Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “noiembrie, 2024”

30 nov. 2024

30 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Eu te voi sfătui, având ochiul Meu asupra ta.

Psalmul 32.8 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Călăuzirea divină (3)

Dacă am avea privirea îndreptată în sus pentru a prinde mișcarea „ochiului divin“, nu ar mai fi nevoie de „frâu și de zăbală“. Dar tocmai acesta este punctul în care falimentăm într-un mod atât de trist. Nu trăim suficient de aproape de Dumnezeu pentru a discerne mișcarea ochiului Său. Voința proprie este la lucru. Vrem să avem propriul nostru drum și de aceea suntem lăsați să culegem roadele amare ale acestei decizii. La fel a fost și în cazul lui Iona. I s-a spus să meargă la Ninive, dar el a mers la Tars; iar împrejurările păreau să-i fie favorabile; providența părea să meargă în direcția voii lui. Însă a trebuit să ajungă în pântecele balenei, da, „în pântecele Locuinței morților“, unde „papura se împletise în jurul capului său“. A fost necesar să ajungă acolo, pentru a învăța consecințele amare ale urmării propriei voințe. El a trebuit să învețe în adâncul mării adevărata semnificație a „frâului și a zăbalei“, din cauză că nu a urmat călăuzirea blândă a „ochiului lui Dumnezeu“.

Dar Dumnezeul nostru este atât de îndurător, de tandru și de răbdător! El îi va învăța și îi va călăuzi pe sărmanii Săi copii slabi și rătăciți. El nu obosește niciodată să Se îngrijească de noi. El Însuși Se preocupă încontinuu de noi, pentru a ne păzi de propriile noastre căi, care sunt pline de spini și de hățișuri, și ne conduce în căile Lui, care sunt plăcute și pașnice.

Nu există ceva mai binecuvântat în această lume decât să fii condus într-o viață de dependență continuă față de Dumnezeu, să depinzi de El, moment de moment, să-L aștepți, să te bazezi pe El pentru orice lucru și să ai toate izvoarele în El. Acesta este adevăratul secret al păcii, pe de o parte, și al independenței față de făptură, pe de cealaltă parte. Sufletul care poate spune în mod real: „Toate izvoarele mele sunt în Tine“ (Psalmul 87.7), este ridicat deasupra pericolului de a se încrede în făptură, deasupra speranțelor puse în om și deasupra așteptărilor pământești.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului; și El îi cunoaște pe cei care se încred în El.

Naum 1.7

Un adăpost sigur

Oricine vizitează astăzi micul oraș din sudul Franței, Marvejols, poate admira cele trei porți medievale impresionante ale orașului, ale căror turnuri duble din piatră au rezistat furtunilor timpului. Mai puțin evidentă este configurația în formă de inel a acestui frumos orășel, cu străzile sale înguste și cu farmecul său istoric inegalabil. În Evul Mediu, Marvejols avea un zid solid care, cu cele 30 de turnuri ale sale, făcea din oraș o mică fortăreață. Zidurile bine fortificate ale orașului au servit la protejarea locuitorilor de atacatori. Cu toate acestea, ele nu au fost de neînfrânt. Cu timpul au devenit tot mai vulnerabile, cu cât armele de foc s-au dovedit a fi tot mai puternice.

Cu toții ne dorim un zid de apărare pentru a ne proteja de pericole. Mulți oameni se simt prea expuși în fața marilor probleme economice, sociale și morale ale timpului nostru. Și totuși există un zid puternic, de necucerit, un loc de siguranță, care va rezista întreaga noastră viață. Însuși Dumnezeul Atotputernic dorește să fie un loc de scăpare, o cetate puternică de protecție pentru toți cei care se încred în El și se refugiază la El.

Credința personală în Dumnezeul puternic și îndurător al Bibliei este ceea ce contează! Fiecare om trebuie să aibă o relație personală, deplin conștientă, cu El. Prin Isus Hristos și prin moartea Sa ispășitoare pe cruce, o astfel de relație a devenit posibilă. Dumnezeu „îi cunoaște pe cei care se încred în El“ și le oferă un sprijin tare în toate furtunile vieții.

Citirea Bibliei: Ezechiel 21.1-32 · Psalmul 123.1-4

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 4:9-24https://www.good-seed.org/img/teiler.png

La porunca Domnului, Iosua a luat douăsprezece pietre din albia râului pentru a face un monument la Ghilgal (v. 20). În Iordan, în locul de unde le-a luat, a ridicat alte douăsprezece pietre, care au fost acoperite de apă (v. 9). „Ce înseamnă pietrele acestea“ pentru noi?

(v. 6). Epistola către Romani explică aceasta arătând că ele îi reprezintă pe credincioşii identificaţi cu Hristos în moartea Lui (în fundul râului) şi în învierea Lui (pe malul râului, în Canaan – Romani 6.5).

Unitatea poporului este reprezentată prin cele douăsprezece pietre (douăsprezece seminţii) din care era alcătuit monumentul. Să nu uităm că această lucrare a puterii a fost înfăptuită pentru toţi cei răscumpăraţi, chiar dacă mulţi nu au cunoştinţă, iar dublul semn de aducere aminte este o mărturie eternă a acestui fapt.

Astfel, crucea mi-a adus trei extraordinare eliberări reprezentate prin Paşte, Marea Roşie şi Iordan. Paştele ne spune că suntem eliberaţi de judecata lui Dumnezeu; Marea Roşie, că suntem eliberaţi de vrăjmaşii din totdeauna, de Satan şi de lume, şi Iordanul ne învaţă că avem putere asupra tiranului vrăjmaş lăuntric: carnea. Primele două adevăruri sunt înţelese odată cu naşterea din nou, dar cel de-al treilea are drept corespondent ceea ce se numeşte eliberare.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU RENUNȚA! | Fundația S.E.E.R. România

„Să nu obosim în facerea binelui…” (Galateni 6:9)

Ce încurajare ne oferă aici apostolul Pavel, care scrie: „Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9) Să ne uităm puțin împreună la viața patriarhului Iov și să învățăm de la el: Iov a asistat la înmormântarea celor zece copii ai săi, și-a pierdut sănătatea și averea într-o singură zi, și-a îndurat vorbele unei soții cu o limbă suficient de ascuțită… Cu toate acestea, el nu a renunțat.

Biblia spune: „Aţi auzit vorbindu-se despre răbdarea lui Iov şi aţi văzut ce sfârşit i-a dat Domnul.” (Iacov 5:11). Iov a rămas concentrat asupra scopului final și a îndurat toate circumstanțele care au venit peste el. Da, există momente în care renunțarea pare bună, înfrângerea pare inevitabilă și retragerea pare a fi singura opțiune. Întrebarea este: cum vei face față acelor momente? În pragul Țării promise, Dumnezeu i-a spus lui Iosua: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te’? Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine în tot ce vei face.” (Iosua 1:9).

Omul de stat israelian David Ben-Gurion a spus: „Curajul este un tip special de cunoaștere – cunoașterea modului în care trebuie să te temi de ceea ce este de temut, și cum să nu te temi de ceea ce nu este de temut. Din această cunoaștere rezultă o forță interioară care ne inspiră să forțăm înaintarea în ciuda marilor dificultăți. Ceea ce poate părea imposibil este adesea posibil, datorită curajului!” Și de unde vine acest curaj?

Din cunoașterea faptului că Dumnezeu este „cu tine în tot ce vei face.” De ce consemnează Biblia eșecurile unor oameni precum David, sau Petru? Pentru a ne ajuta să înțelegem că atunci când eșuăm, putem s-o luăm de la capăt! Deci azi Domnul îți spune: Nu renunța!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
29 nov. 2024
1 Comment

29 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nicidecum nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.

Ioan 8.12https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Călăuzirea divină (2)

Aceasta este o călăuzire vie. Ea nu funcționează după un act care consemnează reguli exacte sau după reglementări care pot fi învățate în prealabil; ea înseamnă să urmezi un Hristos viu; să umbli așa cum a umblat El; să faci ce a făcut El; să Îi imiți exemplul în toate lucrurile. Acesta este modul de trăire creștin. El presupune să avem privirea ațintită asupra lui Isus, având caracteristicile și trăsăturile naturii Lui întipărite în natura noastră cea nouă, ele fiind reflectate sau reproduse în viața și în comportamentul nostru de fiecare zi.

Desigur că aceasta presupune renunțarea la voia noastră, la planurile noastre și la întregul nostru mod de a ne guverna viața. Trebuie să urmăm norul; trebuie să-L așteptăm întotdeauna doar pe Dumnezeu. Nu putem spune: «Vom merge aici sau acolo, vom face cutare sau cutare lucru, mâine sau săptămâna viitoare». Toate acțiunile noastre trebuie să fie așezate sub autoritatea acelei propoziții care, din nefericire, este prea adesea uitată, dar care ar trebui să reprezinte motoul vieții noastre: „Dacă va voi Domnul“. O, dacă am înțelege mai bine toate aceste lucruri! Ele ne-ar ajuta să înțelegem mult mai clar însemnătatea călăuzirii divine. Cât de adesea ne imaginăm zadarnic, poate chiar afirmăm cu îndrăzneală, că norul se mișcă chiar în direcția înclinațiilor noastre! Vrem să facem un anume lucru sau o anumită acțiune, iar apoi căutăm se ne convingem pe noi înșine că voia noastră este voia lui Dumnezeu. Astfel că, în loc de a fi călăuziți în mod divin, ne înșelăm singuri. Dacă acționăm astfel, dovedim că voia noastră este nezdrobită și de aceea nu putem fi călăuziți corect. Cheia unei călăuziri reale – a călăuzirii venite de la Dumnezeu – constă într-o voință supusă în mod complet.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou.

Ezechiel 36.26

Nu reparați nimic!

Un om avea o cabană dărăpănată din lemn și un teren în jurul acesteia. Într-o zi, la el a venit un om bogat care s-a oferit să îi cumpere cabana și terenul.

Cum prețul oferit era foarte generos, bărbatul a acceptat bucuros oferta. Atunci s-a gândit că merită să facă un efort pentru a repara tot ce se mai putea. Așa că în următoarele zile a fost foarte ocupat cu reparațiile. A bătut câteva cuie la scările șubrede, a înlocuit unele țigle de pe acoperiș, a făcut să funcționeze ferestrele și ușile și a înlocuit geamurile sparte. Dar imediat după ce contractul de cumpărare a fost semnat și prețul a fost plătit, cumpărătorul a pus să fie demolată întreaga cabană. El era interesat doar de teren, pentru o nouă construcție.

La fel se întâmplă și cu relația noastră cu Dumnezeu. El vrea să ne remodeleze viața, dar nu Se poate folosi de „reparațiile“ noastre. Ceea ce a rezultat din viața noastră anterioară trăită în păcat nu este bun de nimic. Isus Hristos ne acceptă așa cum suntem, cu toate „vechiturile“ noastre – fapte și gânduri – de care ne este rușine. Dar El nu vrea doar să ne repare, ci dorește să facă absolut totul nou: inima, ființa, viața în întregime.

De aceea, să nu mai încercăm să facem acceptabilă vechea noastră ființă, ci să ne predăm Lui cu totul! Să-I predăm Lui „cheile de la vechea casă“, fără să mai reparăm ceva! Ceea ce va face El atunci va fi spre bucuria noastră și a Lui.

Citirea Bibliei: Ezechiel 20.27-49 · Psalmul 122.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 3:14-17; 4:1-8https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Chivotul a intrat primul în ape, deschizând calea poporului. Intrarea lui Hristos în moarte ne deschide o cale pe care n-am mai trecut, o cale nouă şi vie (3.4; Evrei 10.20). Înainte de cruce, nimeni nu s-a în­tors definitiv din moarte după ce a intrat în ea. Dar Hristos S‑a întors, iar noi acum trecem prin ea cu El, fără a-i simţi amărăciunea. „El a prefăcut marea în uscat; au trecut fluviul cu piciorul; acolo ne-am bucurat în El“ (Psalmul 66.6).

Observăm cum chivotul a rămas în albia râului până a trecut tot poporul (v. 17). Minunată garanţie a integrităţii poporului! Moartea nu ne poate înghiţi. Hristos a trecut prin ea în contul nostru. Dar să ne gândim ce a însemnat pentru Domnul Vieţii să-Şi dea sufletul.

Iona 2.4 … spune despre toate valurile grozave care au trecut peste El în realitate: apele I-au înconjurat până şi sufletul … (vezi şi Psalmul 42.7). Nepreţuit Mântuitor! El a primit suferinţa şi moartea, iar noi, eliberarea, viaţa, strălucirea. Apele nu pot stinge şi râurile nu pot îneca iubirea „tare ca moartea“ care L-a făcut să intre în valuri pentru a ne salva pe noi de puterea lor (Cântarea Cântărilor 8.6, 7).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII ATENT LA LUCRURILE „MĂRUNTE”! | Fundația S.E.E.R. România

„Daniel s-a hotărât să nu se spurce…” (Daniel 1:8)

Îți poți imagina cum ar fi să fii luat din casa ta și dus prizonier într-o țară ostilă?! Asta s-a întâmplat cu Daniel. Regele Nebucadnețar i-a cucerit țara și l-a dus ca rob în Babilon. Daniel și-a pierdut casa, slujba, libertatea, cultura, prietenii și statutul de membru al nobilimii israeliene. A trebuit să învețe o limbă străină și să trăiască într-un loc în care nu voia să fie.

Dacă ai fi fost în locul lui Daniel, oare n-ai fi fost tentat să te concentrezi asupra lucrurilor pe care nu le puteai controla? Să dai vina pe exil pentru nefericirea ta, și să-ți plângi de milă? Ei bine, Daniel n-a făcut asta! El s-a ocupat de viața lui chiar și în domeniile „mărunte” am spune noi.

Biblia spune (Daniel 1:8): „Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului.” El a decis să trăiască conform convingerilor sale – chiar și în lucrurile „mărunte”. Acest lucru are o mare însemnătate, deoarece bătăliile mici te antrenează pentru cele mari! Dacă Daniel nu ar fi preluat controlul în lucrurile mici, nu ar fi avut puterea de a spune nu problemelor mari, cum au fost închinarea la idoli sau înfruntarea „gropii cu lei” fără teamă sau compromisuri.

Poate că nu poți face nimic acum în privința casei tale, a slujbei sau a relației tale, dar îți poți schimba viața preluând controlul asupra lucrurilor „mărunte”. Poate că, la fel ca în cazul lui Daniel, este vorba de ceea ce bei, de ceea ce privești la televizor sau pe internet, de ceea ce-ți iese din gură sau de refuzul de a-i lăsa pe ceilalți să-ți dicteze atitudinea în funcție de modul în care te tratează. Atunci când „te hotărăști” să-L onorezi pe Dumnezeu în lucrurile „mărunte”, El te va binecuvânta și Se va implica în viața ta în moduri în care nu ai fi crezut că este posibil.

Așadar, iată Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi: fii atent la lucrurile „mărunte” din viața ta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , ,
27 nov. 2024

27 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus a răspuns și i-a zis: „Tu ești învățătorul lui Israel și nu cunoști aceste lucruri? Adevărat, adevărat îți spun: noi vorbim ce știm și mărturisim ce am văzut, și voi nu primiți mărturia noastră. Dacă v-am spus cele pământești și nu credeți, cum veți crede dacă vă voi spune cele cerești?“.

Ioan 3.10-12https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Nicodim ar fi trebuit să cunoască toate acestea, deși cuvintele pe care Domnul i le adresează revelează adevăruri care merg mult mai departe. Acum înțelegem că nașterea din nou este de fapt produsă de Duhul lui Dumnezeu. Cel care este născut din nou este născut din Duhul și ceea ce este născut din Duhul este duh, în ce privește natura și caracterul său. Cu alte cuvinte, inima nouă și duhul nou, despre care se vorbește în cartea Ezechiel, sunt lucrarea Duhului Sfânt și conferă acelora care au parte de ea natura sfântă a Acestuia. Ceea ce este născut din carne este carne, în ciuda educației pe care ea ar putea să o primească, a cultivării de care ar putea avea parte sau chiar a creștinării. Chiar dacă au loc toate aceste procese, carnea rămâne tot carne; ea nu poate fi transformată în duh. Doar ceea ce este născut din Duh este duh, și așa ceva nu se găsește decât acolo unde a avut loc nașterea din nou.

Când Ezechiel a profețit despre felul în care Dumnezeu îl va „stropi cu apă curată“ pe Israel în acea zi viitoare, pentru ca el să poată fi curat, gândul acelora care citeau aceste cuvinte se îndrepta spre cartea Numeri, unde de două ori avem menționată stropirea cu apă. În Numeri 8 ni se prezintă felul în care leviții erau curățiți pentru a putea intra în slujba lor; Moise spusese cu privire la ei: „Stropește peste ei apa pentru curățire“ (Numeri 8.7). În Numeri 19 ni se prezintă felul în care restul israeliților erau curățiți de diferite întinări. Din cenușa vițelei roșii era făcută „o apă de separare“, iar această apă trebuia stropită peste oamenii sau peste lucrurile care erau întinate. „Apa de separare“, care curățea, era făcută din „cenușa vițelei arse“ – o imaginea a morții lui Hristos; iar apa curgătoare (sau vie) este o imagine a Duhului.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și Iosif le-a zis fraților săi: „Apropiați-vă de mine“. Și ei s-au apropiat. El a zis: „Eu sunt fratele vostru Iosif, pe care l-ați vândut ca să ajungă în Egipt“.

Geneza 45.4

Iosif – salvatorul fraților săi

Pentru Iosif, văzut ca unul care Îl prefigurează pe Isus Hristos, calea a dus prin suferință la glorie. În timp ce Iosif era încă în închisoare, Faraon a avut un vis tulburător și nimeni nu i l-a putut interpreta. Abia atunci paharnicul și-a amintit de Iosif. Adus înaintea lui Faraon, el i-a explicat visul cu ajutorul lui Dumnezeu. Iosif a fost eliberat din închisoare și a devenit administratorul șef al averii lui Faraon, devenind astfel al doilea om din Egipt. Visul lui Faraon s-a împlinit: au urmat întâi șapte ani de belșug în țară, timp în care Iosif a strâns rezerve de cereale care nu puteau fi numărate și pe care le-a pus în depozite uriașe, iar după ei au venit șapte ani de secetă și de lipsuri.

Foametea bântuia și în Canaan, iar frații lui Iosif sufereau cumplit, așa că au venit și ei în Egipt pentru a cumpăra hrană. Au fost aduși în fața lui Iosif, dar ei nu l-au recunoscut; îl credeau dispărut sau mort. Pe măsură ce Iosif le punea la încercare dragostea lor frățească și încrederea lor, ei au devenit din ce în ce mai conștienți de vechea lor datorie față de Iosif: „Suntem într-adevăr vinovați față de fratele nostru … De aceea vine peste noi necazul acesta“ (Geneza 42.21). În cele din urmă, Iosif li s-a făcut cunoscut ca frate al lor, i-a iertat și a avut grijă de ei.

Hristos, Mesia poporului Israel, a fost, ca și Iosif, respins de „frații“ Săi. Pentru vremurile din urmă, Biblia anunță un timp de mare necaz. Iar atunci mulți dintre „frații“ lui Hristos Îl vor accepta de bunăvoie ca Mântuitor și Domn. Hristos îi va primi „și astfel tot Israelul va fi mântuit“ (Romani 11.26).

Citirea Bibliei: Ezechiel 19.1-14 · Psalmul 120.1-7

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 2:14-24https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Faptul că Rahav a fost nu numai dintre vrăjmaşi, ci şi o persoană puţin recomandabilă, subliniază profunzimea harului divin. Ca şi o altă canaanită din timpul Domnului, credinţa ei o va face să participe, în sens spiritual, la „firimiturile“ care cad de pe masa copiilor lui Israel (Matei 15.22 …). Mijlocul prin care casa ei va fi protejată ne aminteşte de Paşte şi de sângele mielului uns pe uşori, făcând din Rahav o adevărată fiică a lui Israel. Prevăzând judecata care avea să se abată asupra Ierihonului, ea şi ai ei sunt invitaţi să se aşeze sub protecţia funiei stacojii. Remarcăm că aceasta este imediat legată la fereastră. Să ne punem cât mai repede la adăpostul sângelui răscumpărător − iată ce ne învaţă Rahav, dacă până acum nu am făcut-o încă, pentru că judecata se va abate asupra lumii cu aceeaşi certitudine cu care a venit asupra Ierihonului. Această femeie îşi proclamă certitudinea că Dumnezeul lui Israel va repurta victoria şi se sprijină pe promisiunea că ea o primeşte din partea Sa.

Raportul celor două iscoade este total diferit de cel al celor zece cercetaşi din Numeri 13. „Cu adevărat, Domnul a dat (nu va da) în mâinile noastre toată ţara“. Acest verset, 24, este împlinirea ad-litteram a ceea ce declara cu patruzeci de ani mai înainte cântarea de la Marea Roşie (Exod 15.15 sf.).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FĂ-ȚI PARTEA DIN TOATĂ INIMA! | Fundația S.E.E.R. România

„Din El, tot trupul, bine închegat şi strâns legat prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea…” (Efeseni 4:16)

Ai auzit probabil spunându-se că, dacă nu ești persoana aflată la conducere, rareori se schimbă perspectiva. Problema este, însă, că nu toată lumea poate fi persoana aflată în frunte. Și este mai bine să fii un actor care lucrează decât o vedetă fără loc de muncă; cel puțin vei fi în piesă! În plus, majoritatea marilor realizatori, dacă sunt sinceri, îți vor spune că nu ar fi putut reuși singuri; au avut nevoie de contribuția fiecărui membru al echipei.

Așa că, dacă Dumnezeu te-a pus astăzi într-un rol în care trebuie să oferi sprijin, acceptă-l fără să te plângi. Fă-ți partea, pentru ca întreaga producție să fie mai puternică. Nu numai că vei învăța totul despre spiritul de echipă, iar acest lucru este important pentru momentul în care vei ajunge să conduci, dar vei învăța și virtutea hristică a smereniei.

Biblia spune că vei „creşte în toate privinţele, ca să ajungi la Cel ce este Capul, Hristos. Din El, tot trupul, bine închegat şi strâns legat prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei şi se zideşte în dragoste.” (Efeseni 4:15-16).

Așadar, fă-ți partea din toată inima. Oprește-te și gândește-te la modul în care îți trăiești viața. Dai tot ce ai mai bun din tine, sau te abții, sperând că altcineva îți va recunoaște talentul? Nu este vorba despre măreția rolului care ți-a fost dat, ci despre cât de mult efort și interes depui ca să-ți faci treaba. Dacă Dumnezeu te-a pus într-un rol secundar, și nu într-unul principal, este pentru că El știe că echipa are nevoie de calitățile și de talentele tale specifice.

Cere-I lui Dumnezeu să te ajute să accepți rolul pe care ți l-a dat – oricare ar fi acesta – și învață să-l împlinești cu recunoștință și demnitate. Așa că, adu-ți contribuția în oricare dintre pozițiile în care te afli astăzi, și fă-ți partea din toată inima!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
26 nov. 2024

26 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Iar Aceluia care poate să vă întărească, după evanghelia mea și predicarea lui Isus Hristos, potrivit cu descoperirea tainei ținută ascunsă timp de veacuri, dar arătată acum și, prin scrieri profetice, potrivit poruncii eternului Dumnezeu, făcută cunoscut tuturor națiunilor, spre ascultarea credinței – singurului Dumnezeu înțelept, Lui fie glorie, prin Isus Hristos, pentru totdeauna! Amin.

Romani 16.25-27https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Inima apostolului era atât de plină de ceea ce el numește „evanghelia sa“ – această taină stătea necurmat atât de proaspătă și de vie înaintea sufletului său – că și acum nu poate încheia fără a arunca încă o privire către ea. Această taină fusese, după cum spune el, ținută ascunsă timp de veacuri, dar era „arătată acum și, prin scrieri profetice, potrivit poruncii eternului Dumnezeu, făcută cunoscut tuturor națiunilor, spre ascultarea credinței“ (versetele 25 și 26). Duhul lui Dumnezeu tăcuse în veacurile trecute în legătură cu aceste lucruri. Profeții vechiului legământ dăduseră mai înainte mărturie despre „patimile care erau pentru Hristos și gloriile de după acestea“, dar gândurile lui Dumnezeu despre Hristos și Adunare nu fuseseră nicicând cunoscute; ele au fost vestite abia prin scrierile profetice ale Noului Testament. Ce caracter important primește deci și ultima parte a epistolei apostolului! Acești oameni fuseseră nu doar trimiși ai lui Dumnezeu, ci și profeți. Ei fuseseră cei care construiseră temelia pe care suntem zidiți noi (Efeseni 2.20).

Ar fi fost imposibil ca în planul lui Dumnezeu să fie descoperită taina despre Hristos și Adunare în timpul legii. Dar, după lucrarea îndeplinită de Hristos la cruce și după glorificarea Sa sus, la dreapta Măririi, erau îndeplinite toate condițiile, iar ea a fost descoperită potrivit poruncii eternului Dumnezeu și făcută cunoscut prin scrieri profetice tuturor națiunilor, spre ascultarea credinței. Căile vremelnice ale lui Dumnezeu erau legate de Israel și de pământ. Gândurile Sale veșnice, legate de „taină“, au fost făcute cunoscut acum tuturor națiunilor, iar privilegiul nostru binecuvântat este să le primim în simplitatea ascultării credinței și să le privim cu admirație. O, acest singur Dumnezeu înțelept! Cât de adânci sunt gândurile Sale, cât de vrednice de uimire sunt căile Sale, cât de nepătrunse sunt faptele Sale!

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Tu ești Dumnezeu care mă vede!

Geneza 16.13

Mona Lisa

Celebrul tablou Mona Lisa poate fi văzut în Muzeul Luvru din Paris. Această pictură a fost realizată între 1503 și 1506, în urmă deci cu câteva sute de ani, de Leonardo da Vinci. Oamenii vin de pretutindeni pentru a admira această operă, cunoscută ca fiind cea mai renumită din istoria picturii, reprezentând o femeie cu expresie gânditoare și cu un surâs abia schițat. Ceea ce este ciudat la chipul acestei femei este faptul că, indiferent de locul în care te afli în cameră, nu poți scăpa de acest surâs al ei misterios. Ea se uită mereu la tine. Adesea, ghidul din muzeu le spune vizitatorilor: „Mona Lisa vede și cunoaște pe toată lumea“. Ea este doar o pictură, dar, datorită măiestriei pictorului, pare vie.

Acest tablou amintește de o femeie din Biblie care de asemenea și-a dat seama că este mereu supravegheată și care a exclamat: „Tu ești Dumnezeul care mă vede!“ (Geneza 16.13). Este vorba de Agar, care fugea de stăpâna ei, Sarai.

Dumnezeu vede totul și de privirea Lui nu putem scăpa. El veghează mereu asupra noastră, iar acesta este fie un gând reconfortant, atunci când Îl iubim și Îi slujim, fie, când păcătuim, un gând care ar trebui să ne facă să ne oprim pentru a ne mărturisi păcatul.

Indiferent unde te afli sau ce faci, ca și Agar, amintește-ți întotdeauna că Dumnezeu te vede. Nu poți scăpa niciodată de privirea lui Dumnezeu. El vede absolut totul! „Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem de-a face“ (Evrei 4.13).

Citirea Bibliei: Ezechiel 18.19-32 · Psalmul 119.161-176

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 2:1-13https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Două mari obstacole închideau calea poporului spre Canaan. Primul era Iordanul, care constituia hotarul. Apoi, pe celălalt mal, cetatea de necucerit a Ierihonului. Iosua trimite într-acolo două iscoade. Misiunea lor pare a fi mărginită de această vizită la Rahav şi de a lua cunoştinţă nu de puterea duşmanului, ci de cea a lui Dumnezeu lucrând în inima acestei femei. Rahav a auzit ceea ce făcuse Dumnezeu pentru poporul Său. A crezut în El. În final iat-o că acţionează, deoarece „credinţa, dacă nu va avea fapte, este moartă în sine“ (Iacov 2.17), iar Iacov o ia drept pildă a acestui adevăr pe ea, o sărmană femeie canaanită, alături de însuşi Avraam (Iacov 2.25). În ochii oamenilor, fapta acestei femei − o trădare − este, desigur, criticabilă. Dar ea nu face decât să iasă în evidenţă mai bine deose­birea dintre o faptă a credinţei, plăcută lui Dumnezeu, şi o „faptă bună“, lăudată de oameni. Fapta celui credincios este departe de a fi întotdeauna înţeleasă şi apreciată de lume.

Credinţa Rahavei îi va aduce un loc de cinste pe două liste remarcabile ale Noului Testament: genealogia Domnului Isus Hristos (Matei 1) şi enumerarea martorilor credincioşi din Evrei 11, unde va fi singura femeie numită în afară de Sara.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RĂNILE PROVOCATE DE DIVORȚ | Fundația S.E.E.R. România

„Esau… a zis: „Cine sunt aceia?” Şi Iacov a răspuns: „Sunt copiii pe care i-a dat Dumnezeu robului tău.” (Geneza 33:5)

Din cauza ratei divorțurilor din zilele noastre, atât în interiorul Bisericii cât și în afara ei, persoanele implicate se confruntă cu provocarea de a uni două familii, într-una singură, când își găsesc pe altcineva. Iată câteva dintre aceste provocări, cumplite, pe care le îndură: dreptul de vizită, custodia, intervenția instanței și implicarea foștilor socri. Adăugați la acestea un munte de hârtii și specificații legale, și este ca și cum ai negocia un tratat internațional de pace. Tu ai ales să te recăsătorești, dar copiii tăi nu au avut această opțiune. Așadar, nu este suficient să-i aduni pe toți sub același acoperiș și să le spui: „Fiți cuminți!” Lumea lor a fost răsturnată cu susul în jos și trebuie să le acorzi timp să digere situația și să-și găsească locul în noua ordine a lucrurilor. „Dragostea ne va rezolva toate problemele” poate fi un slogan frumos, dar nu este adevărat.

Dacă ești în această situație s-ar putea să spui: „Dar Biblia ne învață că: „Dragostea nu va pieri niciodată.” (1 Corinteni 13:8). Da, dar mai spune și că „Dragostea este îndelung răbdătoare și plină de bunătate” (1 Corinteni 13:4). Vei avea nevoie de camioane întregi de răbdare și bunătate pentru ca acest lucru să funcționeze.

Așadar, dacă ai ales să te recăsătorești:

1) Pregătește-te – pe tine dar și pe copiii tăi – pentru schimbările care urmează să aibă loc.

2) Ascultă temerile copilului tău, fără să-i spui: „Nu fi prostuț, totul va fi bine!” Atât timp cât ei au nevoie să vorbească, tot atât timp tu ai datoria să-i asculți!

3) Roagă-te, roagă-te, roagă-te! Cere-I lui Dumnezeu să-ți arate planul Său cu privire la o altă căsătorie, și așteaptă ca El să te călăuzească – astfel încât această fuziune să fie cât mai puțin dureroasă și fără stres pentru copiii tăi (sau ai voștri).

Noul tău soț (sau soție) poate eventual împlini nevoile tale de dragoste și siguranță – dar nu uita că și copiii tăi au exact aceleași nevoi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
25 nov. 2024

25 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

În zilele lui s-a suit Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și Ioiachim i-a fost slujitor trei ani; apoi s-a întors și s-a răsculat împotriva lui.

2 Împărați 24.1https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Lecții din viața lui Ioiachim (3) – Respingerea lui Dumnezeu

Ioiachim fusese pus pe tron de către faraon, însă, în al patrulea an al domniei lui, Nebucadnețar s-a suit împotriva Ierusalimului, iar Ioiachim a devenit slujitorul lui. Acesta este de asemenea timpul primei deportări, când mai mulți iudei, printre care și Daniel, au fost duși în Babilon. Timpul națiunilor începuse din primul an al domniei lui Nebucadnețar. După trei ani, împăratul Ioiachim s-a răsculat împotriva împăratului Babilonului, iar Dumnezeu a dat un răspuns personal la această răzvrătire, fiindcă El îl stabilise pe Nebucadnețar împărat peste ei. Autoritatea lui Nebucadnețar era de la El, iar ei trebuiau să se supună ei. Prin urmare, revolta lor a fost o revoltă împotriva autorității lui Dumnezeu.

Chiar înainte ca împăratul Babilonului să se întoarcă pentru a rezolva această problemă, Domnul Însuși a trimis împotriva lui Iuda cete de caldeeni, de sirieni, de moabiți și de amoniți. Această judecată a fost de asemenea atribuită acțiunilor lui Manase care avuseseră loc cam cu zece ani înainte: păcatele lui și vărsarea de sânge nevinovat, de care umpluse Ierusalimul. În anul al unsprezecelea al lui Ioiachim, Nebucadnețar a cucerit cetatea și l-a omorât pe împărat. Judecata a venit astfel asupra celui care Îl lepădase pe Dumnezeu și disprețuise autoritatea Lui.

Copiii lui Dumnezeu sunt în mod expres chemați să se supună autorităților, fiindcă ele sunt rânduite de Dumnezeu. Singura excepție este aceea când ele ne-ar cere să nu ascultăm de poruncile lui Dumnezeu, ca de exemplu să nu vorbim în numele lui Isus sau să nu dăm învățătură în numele Lui (Romani 13.1,2; Fapte 4.18,19).

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

[Copiii lui Israel] au disprețuit țara cea plăcută; n-au crezut cuvântul Lui, ci au murmurat în corturile lor și n-au ascultat de glasul Domnului.

Psalmul 106.24,25

Muzeul Bunyan

Ajuns în Bedford, Anglia, vizitatorul se îndreaptă spre Muzeul Bunyan. Deși John Bunyan (1628-1688), cel care a dat numele muzeului, a murit deja de mult timp, prestigioasa lui lucrare, „Călătoria creștinului“, continuă să trăiască. Această alegorie creștină descrie prin simboluri foarte izbutite călătoria de credință a unui creștin. Cartea a fost tradusă în peste două sute de limbi și este una dintre cele mai semnificative lucrări din literatura engleză.

După ce a vizitat muzeul, vizitatorul i-a spus femeii de la intrare că este uimitor faptul că o carte atât de simplă, scrisă de un om cu o pregătire atât de modestă, cea de tinichigiu, a devenit atât de renumită. La început femeia a ezitat, apoi i-a spus: „Cu siguranță aveți dreptate, dar trebuie să vă mărturisesc faptul că eu nu am citit niciodată cartea“. Femeia vindea bilete la acel muzeu și își datora existența acelei cărți pe care ea însă nici măcar nu o citise…

Poate că nici tu nu ai citit niciodată Biblia, pentru că ți se pare prea dificilă sau pentru că nu ai avut timp să o citești. Atunci și tu ai refuzat o comoară, ai ignorat-o. Dar nu uita că a disprețui lucrările cele mai prețioase, a trece cu vederea adevărurile cele mai valoroase, a neglija cea mai mare comoară este cea mai mare pierdere! Psalmistul exaltă: „Mă bucur de cuvântul Tău ca unul care găsește o pradă mare“ (Psalmul 119.162). El știa cât de prețioasă este această comoară. Haideți să pornim și noi pe urmele psalmistului, pentru a ne bucura împreună de această comoară, Biblia!

Citirea Bibliei: Ezechiel 18.1-18 · Psalmul 119.145-160

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 1:1-18https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Cartea Iosua ne introduce împreună cu Israel în ţara promisiunii pentru a o lua în stăpânire. Un nou conducător îi ia locul lui Moise: Iosua, pe care îl cunoaştem deja, pentru că l-am văzut, om tânăr, războinic (Exod 17.9, 10), discipol (Exod 33.11), slujitor (Numeri 11.28), martor (Numeri 14.6 …). După lungi ani de pregătire în pustiu, este chemat acum la o responsabilitate imensă. Când preia această sarcină este încurajat încă o dată de Domnul (v. 6, 7, 9) şi de fraţii săi (v. 18), cu acest îndemn: „Cartea aceasta a legii (pentru noi întregul Cuvânt al lui Dumnezeu) să nu se depărteze din gura ta şi să cugeţi asupra ei zi şi noapte …“. Astfel va fi secretul izbânzii prosperităţii sale spirituale… şi al nostru (v. 8 sf.).

Cartea Iosua ilustrează adevărurile prezentate în Efeseni. Asemeni fiilor lui Israel în vederea cuceririi Canaanului, cei credincioşi trebuie să se angajeze în lupte spirituale pentru a se bucura de locurile cereşti. Şi lor li se spune ca şi lui Iosua: „Întăriţi-vă în Domnul, … staţi deci în picioare …“ (Efeseni 6.10, 14 nota b).

Moise Îl reprezintă pe Domnul Hristos conducându-i pe ai Săi afară din lume. Iosua este un simbol al Duhului lui Isus (acelaşi nume în ebraică) introducându-i pe credincioşi în cer împreună cu El.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MAI UȘOR, MĂMICO! | Fundația S.E.E.R. România

„Eu spun fiecăruia dintre voi… să aibă simţiri cumpătate despre sine…” (Romani 12:3)

Se spune că un câine bătrân și obosit, a intrat în grădina unei femei. Uitându-se la el, femeia și-a dat seama că arăta ca un câine de casă și cu siguranță avea un cămin. Câinele a urmat-o înăuntru, pe hol, și a adormit imediat. Două ore mai târziu, el s-a dus la ușă și ea i-a dat drumul afară. A doua zi s-a întors, și-a reluat poziția și a dormit câteva ore. Acest lucru a continuat timp de o săptămână. Curioasă, femeia i-a prins acest bilet de zgardă: „În fiecare după-amiază, câinele tău vine la mine acasă pentru un pui de somn.” A doua zi, câinele a apărut cu un bilet pe care scria: „Bietul de el, locuiește într-o casă cu zece copii, și se pare că are nevoie de puțină liniște. Pot să vin și eu cu el mâine?”

Serios acum, dacă ești mamă, cu mulți copii, probabil că te poți identifica cu această situație! Carla Barnhill, autoarea cărții „Mitul mamei perfecte”, scria: „Pur și simplu nu mai pot! Nu mai pot continua să încerc să fiu SuperMamă. Nu eram chiar atât de pricepută la început. Am încercat să fiu combinația perfectă de mamă devotată, soție iubitoare și creștină puternică – și am eșuat lamentabil. Dar chiar dacă aș fi fost capabilă să reușesc să fac toate acestea, nu sunt convinsă că vreuna dintre noi trebuie să facă așa ceva; noi nu trebuie să impresionăm sau să urmăm niște reguli la întâmplare despre cum ar trebui să fie o mamă.

Harul înseamnă că noi deja contăm pentru Cel care contează cel mai mult, Dumnezeul nostru bun, iubitor și plin de har! Așa că, haideți să ne scoatem „pelerinele”, să dăm jos aureolele, să renunțăm la medalii și să ne permitem să fim mamele (uneori cu lipsuri, alteori minunate) pe care le-a creat Dumnezeu să fie!” Cu alte cuvinte: să ai simţiri cumpătate despre tine. Deci, ia-o mai ușor, mămico!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
24 nov. 2024

24 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Faceți aceasta spre amintirea Mea.

1 Corinteni 11.24https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Dacă Domnul Isus Hristos a instituit Cina, dacă Duhul Sfânt i-a călăuzit pe creștini să o celebreze și dacă El ne-a oferit și nouă explicația ei, cine suntem noi ca să așezăm ideile noastre în opoziție cu Dumnezeu? Fără îndoială, Cina Domnului trebuie să fie o taină spirituală lăuntrică pentru toți aceia care iau parte la ea; dar ea este, de asemenea, și un lucru exterior, literal și material. Este pâine și vin în mod literal; mâncăm și bem în mod literal. Dacă cineva tăgăduiește acest lucru, noi am putea, pe aceeași bază, să tăgăduim că există, în mod literal, un popor strâns laolaltă. Nu avem dreptul să explicăm Scriptura după astfel de criterii. Este datoria noastră fericită și sfântă să ne supunem Scripturii, să ne plecăm în mod absolut înaintea autorității ei divine.

Nu este vorba doar de supunere față de autoritatea Scripturii, deși ea este cu totul sigură, iar acest lucru l-am dovedit pe deplin, prin numeroasele citate din Cuvântul divin. Această primă dovadă ar putea fi, în ea însăși, suficientă pentru o minte evlavioasă. Însă este mai mult decât atât. Este un răspuns al dragostei, care vine din inima creștinului și care răspunde dragostei inimii lui Hristos. Oare acest lucru să nu aibă nicio valoare pentru noi? Nu trebuie să căutăm și noi, într-o cât de mică măsură, să ieșim în întâmpinarea dragostei inimii Lui? Dacă binecuvântatul și minunatul nostru Domn a rânduit pâinea și vinul la Cină, ca amintire a trupului Său dat și a sângelui Său curs, dacă a rânduit să mâncăm din pâine și să bem din pahar, în amintirea Lui, nu trebuie ca noi, cu o afecțiune vie, să răspundem dorinței dragostei Lui? Cu siguranță că niciun creștin sincer nu va pune la îndoială acest lucru. Ar trebui să fie bucuria inimilor noastre să ne strângem în jurul Domnului nostru iubitor și să ne amintim de El, în felul pe care El l-a rânduit – să vestim moartea Lui până El va veni. Este cu totul minunat să ne gândim că El caută un loc în amintirea unor astfel de inimi cum sunt cele ale noastre; și ar fi trist, într-adevăr, dacă noi, indiferent din ce motive, am neglija tocmai praznicul de care El Și-a legat Numele Său prețios.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnul a zis Domnului meu: „Stai la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale“.

Psalmul 110.1

Smerirea și înălțarea Domnului Isus

Psalmul 110, care vorbește profetic despre Domnul Isus, se deschide cu perspectiva locului pe care Dumnezeu I l-a dat Omului Isus Hristos după ce lucrarea de răscumpărare a fost împlinită. Este locul de onoare, la dreapta Sa! Această înălțare a Domnului nostru este răspunsul lui Dumnezeu la smerirea Sa profundă. Cel care nu a încetat să fie Dumnezeu a devenit Om. A luat chipul unui Rob, ajungând în mod conștient într-o poziție de dependență și de ascultare. S-a umilit, a luat asupra Sa condamnarea oamenilor și, în cele din urmă, a murit pe crucea de la Golgota ca Om nevinovat și totuși condamnat.

Dumnezeu este însă dintotdeauna preocupat de gloria Fiului Său. Oamenii pot gândi ce vor despre Isus. Dar Dumnezeu L-a onorat și L-a glorificat. Astfel, Filipeni 2, după ce descrie calea de smerire a Mântuitorului nostru, adaugă: „De aceea și Dumnezeu L-a înălțat foarte sus“. Și El dorește ca oamenii de asemenea să-L onoreze pe Fiul Său. Prin locul cel mai înalt pe care Dumnezeu l-a acordat Domnului Isus ca Om, El I-a asigurat stăpânirea asupra universului. Astfel, Domnul înviat a spus: „Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer și pe pământ“. Când Dumnezeu îi va pune pe toți dușmanii acestui Domn înălțat ca așternut al picioarelor, atunci Fiul Omului, odinioară respins, disprețuit și răstignit, va ocupa propriul tron în Ierusalim și din acel loc va conduce tot pământul. Gloria și onoarea, pe care Dumnezeu I le-a atribuit Fiului Său ca Om, vor fi văzute atunci de toți și orice genunchi se va pleca înaintea Lui.

Citirea Bibliei: Ezechiel 17.1-24 · Psalmul 119.129-144

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 34:1-12https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Moise petrecuse patruzeci de ani la Faraon, patruzeci de ani la Ietro în şcoala lui Dumnezeu, în sfârşit, patruzeci de ani în pustiu, conducându-l pe Israel. Avusese la început „priveliştea minunată“ a rugului. Apoi, prin credinţă, „a stăruit, ca văzându-L pe Cel nevăzut“ (Evrei 11.27). Cu un ochi care „nu se întunecase“ (v. 7), omul lui Dumnezeu, sfârşindu-şi cursa, contemplă admirabila panoramă a ţării lui Emanuel.

Urmează apoi momentul când, potrivit cuvintelor sale din Psalmul 90.3, la porunca lui Dumnezeu, omul se întoarce în ţărână. Dar Domnul îl onorează pe slujitorul Lui drag, ocupându-Se El Însuşi de înmormântarea sa (v. 6). De atunci, Moise face parte dintre martorii credinţei care aşteaptă gloria promisă, bucurându-se deja în totul de prezenţa Celui care este răsplata desăvârşită (Matei 17.3). Ce este pierderea ţării faţă de acest câştig?

Fie ca, la sfârşitul acestei părţi a Bibliei, cuprinzând cele cinci cărţi ale lui Moise (sau Pentateucul), fiecare dintre noi să fi avansat în cunoştinţa Domnului! „Moise … a scris despre Mine“, le va spune Domnul Isus iudeilor (Ioan 5.46). Pe cine Altcineva decât pe El Însuşi L-am descoperit noi traversând atâtea umbre şi imagini în această bogată porţiune a Cuvântului lui Dumnezeu?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

O PROVOCARE PENTRU ȘAPTE ZILE | Fundația S.E.E.R. România

„Faceţi toate lucrurile fără cârtiri…” (Filipeni 2:14)

Unele tipuri de cancer, cum ar fi cancerul de piele, sunt mai evidente și se pot îndepărta. Apoi, există tipul de cancer care crește nedetectat și care distruge organismul. Să știți că și cârtirea funcționează cam după același tipar; ea are un impact asupra sănătății tale și îți sabotează victoria. Apostolul Pavel ne-a lăsat acest imperativ: „Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli.”

Dr. Ann Shorb (fondatoare a organizației creștine „Servicii creștine de consiliere și educație”, autoare a unei serii de devoționale săptămânale cu titlul „O lumină pe cărarea mea”) scria: „Dacă îți dai seama că ai sentimente negative și că te simți deprimat, ascultă ce se spune în jurul tău. Auzi multe nemulțumiri și cârteli? Oamenii cu care îți petreci timpul își exprimă în mod constant gânduri și sentimente descurajante? Sau tu ești cel care cicălește și se plânge? De multe ori devenim cel mai rău dușman al nostru, dezvoltând atitudini de mânie sau de amărăciune. Gândurile și atitudinile tale sunt alegerea ta. Unde îți este mintea depinde de tine! Citește cu atenție și urmează ceea ce a scris apostolul Pavel cu privire la eliminarea aspectelor negative și la adoptarea celor pozitive (în Coloseni 3:1-15 și Efeseni 4:20-32). Recunoaște că există probleme în jurul tău, dar nu te gândi la ele. Fă tot ce poți pentru a remedia situația în care ești tu implicat. Ține minte: nu-i poți schimba pe alții, ci doar pe tine și atitudinea ta. Găsește aspectele pozitive. Concentrează-te pe acestea și fii recunoscător că Dumnezeu promite să fie cu tine în momentele grele. Folosește versete din Biblie, devoționale și materiale inspiraționale pentru a te reorienta, când gândirea ta începe „s-o ia în jos”!

Schimbându-ți gândirea îți schimbi perspectiva, iar schimbându-ți perspectiva – îți schimbi viața!” Pentru unul, lumea poate părea pustie; pentru altul, aceeași lume pare bogată și interesantă. Ceea ce vezi depinde în principal de ceea ce cauți. Hotărăște-te să nu te plângi timp de o zi! Apoi, te rugăm să accepți provocarea noastră de a nu te plânge timp de o săptămână… Vei fi uimit de cât de bine te vei simți!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
23 nov. 2024

23 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Ucenicii deci s-au întors la ei acasă. Dar Maria stătea afară lângă mormânt și plângea.

Ioan 20.10,11 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Ucenicilor le lipsea nu doar înțelegerea divină, pe care o dă Cuvântul, ci și o inimă care să fie întreagă pentru Hristos, care să facă din El Obiectul suprem al sufletului. Cu Maria lucrurile stăteau cu totul altfel. Și ei îi lipsea înțelegerea, dar dragostea ei era de așa fel, încât ea se gândea doar la Hristos. Ea nu își mai putea găsi odihna și locul într-o lume din care El este absent. Astfel că citim: „Maria stătea afară lângă mormânt și plângea“. Dragostea o transformase într-o femeie singuratică și cu inima frântă. Dacă Hristos nu mai era, atunci nu mai era nimic pentru Maria. Însă, în acest loc de afară, ea Îl găsește pe Hristos, iar El o conduce într-o relație nouă și cerească. Dragostea față de Hristos o desprinde de această lume și, prin legătura cu El, ea este condusă într-o altă lume.

În singurătatea ei, ea privește în mormânt și îi vede pe cei doi îngeri, care îi spun: „Femeie, de ce plângi?“. Absorbită cu meditarea la Hristos, ea nu exprimă nicio surpriză la vederea acestor ființe angelice și afirmă, nu cum le spusese ucenicilor: „L-au luat pe Domnul“, ci: „L-au luat pe Domnul meu“. Orice ar fi putut gândi alții despre Isus, Maria afirmă cu toată încrederea dragostei: «El este al meu».

Unui astfel de credincios Îi face plăcere Domnului să Se descopere pe Sine. Întorcându-se, ea vede pe Unul despre care crede că este grădinarul, iar Acesta o întreabă: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți?“. Fără a-I menționa numele Celui pe care Îl caută, ea răspunde: „Domnule, dacă tu L-ai luat de aici, spune-mi unde L-ai pus, și eu Îl voi lua“. Cu inima plină de Hristos, ea presupune că toți ar trebui să știe la cine se referă. Deodată, Domnul Se descoperă pe Sine Însuși cu un cuvânt, spunând: „Maria!“. Astfel că, așa cum a făcut adesea în această Evanghelie, Păstorul Își cheamă oile pe nume, iar oaia, auzind glasul Lui, Îl recunoaște cu mare plăcere pe Stăpânul ei.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Slujiți-le nu numai când sunteți sub ochii lor, ca și cum ați vrea să plăceți oamenilor, ci ca niște robi ai lui Hristos, făcând din inimă voia lui Dumnezeu. Slujiți-le cu bunăvoință ca Domnului, și nu ca oamenilor.

Efeseni 6.6,7

Lucra cu hărnicie

Era dimineața devreme și afară era încă întuneric. În timp ce așteptam autobuzul, priveam cum un bărbat de pe cealaltă parte a străzii pustii curăța de zor, la acea oră matinală, suprafețele mari de sticlă de la intrarea unui hotel. Aplica energic un agent de curățare, îndepărta petele și ștergea sticla până era uscată. Nimeni nu stătea să-l supravegheze și, în plus, în cursul zilei un număr mare de oaspeți ai hotelului vor trece pragul acelor uși de sticlă și le vor murdări din nou. Cu toate acestea, bărbatul lucra cu cea mai mare grijă pentru a se asigura că ușile de sticlă deveneau impecabil de curate. Aceasta m-a impresionat.

„Ce lecție pentru noi toți care suntem creștini!“, m-am gândit. Toată activitatea noastră ar trebui să fie caracterizată de o înaltă etică profesională. Chiar dacă nimeni nu ne observă și nimeni nu ne laudă munca, ar trebui să facem tot ce putem mai bine, ca și cum lucrul ar fi pentru Domnul Isus. Eforturile noastre ar trebui să izvorască nu din dorința de a câștiga aprobarea oamenilor, ci din conștiența profundă că suntem „slujitori ai lui Hristos“.

Ceea ce contează în ochii Domnului nu este importanța muncii noastre, ci felul în care lucrăm. Acesta este un gând încurajator pentru cei a căror muncă nu atrage prea multă atenție. Cu siguranță, Domnul Isus ia aminte la credincioșia și la dedicarea noastră. El ne va da mereu siguranța și bucuria că Îi suntem pe plac, atunci când facem voia Sa din toată inima.

Citirea Bibliei: Ezechiel 16.35-63 · Psalmul 119.113-128

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 33:13-39https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Tot ceea ce este „cel mai preţios“ trebuie să fie pentru Iosif, simbol al Domnului Hristos. De cinci ori vom întâlni această expresie. Totuşi nimic nu este mai de preţ pentru Domnul Isus decât dragostea Bisericii Sale, a răscum­păraţilor Săi. Cel care a fost „despărţit de fraţii Săi“ (Geneza 49.26) a rămas „despărţit dintre fraţii săi“ (v. 16). În virtutea suferinţelor lui din groapă şi din închisoare, apoi a gloriei sale în Egipt, Iosif ocupă pe drept această poziţie deosebită. Tot astfel este şi cu Domnul Isus. Nimeni nu L-a putut însoţi pe acel drum grozav al Calvarului. A fost singur pe cruce. De aceea Dumnezeu I-a dat pentru totdeauna un loc deosebit: El L‑a înălţat foarte sus“, „I-a dăruit un Nume care este mai presus de orice nume“, L-a „uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarăşii Săi“ (Filipeni 2.9; Psalmul 45.7).

Ca într-un minunat tablou, împărăţia de o mie de ani a Domnului Hristos este evocată prin binecuvântările seminţiilor. Spre deosebire de ceea ce a pronunţat Iacov, acestea nu cuprind nici o învinuire, nici o restricţie. Această a doua listă nu are totuşi trecută o persoană. Aţi remarcat-o? Este vorba de Simeon, odinioară asociat cu Levi în aceeaşi condamnare (Geneza 49.5). Levi, obiect al harului, este binecuvântat din plin. Dar Simeon, unde este el? Este o problemă serioasă! Numele vostru este el în Cartea Vieţii?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TRĂIEȘTE CUVÂNTUL! | Fundația S.E.E.R. România

„Am mai multă pricepere… căci păzesc poruncile Tale.” (Psalmul 119:100)

Un pastor și autor creștin spunea: „Cuvintele tipărite pe paginile Bibliei sunt mărturia revelației vii și active a Dumnezeului creației și-al mântuirii, a Dumnezeului iubirii care a devenit Cuvântul făcut trup în Isus – și ar fi bine să nu uit acest lucru. Dacă în citirea Bibliei pierd contactul cu această trăire, dacă nu reușesc să-L ascult pe acest Isus viu, să mă supun suveranității Sale și să răspund iubirii Sale, devin arogant în cunoașterea mea și impersonal în comportamentul meu. Un mare rău se face vieții creștine prin citirea defectuoasă a Bibliei.”

Așadar, nu este suficient să citești zilnic Cuvântul lui Dumnezeu, ci trebuie să fii consecvent în a pune în practică învățăturile și principiile sale. Psalmistul exclamă: „Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea. Poruncile Tale mă fac mai înţelept decât vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine. Sunt mai învăţat decât toţi învăţătorii mei, căci mă gândesc la învăţăturile Tale. Am mai multă pricepere decât bătrânii, căci păzesc poruncile Tale. Îmi ţin piciorul departe de orice drum rău, ca să păzesc Cuvântul Tău. Nu mă depărtez de legile Tale, căci Tu mă înveţi. Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea! Prin poruncile Tale mă fac mai priceput, de aceea urăsc orice cale a minciunii. Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.” (Psalmul 119:97-105).

Biblia devine un cuvânt viu atunci când te hotărăști să trăiești în fiecare zi în conformitate cu principiile și preceptele sale. Așa că, trăiește conform Cuvântului lui Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
22 nov. 2024

22 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că, dacă aceasta este voia lui Dumnezeu, mai bine să suferiți făcând binele, decât făcând răul; pentru că și Hristos a suferit o singură dată pentru păcate, Cel drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă la Dumnezeu, fiind omorât în carne, dar făcut viu în Duh.

1 Petru 3.17,18https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Se poate să fie potrivit cu voia lui Dumnezeu ca noi să suferim, dar suferim noi oare pentru că am făcut binele, sau pentru că am făcut răul? În cel de-al doilea caz, suferința poate fi rânduită de Dumnezeu pentru disciplinarea noastră; în primul caz, suferința ne face părtași la umblarea lui Hristos aici, pe pământ. Această umblare a lui Hristos L-a adus în situația de a suferi o singură dată pentru păcate (fără a vorbi despre o viață în care fiecare pas era o suferință), El, Cel Drept (acesta este caracterul Său absolut), pentru cei nedrepți (acesta este caracterul nostru, la fel de absolut), ca să ne aducă la Dumnezeu. Avem aici scopul tuturor suferințelor Sale.

Ne este dată puterea de a suferi pentru că facem binele; și El a făcut acest lucru în perfecțiunea Sa absolută; dar numai El putea să sufere pentru ca noi să fim împăcați cu Dumnezeu și să devenim copii ai lui Dumnezeu. Lucrarea Lui în favoarea noastră are două laturi:

1. El a fost omorât în carne; El a trecut prin condamnarea absolută care ni se cuvenea pentru păcatele noastre și care nu se putea termina decât prin moarte. Dar El a trecut în partea cealaltă a condamnării:

2. El a fost făcut viu prin Duhul. Duhul L-a găsit pe acest Om în moarte și I-a dat viața, o viață care a triumfat pentru totdeauna asupra morții și asupra păcatelor!

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Toți, fără excepție, au început să se scuze.

Luca 14.18

Nicio scuză nu va rezista!

Este o listă lungă cu posibile scuze pentru respingerea Domnului Isus. Dar, având în vedere că este vorba despre o problemă de viață și de moarte, toate acestea nu au, de fapt, nicio valoare.

    Ți-e teamă de ceea ce vor gândi semenii despre tine timp de cel mult 80 de ani? – Nu te preocupa de aceasta, pentru că este pentru scurt timp în comparație cu o veșnicie fără sfârșit! Preocupă-te în schimb de ceea ce va gândi Dumnezeu despre tine o veșnicie!

    Ți-e teamă că, dacă te decizi pentru Isus, va trebui să renunți la lucruri presupuse importante? – Isus îți poate da mai mult decât toate lucrurile pe care ți le oferă lumea!

    Ți-e teamă că va trebui să renunți la comportamentul tău păcătos? – Mai bine să nu mai păcătuiești și să fii mântuit, decât să rămâi într-o stare păcătoasă și să ajungi în iad!

    Te temi că prietenii sau chiar familia te vor evita? – Isus promite să te primească în familia lui Dumnezeu cu milioane de „membri ai familiei“ care îți vor fi alături.

    Pur și simplu nu vrei să recunoști în fața lui Isus că ești păcătos și pierdut? – Din moment ce este o chestiune de viață și de moarte, acest mod de gândire este riscant. La doctor recunoști că ești bolnav și că ai nevoie de ajutor.

Da, ai nevoie de Isus, pentru că nicio scuză nu va rezista!

Citirea Bibliei: Ezechiel 16.1-34 · Psalmul 119.97-112

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 33:1-12https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Fiind pe punctul de a părăsi poporul, omul lui Dumnezeu lasă să vorbească afecţiunile sale. Nu mai este ceasul îndemnurilor; îşi ia rămas bun de la cei pe care îi iubeşte, ultimul său mesaj fiind o bi­necuvântare (com­pară cu Luca 24.50). Moise este un demn reprezentant al Dumnezeului care „iubeşte popoarele“ şi care îi ţine pe „toţi sfinţii Săi“ în mâna Sa (v. 3). Asigurare completată cu promisiunea Domnului Isus: „Nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu“! (Ioan 10.29).

Comparând această binecuvântare a lui Moise cu cea a lui Iacov din Geneza 49, observăm câteva diferenţe pline de învăţăminte pentru noi. După mărturia tatălui său, Levi era un om violent, crud. Dumnezeu, privind spre credincioşia fiilor săi (Ex. 32.26), a făcut din el „bărbatul evlavios“ al său (v. 8) şi i-a dat în grijă sanctuarul. De partea sa, Beniamin fusese numit „un lup răpitor“ (Geneza 49.27). Prin har, el devine „preaiubitul Domnului“ (v. 12) şi acest „lup“ va ocupa locul oii regăsite, pentru că se spune: „el va locui între umerii Săi“ (v. 12; Luca 15.5). Atât de «completă» este transformarea pe care o produce Evanghelia în cel care o primeşte! Aceasta a fost experienţa unui Saul din Tars care a făcut parte tocmai din această seminţie a lui Beniamin şi care, din prigonitor îndârjit, a devenit martor şi slujitor credincios al Domnului (1 Timotei 1.12, 13).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎMPLINEȘTE CUVÂNTUL! | Fundația S.E.E.R. România

„Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători…” (Iacov 1:22)

Un autor creștin a scris: „Din cuvântul latinesc pentru „ascultare” (auditum) își trage rădăcina cuvântul „audit” (verificare). Când auzi o prelegere, tu preiei o mulțime de informații, dar… ce faci cu ele? Nu ai teme pentru acasă de făcut… sau, dacă le faci, nu urmează să fie verificate și notate. Nu dai teste și nici nu primești vreo apreciere.

Același lucru este valabil și în viața noastră spirituală: nu primești aprecieri pentru că auzi Scriptura; trebuie s-o pui în practică. Fiecare cuvânt din Scriptură trebuie tradus prin ascultare și trăire. În lumea occidentală, se face o distincție între a ști și a face. Dar nu exista o astfel de distincție în gândirea iudaică antică.

A cunoaște însemna a face și a face însemna a cunoaște. Dacă nu făceai un lucru, nu-l cunoșteai cu adevărat. Așadar, cunoașterea nu este suficientă. Adevărul trebuie transpus în viață!” În epistola lui Iacov citim: „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri. Căci, dacă ascultă cineva Cuvântul şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era. Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” (Iacov 1:22-25).

Dumnezeu nu te binecuvântează pentru ceea ce știi, ci pentru ceea ce faci în legătură cu ceea ce știi. Așadar, de fiecare dată când dai peste un verset care simți că te îndeamnă să faci un anumit lucru, pune-l în practică chiar în acea zi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
21 nov. 2024

21 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Vestea despre ascultarea voastră a ajuns la toți. Mă bucur deci de voi, dar doresc să fiți înțelepți față de bine și simpli în ce privește răul. Iar Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satan sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Hristos fie cu voi. Amin.

Romani 16.19,20https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Oamenii acestei lumi caută ca, prin preocuparea cu răul, să se păzească de înșelăciune și de minciună. Cu cel credincios, lucrurile stau altfel; el cunoaște înțelepciunea de sus, care „este întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, nepărtinitoare și neprefăcută“ (Iacov 3.17).

Pe el nu-l interesează să cunoască diferitele înfățișări și nuanțe ale răului, ci el este simplu în ce privește răul, „prunc la răutate“ (1 Corinteni 14.20), dar „înțelept față de bine“. Preocupat cu binele, auzind vocea Bunului Păstor și ascultând cu atenție învățăturile bune ale Duhului lui Dumnezeu, el merge în pace pe drumul pe care Domnul său a mers mai înainte, calea despărțirii sfinte și a bunătății și a înțelepciunii divine. Cunoaște această cale și nu are nevoie să cunoască vreo alta. Știe bine că încă se găsește pe scena răului, unde domnește Satan și unde răul triumfă atât de des, dar știe și că puterea lui Satan a fost frântă la cruce și aude cu bucurie că Dumnezeul păcii, a Cărui credincioșie ține veșnic, „va zdrobi în curând pe Satan sub picioarele noastre“.

În curând – auzi, suflete al meu, și bucură-te! Dacă Dumnezeu, în harul Său, a amânat până astăzi venirea judecății, Judecătorul stă la ușă, Mântuitorul vine curând! Iar până atunci, harul Domnului tău Isus Hristos va fi cu tine în toate zilele (versetul 20). Nu uita aceasta!

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți nevoie de toate aceste lucruri.

Matei 6.32

Dumnezeu răspunde la rugăciune

La vechiul armoniu (instrument muzical asemănător pianului) al familiei Modersohn nu se mai putea cânta, iar ei nu își permiteau unul nou.

Așa că tatăl, Ernst Modersohn (1870-1948), le-a dat un sfat copiilor săi: „Spuneți-I Domnului Isus! Dacă El consideră că este necesar, ni-l va da“. Și copiii au început să se roage. „Doamne Isuse, Te rugăm, dă-ne un armoniu nou.“

Dintr-odată s-au petrecut lucruri cu totul surprinzătoare. În timpul unei călătorii în luna noiembrie, o femeie i-a înmânat pastorului Modersohn o bancnotă de 20 de mărci pentru copiii săi; așa ceva nu se mai întâmplase niciodată!

Când domnul Modersohn s-a întors acasă, soția sa i-a arătat o scrisoare tocmai sosită care conținea 200 de mărci. Pentru cine erau banii? Din nou pentru copiii lor! Mâna Domnului era la lucru!

Ernst Modersohn a comandat cu mare discreție un nou instrument, care costa 225 de mărci. Așadar, mai lipseau doar 5 mărci. Dar Dumnezeu a purtat de grijă și pentru aceștia și pentru costurile de transport!

Ce bucurie când copiii au văzut noul armoniu! Tatăl le-a spus: „Copii, dacă vă veți îndoi vreodată în viață de faptul că Dumnezeu răspunde la rugăciuni, atunci acest instrument să vă amintească mereu că Dumnezeu răspunde la rugăciune!“.

Citirea Bibliei: Ezechiel 14.12-15.8 · Psalmul 119.81-96

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 32:34-52https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Versetele care încheie cântarea lui Moise amintesc de faptul că Dumnezeu este suveran, că este „Acelaşi“ şi că, în consecinţă, ne putem aştepta ca El să aibă ultimul cuvânt. Care este acest cuvânt final? Răzbunarea pentru vrăjmaşii de mult nepedepsiţi, dar şi iertarea pentru poporul Său, împreună cu care se vor bucura naţiunile tot timpul mileniului (v. 43).

Moise încheie învăţăturile sale printr-un ultim îndemn la ascultare: „Puneţi-vă la inimă “ cuvintele acestea, ale legii acesteia, „este viaţa voastră“ (v. 46, 47; Isaia 55.3; Proverbe 4.13 şi 7.2). Unii tineri gândesc că, pentru „a-şi trăi viaţa“, trebuie să lase deoparte orice îndrumare şi mai ales pe cea a lui Dumnezeu. Aceste versete afirmă, iar experienţa noastră confirmă, că a te pleca sub jugul binecuvântat al Domnului înseamnă de fapt „a apuca“ ceea ce este „adevărata viaţă“ (1 Timotei 6.19).

Instrucţiunile lui Moise au luat sfârşit. Ca un adevărat mijlocitor, el a vorbit Domnului despre popor şi poporului despre Domnul. Acum avea să părăsească poporul. Evrei 13.7 ne îndeamnă să ne amintim de conducătorii credincioşi care ne-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu. Mulţi dintre aceştia nu mai sunt printre noi. Totuşi, autorul epistolei adaugă: „Isus Hristos este acelaşi, ieri şi azi şi în veci“ (Evrei 13.8; comparaţi cu v. 39).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SURPĂ ÎNTĂRITURILE! | Fundația S.E.E.R. România

„Armele cu care ne luptăm noi… sunt… întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.” (2 Corinteni 10:4)

Când Biblia vorbește despre o întăritură, ea se referă la o zonă din viața ta care este controlată de o gândire greșită. Iar acea întăritură va atrage oameni care gândesc la fel și care se hrănesc din ea. Dar există o veste bună: Dumnezeu poate și vrea să-ți descopere „întăriturile” din viața ta, precum și ceea ce le-a cauzat. Unii dintre noi sunt preocupați obsesiv de bani, pentru că au crescut în vremuri grele, în lipsuri, și nu-și doresc ca să experimenteze asta și copiii și familia lor. Prin urmare, sunt înclinați să depindă mai mult de ei înșiși decât de Dumnezeu.

Când vine vorba de bani, noi îi economisim, îi ascundem, îi păstrăm… dar ne este teamă să-i investim. Și pentru că ne e teamă să-i „semănăm”, ratăm însăși recolta care ne-ar rezolva problema! „Așadar, ce pot face cu întăritura mea?”, poate că întrebi… Atac-o – folosind Cuvântul lui Dumnezeu! Nu trebuie să accepți tot ce-ți vine în minte, poți discerne și poți alege! Dacă un gând se aliniază la Cuvântul lui Dumnezeu, acceptă-l; dacă nu, respinge-l! Când Satan vine împotriva ta, nu sta cu mâinile încrucișate, spunând: „Aș vrea să mă lase în pace. N-am chef de luptă astăzi!” Dacă faci asta, el te va „înghiți” (vezi 1 Petru 5:8)!

Apostolul Pavel descrie Biblia ca fiind „sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu” (Efeseni 6:17). Ai înțeles ce-nseamnă asta? Că Duhul Sfânt care locuiește în tine va mânui sabia Scripturii pentru tine – desigur, dacă tu ți-ai făcut partea, adică ai strâns Cuvântul lui Dumnezeu în inima ta! Vrei să dobori întăriturile din viața ta?

Reprogramează-ți mintea cu adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
20 nov. 2024

20 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Mai bine doi decât unul, pentru că au o bună răsplată pentru truda lor … și o funie împletită în trei nu se rupe ușor.

Eclesiastul 4.9,12https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Aceste versete sunt de obicei citite la nunți, însă este evident că Eclesiastul a avut în vedere un scop mai larg atunci când a scris despre diferitele relații și despre binecuvântările care decurg din ele.

În primul dintre ele, el vorbește despre trudă. Într-adevăr, este nevoie de trudă pentru a menține o relație în bune condiții. Acest lucru se aplică tuturor situațiilor de „sub soare“ în care ne-am putea afla, ca ființe omenești. Însă relațiile dintre cei credincioși trebuie însoțite de o trudă specială: relația de căsătorie, de familie, de adunare și cea legată de lucrarea Domnului.

În fiecare dintre aceste relații este necesar ca, din când în când, să ne aducem aminte de regulile biblice conform cărora trebuie să trăim și să lucrăm împreună. Și ce este de făcut atunci când se ivește o problemă? Trebuie ca unul dintre noi să ia inițiativa și să-l abordeze pe celălalt. Dacă au fost comise greșeli, dacă cineva s-a făcut vinovat față de altcineva, există întotdeauna calea mărturisirii și a iertării. Un astfel de efort va avea întotdeauna o bună răsplată.

Chiar dacă uneori pot apărea complicații, merită să nu străbatem drumul singuri. Se menționează de asemenea pericolul căderii. Cine nu cunoaște despre acest lucru? Cât de bine este deci să ai pe cineva care să te ridice! Iar într-o lume din ce în ce mai digitalizată și mai rece din punct de vedere moral, avem nevoie de căldura dragostei frățești. Nu trebuie să căutăm, așa cum a făcut Petru, căldura focului acestei lumi necredincioase (Ioan 18.18), ci căldura de care să ne bucurăm trebuie să fie cea a părtășiei celor credincioși.

Și să nu uităm că, în cele din urmă, „funia împletită în trei“ este cea care nu se rupe. Noi îi dezamăgim pe unii, iar alții ne dezamăgesc pe noi, însă dacă relațiile noastre sunt întemeiate în Domnul și sunt întărite de El, ele nu se vor rupe în perioade de criză.

F. Ulrich

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pe mai-marele paharnicilor l-a pus iarăși în slujba lui de paharnic … iar pe mai-marele brutarilor l-a spânzurat, așa cum Iosif le interpretase.

Geneza 40.21,22

Iosif – nevinovat printre infractori

Negustorii l-au dus pe Iosif în Egipt și l-au vândut ca sclav unui înalt funcționar de la curtea lui Faraon. Acolo a ajuns administratorul proprietăților acestuia. Dar apoi, pe nedrept, Iosif a fost acuzat și aruncat nevinovat în închisoare. Cu timpul a devenit confidentul tuturor deținuților. Într-o zi, alți doi infractori au fost aruncați în închisoare: mai-marele paharnicilor și mai-marele brutarilor lui Faraon. Noaptea au avut amândoi vise ciudate, pe care nu și le puteau explica. Iosif i-a încurajat să-i povestească lui visele. „Interpretările sunt ale lui Dumnezeu“, le-a spus el. – Uimitor! În exterior, viața lui Iosif părea lipsită de perspectivă, dar el a ținut cu tărie la ceea ce Dumnezeu îi arătase în tinerețe. Cu ajutorul lui Dumnezeu, Iosif le-a interpretat visele și ceea ce el profețise s-a împlinit: mai-marele paharnicilor a fost repus în funcție, iar mai-marele brutarilor a fost condamnat la moarte.

Regăsim în acest tablou al lui Iosif imagini din viața lui Isus: condamnat în mod nevinovat, numărat printre cei fărădelege și, în cele din urmă, răstignit între doi tâlhari. La fel ca în cazul mai-marelui paharnicilor și al mai-marelui brutarilor, cei doi tâlhari au avut direcții opuse: unul a intrat în „viață“, ajungând în Paradis, iar celălalt a intrat în „moarte“, așteptându-l judecata. Dar există și o diferență remarcabilă! Astfel, dacă Iosif este cel care îi spune paharnicului: „Adu-ți aminte și de mine“, în tabloul răstignirii vedem că tâlharul este cel care cere acest lucru: „Adu-Ți aminte de mine“. Și Hristos i-a dat mântuirea veșnică.

Citirea Bibliei: Ezechiel 14.1-11 · Psalmul 119.65-80

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 32:15-33https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Cântarea pe care au învăţat-o fiii lui Israel de la Moise nu avea, în mod trist, decât o singură strofă! Cea pe care am învăţat-o ieri împreună cu poporul, exceptând v. 5, Îl preamărea pe Dumnezeu. Să privim acum latura omului! Bogăţiile date de Domnul poporului Său, enumerate în v. 14, nu au făcut în final decât ca acesta să se îngraşe (v. 15). În loc să se alipească mai puternic de „Stânca mântuirii sale“, aducându-I grăsimea mieilor şi jertfe de băutură (v. 14), Israel L-a părăsit, L-a dispreţuit, L-a întărâtat şi, în final, L-a uitat (v. 15, 16, 18). Câtă nerecunoştinţă! Şi, cu toate acestea, nu ne asemănăm noi uneori cu acest popor mizerabil? Nu „ne … îngrăşăm“ noi în mod conştient cu belşugul cu care ne umple Tatăl nostru? Facem să prospere lucrurile noastre pământeşti, uitând să-I acordăm Domnului locul care Îi aparţine în viaţa noastră. Celor care sunt „bogaţi în veacul de acum“ li se porunceşte „să nu se încreadă în nesiguranţa bogăţiilor, ci în Dumnezeu, care ne dă toate din belşug, ca să ne bucurăm de ele“ (1 Timotei 6.17). Dacă fiii lui Israel ar fi avut înţelepciune, „ar fi cugetat la sfârşitul lor de la urmă“ (v. 29).

Să ne dea Domnul înţelepciunea să administrăm darurile Sale ca unii care avem să-I dăm socoteală la momentul întoarcerii Sale!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU TRĂI CA UN ÎNFRÂNT! | Fundația S.E.E.R. România

„Acum voi sunteți curați din pricina cuvântului pe care vi l-am spus.” (Ioan 15:3)

Cuvântul lui Dumnezeu este ca o rețetă de la medic. Nu trebuie să înțelegi cum acționează medicamentul, trebuie doar să continui să-l iei cu perseverență și încredere. Se întâmplă ceva uimitor atunci când te hrănești regulat cu Cuvântul lui Dumnezeu: ispita începe să-și piardă autoritatea, și puterea biruinței începe să-i ia locul. De fiecare dată când te întâlnești cu un verset ce devine real pentru tine, dorința ta pentru Cuvântul lui Dumnezeu crește. Dar asta înseamnă că trebuie să citești Biblia chiar și atunci când nu ai chef, când crezi că nu ai timp sau când ai impresia că nu scoți prea multe din ea! Biblia spune: „După cum ploaia şi zăpada se coboară din ceruri şi nu se mai întorc înapoi, ci udă pământul şi-l fac să rodească şi să odrăslească, pentru ca să dea sămânţă semănătorului şi pâine celui ce mănâncă, tot aşa şi Cuvântul Meu care iese din gura Mea nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele.” (Isaia 55:10-11).

Nu trebuie să experimentezi neapărat anumite senzații pentru a ști că puterea Cuvântului lui Dumnezeu lucrează în tine, pentru că el (Cuvântul) este viu și lucrător, într-adevăr, iar citirea Bibliei te va ține departe de păcat (așa cum păcatul te va ține departe de citirea Bibliei!).

Se pare că după ce a păcătuit cu Batșeba, David a scris: „Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” (Psalmul 119:11). Ai înțeles acum de unde îți extragi puterea pentru a trăi victorios? Domnul Isus a spus: „Acum voi sunteţi curaţi din pricina cuvântului pe care vi l-am spus.” Te-ai săturat să trăiești o viață de om învins? Atunci scaldă-ți mintea în fiecare zi în Cuvântul lui Dumnezeu, și lasă-l să curgă peste tine până când orice urmă de păcat și carnalitate este spălată.

Cuvântul de la Dumnezeu pentru tine este azi acesta: nu trăi ca un înfrânt!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries