, pe pământ. El Îl vede pe Isus, Fiul Omului aflat în gloria lui Dumnezeu. Diferența este deopotrivă remarcabilă și interesantă pentru noi, iar ea arată, în modul cel mai izbitor, adevărata poziție a creștinului pe pământ.

Mai târziu, în Apocalipsa 19, vedem cerul deschis și pe Domnul Însuși venind de acolo, ca Împărat al împăraților și Domn al domnilor. Îl vedem deci: 1. pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, pe pământ, ca Obiect al plăcerii cerului, pecetluit cu Duhul Sfânt; 2. pe Isus, Fiul Omului, Obiect al slujirii cerului, îngerii fiind slujitorii Săi; 3. pe Isus, la dreapta lui Dumnezeu, și pe cel credincios, plin de Duhul și suferind aici de dragul numelui Său, privindu-L în glorie pe Fiul Omului; 4. pe Isus, Împăratul împăraților și Domnul domnilor, venind să judece și să facă război împotriva oamenilor batjocoritori, care contestă autoritatea Lui și care asupresc pământul.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu am chemat, și n-ați răspuns; am vorbit, și n-ați ascultat.

Isaia 65.12

Dacă ar fi ascultat imediat…

Linus, un băiat de vreo zece ani, era foarte inteligent și sârguincios la școală, unde lua de regulă note bune. Cu toate acestea, avea un obicei rău. Ori de câte ori era chemat, el spunea: „O clipă, vin imediat!“. Dar nu venea. Când tatăl său îl striga, „Linus, poți să mă ajuți repede?“, el răspundea: „Da, vin imediat, numai un minut!“, dar, bineînțeles, întârzia, iar tatăl său nu dorea să aștepte.

La aniversarea de unsprezece ani, Linus a primit o cutie cu scule. Aceasta era ceva deosebit pentru el. Chiar a doua zi – era vineri – s-a retras în pivniță după ce a terminat orele și a început să taie cu ferăstrăul și să bată cu ciocanul. Dorea să construiască un mic garaj. Deodată, mama lui l-a strigat: „Linus, te rog, vino repede sus!“. — „O clipă“, a răspuns el, „vin imediat!“, și a continuat să taie cu ferăstrăul. Deoarece mama nu l-a strigat a doua oară, el nu s-a grăbit. După vreun sfert de oră a urcat și el în sfârșit. „De ce m-ai chemat, mamă?“ — „Bunicul a fost aici cu noua sa mașină. A întrebat dacă te poate lua la el în weekend. Te-am chemat, dar nu ai venit. Deoarece bunicul se grăbea, l-a luat pe Felix cu el.“

Linus nu a spus nimic, dar a avut lacrimi în ochi. Dacă ar fi ascultat imediat… Atunci ar fi stat în mașină, făcând o călătorie lungă și frumoasă până la casa bunicilor. Acum era prea târziu! S-a retras încet în pivniță, hotărât ca, de atunci încolo, să vină de îndată ce este chemat. În acest fel a învățat să asculte fără întârziere și când vocea lui Dumnezeu, nu peste mult timp, l-a chemat la pocăință!

Citirea Bibliei: Ezechiel 8.1-18 · Psalmul 118.1-14

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 29:18-29https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Până acum am avut drept subiect poporul în ansamblul său. Versetele 18-21 se adresează de data aceasta individului, bărbat sau femeie care se depărtează de DOMNUL. Pelinul (v. 18 sf.) este o plantă cu sevă amară şi otrăvitoare care creşte pe terenuri necultivate. Dacă inima noastră este din punct de vedere spiritual neîmblânzită, să nu ne surprindă faptul că dau lăstari anumite rădăcini de amărăciune, care ne otrăvesc spiritul cu tot felul de resentimente, de gelozii, de animozităţi. Remediul preventiv (care să împiedice această dezvoltare), conform cu Evrei 12.15 (vezi şi nota n) este să nu ne lipsim de a beneficia de harul lui Dumnezeu.

Capitolul se încheie cu un verset mângâietor. Istoria noastră, ca şi cea a lui Israel, are o latură văzută – cea a responsabilităţii noastre – şi o latură ascunsă – cea a harului, pe care numai Dumnezeu o cunoaşte deplin. Anumite tapiserii sunt brodate pe dosul pânzei. Cât timp sunt în lucru, nu putem vedea pe canava decât noduri şi fire încâlcite; singur meşterul le recunoaşte. Abia când întoarcem pe faţă lucrarea încheiată, imaginea finală ne apare în toată perfecţiunea şi frumuseţea ei. „Lucrurile văzute“ sunt reversul lucrării divine revelate. Necazurile, eşecurile, disciplinarea ne par adesea a fi împotriva planurilor lui Dumnezeu. Dar în curând, în splendoarea Locului Ceresc, vom admira cealaltă faţă şi „vom înţelege toată iubirea Sa“.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LASĂ-L PE DUMNEZEU SĂ TE REMODELEZE! | Fundația S.E.E.R. România

„Dacă cineva este în Hristos, este o făptură nouă…” (2 Corinteni 5:17)

Ce ai vrea să schimbi la tine? În ce fel ai vrea să schimbi ceva la tine? Altfel spus, ce ar dori soțul tău sau soția ta sau cel mai bun prieten al tău să schimbi?

Poate că următoarea abordare te-ar putea lămuri mai bine: Cum ai încheia propoziția: „Obișnuiesc să…”? Să întârzii întotdeauna? Să nu mă țin de cuvânt? Să spun un lucru greșit? Să izbucnesc când sunt mânios? Să fiu trist? Ieremia scria: „Poate… un pardos să-şi schimbe petele? Tot aşa, aţi putea voi să faceţi binele, voi – care sunteţi deprinşi să faceţi răul?” (Ieremia 13:23)

S-ar putea să spui: „Cred că nu mai am nicio speranță de scăpare!” Tu nu, dar aici intră în acțiune puterea lui Dumnezeu care schimbă viața: „Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2 Corinteni 5:17). Odată ce ne încredințăm viața lui Hristos, noi nu mai suntem aceiași; a început o altă viață pentru noi!

De aceea, Biblia numește acest lucru „naștere din nou”! Dobândim numaidecât o natură nouă, plus Duhul Sfânt care locuiește în noi. Un set de „baterii spirituale” este inclus pentru a ne furniza energia! Asta face toată diferența. Așa cum prima naștere, ca bebeluși, a fost începutul vieții noastre biologice, tot așa și nașterea din nou este începutul acestei noi vieți spirituale. Și este urmată de un proces care durează toată viața, așa cum este prezentat în Romani 12:2: „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă lăsați transformați prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.”

Acesta este azi Cuvântul pentru tine: Lasă-L pe Dumnezeu să te remodeleze!

13 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul a poruncit peștelui, și el l-a vărsat pe Iona pe uscat.

Iona 2.10https://www.good-seed.org/img/teiler.png

La început, Iona a refuzat să facă ceea ce știa că era voia lui Dumnezeu. Această atitudine este adevărată pentru noi toți. Dumnezeu însă l-a cercetat pe Iona și l-a izbăvit. El a ieșit din adâncurile mării disciplinat și smerit, însă nu zdrobit încă, fiindcă ultimul capitol al cărții sale ne arată că el a mai avut multe de învățat. El experimentase puterea lui Dumnezeu de a-i smeri pe cei care se împotrivesc voii Sale și, de asemenea, primise asigurarea că, orice ar fi, Dumnezeu nu-i va părăsi niciodată pe cei ai Săi.

Nu trebuie să presupunem că peștele care l-a înghițit pe Iona a rămas în același loc, ci credem că el l-a vărsat pe profet din gura lui acolo unde Domnul a dorit. Ascultarea din partea celor mai modeste făpturi, pe care o vedem în numeroase exemple în Scriptură, este cu totul instructivă. Domnul Isus, când era pe pământ, a avut nevoie de o monedă, iar pentru aceasta a poruncit unui pește să o aducă, lăsându-se prins în undița lui Petru (Matei 17.27). Măgărușul pe care nu călărise nimeni încă L-a purtat pe Domnul pe străzile Ierusalimului (Matei 21.7). La fel, acest monstru marin a fost la locul potrivit atunci când Iona a fost aruncat în mare; l-a înghițit pe Iona pentru o anumită perioadă, după care l-a vărsat din gura lui la momentul și în locul dorit de Dumnezeu. Ce rușine că omul, cea mai dăruită dintre toate făpturile pământești, se răzvrătește continuu împotriva lui Dumnezeu și nu ascultă niciodată de El!

Suntem de cel mai mare folos pentru Dumnezeu atunci când ne aflăm acolo unde El ne dorește. Dumnezeu a dorit ca Iona să fie în Ninive. Unde ne dorește El pe fiecare dintre noi? Chiar și atunci când ne aflăm în locul potrivit și la momentul potrivit avem nevoie de călăuzirea Duhului în mod constant, cu privire la ceea ce să spunem sau să facem. Poate cunoaștem acest adevăr, însă este esențial să-l punem în practică.

W. W. Fereday

SĂMÂNȚA BUNĂ

Când a ajuns Iosif la frații săi, aceștia l-au dezbrăcat de haina lui, de haina cea pestriță … L-au luat și l-au aruncat în groapă.

Geneza 37.23,24

Iosif – vândut de frații săi

Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ și aici a fost respins nu numai de lume, ci și de propriul Său popor (Ioan 1.10,11). Unele dintre detaliile respingerii Sale de către propriii Săi frați le putem vedea prefigurate de viața lui Iosif.

Frații l-au dezbrăcat pe Iosif de haina lui. – Isus, de asemenea, când a stat în fața lui Pilat, a fost dezbrăcat de hainele Sale, pe care soldații aveau să le împartă între ei, iar pentru cămașa Lui au tras la sorți (Matei 27.28; Ioan 19.23,24).

Iosif a fost aruncat într-o groapă, dar „nu era apă în ea“. – În schimb, Isus Hristos a trebuit să sufere mânia lui Dumnezeu pentru păcat pe cruce. Atunci a simțit ceea ce au prevestit cuvintele psalmistului: „Toate talazurile și valurile Tale trec peste mine“ (Psalmul 42.7).

Iosif avea un frate pe nume Iuda. Acesta i-a întrebat pe frații săi: „Ce vom câștiga să-l ucidem pe fratele nostru …?“, și a sugerat ca Iosif să fie vândut unei caravane care trecea pe acolo. – Iuda a avut un omonim, Iuda Iscarioteanul, care L-a trădat pe Isus din lăcomie de bani (Matei 26.14-16).

Iosif a fost vândut de frații săi unor negustori străini. – Isus a fost predat de către conducătorii iudei în mâinile romanilor.

Iosif a fost vândut pentru „douăzeci de arginți“. – Isus Hristos a fost vândut pentru „treizeci de arginți“ (Matei 26.15).

Citirea Bibliei: Ezechiel 7.1-27 · Psalmul 117.1-2

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 29:1-17https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Întregul Israel se adunase pentru a auzi cuvintele legământului. Puterea şi dragostea DOMNULUI făcuseră mari minuni pentru ei. Poporul le văzuse (v. 2), dar nu cu ochii inimii (v. 4; Efeseni 1.18). Semnele împlinite în favoarea lor n-au avut nici un efect moral asupra conştiinţei lor. La fel a fost şi în zilele când Domnul Isus Se afla pe pământ: „mulţi au crezut în Numele Lui, privind semnele pe care le făcea El. Dar Isus Însuşi nu Se încredea în ei …“ (Ioan 2.23, 24). Şi noi riscăm să ne unim cu ei ori de câte ori ne mulţumim cu o cunoaştere intelectuală a adevărului.

Totuşi v. 4 afirmă că Dumnezeu nu-i dăduse lui Israel urechi să audă până în acea zi. A fost atunci vina lui Israel că nu a ascultat? Cu siguranţă da! Apostolul Pavel îl face total responsabil pe acest popor care în mod voit şi-a închis urechile, ca nu cumva să audă şi să fie convertit (Fapte 28.27, 28). „Deci să vă fie cunoscut − insistă el − că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă naţiunilor; şi ele vor auzi“. Domnul doreşte ca aceasta să nu fie în zadar şi ca nimeni dintre noi să nu-şi împietrească inima, ascultând astăzi vocea Lui (Evrei 3.7, 15; 4.7). Să observăm repetarea frecventă a cuvântului „astăzi“ pe tot parcursul ultimelor capi­tole ale acestei cărţi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SPERANȚĂ PENTRU VIITOR | Fundația S.E.E.R. România

„Este o răsplată şi nu ţi se va tăia nădejdea.” (Proverbele 23:18)

Oare ai și tu prin preajmă oameni care parcă și-au asumat misiunea de a-ți injecta periodic câte-o „doză de realitate”? Care îți atrag atenția adesea cât de șubredă este economia, cât de sumbră este piața muncii, cât de coruptă este clasa politică, cum se prăbușește totul în jurul nostru.

Jon Walker, om de știință american, scria: „Îmi amintesc că profesorul meu de engleză, din liceu, mi-a spus să nu mă înscriu la Universitatea Cornell, pentru că nu m-ar accepta, iar dacă m-ar accepta, n-aș fi în stare să mă descurc… Și cred că nu m-aș fi înscris, dacă – peste câteva zile – un fost profesor nu mi-ar fi spus: ‚Dacă intri, du-te. Vei reuși!’ Cuvintele lui au făcut diferența. Am aplicat și am fost acceptat…

Lumea are nevoie de mai mulți optimiști, încurajatori și inspiratori care să vorbească inimilor oamenilor și să le spună: ‘Urmează-ți pasiunea și trăiește-ți scopul. Dacă ai dorință, ai puterea de a face să se întâmple. Continuă să muncești din greu. Te perfecționezi și devii mai bun. Crede în tine – poți s-o faci!

Economia este dificilă, dar încă îți poți dezvolta afacerea. Piața muncii nu este grozavă, dar vei găsi locul de muncă potrivit… Chiar dacă eșuezi, lucrul acesta va aduce și ceva mai bun: înveți și te dezvolți!’

Diferența dintre succes și eșec este credința, iar adesea această credință ne este insuflată de cineva care ne-a încurajat.” În Biblie citim: „Acum, așa vorbește Domnul care te-a făcut, Iacove (scrie în Isaia 43:1… dar tu pune aici numele tău) și Cel ce te-a întocmit, Israele (și aici poți pune prenumele tău): „Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: ești al Meu.”

Speranța este dorința de a merge înainte; fără ea, rămâi blocat acolo unde ești. Nu contează ce cred ceilalți; Dumnezeu spune: „Este o răsplată şi nu ţi se va tăia nădejdea”… iar când privești la El cu încredere, vei căpăta puterea de a merge înainte!

12 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și a fost că, în zilele acelea, El a ieșit la munte ca să Se roage; și a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu. Și, când s-a făcut ziuă, i-a chemat la Sine pe ucenicii Săi și a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit și apostoli.

Luca 6.12,13https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Domnul îi întrebase pe cărturari și pe farisei dacă era permis în ziua sabatului a face bine sau a face rău, a salva viața sau a o distruge. Ei n-au voit să-I răspundă, iar El l-a vindecat pe omul cu mâna uscată. Însă cărturarii și fariseii, fără scrupule și conduși de furia lor, au plănuit să-L omoare. Cum oare puteau privi ura și complotul lor ucigaș ca fiind mai corecte decât vindecarea de către El a acelui om?

Domnul Isus însă nu a fost intimidat de împotrivirea lor plină de ură. Vrăjmașul a schimbat foarte repede o tactică cu alta, însă nimic nu L-a putut scoate pe Domnul de pe drumul ascultării de voia Tatălui Său. Astfel, împotrivirea fățișă a vrăjmașului este întâmpinată de Domnul printr-o rugăciune către Dumnezeu care a durat întreaga noapte. Cât de mare trebuie să fi fost povara Lui în rugăciune, în tot acest timp! Domnul n-a dat înapoi și n-a cedat în niciun fel vrăjmașului. Lucrarea lui Dumnezeu trebuia să continue, așa că El a petrecut toată noaptea în rugăciune, iar dimineața a rânduit doisprezece apostoli, care să fie cu El. Când a fost persecutat, Domnul n-a apelat la oameni și nici la cârmuirea omenească, ci la Dumnezeu, iar lucrarea s-a dezvoltat, în loc să fie nimicită. Ce Slujitor binecuvântat și credincios!

Să urmăm și noi exemplul Lui și să avem aceeași inimă hotărâtă de a stărui în rugăciune pentru lucrarea lui Dumnezeu, în ciuda tuturor piedicilor! Să ne rugăm pentru har și pentru puterea de a continua lucrarea, chiar dacă ar trebui să petrecem toată noaptea în rugăciune. „De aceea, frații mei preaiubiți, fiți tari, neclintiți, prisosind întotdeauna în lucrarea Domnului, știind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul“ (1 Corinteni 15.58).

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnul este Păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic.

Psalmul 23.1

Mielul îi cunoștea vocea

Vizitând un centru de detenție pentru minori, însoțitorul nostru ne-a povestit și despre facilitățile pe care le au deținuții și ne-a arătat locurile în care lucrau ei. Ne-a dus pe lângă un hambar mare, unde erau adăpostite peste două sute de oi. La poarta hambarului am intrat în discuție cu un tânăr deținut. Acesta ne-a relatat o experiență mai deosebită:

Unul dintre miei își rupsese un picior și urma să fie sacrificat de urgență. Dar, la cererea lui, proprietarul turmei i-a lăsat animalul. Băiatul i-a pus o atelă la piciorul rupt și a luat animalul în grija sa. După aproximativ trei săptămâni, mielul a început să stea pe picioare și chiar să meargă, iar la scurt timp după aceea abia dacă se mai observa rana.

„Poți să ne arăți acest animal?“, l-am întrebat pe tânăr. Nu îmi puteam imagina cum își va găsi mielul printre atâtea animale care arătau toate la fel. A trebuit să-și cheme numai o singură dată pe nume mielul. Acesta se afla în cel mai îndepărtat colț al hambarului, dar și-a făcut loc printre toate oile și a venit imediat la băiat, lăsându-se mângâiat. Nu uitase dragostea și grija binefăcătorului său.

La fel este cu cel care Îi aparține cu adevărat lui Isus Hristos, Păstorul cel Bun. El a spus: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc și ele vin după Mine. Eu le dau viața veșnică; nicidecum nu vor pieri și nimeni nu le va smulge din mâna Mea“ (Ioan 10.27,28).

„Eu sunt Păstorul cel bun. Eu le cunosc pe cele ce sunt ale Mele și sunt cunoscut de cele ce sunt ale Mele“ (Ioan 10.14).

Citirea Bibliei: Ezechiel 5.1-6.14 · Psalmul 116.10-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 28:33-53https://www.good-seed.org/img/teiler.png

„Durerile celor care aleargă după un alt dumnezeu se vor înmulţi“ (Psalmul 16.4). Acest verset (care din punct de vedere profetic se aplică închinării către Antihrist) ne poate servi drept titlu pentru v. 15-68 din capitolul nostru. Cel care vorbeşte în Psalmul 16 este Domnul Hristos care, spre deosebire de Israel, nu a încetat niciodată să Se încreadă în Dumnezeu, să-L pună pe DOMNUL înaintea Lui. Întotdeauna a contat pe Dumnezeul Său pentru a fi păzit, pentru a nu-Şi pierde „partea moştenirii“, pentru a nu fi „clătinat“ (Psalmul 16.1, 5, 8). Domnul Isus ne este modelul pe calea credinţei. Dar Dumnezeu trebuie să ne prezinte şi exemplul de la polul opus, cu urmările lui tragice. Înspăimântătoarea ameninţare din v. 53 s-a împlinit întocmai în istoria lui Israel (2 Regi 6.29). Cât despre libertatea sa, practic poporul şi-a pierdut-o din ziua strămutării sale în Babilon.

„Slujiţi Domnului cu bucurie“, invită Psalmul 100.2. Cu siguranţă, Israel nu şi-a slujit Dumnezeul „cu bucurie şi cu veselie de inimă“ (v. 47), expunându-se astfel la a suporta jugul de fier al vrăjmaşilor săi.

Din punct de vedere moral, şi astăzi este la fel. Refu­zând să-I slujim Domnului, practic rein­trăm sub robia lui Satan şi a păcatului (Ioan 8.34). Fie ca Dumnezeu să ne înveţe să-I slujim bucuroşi, imitându-L pe Acela care Îşi găsea desfătarea în a face voia Sa! (Ps. 40.8).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCEARCĂ SĂ FII MAI FLEXIBIL! | Fundația S.E.E.R. România

„Înţelepciunea care vine de sus este… uşor de înduplecat…” (Iacov 3:17)

Oamenii flexibili sunt oameni fericiți. Ei se confruntă cu mult mai puțin stres decât persoanele rigide care insistă ca lucrurile să fie făcute întotdeauna într-un anumit fel – adică în felul lor.

Unul dintre motivele pentru care inflexibilitatea este atât de stresantă este faptul că trebuie să ne atingem obiectivele prin intermediul unor ființe umane care gândesc, care au adesea propriile idei și care sunt diferite de ale noastre. Dacă nu ești genul de persoană receptivă la idei sau modalități noi de a face lucrurile, și le vezi ca pe o respingere personală, a propriilor idei – roagă-L pe Domnul Isus, Marele Medic, să-ți facă o operație de corectare.

Fariseii erau întruchiparea perfecționismului și a inflexibilității. Când L-au acuzat pe Isus că nu ține Sabatul, El a răspuns: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat.” (Marcu 2:27)

Întrebare: Cât de flexibil ești? Ești cumva atât de strict acasă, încât familia ta este aproape înspăimântată ca nu cumva să încalce vreuna dintre preferințele tale nesfârșite? Trebuie ca prosoapele să fie întotdeauna împăturite într-un anumit fel? Dacă trebuie să schimbi planurile, lucrul acesta îți va provoca un atac de panică, sau te oprești și te gândești că Dumnezeu ar putea avea un plan diferit? Nu încerca să-ți justifici comportamentul ascunzându-te sub mantia „excelenței”! Da, a dori ca lucrurile să fie făcute în cel mai bun mod posibil este excelent, dar caută să înțelegi când comportamentul tău iese din domeniul excelenței și începe să se apropie de un perfecționism inflexibil, care nu doar ție îți creează stres, ci și altora.

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: Relaxează-te, fii mai flexibil și mai „ușor de înduplecat”!

11 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și a mai fost un om care profețea în Numele Domnului: Urie … și el a profețit împotriva cetății acesteia și împotriva țării acesteia, după toate cuvintele lui Ieremia. Și împăratul Ioiachim … a căutat să-l omoare; dar Urie a auzit și s-a temut și a fugit și s-a dus în Egipt. Și … l-au adus la împăratul Ioiachim și el l-a ucis cu sabia.

Ieremia 26.20,21,23https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Lecții din viața lui Ioiachim (1) – Respingerea mesagerului

Urie a profețit împotriva Ierusalimului și împotriva țării, „după toate cuvintele lui Ieremia“. Ioiachim n-a vrut să audă nimic despre adevăr, nici despre judecata care avea să vină. Prin urmare, l-a urmărit pe Urie până în Egipt, unde acesta fugise ca să-și scape viața, l-a adus la Ierusalim și l-a omorât, pentru a pune capăt mesajului lui Dumnezeu și pentru a-i speria pe alții care ar fi vrut să facă la fel ca Urie. Ioiachim a respins autoritatea mesajului lui Dumnezeu și l-a înlăturat pe mesagerul Lui.

Vrăjmășia față de Dumnezeu și față de adevărul Său a existat dintotdeauna. Domnul Isus a fost dat la moarte din cauza faptului că a mărturisit despre adevăr (Ioan 18.37). Conducătorii religioși nu au suportat să stea înaintea Cuvântului întrupat al lui Dumnezeu. De asemenea, conducătorii religioși au vrut să-i aducă la tăcere pe apostoli, atunci când le-au poruncit să nu mai vorbească și să nu mai învețe pe nimeni în numele lui Isus (Fapte 4.18). Ștefan a fost dat la moarte, fiindcă aceiași lideri religioși nu au putut suferi mărturia lui și adevărul pe care îl proclama (Fapte 7.57,58). Iacov, fratele lui Ioan, a fost omorât de către Irod (Fapte 12.1). Și, fiindcă acest lucru le-a plăcut iudeilor, Irod a vrut să-l omoare și pe Petru, însă acesta a fost scăpat în mod miraculos.

Lumea nu s-a făcut cu nimic mai bună astăzi decât atunci. Adevărul este încă lepădat, iar noi, din când în când, experimentăm aceeași lepădare. Lumea nu ne leapădă pe noi, ci, dincolo de noi, Îl leapădă pe Hristos și respinge adevărul Său. Să nu acționăm niciodată ca Ioiachim, ci urechea noastră să fie mereu deschisă pentru a asculta și a primi Cuvântul lui Dumnezeu și, de asemenea, să fim mereu gata să mărturisim despre adevăr!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.

Romani 8.9

Dar focul lipsește…

Soția unui om respectat și foarte cunoscut în oraș îl ascultase pe predicatorul J. G. Seeger. Profund emoționată, ea i-a povestit acasă soțului ei predica, spunând în final: „Dacă Seeger are dreptate, atunci suntem amândoi pierduți pentru totdeauna“.

Soțul însă a replicat: „Vreau să-l văd și eu pe acela care ar avea ceva de spus despre mine“. Dar soția a insistat: „Dacă l-ai fi ascultat pe Seeger, ai fi gândit altfel despre tine însuți“. — „Ei bine, îl voi asculta“, a răspuns el, „pentru că îl voi invita la cină într-una din zile“.

Odată invitat, Seeger a venit. Stăpânul casei avusese grijă ca în prezența predicatorului totul să se desfășoare în liniște, ordonat, „creștinește“. După ce au mâncat, el a întrebat: „Domnule pastor, acum, că ați aflat cum stau lucrurile cu mine, vă rog să-mi spuneți: Pot să merg în cer așa cum sunt?“ Seeger a răspuns: „Domnule, cărbunii sunt aici, dar focul lipsește“. Cu aceste cuvinte și-a luat rămas bun.

Există, fără îndoială, mulți oameni care duc în exterior o viață de creștin – „cărbunii“ sunt acolo. Dar „focul“ noii vieți lipsește adesea. Nașterea din nou și duhul lui Hristos sunt primite de oricine se recunoaște pierdut în fața lui Dumnezeu, care se pocăiește sincer și crede în Hristos și în moartea Sa ispășitoare. Numai în acest fel se pot aprinde „cărbunii“ pentru Dumnezeu.

„Dacă un om nu este născut din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu“ (Ioan 3.3).

Citirea Bibliei: Ezechiel 4.1-17 · Psalmul 116.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 28:15-32https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Începând de aici şi până la sfârşitul acestui lung capitol, Domnul enumeră toate blestemele care-l pândesc pe Israel dacă nu ascultă. Vai! Scriptura, ca şi istoria acestui popor, confirmă că, în adevăr, au auzul greoi, sunt „tari de urechi“ (Isaia 6.10) şi că, drept urmare, s-au abătut asupra lor toate aceste încercări. Cât despre noi, care suntem sub har, responsabilitatea noastră este şi mai mare, de aceea ni se spune: „Luaţi seama să nu Îl respingeţi pe Cel care vorbeşte!“ (Evrei 12.25). Noi nu respingem numai cuvintele, ci şi Persoana care le-a rostit.

Astfel, dacă rămânem surzi la glasul bunului Său Cuvânt, El Se vede nevoit să folosească un limbaj cu mult mai dureros şi mai sever: cel al necazurilor. Cât timp persistăm pe calea voinţei noastre proprii, vom întâmpina în mod inevitabil voia Domnului împotriva noastră. Să învăţăm să o discernem dincolo de instrumentele disciplinării Sale. Şi să ne ajute Domnul să nu trebuiască să trecem prin experienţe grele înainte de a înţelege că nu putem fi fericiţi departe de El! Fiul din parabolă ne învaţă această lecţie fără ca noi să mai fim nevoiţi, pentru a o înţelege, să-l urmăm într-o „ţară îndepărtată“ (Luca 15).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNARMAT PENTRU RĂZBOIUL SPIRITUAL (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri.” (Efeseni 6:18)

Armura ta spirituală trebuie îmbrăcată corect, astfel încât toate piesele să se potrivească și să nu lipsească niciuna, altfel ești vulnerabil în fața atacurilor lui Satan. Așadar, ce ar trebui să mai adaugi la armura ta spirituală?

Apostolul Pavel precizează ce: „Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni.” Dulapul tău de haine este locul unde găsești ce trebuie să porți în domeniul fizic, iar dulapul de rugăciune este locul unde găsești ce trebuie să porți în domeniul spiritual. Prin rugăciune te poți echipa pentru războiul spiritual, astfel încât să nu intri în luptă nepregătit. Pavel scrie: „Îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele.” (Romani 13:14).

Acesta este unul dintre cele mai eficiente versete din Scriptură atunci când vine vorba despre învingerea ispitei. Profesioniștii care dresează câinii să asculte și să se supună comenzilor lor, indiferent de situație, încep prin a arunca o bucată de carne roșie în fața câinelui. Câinele nedresat se duce imediat după ea… dar, în cele din urmă, dresorul va învăța animalul să-i acorde toată atenția, indiferent ce i se pune în față. Când procesul de dresaj este finalizat, câinele nu-și va mai lua ochii de la stăpânul său, nici chiar atunci când tentația se află chiar sub nasul lui. Ce legătură are asta cu noi?

E o lecție importantă de învățat aici: dacă te uiți țintă la Domnul Isus, nu va conta ce fel de minciună sau ispită îți aruncă Satan în cale. Din când în când s-ar putea să te ademenească, dar dacă rămâi concentrat asupra Domnului Isus și asculți doar de vocea Lui, vei fi victorios în luptă!

10 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus, știind că I-a venit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl, iubindu-i pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt.

Ioan 13.1https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Se spune adesea că dragostea este oarbă, însă considerentul acesta este o insultă adusă dragostei. Cu siguranță că asemenea cuvinte nu se aplică și nu se pot aplica dragostei lui Hristos. El a știut tot ceea ce era în noi, iar acum cunoaște toate căile, toate slăbiciunile și toate nechibzuințele noastre, însă ne iubește, în ciuda tuturor acestor lucruri, cu puterea acelei dragoste prin care El lucrează pentru a ne elibera de orice lucru, dinăuntrul nostru sau din afara noastră, care ne-ar împiedica părtășia sfântă cu Tatăl și cu El Însuși.

Le ce ne-ar folosi să fim iubiți cu o dragoste oarbă? La nimic, cu siguranță! Cum am putea să ne bazăm cu adevărat pe o iubire care a acționat față de noi fără să cunoască petele și defectele noastre? Imposibil! Dragostea de care avem nevoie este o dragoste superioară tuturor defectelor noastre, o dragoste care să ne poată elibera de ele. Și pe aceasta o avem în Hristos, binecuvântat să fie numele Lui! O dragoste care, oricât de mult ne-ar arăta ceea ce suntem în noi înșine, nu va arăta acest lucru nimănui altcuiva! Este o dragoste care vine la noi cu ligheanul cu apă și cu ștergarul și care se apleacă într-un har de neoprit și într-o smerenie infinită, pentru a ne curăța de orice întinare și pentru a ne oferi simțământul mângâietor de a fi „în întregime curați“ (Ioan 13.10). De o astfel de dragoste avem nevoie și această dragoste, în plinătate și în putere divină, este ceea ce am descoperit în inima Slujitorului perfect, care este încins și acum pentru a ne sluji înaintea tronului.

Iubindu-i pe ai Săi care erau în lume, El i-a iubit… Până când? Atât timp cât s-au comportat bine și au umblat cu picioarele neîntinate? Nu! O astfel de dragoste nu ne-ar fi folosit la nimic, ci El ne-a „iubit până la capăt“. Ce dragoste scumpă, perfectă, divină, eternă!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

El [Hristos] a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn.

1 Petru 2.24

Condamnarea păcatului

Mântuitorul nostru ne-a purtat păcatele pe cruce și a fost pedepsit din cauza lor de Dumnezeul cel sfânt, care nu poate suporta păcatul. Mântuitorul a luat asupra Sa păcatele celor care cred în El și a purtat judecata lui Dumnezeu pentru fiecare păcat. Nu putem înțelege ce a fost pentru El, Cel Sfânt și fără de păcat, să poarte toate păcatele mele și ale tale în trupul Său, ca și cum ar fi fost ale Sale! Dar El a vrut să ne facă ai Săi și să ne salveze de la pierzare. De aceea a fost dispus să intre în acele ore îngrozitoare de întuneric și să plătească prețul suprem, moartea. Să nu uităm că Mântuitorul nostru a murit de bunăvoie; El știa că numai pe baza morții Sale poate Dumnezeu să ne ierte totul și să ne dea viață veșnică.

Pe cruce, Domnul Isus a rezolvat nu numai problema păcatelor noastre, ci și problema naturii noastre păcătoase, căci El a luat asupra Sa judecata lui Dumnezeu și cu privire la această fire împotrivitoare lui Dumnezeu, fiind făcut păcat pentru noi. Pentru El a fost oribil să fie pus în condiția noastră păcătoasă. În mod profetic Îl auzim strigând: „Mă afund în noroi adânc și nu mă pot ține; am intrat în vâltoare, șuvoiul trece peste capul meu“ (Psalmul 69.2). Acest noroi este starea noastră naturală.

Când Dumnezeu „a condamnat păcatul în firea păcătoasă“ (Romani 8.3), nu ne-a lovit pe noi, ci pe Fiul Său, pe care L-a făcut păcat pentru noi. Din exclamația Sa, „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?“, înțelegem puțin cât de groaznice au fost suferințele Sale. El a îndurat totul pentru noi.

Citirea Bibliei: Ezechiel 3.1-27 · Psalmul 115.9-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 28:1-14https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Acest capitol corespunde cap. 26 din Levitic. Împreună, ele constituie o dublă şi solemnă mărturie care îl avertizează pe Israel cu privire la consecinţele ascultării sau ale neascultării sale (Iov 33.14). „Dacă vei asculta …“ (v. 1, 2, 13). De multe ori în această carte a răsunat che­marea: „Ascultă, Israele!“ Să ne punem fiecare numele în locul celui al lui Israel şi să deschidem urechile la poruncile Domnului! „Vorbeşte, pentru că robul Tău ascultă“, va răspunde tânărul Samuel

(1 Samuel 3.10). Şi Domnul Hristos va putea spune prin Duhul profeţiei: „Domnul … Îmi trezeşte urechea, ca să ascult ca un ucenic“ (Isaia 50.4). De acest fapt, al ascultării de Cuvânt, de respectarea lui şi de punerea sa în practică, va fi întotdeauna legată binecuvântarea Domnului (Apocalipsa 1.3). El ne va desfăta şi îmbogă­ţi pretutindeni şi neîncetat sufletele, „în cetate şi în câmp“ (v. 3). Viaţa noastră de familie şi toate lucrurile pe care vom „pune mâna“ vor purta această marcă (v. 8). Vom merge din victorie în victorie (v. 7).

În sfârşit, această extraordinară abundenţă a prosperităţii spirituale (v. 11) nu va putea trece neobservată şi originea ei va fi evidentă pentru toţi: ea vine de la Domnul căruia Îi aparţinem şi al Cărui Nume va fi astfel glorificat (v. 10).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNARMAT PENTRU RĂZBOIUL SPIRITUAL (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Luați toată armătura lui Dumnezeu…” (Efeseni 6:13)

Astăzi vom menționa alte trei piese ale armurii spirituale pe care Dumnezeu ne-a pus-o la dispoziție ca să trăim victorioși:

1) „Scutul credinţei”. Pentru ce? Pentru a „stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău” (Efeseni 6:16). Îți amintești filmele western de demult? Acolo erau redate bătăliile dintre americanii nativi și coloniști. Coloniștii înconjurau vagoanele, iar americanii nativi trăgeau cu săgeți aprinse în ei. Ambele tabere au înțeles că nu poți lupta cu focul și cu dușmanii în același timp; săgețile aprinse erau un mijloc de a distrage atenția. Satan folosește aceeași tactică. Dar credința (concentrarea asupra Cuvântului lui Dumnezeu) stinge aceste săgeți de foc!

2) „Coiful mântuirii” (Efeseni 6:17). Acest coif al mântuirii îți protejează mintea. Când Satan îți șoptește: „Dacă ai fi cu adevărat creștin, nu ai mai păcătui!”, tu îi poți respinge atacurile proclamând identitatea ta în Hristos: ești un copil al lui Dumnezeu cumpărat cu sânge, iertat pe deplin, considerat neprihănit și legat de cer!

3) „Sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu” (Efeseni 6:17). „Cuvântul lui Dumnezeu” la care se face referire aici nu este logos (cuvântul scris), ci rhéma, care înseamnă „rostire.” Este nevoie de rostirea Cuvântului lui Dumnezeu pentru a-l învinge pe Satan; utilizarea Cuvântului potrivit la momentul potrivit rezolvă problema. Iată de ce Satan se luptă atât de mult cu tine pentru a nu citi Biblia. De trei ori L-a atacat pe Isus în pustie și de trei ori Isus i-a răspuns: „Este scris…” (Matei 4:4-10). Domnul Isus l-a biruit pe Satan cu ajutorul Scripturii! Diavolul poate să te întreacă în argumente, dar nu are nicio apărare împotriva Cuvântului lui Dumnezeu. Așadar, memorează Scripturile și folosește-le ca pe o armă pentru a-l învinge pe Satan.

Navigare în articole