Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “septembrie, 2024”

16 sept. 2024

16 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

El va bea din pârâu pe cale, de aceea va înălța capul.

Psalmul 110.7 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Deși Domnul a suferit atât de mult, nu numai pe cruce, ci și în umblarea Lui prin această lume, au existat totuși „pâraie“ care L-au înviorat pe cale. Să privim la câteva astfel de ocazii:

Maria, care a șezut la picioarele Lui, bucurându-se de cuvintele Lui (Luca 10.38-42), și care mai târziu I-a uns trupul cu un parfum foarte scump (Ioan 12.1-7); darul sărmanei văduve (Marcu 12.42-44); răspunsul femeii samaritene la fântână (Ioan 4.31,32); sutașul care a venit la El pentru robul său bolnav, insistând ca Domnul să spună doar un cuvânt pentru vindecarea lui (Matei 8.5-13); femeia canaanită, care I-a cerut s-o vindece pe fiica ei, deși nu avea niciun drept să ceară acest lucru (Matei 15.22-28); leprosul samaritean, singurul care s-a întors să-I mulțumească (Luca 17.16); Zacheu, care a dorit mult să-L vadă pe Domnul (Luca 19.2-10); mărturisirea lui Petru: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu“ (Matei 16.16).

Deși Hristos nu este în mod fizic aici, pe pământ, așa cum a fost atunci, nu avem oare și noi aceeași dorință de a înviora inima Lui? Sunt sigur că orice copil adevărat al lui Dumnezeu dorește acest lucru. Cum putem face aceasta? Prin acțiunile noastre față de El: să-L ascultăm și să ne închinăm Lui, ca Maria; să-I jertfim lucruri, ca văduva sărmană; să manifestăm credință, ca sutașul; să ne smerim, ca femeia canaanită; să-I fim recunoscători, ca leprosul samaritean; să-I dorim compania, ca Zacheu; să avem, ca Petru, o inimă deschisă, care să primească lucrurile lui Dumnezeu. Acestea sunt doar câteva moduri de a bucura inima Lui. Să-I facem cu toții bucurie Domnului și să onorăm Numele Lui!

                                                                                                                                                         A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ferice de omul care … își găsește plăcerea în legea Domnului … El va fi ca un pom sădit lângă niște pâraie de apă, care își dă rodul la timpul său și a cărui frunză nu se veștejește; tot ce începe duce la bun sfârșit.

Psalmul 1.1-3

Ca un pom sădit lângă niște pâraie de apă

Oricine știe că, pentru o bună creștere a unui pom, rădăcinile sunt de mare însemnătate. Ele extrag din pământ ceea ce este necesar vieții pomului, ca de exemplu apă, săruri minerale și substanțe organice. Cele ce se văd, tulpina și coroana, sunt rezultatul acestui proces nevăzut. Florile și fructele arată bogăția solului și lucrarea rădăcinilor.

Tot așa este cu omul: ceea ce citește, ceea ce îl preocupă, mediul său, ocupațiile din timpul liber, toate acestea sunt comparabile cu hrana pe care o asimilează pomul prin rădăcinile sale și au impact asupra comportamentului și gândirii omului. Fiecare dintre noi poate să aleagă în ce fel de „pământ“ își adâncește „rădăcinile“, pentru a-și hrăni duhul și sentimentele.

Credinciosul crește în omul dinlăuntru doar atunci când își ia hrană din pământul fertil pe care i-l oferă Cuvântul lui Dumnezeu. Acolo va găsi îndrumare și promisiuni care îi dau posibilitatea să se împotrivească atacurilor celui rău. Dar el trebuie să le caute în Biblie și să și le însușească. „Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta“ (Psalmul 119.11).

Dacă face aceasta cu perseverență, se va asemăna cu acel „pom roditor“ care și la bătrânețe este plin de suc și verde, ca să arate că Domnul este drept (Psalmul 92.14,15).

Citirea Bibliei: 1 Împărați 21.1-15 · Ioan 14.1-11

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 30:1-16

După jertfele obligatorii din capitolele 28 şi 29, găsim aici jurămintele prin care cineva se angaja spontan faţă de Domnul. Un bărbat, odată ce făcea un jurământ, trebuia neapărat să-l împlinească; aceasta însemna să-şi plătească sau să-şi achite jurămintele (Psal­mul 22.25; 116.14, 18). O femeie nu era la fel de responsabilă dacă trăia la tatăl ei sau cu soţul ei. Aceştia aveau dreptul să anuleze jurămintele cu care nu erau de acord.

Capitolul acesta aminteşte de îngâmfarea cu care poporul Israel s-a situat singur sub Lege, angajându-se să facă tot ce spusese Dumnezeu. „Mai bine este să nu promiţi – sfătuieşte Eclesiastul – decât să promiţi şi să nu împlineşti“ (Ecl. 5.5). Într-o manieră generală, cât de important este ca tot ce decidem noi să poată fi ratificat în cer, aprobat de Domnul! Iacov ne învaţă să punem toate planurile noastre sub rezerva: „Dacă Domnul va vrea şi vom trăi, vom face şi aceasta sau aceea“ (Iacov 4.15). Şi cu privire la jurămintele menţionate în v. 3, acelaşi scriitor îndeamnă: „Nu juraţi nici pe cer, nici pe pământ, nici cu vreun alt jurământ; ci «da» al vostru să fie «da» şi «nu» al vostru să fie «nu» …“ (Iacov 5.12; vezi şi Matei 5.33-37).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ȘI MUNCA TA (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!…” (Eclesiastul 9:10)

Cred că este foarte clar pentru oricine că mai toți oamenii din Scriptură munceau! Și majoritatea eroilor biblici au avut vocații laice: Isaac a „săpat fântâni”; Iacov a fost fermier; iar Iosif L-a slujit foarte bine pe Dumnezeu ca prim-ministru, în loc să înființeze o organizație non-profit pentru a face muncă de caritate. Daniel a fost un imigrant care a urmat versiunea babiloniană a Oxfordului și a ajuns prim-ministru. Lidia a fost o femeie de afaceri care obținea profit în domeniul textilelor. Dar desigur exemplul suprem privind modul în care Dumnezeu prețuiește munca este Isus tâmplarul. Mai mult de trei sferturi din viața Sa, El S-a ocupat de tâmplărie (dulgherie) confecționând scaune, mese și bănci, și fiind probabil implicat și în construcții. Cuvântul „tâmplar”, folosit de noi, provine din cuvântul grecesc tektón, de la care provine și cuvântul tehnologie și el vorbește despre înzestrarea unei persoane de a face lucrări din lemn sau din piatră. Biblia a fost scrisă de muncitori, despre muncitori și pentru muncitori. Munca a fost ideea lui Dumnezeu. De unde știm? Din Biblie: „Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului ca s-o lucreze şi s-o păzească.” (Geneza 2:15) Putem spune că primul om, Adam, a fost un peisagist. Identificând ceea ce ai fost chemat să faci în viață și dedicându-te pe deplin acelui lucru, ești la fel de „hirotonit” ca orice pastor care stă la amvon. Nu cred că este potrivit să folosim cuvântul „secular” atunci când vine vorba despre orice tip de muncă alta decât cea bisericească – pentru că Dumnezeu nu vede lucrurile așa. Orice muncă cinstită primește zâmbetul Său de aprobare. Când vine vorba despre muncă, lucrul pe care Dumnezeu îl pretinde de la tine este cuprins în aceste cuvinte: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
15 sept. 2024

15 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Cine este vrednic să deschidă cartea și să-i rupă pecețile?

Apocalipsa 5.2 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

În Apocalipsa 5 vedem gloriile Domnului Isus legate de răscumpărarea împlinită de El. Prin urmare, El este prezentat ca Mielul înjunghiat, aflat în mijlocul tronului. Auzim strigătul: „Cine este vrednic să deschidă cartea?“. În mâna lui Dumnezeu este o carte, care conține scopurile și planurile lui Dumnezeu cu privire la pământ. De aceea auzim această provocare: „Cine este vrednic?“. Ioan spune: „Am plâns mult“. Știa că el însuși nu era vrednic și aștepta să apară cineva care era cu adevărat vrednic. Avea să se înfățișeze vreun Iosif, vreun Moise, vreun Samuel sau vreun Ilie? Nu, căci niciun patriarh, preot sau profet nu era vrednic de așa ceva. Nici Petru, nici Pavel, nici Ioan însuși; de aceea a „plâns mult“. Ce s-a întâmplat apoi? Leul din seminția lui Iuda a biruit. Ioan se întoarce ca să-L vadă pe acest Leu și spune: „Iată, în mijlocul scaunului de domnie … stătea un Miel, care părea înjunghiat“. Îl vedem deci pe Isus, Mântuitorul!

Și ce vede cerul, atunci când Isus întinde mâna pentru a lua cartea? Vede semnele cuielor, care vorbesc despre moartea Sa pe cruce. Prin urmare, tot cerul se pleacă și cântă: „Vrednic ești să iei cartea și să-i deschizi pecețile, pentru că ai fost înjunghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, prin sângele Tău“.

Nimeni, în afară de Domnul Isus, nu este vrednic să reveleze tot gândul lui Dumnezeu, nici să împlinească scopurile Lui. Prin urmare, Domnul ia cartea. Ești sigur că vei fi cu El atunci când va lua cartea și-i va rupe pecețile? Dacă nu, atunci încotro te îndrepți? Ori ești un credincios menit gloriei, ori un păcătos menit iadului. Poate că vei spune că o astfel de gândire este foarte tranșantă. Da, este, însă este felul cum Dumnezeu gândește în această privință. Un credincios menit gloriei! Ce binecuvântare! Ce expresie minunată – un om menit pentru glorie, prin harul lui Dumnezeu!

W. T. P. Wolston

SĂMÂNȚA BUNĂ

N-avea nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile și înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne facă să-L dorim. El era disprețuit și părăsit de oameni.

Isaia 53.2,3

Au privit la înfățișare

Când israeliții cereau un împărat, ei și-au pus ochii pe un om „ales și frumos“ care „îi întrecea pe toți în înălțime de la umăr în sus“. Dar acest Saul a fost neascultător și nu a putut să salveze poporul, iar curând Dumnezeu avea să-l lepede ca împărat (1 Samuel 9.2; 15.23).

Când Dumnezeu a vrut să li-l dea pe David, om după inima Sa, a trebuit să-l prevină explicit pe profetul Samuel: „Nu te uita la înfățișarea și la înălțimea staturii lui“; dacă Dumnezeu nu l-ar fi avertizat, s-ar fi repetat aceeași greșeală (1 Samuel 16.7).

Când Dumnezeu L-a trimis pe Domnul Isus, pe propriul Său Fiu, cei mai mulți au fost orbi la frumusețea Sa morală, deoarece se așteptau la un Mesia conform propriilor idei. Da, El „a venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit“. Doar o rămășiță a putut spune: „Și noi am privit slava Lui, slavă ca a unicului Fiu din partea Tatălui“ (Ioan 1.11,14). Această rămășiță era formată din cei cărora Duhul Sfânt le deschisese ochii inimii pentru a-L vedea așa cum Îl vede Dumnezeu. Dar nici măcar ei nu au avut puterea să rămână cu El la sfârșitul călătoriei Sale pe pământ: „Atunci toți ucenicii L-au părăsit și au fugit“ (Matei 26.56). – Ce mult L-a afectat pe Domnul această atitudine a ucenicilor Săi!

Cum Îl privim noi pe Domnul Isus? Îi dăm cu adevărat Duhului lui Dumnezeu ocazia de a ne arăta frumusețea acestui Domn, astfel încât să-L „dorim“? Îl cinstim noi pe Cel care a fost odată disprețuit? Stăm noi alături de El când alții Îl „părăsesc“?

Citirea Bibliei: 1 Împărați 20.31-43 · Ioan 13.31-38

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 28:1-10; 29:1-16

În capitolele 28 şi 29, jertfele nu sunt clasificate după semnificaţia lor, ci în funcţie de situaţiile în care trebuia aduse. Să exersăm, iubiţi copii ai lui Dumnezeu, ca să facem din orice împrejurare o ocazie de a aduce mulţu­miri (1 Tesaloniceni 5.18).

Capitolul 29 se ocupă cu jertfele din luna a şaptea şi, începând cu v. 12, constatăm din zi în zi o diminuare a numărului taurilor aduşi ca jertfă. Aceasta sugerează perioadele din viaţa noastră în timpul cărora persoana lui Isus, dacă nu suntem atenţi, Îşi poate pierde, puţin câte puţin, valoarea pe care o are pentru sufletele noastre. Capitolul 29 îşi va avea împlinirea profetică în timpul împărăţiei de o mie de ani. Atunci mulţi se vor supune de nevoie autorităţii Domnului Isus Hristos (Psalmul 18.44), astfel că declinul general al aprecierii gloriilor lui Hristos va culmina cu revolta finală a lui Gog şi a lui Magog (Apocalipsa 20.7 …).

Să observăm contrastul dintre locul ocupat de arderea-de-tot (treisprezece tauri, paisprezece miei…) şi cel al jertfei pentru păcat: un singur ţap. Accentul este pus de fapt pe deplina şi necontenita satisfacţie pe care Dumnezeu o găseşte în Hristos: El este jertfa Lui, pâinea Lui, mireasma plăcută Lui (28.2).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PRIMA PORUNCĂ A LUI DUMNEZEU | Fundația S.E.E.R. România

„Umpleți pământul și supuneți-l…” (Geneza 1:28)

Primul lucru pe care Dumnezeu le-a zis lui Adam și Evei să-l facă a fost acesta: „umpleți pământul și supuneți-l”… Adam și Eva au fost izgoniți din Grădina Edenului pentru că nu au ascultat de Dumnezeu, dar El le spusese să „umple pământul, să-l supună și să-l stăpânească”. Oprește-te și gândește-te la asta. Dumnezeu îi invita pe Adam și Eva să exploreze. Tot ce se afla în afara Edenului era un teritoriu necunoscut. Ei puteau să călătorească mii de kilometri în orice direcție și să nu vadă niciodată un peisaj de două ori. Existau mii de hectare de teritoriu virgin de explorat – dar „cu trudă și sudoare…”

Ce putem învăța de-aici? Că Îl putem glorifica pe Dumnezeu explorând, cercetând și învățând tot ceea ce se poate cu privire la Creator și la creația Lui. Un autor explica: „Astronomul care cataloghează stelele, geneticianul care cartografiază genomul uman, cercetătorul care caută remediu pentru boala Parkinson, oceanograful care explorează bariera de corali, ornitologul care studiază și conservă specii rare de păsări, fizicianul care încearcă să prindă o rază de quarc, chimistul care descoperă și fixează structuri moleculare și teologul care caută să-L înțeleagă și să-L facă înțeles pe Dumnezeu au un lucru în comun: toți sunt exploratori. Ei îndeplinesc porunca din Geneza. Iar explorarea lor Îl onorează pe Dumnezeu, dacă este făcută din motivele corecte și are ca rezultat răspunsul corect: să-L cunoască și să I se închine.”

Întotdeauna vor exista oameni de știință care vor ajunge la concluzii ateiste. Dar, în loc să abandonăm știința, am fost chemați să o revendicăm. Dacă Dumnezeu a creat totul, atunci totul poartă amprenta Sa sfântă. Tot adevărul este adevărul lui Dumnezeu. Abraham Kuyper a spus: „Nu există nici măcar un centimetru pătrat din întreaga creație despre care Isus Hristos să nu poată spune: ‘Este al meu! Mie îmi aparține!’”

Așadar, bucură-te că ești coroana creațiunii lui Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
14 sept. 2024

14 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Ferice de robii aceia pe care, la venirea sa, stăpânul îi va găsi veghind … Fericit este robul acela pe care stăpânul lui, la venirea sa, îl va găsi făcând așa.

Luca 12.37,43https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Avem aici două lucruri: „a veghea“ și „a face“. Pe care îl prețuiește Hristos cel mai mult? Fără îndoială, pe primul, dovadă fiind răsplata mai înaltă atașată lui. Ca Hristos să ne slujească în glorie, este ceva mai prețios decât orice poziție pe care El, în bunătatea Sa, ne-ar putea-o da.

De aceea să nu uităm, frați iubiți, că binecuvântatul nostru Domn prețuiește, mai mult ca orice, acea dragoste care vine din inimă și care se exprimă prin veghere, în vederea revenirii Lui. Fără îndoială că este un lucru binecuvântat și important să fim găsiți făcând ceea ce El dorește, oricare ar fi această lucrare, fie să dăm cu mătura, fie să evanghelizăm o națiune întreagă. El nu va lăsa nerăsplătită nicio lucrare, oricât de mică ar fi ea. Nu că El ar prețui slujirea mai puțin, însă El prețuiește vegherea mai mult, iar noi înțelegem lucrul acesta; chiar firea ne învață că așa este.

Să luăm următorul exemplu: capul unei familii urmează să lipsească de acasă o perioadă și le spune slujitorilor să fie mereu gata pentru întoarcerea sa și fiecare să-și împlinească sarcinile trasate. Ei își vor spune: «Stăpânul vine; trebuie să facem toate așa cum le vrea el». Este o gândire bună, însă nu există oare ceva mai adânc și mai înalt decât aceasta? Nu există oare ceva care corespunde inimii celui absent? Cu siguranță că există! Este acea tânjire continuă a soției lui pline de afecțiune, fără de care casa cea mai bine orânduită n-ar fi decât un loc rece și lipsit de bucurie.

La fel stau lucrurile cu preaiubitul nostru Domn, care acum este absent. El prețuiește, mai presus de toate, acea dorință continuă și plină de dragoste a inimilor noastre de a vedea fața Lui. Să cultivăm mai mult acest lucru, preaiubiți frați, și să fim dintre aceia care iubesc arătarea adorabilului nostru Domn și Mântuitor!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui față de mine?

Psalmul 116.12

Motive de nemulțumire? (2)

    Dacă încă ai părinți, iar aceștia sunt căsătoriți și fericiți, atunci faci parte dintre excepții.

    Dacă poți strânge mâna cuiva și îi poți da o îmbrățișare sau chiar numai o bătaie scurtă pe umăr, atunci este ceva special! Simpla atingere poate fi un beneficiu pentru alții.

    Dacă treci prin viață cu ochii strălucind de bucurie și cu un zâmbet pe față pentru că inima ta este plină de recunoștință, atunci ești o persoană binecuvântată! Mulți dintre cei care ar avea motive să facă aceasta nu o fac.

    Dacă te încrezi în Domnul Isus ca Mântuitor al tău, ești unul dintre cei mai binecuvântați oameni din această lume mare.

    Dacă ieri te-ai rugat pentru anumite lucruri și astăzi nu încetezi să aduci înaintea Domnului tot ce te apasă, atunci faci parte din acea minoritate fericită, care crede că Domnul ascultă și răspunde la rugăciuni.

    Dacă poți citi aceste rânduri, ești mai binecuvântat decât aproape două miliarde de oameni care nici măcar nu știu să scrie și să citească.

Atunci de ce ești adesea nemulțumit, când poți găsi atâtea motive să fii recunoscător?

Citirea Bibliei: 1 Împărați 20.13-30 · Ioan 13.16-30

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 27:12-23

Domnul stă acum de vorbă cu slujitorul Său, Moise, aflat la sfârşitul carierei sale. Din cauza greşelii comise la apele Meriba, lui Moise nu i se va permite să ducă poporul în ţară. Ceea ce îl îngrijorează mai degrabă pe omul lui Dumnezeu este că Israel ar putea rămâne fără conducător. În loc să se gândească la sine, el mijloceşte încă o dată pentru popor, cerând ca ei să nu ajungă „ca nişte oi care n-au păstor“ (v.17).

Acelaşi gând preocupa şi inima Domnului Isus. Îl vedem în Matei 9.36 încărcat de compasiune pentru mulţimile care-L înconjurau, „pentru că erau necăjite şi risipite ca nişte oi fără păstor“. Totuşi, nu era în mijlocul lor chiar El, Bunul Păstor? … Dar ei nu L-au dorit.

Răspunzând cererii lui Moise, Domnul îl desemnează pe Iosua, „bărbat în care este Duhul“ (v. 18). Din interiorul cortului, acesta a învăţat chiar din tinereţe să-L cunoască pe Domnul (Exod 33.11). A împlinit mai târziu cu credincioşie o misiune de mare încredere: cercetarea ţării. În sfârşit, ca şi Moise, Iosua a fost format timp de patruzeci de ani în şcoala pustiei – lunga şcoală a răbdării. Numai atunci Dumnezeu l-a chemat pentru slujba pe care i-o pregătise: introducerea poporului în Canaan.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PUTEREA CREDINȚEI ÎN CĂSNICIE | Fundația S.E.E.R. România

„Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiţi?” (Amos 3:3)

Dacă atracția ta față de soțul sau soția ta se bazează doar pe felul în care arată, imaginează-ți cum ar putea arăta peste 25 de ani, sau peste 50. Exercițiile fizice regulate și o dietă bună nu te vor ajuta decât până la un anumit punct, apoi mama natură și tatăl timp încep să-și ia tributul. Adevărul este că înfățișarea vă poate aduce împreună, dar numai angajamentul și o credință comună vă vor ține împreună! Biblia spune: „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios?” (2 Corinteni 6:14-15) Acest lucru nu înseamnă că voi doi trebuie să aveți opinii identice în orice problemă și să vă practicați credința în moduri similare!… Dar trebuie să aveți aceleași valori și puncte de vedere în ceea ce privește elementele fundamentale ale credinței voastre: cum Îl vedeți pe Dumnezeu, rolul bisericii sau practicile personale. Credința este acea forță de nedescris, acea armă secretă a sufletului care ne permite să perseverăm chiar și când faptele par condamnabile și adevărul insuportabil. Este ceea ce ne face să mergem mai departe atunci când nu suntem siguri că putem continua. Este lumina care ne scoate din întuneric, și harta care ne ghidează drumul. Fără credință, probabil că ne-am opri pe marginea drumului, am renunța și am privi cum trec toți ceilalți pe lângă noi. Dar atunci când ne încredem în Domnul și credem că El ne va ghida, nu există aproape nimic la care să nu putem rezista și prin care să nu putem trece împreună!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
13 sept. 2024

13 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

[Amon] a făcut rău în ochii Domnului, cum făcuse Manase, tatăl său. Și Amon a jertfit tuturor chipurilor cioplite pe care le făcuse Manase, tatăl său, și le-a slujit. Și nu s-a smerit înaintea Domnului, cum se smerise Manase, tatăl său, pentru că el, Amon, a înmulțit vina.

2 Cronici 33.22,23https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Lecții din viața lui Amon (3) – Ziua de mâine nu este a noastră

Amon a semănat cu tatăl său în unele aspecte, însă s-a deosebit de el într-o privință foarte importantă: „Nu s-a smerit înaintea Domnului, cum se smerise Manase, tatăl său“. El a știut prea bine ce i se întâmplase tatălui său și a fost martor la schimbările care avuseseră loc în viața acestuia. El însă probabil a socotit că aceste schimbări au fost bune pentru tatăl său, nu însă și pentru el, astfel că l-a imitat în orice aspect, în afară de unul. Amon a fost îngropat „în mormântul său, în grădina lui Uza“ (2 Împărați 21.26), chiar în același loc unde tatăl său fusese îngropat. De smerit însă nu s-a smerit, iar acesta era singurul lucru necesar. S-a asemănat cu tatăl său, însă cu excepția celui mai important lucru: pocăința. Și astfel a pierdut totul.

Amon a domnit doar doi ani. Poate că a crezut că avea timp și că putea să se mai bucure puțin de viață, după care să se pocăiască, așa cum făcuse tatăl său. Nu știm exact cum au stat lucrurile, însă știm sigur că ziua de mâine nu este a noastră. Amon nu se putea baza pe ziua de mâine, așteptând să se smerească înaintea lui Dumnezeu mai târziu. Trebuie să învățăm „să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă“ (Psalmul 90.12).

„Astăzi este ziua mântuirii“ (2 Corinteni 6.2), ziua în care de asemenea Îi putem sluji „Dumnezeului viu și adevărat“, așteptând venirea Domnului nostru Isus Hristos din cer (1 Tesaloniceni 1.9,10). Dacă este să facem planuri, să spunem astfel: „Dacă Domnul vrea, vom trăi și vom face cutare sau cutare lucru“ (Iacov 4.15).

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui!

Psalmul 103.2

Motive de nemulțumire? (1)

De ce ești adesea nemulțumit? Ai atâtea motive să fii recunoscător! De pildă:

    Dacă ai mâncare în frigider, haine de îmbrăcat, un acoperiș deasupra capului și un pat în care să dormi, ești mai bogat decât 75% din populația lumii.

    Dacă ai bani într-un cont bancar și ceva în portofel, faci parte din cei 8% din populația lumii care formează clasa bogată.

    Dacă te-ai trezit în această dimineață cu puțin mai multă sănătate decât o persoană bolnavă, ești mai binecuvântat decât milioane de oameni care nu vor supraviețui în această săptămână.

    Dacă nu ai fost niciodată soldat în tranșee, dacă nu ai experimentat niciodată singurătatea unui condamnat pe nedrept sau torturat în timpul unui interogatoriu politic, atunci stai mai bine decât cinci milioane de oameni în acest moment.

    Dacă ai o Biblie, ești extraordinar de binecuvântat. A treia parte a lumii nu are acces la Cuvântul lui Dumnezeu.

    Dacă poți merge la biserică fără teama constantă de a fi atacat, dacă poți asculta în liniște Cuvântul lui Dumnezeu, fără pericolul de a fi arestat, torturat și ucis, te poți bucura de ceva ce milioane de oameni de pe acest pământ ar dori să experimenteze măcar o dată.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 20.1-12 · Ioan 13.1-15

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 27:1-11

Ieri am observat că în numărtoare erau incluşi numai bărbaţii. Iată totuşi câteva femei cărora li se dedică aici un întreg paragraf şi, mai apoi, întreg capitolul 36. Ce era atât de remarcabil la aceste cinci fiice ale lui Ţelofhad, ca să se spună atâta despre ele? Putem socoti că au fost foarte curajoase când au îndrăznit să se înfăţişeze înaintea lui Moise, a lui Eleazar, a căpeteniilor şi a întregii adunări pentru a reclama o parte de moştenire. Să fie oare murmure ca cele pe care le-am auzit adesea în mijlocul poporului? Cu siguranţă nu! Murmurele exprimau regretul pentru ceea ce a fost lăsat în urmă, Egipt, pe când cererea acestor femei era dictată de ataşamentul pentru ceea ce le stătea înainte: ţara promisiunii. De aceea Însuşi Domnul le-o aprobă din toată inima. Răspunzându-i lui Moise, cel care „a adus cauza lor“ înaintea Lui, El declară: „Fiicele lui Ţelofhad vorbesc drept“     (v. 5, 6). Ce exemplu dau ele celor dintre noi care au avut părinţi creştini! Să ne întrebăm dacă „moştenirea părinţilor noştri“, cea pe care generaţiile anterioare au aşteptat-o cu entuziasm, are aceeaşi atracţie şi acelaşi preţ pentru inima noastră (comp. cu 1 Împăraţi 21.3).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DESPRE AUTORITATEA PĂRINTEASCĂ | Fundația S.E.E.R. România

„Va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa…” (Matei 19:5)

Dacă ești părinte, renunțarea la copii este adesea una dintre cele mai dificile etape ale vieții de părinte. Scriitoarea și publicista americană Erma Bombeck a comparat-o cu înălțarea unui zmeu. Ea spune: „Mama și tata aleargă pe drum în speranța că vor prinde o adiere de vânt. În cele din urmă, și cu mult efort, reușesc să ridice zmeul la câțiva metri în aer. Tocmai când cred că este în siguranță, se profilează un mare pericol.

Zmeul plonjează spre liniile electrice și se învârte periculos printre copaci. Este un moment înfricoșător. Apoi, pe neașteptate, o rafală de vânt prinde zmeul și îl duce în sus. Mama și tata încep să dea drumul la sfoară cât de repede pot. Atunci zmeul devine greu de ținut. Părinții ajung la capătul sforii și încep să se întrebe ce să facă în continuare. Micul aparat de zbor cere mai multă libertate. Se ridică din ce în ce mai sus. Tata se ridică în vârful picioarelor pentru a se adapta la tracțiune. Acum zmeul este susținut cu greu între degetul arătător și degetul mare. Apoi vine momentul eliberării. Sfoara îi alunecă printre degete, iar zmeul se înalță maiestuos pe cerul frumos al lui Dumnezeu.

Zmeul este acum o simplă pată de culoare pe cer. Părinții sunt mândri de ceea ce au făcut – dar sunt triști când își dau seama că munca lor s-a terminat. A fost o muncă a iubirii… Dar, cum au zburat… și unde s-au dus anii?!” A fi părinte este o experiență îmbucurătoare și terifiantă, o experiență care a fost rânduită de la început. Odată cu eliberarea supremă, sarcina ta de părinte s-a încheiat. Copilul tău este liber, la fel și tu, pentru prima dată după aproximativ douăzeci de ani.

Ce urmează? Întreabă-L pe Dumnezeu – El are cu siguranță un plan pentru viața ta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
12 sept. 2024

12 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Cine ești tu să judeci pe slujitorul altuia? Pentru stăpânul lui stă în picioare sau cade. Și va sta, pentru că Domnul poate să-l facă să stea.

Romani 14.4https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Cine îți dă dreptul să judeci pe slujitorul altuia? Este el responsabil față de tine, sau față de Stăpânul său? Stă el sau cade pentru tine, sau pentru El? Nu-l va ține în picioare Stăpânul său, Căruia dorește să-I slujească? Într-adevăr, El poate aceasta, deși noi, în nebunia noastră, am crede altceva. Trebuie să ne aducem aminte că în acest capitol este vorba de probleme ale conștiinței, care într-un caz hotărăște într-un fel, iar în altul, în alt fel; în niciun caz nu este vorba de diferențe în aprecierea unor fapte rele. Niciodată nu trebuie să îngădui păcate la fratele meu, dar aici nu este vorba despre păcat. Iar dacă suntem îndemnați să ne îngăduim unii pe alții și să ne iertăm unii pe alții chiar și atunci când unul are vreo plângere împotriva celuilalt (Coloseni 3.13), cu cât mai mult ar trebui să fim gata să răbdăm când este vorba despre astfel de probleme la nivel de conștiință!

Apostolul explică apoi problema și astfel: unul care ține o zi mai presus de altele o face pentru Domnul – „pentru Domnul o ține“ – iar un altul, din același motiv, privește toate zilele la fel. Cel care mănâncă, mănâncă pentru Domnul, mulțumind Domnului pentru mâncarea de care se bucură, iar cel care nu mănâncă, „pentru Domnul nu mănâncă“, iar el „Îi mulțumește tot lui Dumnezeu“. Cine poate acum să-l judece sau să-l disprețuiască pe unul pentru ceea ce face sau ceea ce nu face? Nu doresc amândoi să-I placă Domnului și să-I slujească, deși, potrivit măsurii înțelegerii lor spirituale, o fac în feluri diferite? Și nu sunt amândoi răspunzători înaintea Lui? De unde are cel tare, dacă poate fi numit așa, tăria sa? Nu trebuie și el să fie susținut de har, în aceeași măsură ca și cel slab? Un singur lucru nu trebuie însă trecut cu vederea: „Fiecare să fie pe deplin convins în mintea lui“ (versetele 5 și 6). Doar așa poate merge cu o inimă bucuroasă pe cale. Dar cât de multă lipsă de înțelepciune trebuie să îndure Domnul și astăzi din partea celor ai Săi în această privință!

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.

Ioan 17.3

Big Bill

Mi se spunea Big Bill. Eram tăietor de lemne, om înalt și vânjos; beam mult și înjuram toată ziua. Oamenii cuviincioși mă evitau. Dar nu mă deranja atitudinea lor, pentru că nu-mi păsa ce credeau oamenii despre mine. Nu-mi era frică de nimeni – nici de oameni, nici de Dumnezeu.

Într-o zi nu aveam nimic de făcut și așteptam ca cineva să mă invite la un pahar de băutură. Un băiat a alergat spre mine și a strigat: „Big Bill, ai auzit știrile? Coloniștii au adus un predicator. El va vorbi în această seară la școală. Cred că ar trebui să mergi acolo!“. Eram treaz de-a binelea și am izbucnit pe loc: „Să știi că mă duc! În acest loc, nimeni nu a avut niciodată nimic de-a face cu religia și, pe cât de adevărat este că mă numesc Big Bill, pe atât de sigur este că așa trebuie să-mi rămână numele“. Seara școala s-a umplut de oameni. Mulți au venit să asculte Cuvântul lui Dumnezeu; alții au venit să mă vadă pe mine, Big Bill, acționând împotriva acelui mic predicator.

Când am ajuns la intrare, predicatorul citea deja textul biblic: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică“ (Ioan 3.16). Auzind cuvintele citite, nu am putut merge mai departe. Predicatorul a citit din nou versetul, apoi și a treia oară. Nu știu cum am ajuns pe scaunul de lângă ușă. Nu mai auzisem niciodată asemenea cuvinte. Am stat și am ascultat. Și apoi L-am întâlnit pe Cel „care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine“ (Galateni 2.20). Iar Big Bill a devenit Micul Bill și s-a convertit.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 19.11-21 · Ioan 12.37-50

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 26:1-4; 26:51-65

Trecuseră patruzeci de ani de la numărătoarea din capitolul 1. Domnul cere să se facă o nouă numărătoare, de data aceasta pe familii, a capetelor „întregii adunări a fiilor lui Israel“.

O comparare a celor două recensăminte, de la începutul şi de la sfârşitul călătoriei prin pustiu, scoate în evidenţă consecinţele dezastruoase şi iremediabile ale faptelor comise. Seminţia lui Si­meon, mai vinovată decât celelalte în chestiunea cu Baal-Peor, a fost decimată (25.14). Acest fapt va conduce şi la o micşorare proporţională a moştenirii lor în Canaan, după instrucţiunile date lui Moise: „ … celor mai puţini să le dai mai mică moştenire“ (v.54).

Acest adevăr ne spune tuturor că o umblare în slăbiciune antrenează pentru creştin o pierdere eternă şi poate privarea de „cunună“ (Apo­calipsa 3.11). De la Ruben până la Neftali, numărătoarea s-a făcut în aceeaşi ordine ca şi prima dată, după steagurile seminţiilor (cap. 2). Faptul că totalul este aproape acelaşi (v.51; 1.46) demonstrează puterea harului lui Dumnezeu care s-a îngrijit de această imensă armată de şase sute de mii de oameni, fără a socoti femeile şi copiii, în timpul celor patruzeci de ani în pustiu.

Dumnezeu n-a fost niciodată depăşit de nevoile alor Săi şi El va avea aceeaşi grijă de fiecare dintre noi până în ultima noastră zi aici, jos.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DESPRE AUTORITATEA PĂRINTEASCĂ | Fundația S.E.E.R. România

„Va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa…” (Matei 19:5)

Dacă ești părinte, renunțarea la copii este adesea una dintre cele mai dificile etape ale vieții de părinte. Scriitoarea și publicista americană Erma Bombeck a comparat-o cu înălțarea unui zmeu. Ea spune: „Mama și tata aleargă pe drum în speranța că vor prinde o adiere de vânt. În cele din urmă, și cu mult efort, reușesc să ridice zmeul la câțiva metri în aer. Tocmai când cred că este în siguranță, se profilează un mare pericol.

Zmeul plonjează spre liniile electrice și se învârte periculos printre copaci. Este un moment înfricoșător. Apoi, pe neașteptate, o rafală de vânt prinde zmeul și îl duce în sus. Mama și tata încep să dea drumul la sfoară cât de repede pot. Atunci zmeul devine greu de ținut. Părinții ajung la capătul sforii și încep să se întrebe ce să facă în continuare. Micul aparat de zbor cere mai multă libertate. Se ridică din ce în ce mai sus. Tata se ridică în vârful picioarelor pentru a se adapta la tracțiune. Acum zmeul este susținut cu greu între degetul arătător și degetul mare. Apoi vine momentul eliberării. Sfoara îi alunecă printre degete, iar zmeul se înalță maiestuos pe cerul frumos al lui Dumnezeu.

Zmeul este acum o simplă pată de culoare pe cer. Părinții sunt mândri de ceea ce au făcut – dar sunt triști când își dau seama că munca lor s-a terminat. A fost o muncă a iubirii… Dar, cum au zburat… și unde s-au dus anii?!” A fi părinte este o experiență îmbucurătoare și terifiantă, o experiență care a fost rânduită de la început. Odată cu eliberarea supremă, sarcina ta de părinte s-a încheiat. Copilul tău este liber, la fel și tu, pentru prima dată după aproximativ douăzeci de ani.

Ce urmează? Întreabă-L pe Dumnezeu – El are cu siguranță un plan pentru viața ta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
11 sept. 2024

11 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Îndepărtați aluatul vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, după cum și sunteți, fără aluat. Căci și paștele nostru, Hristos, a fost jertfit; de aceea, să ținem sărbătoarea nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate și de viclenie, ci cu azimele curăției și ale adevărului.

Este destul pentru unul ca acesta pedeapsa care i s-a dat de către cei mai mulți; astfel încât, dimpotrivă, mai bine să iertați și să mângâiați, ca nu cumva unul ca acesta să fie copleșit de prea multă întristare. De aceea, vă îndemn să-i arătați dragoste.

1 Corinteni 5.7,8; 2 Corinteni 2.6-8https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Dacă într-o adunare apare răul, primul lucru la care trebuie să ne gândim este onoarea Domnului. Aceasta trebuie protejată cu orice preț, însă trebuie ca orice inimă să fie convinsă pe deplin că această onoare curată și adevărată este a Domnului Însuși. Este o completă înșelăciune atunci când creștinii numesc onoare a Domnului ceea ce, de fapt, este propria lor onoare.

Următorul lucru de care trebuie să ne ocupăm este recuperarea celui care a păcătuit. Dacă acționăm în lumină, vom avea cu siguranță o dorință reală ca cel care a păcătuit să fie condus de Dumnezeu să-și vadă păcatul și să se pocăiască. Când lucrurile stau așa, celui vinovat nu-i va fi greu să mărturisească înaintea adunării păcatul pe care l-a mărturisit deja înaintea lui Dumnezeu și a fost iertat și curățit de orice fărădelege; el este primul care se așază de partea lui Dumnezeu, împotriva lui însuși. Asupra unui suflet restabilit – unul care merge în lumină și care este iertat – nu este nevoie să se exercite presiune (asupra lui) pentru a-și recunoaște greșeala. Iar acolo unde există pocăință adevărată – întristare din pricina păcatului și abandonarea păcatului – calea este liberă pentru adunare să-și pună pecetea pe lucrarea pe care Duhul Sfânt a făcut-o în sufletul persoanei respective. Când Dumnezeu restabilește, adunarea poate primi.

H. F. Witherby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și, iată, o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă, în casa fariseului; a adus un vas de alabastru cu parfum.

Luca 7.37

Fariseul și femeia păcătoasă (2)

Indiferent care ar fi fost motivația lui Simon de a-L chema pe Isus în casa lui, Domnul a dat curs invitației. El avea un mesaj pentru Simon. Și, mai mult, în această casă El va avea o întâlnire cu totul specială.

Deodată a intrat o femeie care nu făcea parte dintre cei invitați. În mod normal, ea nu ar fi avut ce să caute în această casă, căci aroganța fariseilor, pe de o parte, și propria ei condiție rușinoasă, pe de altă parte, ar fi reținut-o. Dar prezența Domnului Isus Hristos a determinat-o să intre în casa lui Simon. Ea nu a venit acolo din pură curiozitate cu privire la „acest Isus“, ci pentru că era o păcătoasă.

În versetele care preced acest episod citim despre atitudinea conducătorilor religioși față de Isus; ei Îl numeau cu dispreț „un prieten al vameșilor și al păcătoșilor“ (Luca 7.34).

Fariseii Îl respingeau pe Isus pentru bunătatea pe care El o arăta „păcătoșilor“ și celor detestabili. Femeia era dintre acești păcătoși, știa bine, și suferea mult din acest motiv.

Aceasta este o premisă bună pentru a-L cunoaște pe Fiul lui Dumnezeu ca Mântuitor. Pentru cel care vine la Isus cu această motivație este valabil cuvântul Domnului:

„Pe cel care vine la Mine nu-l voi izgoni afară“ (Ioan 6.37).

Citirea Bibliei: 1 Împărați 19.1-10 · Ioan 12.27-36

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 25:1-18

Pentru a înţelege ce se întâmplă acum, trebuie să aşteptăm cap. 31.16. Vom afla de acolo că în duhul lui Balaam, care şi-a văzut pierdută mult-dorita recompensă, a încolţit o idee diabolică. El însuşi anunţase că Dumnezeu „n-a zărit nelegiuire în Iacov şi n-a văzut răutate în Israel“ (23.21). Dacă aceasta n-o să ţină – şi-a zis el – atunci voi face poporul să păcătuiască! În felul acesta, DOMNUL va fi mai obligat să-i blesteme. Este un popor care trebuie să locuiască deoparte? (cap. 23.9). Să-l incităm să se amestece cu alte naţiuni! Astfel „Balaam … l-a învăţat pe Balac să arunce o cursă (sau: o piatră de poticnire) înaintea fiilor lui Israel, ca să mănânce cele jertfite idolilor şi să curvească“ (Apocalipsa 2.14). Aceste sumbre uneltiri au ca rezultat trista şi umilitoarea alipire de Baal-Peor. Prin urmare, invitaţiile lumii sunt mult mai de temut decât blestemele ei! Poporul cade în cursa întinsă de Moab şi de aliatul lui, Madian. A fost necesar zelul lui Fineas pentru a abate mânia DOMNULUI şi pentru a opri urgia. Atitudinea lui este imediat răsplătită, ceea ce ne arată cât de plăcut Îi este Domnului să vadă un tânăr sau o tânără care, în mijlocul prăbuşirii generale a standardelor morale, şi-a păstrat viaţa curată şi a ştiut să ia cu curaj poziţie pentru El.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CARACTERUL (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.” (Iacov 1:12)

Pentru că era chipeș, Iosif a atras atenția nedorită a soției șefului său. Zi după zi, aceasta a încercat să-l seducă, dar nu a reușit. Acum, să trecem rapid la o etapă ulterioară a vieții sale: dacă Iosif s-a confruntat cu un asemenea nivel de ispită când era doar un sclav, poți să-ți  imaginezi la ce nivel a fost expus când a devenit prim-ministru al Egiptului? A acționa cu integritate în lucrurile mici te echipează pentru a acționa cu integritate în cele mari! Când vine ispita, vei fi obligat să alegi una din două: caracterul sau compromisul. Și de fiecare dată când alegi caracterul, devii mai puternic, chiar dacă pentru alegerea ta există un preț de plătit. De ce? Să observăm împreună: 1) Caracterul este mai mult decât o simplă vorbărie. Îți mai amintești vechea metodă de predare „arată și spune” din școală? Poate vei întreba: „Ce vrei să spui cu asta?” Vreau să-ți spun că, dacă ești numai vorbe și nu demonstrezi prin fapte, îți pierzi credibilitatea. 2) Talentul este un dar, însă caracterul este o alegere. În general, talentul este ceva cu care te naști; nu prea ai un cuvânt de spus în această privință. Dar caracterul este o sumă de alegeri pe care ajungi să le faci în fiecare zi și, de obicei, sunt făcute astfel încât doar Dumnezeu și tu știți despre asta. 3) Caracterul aduce succese durabile. Se spune că primele viori Stradivarius au fost făcute din lemnul luat de pe lateralul unor copaci care au înfruntat greul unei furtuni. De ce? Pentru că lemnul bătut de vreme produce cea mai dulce muzică. Înțelegi ideea? 4) Te poți ridica pentru o vreme deasupra limitelor caracterului tău, dar nu vei putea să te menții prea mult acolo. În cele din urmă oamenii te vor cataloga pentru ceea ce ești. Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: nu lucra doar pentru o carieră, lucrează și pentru a-ți construi un caracter!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
10 sept. 2024

10 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și folositoare pentru învățătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate.

2 Timotei 3.16

Suntem recunoscători pentru această prețioasă Carte pe care Tatăl nostru, în marea Sa dragoste, ne-a oferit-o. Suntem foarte conștienți că ea nu are nevoie de mărturia noastră și nici de cea adusă de pana sau de limba vreunui muritor. Totuși, este bucuria noastră să dăm mărturie în favoarea ei, în fața diferitelor atacuri pe care vrăjmașul le duce împotriva inspirației Scripturii. Adevărata sursă și adevăratul caracter al tuturor acestor atacuri devine tot mai evident, în aceeași măsură în care noi devenim într-un mod tot mai profund, mai viu și mai experimental familiarizați cu profunzimea infinită și cu perfecțiunea acestei Cărți.

Prin urmare, dovezile proprii pe care Scriptura le aduce în favoarea ei, efectul puternic pe care ea îl are asupra noastră, capacitatea ei de a ne judeca atât rădăcinile caracterului, cât și umblarea, gloria ei morală intrinsecă, structura ei admirabilă, în toate părțile care o compun, sunt cele mai puternice argumente aduse ca dovadă a divinității ei. O Carte care îmi descoperă cine sunt, care îmi spune tot ce este în inima mea, care expune cele mai adânci izvoare morale ale firii mele, care mă dovedește cu totul vinovat și în același timp care îmi descoperă pe Unul care poate rezolva orice nevoie pe care o am – o astfel de carte poate oferi o mărturie deplină despre ea însăși.De multe ori ni s-a întâmplat să fim nevoiți să spunem despre Biblie ceea ce femeia din Sihar a spus despre Domnul, ajungând și noi la aceeași concluzie corectă la care ea a ajuns cu privire la El: „Veniți“, a spus ea cu simplitate și cu bucurie, „să vedeți un Om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva Acesta este Hristosul?“ (Ioan 4.29). Oare nu putem și noi să spunem cu aceeași tărie: «Veniți și vedeți o Carte care mi-a spus tot ce am făcut: nu cumva aceasta este Cuvântul lui Dumnezeu»? Da, este, cu adevărat!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu zice: „Cum mi-a făcut el, așa am să-i fac și eu“.

Proverbe 24.29

Cearta vecinilor

Forster și Lampert erau vecini, mereu în conflict unul cu celălalt din cauza proprietăților. În satul lor însă, în urma unor evanghelizări, mulți oameni au ajuns să creadă în Hristos, iar Forster a fost unul dintre aceștia. Când a reflectat asupra vieții sale în lumina lui Dumnezeu, și-a dat seama că nu se comportase bine cu Lampert. A mărturisit acest păcat înaintea lui Dumnezeu și a simțit nevoia de a se împăca degrabă cu vecinul său.

Forster s-a dus la vecinul său și i-a spus: „Aș vrea să-mi prezint scuze. Ne-am certat de multe ori și eu eram cel care nu avea dreptate“. — Nepoliticos, Lampert a replicat: „Este exact ceea ce am crezut întotdeauna. Și de aceea nu te voi ierta“. — „Pe viitor vreau să trăiesc altfel“, a mai spus Forster, „pentru că într-o zi toți trebuie să dăm socoteală în fața scaunului de judecată al lui Dumnezeu“.

La început familia lui Lampert a fost cu totul nedumerită, dar unul dintre fii a aflat secretul: „Vecinul nostru merge acum la adunare“. Tatăl a rămas un timp pe gânduri, dar apoi a spus hotărât: „Dacă evanghelia poate schimba o astfel de persoană înseamnă că este adevărată“. Și-a amintit de cuvintele lui Forster despre scaunul de judecată al lui Dumnezeu și, în cele din urmă, s-a recunoscut ca păcătos în lumina lui Dumnezeu, mărturisindu-și vina în fața Lui.

Apoi Lampert s-a dus la vecinul său, iar acesta l-a primit cu amabilitate. Și i-a spus: „Tu ai venit la mine să îți ceri iertare. Mi-am dat seama însă că am acționat mult mai rău decât se cuvenea“. Rezultatul a fost că ei și-au dat mâna pentru a se împăca. Vecinii ostili au devenit frați în Hristos.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 18.30-46 · Ioan 12.20-26

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 24:14-25

Această ultimă profeţie a ghicitorului Balaam începe de fapt cu o prezicere despre el însuşi. Cât de iresponsabil este acest om! Potrivit propriilor sale declaraţii, el aude cuvintele lui Dumnezeu; cunoaşte ştiinţa Celui Preaînalt; vede viziunea Celui Atotputernic!… Mulţi aşa-zişi creştini vor spune: „Doamne, Doamne, nu în Numele Tău am profeţit …?“ (Matei 7.22, 23). Dar vor avea soarta lui Balaam, deoarece cunoaşterea adevărurilor scripturistice nu a avut nici un efect asupra conştiinţei lor.

A avea „ochii deschişi“ (v.16) pentru a-L vedea pe Isus, „dar nu acum“ şi „nu de aproape“ (v. 17), ce viitor tragic! Este partea bogatului din parabolă să contemple din chinuri fericirea celor aleşi (Luca 16). „Orice ochi Îl va vedea“ (Apocalipsa 1.7), dar nu toţi în aceleaşi condiţii. Când şi cum Îl veţi vedea voi pe Domnul?

În faţa omului „care cade“ (v.16) se derulează întreaga panoramă profetică. „O Stea“ (v.17) strălucitoare îl luminează: Hristos, Împăratul gloriei. Apariţia Lui va corespunde judecării naţiunilor învecinate lui Israel: în primul rând a lui Moab însuşi. Domnul Isus este această splendidă Stea de dimineaţă, anunţând zorii zilei (Apocalipsa 2.28; 22.16 sf). Încă nevăzut de lume, El a răsărit deja în inimile celor răscumpăraţi(2 Petru 1.19 sf).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CARACTERUL (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Neprihănirea izbăveşte de la moarte.” (Proverbele 11:4)

Abraham Lincoln a spus: „Aproape toți oamenii pot face față necazurilor, dar dacă vrei să testezi caracterul unui om, dă-i putere!” Este mai ușor să ne concentrăm asupra talentului nostru, deoarece, în general, acesta produce rezultate care sunt recompensate și aplaudate de ceilalți. Cu alte cuvinte, eul nostru este legat de talentele și înzestrările noastre. Caracterul se construiește în privat. Reputația ta este ceea ce cred oamenii că ești, dar caracterul este ceea ce Dumnezeu știe că ești. Iar dacă vrei să ajungi departe, concentrează-te mai mult pe caracter decât pe talent!

Autorul Proverbelor spune: „Rodul celui neprihănit este un pom de viaţă, şi cel înţelept câştigă suflete” (Proverbele 11:30). Dacă te rogi pentru rezultate mai bune, atunci ar trebui să știi că a fi trebuie să-l preceadă pe a face. Pentru a atinge obiective mai mari, trebuie să devii o persoană mai eficientă. Pentru a atrage oameni mai buni, trebuie să devii o persoană cu un caracter deosebit. Prin fiecare dovadă de caracter, competență și scop, faci declarații puternice pentru cei din jurul tău și îi atragi mai aproape de tine. Lucrurile mărețe sunt rareori realizate de unul singur, așa că, dacă vrei să atragi oameni buni, trebuie să devii tu însuți o persoană mai bună. Acest lucru este valabil mai ales dacă ești o persoană cu abilități deosebite.

Talentul te poate ridica în fața celorlalți, dar lipsa de caracter te va doborî.

Biblia spune: „În ziua mâniei, bogăţia nu slujeşte la nimic, dar neprihănirea izbăveşte de la moarte.” (Proverbele 11:4). Un om înțelept este dispus să recunoască: „Nu sunt perfect, dar cunosc pe Cineva care este, și fac tot ce pot pentru a deveni, din ce în ce mai mult, ca El – în viața mea profesională și personală.” Poți spune și tu: „Amin!”?

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
09 sept. 2024

9 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar voi sunteți seminție aleasă, preoție împărătească, națiune sfântă, popor dobândit pentru Sine, ca să vestiți virtuțile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.

1 Petru 2.9

Apostolul pune înaintea celor credincioși ceea ce harul a făcut pentru ei și scopul pentru care Dumnezeu i-a chemat. Mai întâi, harul i-a îmbrăcat cu cele patru însușiri prezentate la începutul primului capitol.

În primul rând, ei erau un neam ales după știința dinainte a lui Dumnezeu (conform cu 1 Petru 1.2). În al doilea rând, ei erau o preoție împărătească, depășind preoția sfântă din versetul 5; o preoție părtașă la împărăție împreună cu Marele Preot care Se afla în fruntea ei. În al treilea rând, ei erau o națiune sfântă, față de care poporul aflat sub lege își pierduse orice drept, pentru totdeauna. Nu le spusese oare Dumnezeu, pe muntele Sinai: „Dacă veți asculta de glasul Meu cu adevărat și veți păzi legământul Meu, veți fi comoara Mea deosebită dintre toate popoarele … Îmi veți fi o împărăție de preoți și o națiune sfântă“? Și nu răspunsese oare poporul: „Tot ce a zis Domnul vom face“ (Exod 19.5-8)? Dar acum, sub regimul harului și al alegerii, ei primeau aceste titluri pe care legea nu putuse niciodată să le dobândească pentru ei. În sfârșit, în al patrulea rând, erau un popor dobândit pentru Sine, ceea ce nu puteau fi sub lege – când fuseseră declarați „Lo-Ammi“ („nu este poporul Meu“) și „Lo-Ruhama“ („cea fără îndurare“) (Osea 1.6,9) – în timp ce, sub har, ni se spune: „Ziceți fraților voștri: «Ammi» și surorilor voastre: «Ruhama»“ (Osea 2.1).

Dar scopul pentru care Dumnezeu îi dobândise era acela ca ei să vestească virtuțile Celui care îi chemase „din întuneric la lumina Sa minunată“. Cât de bine caracterizează aceste cuvinte starea acestui popor în vremea când se afla sub lege! Toate privilegiile care le fuseseră acordate nu făcuseră altceva decât să îngroașe întunericul în care păcatul îi aruncase. Dar acum Dumnezeu îi chemase la lumina Sa minunată; în această minunată lumină, omul era plasat, fără nicio urmă de păcat, în prezența sfântă a unui Dumnezeu care a spus: „Nicidecum nu-Mi voi mai aminti de păcatele lor și de nelegiuirile lor“ (Evrei 8.12).

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Este timpul să-L căutați pe Domnul.

Osea 10.12

Cât este ceasul?

Timpul ne coordonează viața. În fiecare zi întrebăm, și nu doar o dată: Cât este ceasul? Și întrebările se înlănțuie: Când trebuie să ies pe ușă? La ce oră începe întâlnirea? Când termin munca? Mai am timp pentru distracție?

Putem să facem următorul test: ne lăsăm ceasul de mână acasă pentru o zi, ștergem ora de pe telefonul mobil, îndepărtăm ceasul din bucătărie, ascundem ceasornicul deșteptător… Și apoi numărăm de câte ori ne uităm la încheietura mâinii sau la telefonul mobil sau la locul gol de pe perete. Mult prea des privirea ni se îndreaptă spre ceas!

În mod constant ne simțim sub presiune și spunem: „nu am timp astăzi!“, „aș vrea să am mai mult timp pentru familia mea“, „cât de repede zboară timpul!“.

Fiecare ceas ne arată, cât poate el de bine, ora exactă. Dar și mai mult, fiecare ceas ne vorbește și ne amintește că „este timpul să-L căutăm pe Domnul“.

Numai în această viață avem timp să-L căutăm pe Domnul; în veșnicie nu vom mai avea ocazia. De aceea, trebuie să-L căutăm pe Domnul astăzi, căci „acum este ziua mântuirii“. „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile.“

Timpul trece, de aceea să nu-l pierdem! Când timpul harului se va sfârși, va fi pentru totdeauna prea târziu pentru a fi salvat. Astăzi este „timpul să-L căutăm pe Domnul“ (2 Corinteni 6.2; Evrei 3.15)!

Citirea Bibliei: 1 Împărați 18.17-29 · Ioan 12.9-19

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 24:1-13

Pentru a-şi rosti cea de-a treia profeţie, Balaam n-a mai mers, „ca în alte dăţi, să-l întâmpine cu descântece“ (v. 1). Om dedat spiritismului (instrumentul obişnuit al demonilor), este constrâns să rostească prezicerea pe care Dumnezeu i-o pune în gură. Şi cu cât mai mult se încăpăţânează Balaam, cu atât mai binecuvântat va fi poporul. Versetul 5 constată nu numai absenţa fărădelegii în Iacov (harul), ci şi admirabila frumuseţe a corturilor lui Israel (gloria). În mijlocul acestor corturi se înălţa cel al Domnului Însuşi, locuinţa gloriei Sale, astfel încât întreaga tabără era făcută părtaşă acestei glorii.

Biserica este încă în pustiu, dar Dumnezeu deja o vede în lumina relaţiei glorioase cu Fiul Său preaiubit. Este Mireasa lui Hristos, îmbrăcată în ochii Săi în toate perfecţiunile Mirelui divin. Dumnezeu ne cheamă să privim Adunarea, şi pe fiecare frate sau soră în mod individual, „de pe vârful stâncilor“ (23.9), cum s-ar spune, în acelaşi fel în care El Însuşi îi priveşte din cer. Vom avea atunci o altă imagine a lor. Vom vedea strălucind frumuseţea veşmintelor îndreptăţirii cu care Domnul i-a îm­brăcat pe ai Săi. Vom observa la ei reflectarea gloriilor lui Isus. Iar dacă sunt unele subiecte de întristare, pe care nu putem să nu le observăm, aceasta va fi încă o ocazie de a admira grandoarea răbdării şi a iertării divine.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ CÂȘTIGI LUPTA CU APATIA! | Fundația S.E.E.R. România

„Să înflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine…” (2 Timotei 1:6)

Apostolul Pavel i-a spus lui Timotei: „să înflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine prin punerea mâinilor mele.” Acest verset vrea să spună că, deși ești înzestrat cu daruri, poți deveni apatic dacă nu continui să faci ce trebuie. Iar Biblia ne învață (în epistola către Evrei capitolul 2, versetul 1) „să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele.” Cuvântul „depărtați” nu ne duce cu gândul doar la ceva lent și subtil, ci și la ceva mortal. Să ne uităm la două dintre lucrurile care ne pot răpi pasiunea, entuziasmul, motivația și concentrarea: 1) Lipsa de obiective. Biblia spune: „Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu.” (vezi Proverbele 29:18) Care erau lucrurile care obișnuiau să te entuziasmeze? Ce ți-a distrus interesul pentru ele? Ai o dorință pe care ai putea-o reînvia? Pune-o pe hârtie. Nu lua în seamă costurile sau motivele pentru care crezi că s-ar putea să nu funcționeze. Răsfață-ți mintea cu luxul de a te simți optimist și entuziasmat de ceva, chiar și de un lucru mărunt! 2) Obiective greșite. Urmărești un obiectiv care ți-a fost impus de altcineva? Sau, la fel ca Iona înainte de a fi înghițit de balenă, vâslești împotriva voinței lui Dumnezeu pentru viața ta? Dacă nu ești sigur, întreabă-L pe Dumnezeu și vezi dacă este așa. Chiar te-a îndemnat Dumnezeu să te răsfeți cu acel lucru extravagant care acum te obligă să ai două slujbe? Sau poate că a sosit timpul ca un obiectiv care făcea parte din planul lui Dumnezeu pentru o anumită etapă a vieții tale să se încheie. Să mergi mai departe este uneori dificil, dar, ce bucurie și pace ai când știi că te afli în centrul voinței perfecte a lui Dumnezeu! Așadar, dacă ești apatic astăzi, înflăcărează „darul lui Dumnezeu care este în tine”!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
08 sept. 2024

8 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

L-au răstignit, și cu El pe alți doi, de o parte și de alta, și în mijloc pe Isus. Și Pilat a scris și un titlu și l-a pus pe cruce. Și era scris: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor“.

Ioan 19.18,19

Binecuvântatul nostru Domn Se supune judecății omului și, purtând crucea pe care urma să fie părăsit de Dumnezeu, merge „la locul numit al Căpățânii“. El este ascultător, chiar până la moarte de cruce, iar aceste lucruri s-au întâmplat fiind pus în rândul celor mai de jos – între doi tâlhari.

Totuși, Dumnezeu menține o mărturie pentru Isus, lucru care devine, de asemenea, o mărturie care arată răutatea iudeilor, deoarece Pilat a scris pe cruce: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor“. Mai mult, mărturia trebuie să meargă în toată lumea, pentru că este scrisă în evreiește, în grecește și în latinește. Deodată iudeii realizează că această inscripție aruncă asupra lor groaznica jignire că au permis ca Împăratul lor să fie crucificat. Prin urmare, ei încearcă să modifice acea inscripție, dar Pilat, supărat pe sine însuși și pe popor, este de neclintit în decizia sa. El afirmă tăios: „Ce am scris, am scris“.

După aceea, soldații, împărțindu-și hainele între ei, devin, în mod inconștient, o mărturie pentru gloria Persoanei Lui. Pentru că El este Cel despre care se spusese cu o mie de ani înainte: „Își împart hainele Mele între ei și pentru cămașa Mea aruncă sorți“ (Psalmul 22.18). „Ostașii deci au făcut aceste lucruri“ și au împlinit Cuvântul lui Dumnezeu.

În mijlocul tuturor durerilor de pe cruce strălucește tandrețea umană a Domnului. Faptul că, la începutul lucrării Sale publice, nu a acceptat nicio interferență a mamei Lui în misiunea Sa cerească (Ioan 2.3,4) nu-L oprește pe Domnul de a purta de grijă de nevoile ei pământești. Astfel că, în acest ceas, o recomandă grijii unuia care, mai presus de ceilalți, s-a încrezut în dragostea Lui – ucenicului care se plecase pe pieptul lui Isus și care de cinci ori se descrie pe sine ca fiind ucenicul pe care îl iubea Isus. Din acel moment, Ioan a luat-o la el acasă.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

El n-a făcut păcat și în gura Lui nu s-a găsit viclenie. Când era insultat, nu răspundea cu insulte; și când suferea, nu amenința, ci Se încredința în mâinile Celui care judecă drept.

1 Petru 2.22,23

„la aceasta ați fost chemați“

Respins și nedreptățit, Domnul Isus a răspuns cu blândețe și cu răbdare. Iată ce portret ne oferă apostolul Petru în doar câteva cuvinte:

El n-a făcut păcat! Isus nu a făcut niciodată ceva rău. Când noi suntem atacați pe nedrept, suntem gata să ne apărăm cu toate mijloacele. Domnul nostru nu a cunoscut o astfel de purtare.

În gura Lui nu s-a găsit viclenie! Tot ce a spus El era adevăr pur. Niciunul dintre cuvintele Sale nu a fost un adevăr rostit doar pe jumătate sau un adevăr rostit în așa fel, încât să creeze o impresie greșită.

Când era insultat, nu răspundea cu insulte! Chiar și când a fost batjocorit și disprețuit, El nu a replicat cu niciun cuvânt aspru.

Când suferea, nu amenința! Nici chiar în ultimele ore înainte de moarte, când trecea prin suferințe trupești de nedescris, El nu Și-a folosit puterea pentru a pune capăt durerilor și nu i-a amenințat pe adversarii Săi.

Ci Se încredința în mâinile Celui care judecă drept! După ce ne-a descris blândețea și răbdarea Domnului nostru, Petru ne dezvăluie taina lui Isus în suferințe: El Și-a căutat refugiul în Dumnezeul Său, pentru că știa că Dumnezeul cel drept Îi va face dreptate. Să pornim și noi pe urmele pașilor acestui Domn slăvit!

Citirea Bibliei: 1 Împărați 18.1-16 · Ioan 12.1-8

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 23:13-30

„Cine va aduce acuzaţie împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel care îndreptăţeşte. Cine este cel care condamnă?“ (Romani 8.33, 34). Râzând de acuzator, Domnul îl împuterniceşte pe Balaam să declare de pe vârful muntelui că „El n-a zărit nelegiuire în Iacov şi n-a văzut răutate în Israel“ (v. 21). Citind acest verset nu putem să nu ne întrebăm cum poate Dumnezeu afirma ceva care în mod evident este contrazis de fapte. A uitat El oare murmurele, poftele, idolatria, răzvră­tirea?

Versetul 23 ne oferă răspunsul: „La timpul său se va zice despre Iacov şi despre Israel: «Ce a lucrat Dumnezeu!“» În timp ce poporul se acoperea de vină în pustiu, Domnul împlinea lucrarea necesară pentru a-i face potriviţi să intre în ţară. El Se ocupase de toate păcatele alor Săi, dându-le jertfele, preoţia, şarpele de aramă, toate imagini ale lucrării Domnului Isus. Aşa că, dacă Dumnezeu vorbeşte astfel, nu este pentru că El nu-Şi aduce aminte, nici pentru că trece cu vederea răul din indulgenţă, ci pentru că, privind spre poporul Său, vede lucrarea Sa. El are necurmat înaintea ochilor lucrarea Fiului Său şi nu ar fi credincios şi drept pentru acest Salvator desăvârşit dacă le-ar fi imputat cel mai mic lucru celor pe care Isus i-a spălat în sângele Său (1 Ioan 1.9).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND SIMȚI CĂ EȘTI MÂNIOS (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Lasă mânia… nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău!” (Psalmul 37:8)

Mânia ta poate să rănească, sau nu, persoana spre care este îndreptată, dar cu siguranță te poate răni pe tine! Mânia prelungită eliberează în organism substanțe chimice toxice care măresc tensiunea arterială, creează colesterol și sporesc riscul de accident vascular cerebral și atac de cord. Și-apoi, fiecare minut acordat furiei este un minut furat bucuriei! Și îți poate face rău atât în plan personal, cât și profesional. Toată lumea se supără din când în când. Dar atunci când îți duci zilele cu o mânie greu ascunsă, oamenii te evită. În plus, îi dai celui care te enervează puterea asupra atitudinii și reacțiilor tale. Puterea aceasta este prea mare ca s-o dai cuiva! Dumnezeu vrea ca tu să trăiești în pace. Și iată cum poți să renunți la mânie:

1) Să recunoști durerea sau emoția care stă la baza mânie tale. Este cumva mândria?

2) Să fii atent la modul în care îți manifești mânia. Nu denigra!

3) Stăpânește efectul mâniei asupra corpului tău: inspiră adânc, expiră, și roagă-te: „Îți mulțumesc Tată că-mi dai putere!” sau „Aștept să primesc pacea Ta acum!” Fii atent la tonul vocii în toate comunicările tale, nu doar cu cel care te-a supărat. Vorbește frumos și dă dovadă de bun simț. Atunci vei simți mai mult că ești în control, iar oamenii vor fi mai înclinați să coopereze.

4) Ia hotărârea să ierți. Vei ști că ai iertat atunci când nu vei mai dori să vezi că cel care ți-a greșit a fost pedepsit. Nu confunda acest lucru cu realitatea că încă te simți rănit. Sentimentele urmează comportamentul. Dacă redeschizi mereu rana, vorbind în mod constant despre ea, aceasta nu se va vindeca niciodată.

Continuă să trăiești în dragoste, iar emoțiile tale se vor alinia cu decizia ta!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
07 sept. 2024

7 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Mărturisiți-vă deci unii altora greșelile și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați.

Iacov 5.16

Acest pasaj din Iacov 5 ne arată că orice împrejurare ne poate conduce către o mai mare sănătate spirituală. Versetul 13 ne spune că, dacă suntem în suferință, trebuie să ne rugăm; și că, dacă suntem bucuroși, trebuie să cântăm laude Domnului. Apoi, în versetul 14, avem întrebarea: „Este cineva bolnav printre voi?“. Un astfel de caz necesită rugăciune specială din partea credincioșilor maturi. Bineînțeles, acest lucru nu dă la o parte rugăciunea colectivă a celor credincioși, însă cât de încurajator este pentru cineva bolnav să fie vizitat de frați care să se roage pentru el!

Mai mult, timpul de rugăciune poate conduce nu doar la vindecarea fizică, ci la restabilirea spirituală, fiindcă versetul 15 adaugă: „Iar dacă a făcut păcate, i se vor ierta“. Scriptura nu ne spune că boala este întotdeauna o consecință a păcatelor (Ioan 9.1-3; Filipeni 2.25-30), însă ne arată că, uneori, boala poate fi cauzată de păcat (Ioan 5.14; 1 Corinteni 11.29-32). Prin urmare, creștinii care sunt bolnavi își pot cerceta inima cu privire la existența vreunui păcat ascuns.

În cazul din Iacov 5.16 vedem că exista posibilitatea ca cel bolnav să fi ignorat sau să fi refuzat cu încăpățânare să recunoască o greșeală personală. Și dacă printre cei care se rugau pentru el era chiar cel care fusese nedreptățit de acesta? Ce ocazie pentru conștiința fratelui care a greșit! Într-un astfel de moment, mărturisirea „unii altora“ își găsea perfect locul, iar cel care păcătuise își putea mărturisi greșeala, iar cel care suferise nedreptatea se putea ruga. Imediat avea să intervină vindecarea spirituală și restabilirea comuniunii, nu doar între cel greșit și Domnul, ci și între cel greșit și fratele său.

Păcatul se ascunde în întunericul unei inimi încăpățânate, însă va fi scos la lumină și îndepărtat prin mărturisire, rugăciune și iertare.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Să dăm la o parte … păcatul care ne înfășoară așa de ușor.

Evrei 12.1

Alergând cu picioarele legate

Am probat cândva într-un magazin o pereche de pantofi care erau legați între ei cu un șiret scurt. Am încercat să merg așa câțiva pași până la oglindă. Atunci mi-a venit în minte acest verset.

Să ne imaginăm că ar trebui să participăm la un concurs de alergare, iar picioarele noastre ar fi legate… Nu am înainta deloc; chiar și cel mai scurt drum ar fi imposibil.

Aceasta mi se pare a fi o imagine bună pentru ceea ce Biblia numește „înfășoară“. Mai întâi neobservabil, doar o singură dată, apoi din ce în ce mai mult, noi cedăm unei ademeniri, până când suntem „înfășurați“ de păcat. Poate că în activitățile zilnice nici nu ne dăm seama că suntem legați de păcat. Dar, dacă alergarea noastră este înspre ținta stabilită de Dumnezeu, păcatul devine o legătură fatală.

Pentru cel care admite că păcatul îl atrage, într-un fel sau altul, mai există speranță. Cine nu vrea să mai „alerge cu picioarele legate“ poate fi eliberat. Pentru aceasta este de folos să ne uităm în „oglinda“ Cuvântului lui Dumnezeu. Acolo vom vedea felul în care trebuie să privim păcatul care ne împiedică în alergarea spre țintă.

Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, oferă eliberare fiecărui om care vine la cruce. El așteaptă ca noi să ne mărturisim cu sinceritate păcatele. El Însuși a promis: „Dacă Fiul vă face liberi, veți fi cu adevărat liberi“ (Ioan 8.36). El este singurul care ne poate elibera din toată încurcătura păcatului.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 17.7-24 · Ioan 11.45-57

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 23:1-12

Balaam, care încă de pe acum a reuşit să ajungă acolo unde voia, ar mai fi dorit, în prezent, să-L determine pe Dumnezeu să pronunţe exact ceea ce dorea el să spună. Dar fără voia lui, spre marea mânie a lui Balac, cele patru discursuri cu multe sentinţe ale sale sunt transformate în binecuvântări glorioase. Acesta este şi efectul acuzaţiilor pe care Satan le aduce şi astăzi împotriva răscumpăraţilor Domnului (Ap. 12.10). După cum ne învaţă istoria lui Iov, Dumnezeu permite astfel de atacuri, pentru a le întoarce spre binele alor Săi. Şi remarcăm că totul se petrece pe munte fără ştirea poporului din câmpie; acesta nu cunoaşte nici intenţiile fatale ale vrăjmaşului, nici modul în care le zădărniceşte Dumnezeu.

„Un popor care va locui deoparte“ (v. 9) – aceasta este cea dintâi caracteristică a lui Israel, şi anume de a fi un popor pus deoparte pentru Dumnezeu. Şi aceasta este valabil atât pentru Biserica adevărată, cât şi pentru fiecare credincios. Creştinul este din punct de vedere moral despărţit de o lume sub incidenţa judecăţii. Este pus deoparte pentru Domnul. „Sfârşitul meu să fie ca al lor!“ – îşi urează Balaam în încheiere (v.10 sf), însă pentru a muri„de moartea celor drepţi“, trebuia să fi trăit asemenea lor. Dar Balaam, ca mulţi alţii, este un ipocrit, încercând să slujească la doi stăpâni. El mărturiseşte frica de Domnul, oferă numărul perfect de jertfe, însă în tot acest timp ascultă numai de poftele inimii lui.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND SIMȚI CĂ EȘTI MÂNIOS (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Preaiubiții mei… orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie.” (Iacov 1:19)

Biblia ne oferă aici trei sfaturi pentru a ne gestiona mânia în mod corect. Să ne uităm la fiecare dintre ele și să vedem ce putem învăța:

1) Fii „grabnic la ascultare”; nu reacționa imediat și nu te grăbi să tragi concluzii pripite. Ia-o încet și încearcă să afli faptele, apoi gândește-te, roagă-te și analizează cum vrea Dumnezeu să reacționezi.

2) Fii „încet la vorbire”; dacă nu ești sigur sau nu știi, mai bine să taci. Un vechi proverb chinezesc spune: „Mai bine să nu spui nimic și să pari prost, decât să deschizi gura și să confirmi.” Nevoia ta de a deține controlul sau de a părea că ai toate răspunsurile se poate întoarce împotriva ta. Ceea ce nu spui nu trebuie explicat sau nu trebuie scuzat mai târziu.

3) Fii „încet la mânie”; să remarcăm faptul că Biblia nu spune că nu trebuie să ne supărăm niciodată, ci ea spune că ar trebui să ne supărăm pentru lucrurile potrivite, în modul potrivit, la momentul potrivit. Înțeleptul Solomon ne sfătuiește în felul următor: „Nu te grăbi să te mânii în sufletul tău, căci mânia locuieşte în sânul nebunilor.” (Eclesiastul 7:9). De aceea este foarte important să te ocupi de rănile tale. O rană nevindecată provoacă durere, care se manifestă adesea prin mânie. Problema este că purtăm cu noi mânia și o descărcăm pe alții. Ca urmare, aceștia se distanțează de noi, nu mai au încredere în noi sau refuză părtășia și apropierea față de noi.

Biblia afirmă: „Înţelepciunea îl face pe om răbdător şi este o cinste pentru el să uite greşelile.” (Proverbe 19:11).

In mod special, nu uita: Caracterul asemănător lui Hristos crește prin practicarea răbdării, a dragostei și a cumpătării!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →