Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “iunie, 2024”

10 iun. 2024

10 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor oamenilor, s-a arătat și ne învață ca, după ce am tăgăduit neevlavia și poftele lumești, să trăim cu cumpătare, cu dreptate și cu evlavie în veacul de acum, așteptând fericita speranță și arătarea gloriei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos.

Tit 2.11-13

Mesajul dominant al Scripturii (1) – Harul s-a arătat

Există multe pasaje dificile în Cuvântul lui Dumnezeu și sunt multe elemente de doctrină câteodată greu de înțeles. Apostolul Petru a certificat acest lucru atunci când a vorbit despre scrierile lui Pavel, spunând că ele sunt „greu de înțeles“ (2 Petru 3.15,16). Prin urmare, trebuie să studiem cu răbdare Biblia, să medităm asupra conținutului ei și, „rând pe rând“, să învățăm doctrinele harului.

Există însă și excepții remarcabile de la regula de mai sus, una dintre ele fiind afirmația lui Pavel din Tit 2.11-13. Acest pasaj ne oferă un rezumat magnific al creștinismului, descoperind mesajul dominant al Scripturii și fiind un exemplu clar cu privire la simplitatea și claritatea ei. Pavel rezumă mesajul creștin prin trei gânduri succinte, care includ trecutul, prezentul și viitorul.

Trecutul: „Harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor oamenilor, s-a arătat“. Aceasta este o referire la prima venire a lui Hristos și la scopul ei (conform cu Evrei 9.26). Harul lui Dumnezeu a fost pe deplin revelat la venirea Domnului Isus în lume. Lucrarea Lui de la cruce descoperă că Dumnezeu nu mai caută dreptate de la om – aceasta este ceea ce Legea a solicitat – ci El Însuși a pregătit o dreptate pentru om. Minunat har – „darul dreptății“! (Romani 5.17; Filipeni 3.9). Mântuirea a fost arătată „tuturor oamenilor“. Ea nu este limitată la poporul Israel, ci este pentru „toate popoarele“ (Luca 2.10). Facă Domnul să creștem zilnic în aprecierea unui astfel de har!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Prin har sunteți mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu: nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.

Efeseni 2.8,9

Muzeul din Bavaria

Micul și idilicul oraș Dachau din Bavaria nu-și arată trecutul teribil. Muzeul de pe locul fostului lagăr de concentrare îi atrage pe mulți dintre cei interesați de cel de-al Doilea Război Mondial. Când intri în incintă, cuvintele de pe poarta din fier forjat îți atrag imediat atenția: „Munca te face liber!“. Ce minciună crudă și ce speranță falsă pentru oamenii care au fost nevoiți să intre în acel loc al morții! Aproape nimeni, oricât de sârguincios ar fi lucrat, nu a putut părăsi acel lagăr în viață.

Mulți oameni din ziua de astăzi se amăgesc singuri prin speranțe false. Ei cred că își pot câștiga un loc în cer prin muncă asiduă, printr-un mod de viață decent sau prin fapte bune. Ce greșeală teribilă!

Dumnezeu cere de la om o viață fără păcat. Dar nimeni nu este capabil să aibă o asemenea viață. De aceea, Dumnezeu Însuși a oferit soluția și L-a judecat pe singurul Său Fiu pentru păcatele noastre pe crucea de la Golgota. Credința în El și în sângele Său vărsat ne face liberi de orice vină și, în felul acesta, potriviți pentru prezența lui Dumnezeu. „Pe Cel care n-a cunoscut păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptatea lui Dumnezeu în El“ (2 Corinteni 5.21).

Nu-l lăsați pe Satan să vă amăgească cu o speranță falsă! Noi, oamenii, nu putem face nimic pentru mântuirea noastră. Numai acceptând harul devenim liberi. Nu suntem mântuiți prin propriile noastre fapte bune, ci doar prin lucrarea lui Dumnezeu în Isus Hristos.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 22.11-23 · Filipeni 1.21-30

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 40:1-19

În ziua întâi a lunii întâi, Moise este invitat să ridice cortul cu mobilierul lui, imagine a noilor relaţii ale lui Dumnezeu cu poporul Său. Toate lucrurile au fost făcute noi şi Domnul Însuşi S-a îngrijit de toate. Rămânea să fie puşi în slujbă preoţii: „Să apropii pe Aaron şi pe fiii lui“ (v.12). Ne gândim la omul care a pregătit o cină mare şi l-a trimis pe robul său să spună invitaţilor: „Veniţi, pentru că acum toate sunt gata!“ (Luca 14.17).

Sanctuarul fusese pregătit pentru închinător; era nevoie ca şi închinătorul să fie pregătit pentru sanctuar: „să-i speli … să-i îmbraci … să-i ungi“. «Spălaţi, îndreptăţiţi, desăvârşiţi, intrăm în Locul Sfânt …» – spune o cântare. Şi pentru preot începeau îndatoririle sfinte, în ordinea potrivită: altarul de bronz, ligheanul, intrarea în Locul Sfânt, arderea tămâiei pe altarul de aur. Să mai zăbovim noi, când Dumnezeu Însuşi spune: „Să apropii“, când Marele nostru Preot, adevăratul Aaron, introducându-Şi fiii în sanctuarul ceresc, spune:       „Iată-Mă, Eu şi copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu“ (Evrei 2.13)?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂ PRISOSIM ÎN FAPTE BUNE! | Fundația S.E.E.R. România

„Sporiţi totdeauna în lucrul Domnului…” (1 Corinteni 15:58)

În Sfânta Scriptură, cuvântul „prisos” înseamnă „surplus, din plin”, „a da peste”… Astăzi ne vom uita la trei texte din Scriptură care abordează acest subiect și vom vedea ce putem învăța din ele: 1) Păcatul și nelegiuirea s-au înmulțit… cu efecte grave! Biblia spune că: „Din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.” (Matei 24:12). Cuvântul „nelegiuire” înseamnă „fărădelege.” Îți amintești cum era viața ta înainte de a-L întâlni pe Hristos? Nu aveai limite. Erai condus de pornirile tale. Mergeai oriunde, spuneai și făceai orice voiai. Nu vrem să aducem în discuție trecutul tău ca să te simți prost, ci pentru a te face recunoscător și pentru a-ți aminti de unde te-a scos Dumnezeu. Și care a fost soluția lui Dumnezeu la problema păcătoșeniei tale? Harul! 2) Harul abundent al lui Dumnezeu. Sfânta Scriptură spune că: „Unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult.” (Romani 5:20) Harul lui Dumnezeu nu poate fi câștigat sau meritat. Și acesta este un lucru bun, pentru că toți am fost falimentari din punct de vedere spiritual. Dar, cum spunea Martin Luther: „Recunoașterea păcatului este începutul mântuirii”. Faptul că te simți prost în legătură cu păcatul tău te face să te simți bine în legătură cu harul lui Dumnezeu! Îți amintești ziua în care Isus te-a găsit, te-a salvat, te-a adus în familia Sa și te-a copleșit cu binecuvântările Sale? Care ar trebui să fie răspunsul tău la un astfel de har? 3) Sporul în lucrarea Domnului. Biblia ne învață să sporim „totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.” (1 Corinteni 15:58) Am fost mântuiți pentru a sluji! Când nu o facem, vom fi ca peștele pe uscat. Așa că, azi – roagă-te: „Doamne, mă dăruiesc acum pe deplin Ție, ca să mă folosești în slujba Ta, unde-când-cum crezi Tu că este potrivit… și ajută-mă să prisosesc în orice faptă bună. Amin!”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
09 iun. 2024

9 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Rămășița din darul de mâncare să fie a lui Aaron și a fiilor săi: este ceva preasfânt între jertfele prin foc ale Domnului.

Levitic 2.10

Dacă am fost aduși la Tatăl și, pe baza jertfei de ardere-de-tot, am văzut cât de aproape suntem noi de Tatăl, că am fost primiți în Cel Preaiubit, atunci Tatăl așteaptă ca noi să ne preocupăm mai mult cu Fiul Său. Și nu are El dreptul să aștepte aceasta? Există la noi dorința de a-L cunoaște mai bine pe acest Mântuitor, de a cunoaște acest preț pe care El l-a plătit pentru răscumpărarea noastră? Când citim că Dumnezeu L-a desăvârșit prin suferințe, așa încât să poată fi Urzitorul mântuirii noastre, nu dorim noi oare să știm prin ce suferințe a fost El făcut desăvârșit?

Dumnezeu așteaptă și spune: «După ce v-ați preocupat cu El, după ce ați văzut cât de prețios a fost El, după ce ați văzut toate suferințele Sale ascunse, aduceți-L la Mine». Da, pregătiți darul acasă, așa cum trebuie. Nu putem citi în adunare capitol după capitol, ca să vedem această slavă. Nu putem „coace“ această „turtă“ în adunare. Fiecare israelit care dorea să aducă această jertfă trebuia, mai întâi, să prepare plămădeala acasă și să coacă turta. Trebuie să studiem Cuvântul acasă, cu rugăciune, în genunchi, cu adânc respect, ca să vedem această viață minunată a Domnului, cum s-a expus ea la proba focului. După ce ne-am umplut inimile cu acestea, mergem cu ele la ușa cortului întâlnirii, acolo unde Dumnezeu Se află împreună cu poporul Său, ca să I le oferim acolo ca jertfă, ca o mâncare pentru El, nu singuri, ci împreună cu toți aceia care au făcut același lucru.

Preoții aveau și ei voie să mănânce din jertfa aceasta. Aveau voie să-și hrănească inimile din ceea ce Dumnezeu găsea atât de minunat, încât spunea: «Aceasta este o jertfă pentru Mine». Ce masă minunată, aici, în pustie! Când venim duminica dimineață cu aceste jertfe la locul de întâlnire, cu aceste daruri pentru Dumnezeu, atunci vom experimenta cât de mult se întăresc inimile noastre din ceea ce ne-a rămas și din ceea ce noi, ca preoți, avem voie să mâncăm acolo, în prezența lui Dumnezeu, în Locul Preasfânt.

A. E. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

De aceea și Dumnezeu L-a înălțat foarte sus și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume.

Filipeni 2.9

De aceea…

Dumnezeu L-a înviat pe Domnul Isus din morți, L-a înălțat la cer și I-a dat locul la dreapta Sa. Acolo, El ocupă cea mai înaltă poziție și are toată onoarea și demnitatea pe care Dumnezeu le poate da unui om.

De ce a făcut Dumnezeu aceasta? Textul din Filipeni 2 ne lămurește: „S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce“. Dumnezeu L-a înălțat pe Domnul ca un răspuns la smerirea și ascultarea Sa în viața Lui până la moartea pe cruce. Niciodată, niciun om nu s-a supus voii lui Dumnezeu așa cum a făcut-o Domnul Isus. În mod ascultător, El a luat locul cel mai de jos. De aceea, Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult, în locul cel mai înalt.

„De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cel mare și va împărți prada cu cel puternic, pentru că S-a dat pe Sine Însuși la moarte și a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatul multora și a mijlocit pentru cei vinovați“ (Isaia 53.12). Aici, Dumnezeu Îi promite robului Său Isus Hristos domnia pe pământ. El Îi va da într-o zi autoritatea de guvernare asupra tuturor celor mari din lume.

Din nou, Dumnezeu Își exprimă recunoașterea față de Isus Hristos. De data aceasta, este un răspuns la suferința și moartea Sa pe cruce. Acolo, în cel mai mare necaz, în judecată divină, El a purtat păcatele tuturor celor care cred în El și Și-a dat viața în moarte.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 22.1-10 · Filipeni 1.12-20

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 39:22-43

În cap. 39 şi 40 se repetă mereu expresia: „după cum poruncise Domnul lui Moise“. Nimic nu era lăsat în seama imaginaţiei celor care făceau lucrarea şi acelaşi lucru este valabil şi astăzi cu privire la închinarea creştină. Biblia ne învaţă tot ce trebuie să ştim despre felul în care Dumnezeu doreşte să I se aducă închinare. A adăuga ceva la acestea sau a înlocui ceva prin ceea ce ni se pare mai bun n-ar fi pură neascultare? Şi în acelaşi timp pretenţie! Cu ce drept decidem noi ce Îi este plăcut lui Dumnezeu? Priviţi la denominaţiunile creştine cu clerul lor, cu organizaţiile lor şi cu ceremoniile lor pompoase! Dumnezeu «nu a poruncit» aceste lucruri şi, în consecinţă, credinciosul care cunoaşte Cuvântul nu poate lua parte la ele.

Spre deosebire de rânduielile Vechiului Testament, dintre care unele ne-au fost prezentate în cartea Exod, „adevăraţii închinători“ se adresează Tatălui „în duh şi în adevăr“ (Ioan 4.23, 24). For­mele exterioare ale unei religii fireşti (carnale) şi ceremoniile ei au fost lăsate deoparte şi înlocuite prin lucrarea Duhului Sfânt. Noi nu mai avem înaintea ochilor simboluri şi umbre pentru închi­narea noastră, ci avem realitatea lucrurilor eterne.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU BINECUVÂNTEAZĂ MUNCA, NU LENEA! | Fundația S.E.E.R. România

„Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.” (2 Tesaloniceni 3:10)

Compasiunea fără responsabilitate este doar răsfăț. Biblia ne învață că avem responsabilitatea de a-i hrăni pe cei care sunt cu adevărat flămânzi și care nu se pot întreține singuri. Dar, să recunoaștem că există și oameni care preferă să flămânzească, decât să meargă să muncească. Solomon scria: „Lenea te cufundă într-un somn adânc şi sufletul molatic suferă de foame.” (Proverbele 19:15). Secole mai târziu, apostolul Pavel a fost și mai explicit, când scria tesalonicenilor: „Când eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.” Ia aminte la următoarele cuvinte ale înțeleptului împărat Solomon (Proverbele 19:24): „Leneşul nu-şi frige vânatul”; iar în (Proverbele 12:27) „Leneşul îşi vâră mâna în strachină şi n-o duce înapoi la gură.” S-o spunem în felul următor: leneșul vrea pâinea cu unt, dar altcineva să i-o dea! Dacă vânează o căprioară sau prinde un pește, nu vrea nici măcar să le curețe carnea ca s-o gătească, ci altcineva s-o pregătească pentru el și să i-o servească. Despre cine vorbește Solomon în aceste versete din Proverbele? Despre o persoană care nu începe niciodată o muncă, iar dacă îi dai ceva de făcut – fie nu va termina, fie va lucra de mântuială… Apoi înțeleptul Solomon încheie totul cu o ultimă remarcă. „Poftele leneşului îl omoară, pentru că nu vrea să lucreze cu mâinile.” (Proverbele 21:25) Așadar, dacă vrei ca Dumnezeu să toarne binecuvântare peste viața ta, trebuie să fii dispus să muncești!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
08 iun. 2024

8 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Mâna lui Ahicam, fiul lui Șafan, a fost cu Ieremia, ca să nu-l dea în mâna poporului, ca să fie omorât.

În mijlocul lor stătea Iaazania, fiul lui Șafan: fiecare bărbat era cu tămâietoarea lui în mâna lui; și un nor gros de tămâie se înălța.

Ieremia 26.24; Ezechiel 8.11

Cărturarul Șafan a fost un personaj important în Iuda. Înainte de trezirea din timpul lui Iosia, el a fost cel care a citit înaintea împăratului din cartea Legii găsită de curând (2 Împărați 22.8-10). Câțiva ani mai târziu, Ahicam, fiul său, s-a dovedit a fi unul dintre puținii prieteni ai profetului Ieremia, atunci când poporul voia să-l omoare pe acesta din urmă.

Totuși, scena din Ezechiel 8 este cu totul diferită. După aproximativ cincisprezece ani de la experiența lui Ieremia cu Ahicam, Ezechiel a primit o viziune cu privire la Iaazania, un alt fiu al lui Șafan. Acesta era, de asemenea, un conducător al poporului. Influența lui însă a fost ilustrată printr-o ceremonie nelegiuită, prin care erau onorați idoli urâcioși. Cu multă aroganță, el declara: „Nu ne vede Domnul! Domnul a părăsit țara“ (Ezechiel 8.12).

Nu avem detalii despre copilăria fiilor lui Șafan, însă putem găsi aici câteva lecții folositoare. În primul rând, ca părinți, nu trebuie niciodată să presupunem că progresul spiritual al unui copil al nostru va fi conferit automat și altuia dintre copiii noștri. Vigilența părintească trebuie să fie constantă. Încăpățânarea unui copil, lăsată necorectată, va da naștere unui comportament nestăpânit atunci când el va fi adult. Dacă lăsăm ca micuții noștri să semene vânt, și ei și noi vom secera furtună (Osea 8.7).

În al doilea rând, să nu ne grăbim în a-i blama pe părinții evlavioși pentru alegerile nepotrivite făcute de copiii lor adulți. Credincioșia lui Șafan este de netăgăduit, iar idolatria lui Iaazania a fost responsabilitatea proprie a acestuia. În al treilea rând, dacă avem sau am avut părinți evlavioși, să căutăm să le urmăm exemplul! Dacă am primit mult, ni se va cere mult. Ochii lui Dumnezeu sunt asupra tuturor căilor noastre!

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iată, acestea le face Dumnezeu, de două ori, de trei ori, omului, ca să-i ridice sufletul din groapă, ca să-l lumineze cu lumina celor vii.

Iov 33.29,30

Încă o șansă!

Ziua începuse promițător. Cerul senin invita pe oricine la o plimbare. El tocmai traversase câteva trecători elvețiene cu motocicleta împreună cu prietenii săi. Mâncarea bună de la restaurant le-a ridicat și mai mult moralul. Apoi s-a întâmplat ceva neașteptat. În drum spre casă, concentrarea a scăzut, a intrat prea repede într-o curbă, a derapat și s-a izbit de un copac.

A fost dus de urgență la spital. După mai multe examinări, medicul-șef a spus: „Cred că vă putem coase. Sunt șanse mari să vă puneți pe picioare“.

Acolo, în curbă, a avut moartea în fața ochilor, dar acum urma să se refacă. Nu era aceasta o nouă șansă de a trăi? O va folosi pentru a se îndrepta spre Dumnezeu, astfel încât să poată scăpa de judecata veșnică?

Dumnezeu intervine uneori așa în viața noastră, pentru că nu vrea ca noi să pierim. Cum răspundem? Suntem dispuși să ne oprim din călătoria vieții noastre și să profităm de oportunitatea de a ne întoarce la Dumnezeu?

Cât de rău ar fi dacă am ignora pur și simplu vorbirea lui Dumnezeu prin astfel de evenimente!

„Disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungii Lui răbdări? Nu știi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință?“ (Romani 2.4).

Citirea Bibliei: 1 Samuel 21.1-15 · Filipeni 1.1-11

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 39:1-21

În descrierea veşmintelor sfinte ale lui Aaron se adaugă un detaliu (v. 3), care nu apare în cap. 28: firele efodului trebuia să se împletească cu fire subţiri de aur. Gloria divină a Marelui nostru Preot străluceşte între toate trăsăturile umanităţii Sale sfinte. Să le contemplăm în Evanghelii. El doarme la cârmă pe căpătâi, dar în următorul moment linişteşte vântul şi marea. Plânge la mormântul din Betania, dar aceasta tocmai înainte de a-l învia pe Lazăr. Plăteşte birul, dar cu o monedă găsită în gura unui peşte pe care El L-a creat. La fiecare pas, aurul divinităţii Sale se arată în împrejurările cele mai obişnuite ale vieţii Lui ca om, ca Om al durerii. Caracterul unitar al gloriilor lui Isus este întărit prin lănţişoare, monturi, şnururi şi inele – care realizau îmbinarea acestor veşminte unele de altele. Cu privire la Hristos, nu putem lăsa deoparte nimic, nu putem pune la îndoială nici un adevăr în parte fără a-L nega în totul. Vai! În istoria Bisericii sunt prea multe exemple de îndrăzneţi care nu s-au temut să facă asemenea lu­cruri. Dumnezeu să ne ajute să recunoaştem cu mintea şi cu inima toate perfecţiunile morale, oficiale şi personale, cu care este învestit Domnul Isus!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EVITĂ CEARTA! | Fundația S.E.E.R. România

„Acolo unde este… duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.” (Iacov 3:16)

Apostolul Pavel ne îndeamnă să avem „o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând. Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:2-4). Cearta face ravagii în relații. Deseori, ea provine dintr-un ego îngâmfat și duce la comparație, competiție și condamnare. Apostolul Iacov subliniază astfel (cum am auzit): „Acolo unde este… duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.” Așadar, fii un detector de certuri! În momentul în care își arată chipu-i urât, smulge-o din rădăcină! „Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare şi mulţi să fie întinaţi de ea.” (Evrei 12:15). Dacă astăzi vrei să umbli în binecuvântarea lui Dumnezeu, încearcă să trăiești în armonie cu ceilalți. Credeți că este vreodată ușor? Nu, dar cu cât înveți mai repede și exersezi mai mult, cu atât lucrurile vor merge mai bine pentru tine. Iar când Domnul te îndeamnă: „Întoarce și celălalt obraz” sau „Celui ce-ți cere haina, dă-i și cămașa”, apelează la harul Său, și fă ce-ți spune! Și-apoi, roagă-te: „Doamne, dă-mi înțelepciunea Ta, în problema aceasta!”, iar El o va face. În astfel de situații avem nevoie de înțelepciune, iar Biblia afirmă că „Înţelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.” (Iacov 3:17-18) Concluzie: dacă vrei ca Dumnezeu să-Și reverse binecuvântarea peste viața ta, evită certurile!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
07 iun. 2024

7 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu va striga, nici nu-Și va ridica glasul, nici nu-l va face să se audă pe stradă.

Isaia 42.2

Acest pasaj este aplicat Domnului nostru în Matei 12.17-21 și mi-a fost de mare ajutor atunci când eram tânăr. Mă aflam atunci sub puterea legalismului într-o așa măsură, încât mă simțeam vinovat dacă, imediat ce mă suiam într-un tramvai, nu dădeam o mărturie publică. De îndată ce tramvaiul pornea din stație, mă ridicam și ziceam: «Prieteni, doresc să mărturisesc despre Domnul Isus și să vă spun cum m-a mântuit Dumnezeu». Vatmanul venea și-mi zicea: «Stai jos! Nu ți-a cerut nimeni să ții un serviciu religios aici». Atunci eu deveneam iritat și-i ziceam: «Ei bine, o să iau loc, însă tu vei fi responsabil la judecata lui Dumnezeu, fiindcă i-ai împiedicat pe acești oameni să audă evanghelia». Făceam același lucru și în tren. De îndată ce trenul pornea, mă ridicam și începeam să dau mărturie pasagerilor. Mă simțeam obligat să fac acest lucru, fiindcă mă socoteam responsabil pentru sufletele lor, însă nu-mi dădeam seama că o astfel de purtare era de cele mai multe ori lipsită de considerație.

Ce se spune însă despre Domnul? „El nu va striga, nici nu-Și va ridica glasul, nici nu-l va face să se audă pe stradă.“ El Și-a făcut lucrarea pentru Dumnezeu aici într-un fel liniștit. Când oamenii au venit la El și au dorit să știe cum puteau avea viața eternă, El a fost întotdeauna gata să le răspundă. A fost gata să-i caute pe cei pierduți, așa cum s-a întâmplat cu femeia samariteană; însă niciodată n-a procedat într-un mod gălăgios sau necioplit. El a fost cu adevărat perfect și în această privință.

H. A. Ironside

SĂMÂNȚA BUNĂ

Harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toți oamenii s-a arătat.

Tit 2.11

Clepsidra harului

După ce oamenii au trăit timp de secole în păcat și în răzvrătire împotriva lui Dumnezeu, El L-a trimis pe pământ pe Fiul Său, Isus Hristos. El a murit pe cruce, pentru ca oamenii păcătoși să nu fie judecați, ci salvați. Astfel, harul lui Dumnezeu a apărut ca un soare la orizontul istoriei omenirii.

De atunci, soarele harului strălucește peste toți oamenii. Dumnezeu are o veste bună: Oricine se întoarce la El și își mărturisește păcatele va fi iertat pe baza jertfei lui Isus Hristos. Nu este aceasta o ofertă extraordinară? Creatorul nostru ne întinde mâna pentru reconciliere!

În același timp, El ne spune fără echivoc că va pedepsi pe oricine nu se întoarce la El. Oferta Sa de har este limitată în timp.

Cât timp mai este valabilă? Nu știm. Este ca o clepsidră: Nisipul se scurge până când partea superioară este goală. Numai că nu știm cât de mult nisip se mai află în partea superioară a clepsidrei. În orice moment ar putea fi ultimul grăunte de nisip.

Acum este timpul de har și pentru tine. Nu trata cu ușurință invitația lui Dumnezeu! El te iubește și vrea să te salveze de la judecata veșnică. De aceea, întoarce-te astăzi la El și mărturisește înaintea Lui, fără ezitare, eșecurile tale! Atunci vei avea parte de harul Său iertător.

„Iată, acum este timpul potrivit; iată, acum este ziua mântuirii“ (2 Corinteni 6.2).

Citirea Bibliei: 1 Samuel 20.24-42 · Psalmul 106.32-48

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 38:21-31

Dumnezeu cere ca leviţii să facă un inventar exact al celor confecţionate şi date pentru Casa Lui. El nu uită nimic, nici ultimul ac, nici cel mai mărunt cârlig, ştiind cât l-a costat pe fiecare dintre cei care au adus obiectele. Domnul Isus, stând în faţa intrării în tezaurul Templului, privea mulţimea care-şi aducea darurile şi El a apreciat în mod deosebit cei doi bănuţi aduşi de o văduvă săracă, pentru că acest dar însemna pentru ea predarea deplină, aceştia fiind „tot ce avea ca să trăiască“ (Luca 21.1-4).

Ligheanul de aramă menţionat ieri vorbeşte în acelaşi fel. Era făcut din oglinzile femeilor care, urmându-l pe Moise, au ieşit afară, la cortul întâlnirii (v. 8). În prezenţa lui Dumnezeu şi prin zelul pentru casa Lui, inimile lor au fost mişcate să renunţe la preocuparea cu propria persoană, sugerată de oglinzi (Matei 16.24-25). Şi acest lucru este apreciat de Dumnezeu şi consemnat în Cuvântul Său. Cât despre argintul strâns la numărătoarea poporului, el a fost folosit pentru facerea postamentelor stâlpilor şi scândurilor. Totul are la bază glorioasa răscumpărare al cărei simbol este argintul (vezi Numeri 3.48) şi pe aceasta se întemeiază fiecare credincios în parte pentru a rămâne în credinţă.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GÂNDEȘTE-TE BINE ÎNAINTE DE A VORBI! | Fundația S.E.E.R. România

„Cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui.” (Proverbele 13:3)

Iată un cuvânt al lui Dumnezeu pe care ar trebui să-l memorăm cu toții: „Cine-şi păzeşte gura îşi păzeşte sufletul; cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui.” (Proverbele 13:3) Cu alte cuvinte, tendința noastră de a vorbi fără a gândi ne va provoca neplăceri. Se povestește că unui vânzător de aspiratoare i s-a atribuit o zonă rurală îndepărtată. Așa că a început să meargă din fermă în fermă, încercând să-și vândă marfa… Ajuns la o adresă, a bătut la ușă și a fost întâmpinat de soția fermierului, care l-a întrebat ce dorește. Fără să mai aștepte permisiunea, a trecut glonț pe lângă ea până în bucătărie și a spus: „Vând aspiratoare!” Șocată, ea i-a răspuns: „Stați puțin!” Dar el a spus fără drept de replică: „Doamnă, înainte să spuneți orice, dați-mi voie să vă arăt ceva…” A băgat mâna în geanta lui, a scos un pumn de gunoi și l-a aruncat pe podeaua bucătăriei. „Dacă aspiratorul meu nu va aduna toată mizeria asta”, s-a lăudat el, „atunci o voi mânca!” Ea l-a privit cu milă și i-a spus: „Atunci puteți să începeți s-o faceți, pentru că nu avem curent electric!” Oare cât de des n-ar trebui să ne mâncăm cuvintele pe care le aruncăm cu atâta nepăsare, fiecare dintre noi, în viața de zi cu zi? Fii cu băgare de seamă! Domnul Isus a spus că într-o zi vom da socoteală pentru fiecare cuvânt nefolositor pe care îl rostim (vezi Matei 12:36). Un poet necunoscut a scris: „Ai grijă, cuvintele rostite / dulci să-ți fie, nu pripite. / Și atunci nu vei mai fi / nevoit a le-nghiți.” Așadar, dacă nu vrei să-ți retragi ori să-ți înghiți vorbele, gândește-te bine înainte de-a deschide gura!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
06 iun. 2024

6 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, dacă-L chemați ca Tată pe Cel care, fără a privi la înfățișare, judecă după lucrarea fiecăruia, umblați în temere în timpul pribegiei voastre, știind că nu cu cele pieritoare, argint sau aur, ați fost răscumpărați din felul vostru deșert de viețuire moștenit de la părinți, ci cu sângele prețios al lui Hristos, ca al unui miel fără cusur și fără pată.

1 Petru 1.17-19

Să nu uităm că avem de-a face cu Dumnezeu, pe care Îl invocăm ca Tată. Fără îndoială, acest Tată nu este pentru noi un Judecător, dar, potrivit celor spuse aici, El „judecă după lucrarea fiecăruia“. El nu manifestă preferințe față de anumite persoane, ci evaluează fără părtinire faptele fiecăruia dintre copiii Săi. Acestea sunt principiile de guvernare ale lui Dumnezeu cu privire la toți oamenii. Tatăl nostru este Dumnezeu și cele două laturi ale Persoanei Sale nu pot fi separate una de alta. Este vorba de acest sentiment care domină purtarea noastră: „Umblați în temere în timpul pribegiei voastre“. În eternitatea care va urma acestui timp de pribegie, partea noastră nu va mai fi decât savurarea absolută a dragostei Tatălui, fără teama de a face ceva care să-L întristeze, iar din partea Lui nu va mai exista niciun fel de judecată față de copiii Săi, aduși atunci la starea de perfecțiune.

Dar mai există un motiv cu privire la purtarea noastră. El constă în faptul că am fost răscumpărați cu un preț de o valoare infinită: Sângele prețios al lui Hristos. Prin sângele lui Hristos, acești creștini fuseseră eliberați de tot ceea ce constituia altădată gloria lor ca evrei, potrivit cu ceea ce învățaseră de la părinții lor. Dar ceea ce părinții lor îi învățaseră nu era decât un fel deșert de viețuire, deoarece este imposibil ca păcătosul nerăscumpărat – evreu sau dintre națiuni – să aibă o purtare care să nu-l conducă la judecata eternă. Prin urmare, ei fuseseră răscumpărați din felul lor trecut de viețuire pentru a fi introduși într-un fel de viețuire cu totul nou, acela al lui Hristos ca Om aici, pe pământ. La temelia acestei răscumpărări nu exista nimic pieritor, ca în cazul răscumpărării israelitului, nici argint, nici aur, nici vreo altă ofrandă, ci sângele prețios al Mielului fără cusur și fără pată, prefigurat odinioară în imaginea mielului pascal.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Toți au păcătuit și n-au ajuns la slava lui Dumnezeu, fiind îndreptățiți fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.

Romani 3.23,24

Fără plată

După o predică în care s-a prezentat vestea bună a lui Isus Hristos, un miner a spus: „Aș da orice dacă aș putea crede că Dumnezeu îmi iartă păcatele; dar, vedeți, nu pot să cred. Dumneavoastră spuneți că mântuirea poate fi obținută pe gratis. Dar mi se pare prea ieftină!“. — „Ați fost astăzi la muncă?“, a întrebat predicatorul. „Da, sigur, am fost în mină astăzi.“ — „Și cum ați urcat din mină? Ați plătit ceva?“ — „Nu, bineînțeles că nu. Am urcat cu liftul.“ — „Nu a fost prea ieftin pentru dumneavoastră?“, a vrut să știe predicatorul. „Dar de ce să fi trebuit să plătesc ceva? La urma urmei, aceasta este o problemă a minei!“, a spus minerul. — „Aveți dreptate! Banii pentru liftul scump au fost plătiți de compania minieră!“ Minerul a înțeles această comparație și a crezut că Dumnezeu i-a iertat păcatele.

Dumnezeu ne spune: „Celui căruia îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieții fără plată!“ (Apocalipsa 22.17). Dar cât de mult L-a costat pe Dumnezeu să ne poată oferi această mântuire! L-a dat pe unicul Său Fiu, iar Isus Hristos S-a jertfit pentru noi. Ce valoare incomensurabilă are această ispășire pentru Dumnezeu!

Dumnezeu oferă iertarea, pentru că Isus, Fiul Său, Și-a vărsat sângele pe crucea de la Golgota. „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care nu L-a cruțat pe Însuși Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate?“ (Romani 8.31,32).

Citirea Bibliei: 1 Samuel 20.5-23 · Psalmul 106.16-31

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 38:1-20

Altarul de bronz ne aminteşte că Dumnezeu a oferit prin cruce o soluţie pentru starea noastră păcătoasă. Dar mulţi credincioşi sunt tulburaţi de păcatele comise după convertire. Pot oare aceştia să-şi piardă mântuirea? Nu! Binecuvântat fie Dumnezeu! Aşa cum i-a spus Isus lui Petru: „Cine s-a scăldat“ – o spălare care pentru un credincios se face o dată pentru totdeauna (vedeţi 29.4) – „nu are nevoie să i se spele decât picioarele“ (Ioan 13.10). Această spălare a picioarelor după mers, şi a mâinilor pentru lucrare, se făcea la ligheanul de bronz, care era confecţionat din acelaşi material ca şi altarul, pentru a ne învăţa că păcatele comise după convertire Îl costă pe Cel care a făcut ispăşire pentru noi tot atât de mult ca şi păcatele noastre dinainte. Dar noi putem (şi trebuie) să le mărturisim lui Dumnezeu, care este credincios şi drept ca să le ierte, datorită lucrării Domnului Isus (1 Ioan 1.9).

De la v. 9 la 20 se prezintă facerea curţii. Găsim măsurile porţii (v. 18): douăzeci de coţi, adică aproximativ zece metri. Aceasta este o imagine a uşii harului, larg deschisă pentru sărmanii păcătoşi, şi a căii uşoare prin care Evanghelia permite tuturor să se apropie de cruce (altarul de bronz). Au trecut oare toţi cititorii noştri prin această uşă?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CALEA SPRE CANAANUL CERESC | Fundația S.E.E.R. România

„Domnul Însuşi va merge înaintea ta…” (Deuteronomul 31:8)

Atunci când Dumnezeu îți spune să mergi, tu trebuie să știi că fiecare detaliu al viitorului tău este deja cunoscut de El. Cu secole în urmă, când un cartograf întocmea hărțile lumii cunoscute, și când totuși mai rămânea pergament, desena frecvent un balaur la marginea acestuia. Era un semnal de avertizare pentru exploratori, și anume că intrau într-un teritoriu necunoscut pe propriul risc… Cu toate acestea, mulți au considerat balaurul nu ca un avertisment al cartografului, ci mai degrabă ca pe o profeție: balaurul prevestea dezastrul de dincolo de lumile cunoscute pe care le traversau, iar teama îi împiedica să meargă mai departe pentru a descoperi noi teritorii și popoare. Alții însă, mai temerari, au interpretat balaurul ca pe un semn al oportunității, ca semnalând o ușă către noi lumi care merită explorate. Fiecare dintre noi are o hartă mentală care conține informații pe care le folosim pentru a ne ghida, atunci când începem fiecare zi. Și, la fel ca hărțile de demult, și hărțile noastre mentale au margini… Uneori, aceste margini sunt marcate de frici sau de închipuiri apocaliptice. Ne temem să nu eșuăm, să nu fim respinși, să nu fim ridiculizați, să nu avem suficient, să nu pierdem ceea ce avem… Dacă te simți așa astăzi, reține aceste cuvinte rostite de Dumnezeu către poporul Său care se afla în pragul țării făgăduite, fără să știe ce îi așteaptă când vor intra în ea: „Domnul Însuşi va merge înaintea ta.” Așadar, scrie-ți obiectivul pe o coală de hârtie, elaborează-ți o strategie, și stabilește-ți un termen limită… Apoi încredințează-le lui Dumnezeu, și fii convins că El va merge înaintea ta, pentru a-ți pregăti calea!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
05 iun. 2024

5 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Așadar, preaiubiții mei, după cum întotdeauna ați ascultat, nu numai ca în prezența mea, ci cu mult mai mult acum, în absența mea, duceți la bun sfârșit mântuirea voastră cu teamă și tremur, căci Dumnezeu este Cel care lucrează în voi și voința și înfăptuirea, pentru buna Sa plăcere.

Filipeni 2.12,13

Această poruncă vine la sfârșitul unui lung pasaj. Dacă vrem să ne facem o idee exactă cu privire la context, trebuie să mergem înapoi până la Filipeni 1.27. Credincioșii din Filipi erau amenințați de adversari din afară și de disensiuni dinăuntru. Sfârșitul capitolului 1 se referă la primul aspect, iar începutul capitolului 2 se referă la cel de-al doilea. Primul pericol era ușor de eliminat, însă, pentru a face față celui de-al doilea, era necesar să fie prezentată înaintea lor toată greutatea exemplului inegalabil al lui Hristos. La acel moment, apostolul nu mai era în mijlocul lor pentru a-i ajuta, deoarece era prizonier la Roma.

În astfel de împrejurări, filipenii trebuia să arate curaj spiritual și să-și ducă la bun sfârșit mântuirea, dincolo de pericolele care îi amenințau, dar nu sprijinindu-se pe resursele proprii, ci pe Domnul: „Căci Dumnezeu este Cel care lucrează în voi și voința și înfăptuirea, pentru buna Sa plăcere“ (Filipeni 2.13). Dacă următoarele trei versete erau împlinite de către ei, prin aceasta dovedeau, într-adevăr, că își vor fi lucrat mântuirea lor.

Subiectul este mântuirea zilnică; iar partea accentuată aici este cea omenească. Mai întâi trebuie să vină partea divină – preoția lui Hristos, lucrarea lui Dumnezeu în noi prin Duhul Său, instrucțiunile și corectarea lucrate prin Cuvântul Său. Însă partea omenească își are importanța ei. Trebuie să ne folosim cu sârguință de harul pe care Dumnezeu ni l-a pus la dispoziție.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă cineva nu este născut din apă și din Duh, nu poate să intre în împărăția lui Dumnezeu“.

Ioan 3.5

Născut din nou (7)

Apoi Domnul i-a explicat lui Nicodim ce înseamnă „nașterea din nou“.

Cuvintele apă și duh nu se referă la două nașteri diferite, ci la două aspecte ale nașterii din nou. Ele ne arată instrumentul care duce la nașterea din nou și persoana divină care folosește acest instrument și îi dă putere.

Apa este adesea o imagine a Cuvântului lui Dumnezeu în Scriptură. Duhul Sfânt Se folosește de Cuvântul lui Dumnezeu pentru a ne vorbi inimii.

Astfel, Cuvântul îl pune pe om în lumina lui Dumnezeu și îl purifică. Acesta este un proces dureros, dar, însoțit de pocăință și credință, duce la viață. După aceea, omul acela are gânduri, sentimente și afecțiuni noi.

Niciun păcătos nu se poate naște din nou fără Cuvântul lui Dumnezeu. „Potrivit voii Sale, El ne-a născut prin Cuvântul adevărului“ (Iacov 1.18). „Acum voi sunteți curați, datorită cuvântului pe care vi l-am spus“ (Ioan 15.3). „Ați fost născuți din nou nu dintr-o sămânță care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și care rămâne“ (1 Petru 1.23).

Toate aceste pasaje ne arată că Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu – în chip de apă sau de sămânță – este instrumentul nașterii din nou.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 19.18-20.4 · Psalmul 106.1-15

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 37:17-29

A urmat sfeşnicul din aur curat, cu piedestalul lui din aur bătut, cu fusul său, gămălioarele, potiraşele şi florile sale, care „erau din el“ (v.17). Dumnezeu Îşi găseşte plăcerea să repete în detaliu toată plinătatea (numărul 7) roadelor şi a frumuseţilor acestui sfeşnic, simbol al lui Hristos, neîntrecut de nimeni în nici una din gloriile Sale. Dar să nu uităm că sfeşnicul era din aur bătut şi că era alimentat cu untdelemn fără drojdii (27.20), descrieri care ne amintesc de suferinţele Celui care a venit ca adevărata lumină în întuneric şi care nu a fost primit. Respins, El străluceşte acum în sanctuar, unde ai Săi pot să-L contemple prin credinţă.

Altarul de aur, care era tot în Locul Sfânt, înaintea perdelei dinăuntru, este încă o imagine a Celui care este centrul adorării noastre, în Numele căruia ne apropiem de Dumnezeu pentru a ne închina şi pentru a beneficia de lucrarea Sa mijlocitoare. Tămâia adusă acolo, dacă ne referim la capitolul 30.34-38, era „după arta celui care face mir: sărată, curată, sfântă“. Diferitele uleiuri din care era alcătuită ne vorbesc de aspecte ale perfecţiunii Fiului lui Dumnezeu şi de valoarea ei pentru Tatăl, căruia îi sunt oferite aceste calităţi desăvârşite.

Untdelemnul sfânt pentru ungere este, în mod similar, pregătit conform instrucţiunilor din cap. 30.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DOUĂ REGULI DE TRĂIRE | Fundația S.E.E.R. România

„Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină…” (Geneza 2:16)

Adam avea o slujbă perfectă, o casă perfectă, o căsnicie perfectă și un mediu perfect… adică toate cele pentru care ne luptăm și noi astăzi. Deci, ce s-a întâmplat cu el, deși a beneficiat de toate acestea? Pe baza relației sale cu Dumnezeu, Acesta i-a dat practic două reguli după care să trăiască: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.” (Geneza 2:16-17). Așadar, cele două reguli sunt următoarele: 1) Cu Dumnezeu, ce primești ca răsplată este întotdeauna mult mai mult decât lucrul la care-ți cere să renunți: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină…” Dar ceea ce facem atât de des – și ceea ce face religia legalistă – este că ne uităm la acest verset (și la altele asemenea) și ne concentrăm pe ce nu avem voie să facem… Adevărul este că, atunci când lista noastră de lucruri pe care nu le putem face pare că întrece lista celor pe care suntem liberi să le facem, am mers prea departe în ce privește scopul acestor versete. Viața creștină ar trebui să fie măsurată prin lucrurile de care ești liber să te bucuri, nu prin cele care ți se refuză! 2) Când îți trăiești viața în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu, și nu cu propriile tale porniri, ești binecuvântat. Biblia spune: „O, de ar rămâne ei cu aceeaşi inimă, ca să… păzească toate poruncile Mele, ca să fie fericiţi…” (Deuteronomul 5:29). Singurul lucru pe care Dumnezeu ni-l refuză este dreptul de a stabili singuri ce este „bine sau rău”, pentru că El știe că nu suntem calificați s-o facem! Noi trebuie să trăim după revelația divină, nu după înclinația umană! Dumnezeu, în dragostea și înțelepciunea Sa, a stabilit această limitare pentru a ne proteja și a ne binecuvânta. Așadar, ține cont de aceste două reguli, și trăiește-ți viața în acord cu ele!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
04 iun. 2024

4 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Pe cei pe care i-a îndreptățit, pe aceștia i-a și glorificat.

Romani 8.30

Este bine să primim cu toată simplitatea acest mare adevăr. Unii își închipuie că nu putem ști că avem păcatele iertate atâta vreme cât ne aflăm pe acest pământ. Dar, dacă n-am putea ști că păcatele ne sunt iertate, n-am putea ști nici că Biblia este adevărată și că lucrarea lui Hristos este perfectă. Ești de acord cu aceste două lucruri? Atunci să știi că există aceeași temelie pentru ele și pentru adevărul iertării păcatelor. Iertarea păcatelor și adevărul Cuvântului lui Dumnezeu sunt legate împreună în evanghelia prețioasă a lui Hristos. Dacă te îndoiești de iertarea păcatelor, atunci arunci aceeași umbră de îndoială și asupra adevărului cuvintelor rostite de Hristos: „S-a sfârșit!“, cuvinte rostite în cea mai solemnă împrejurare.

Totuși, știm cât de greu este ca inima să se sprijine pe simplitatea minunată a adevărului lui Dumnezeu cu privire la iertarea perfectă de păcate prin sângele lui Hristos. Gândurile noastre sunt prea superficiale și prea limitate pentru a cuprinde întreaga strălucire a harului divin. Suntem prea plini de legalism, prea plini de noi înșine. Avem gânduri deșarte cu privire la faptul că ar trebui să adăugăm ceva la ceea ce Hristos a făcut, ceva fapte, simțăminte sau experiențe. O astfel de gândire trebuie înlăturată. Doar Hristos este temelia măreață, stânca eternă, cetățuia mântuirii. „Pentru că toți cei care sunt din faptele legii sunt sub blestem“ (Galateni 3.10).

Să ne alipim de Hristos cu un simțământ tot mai adânc al stricăciunii noastre și tot mai înalt al perfecțiunii Lui, în umblarea noastră prin această lume rece și nelegiuită!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ne lăudăm și în necazuri, căci știm că necazul lucrează răbdare, răbdarea aduce experiență, iar experiența aduce nădejde.

Romani 5.3,4

Perseverența melcului

Când eram copil, mă uitam la melcii care se târau prin straturile de flori din grădina noastră. Eram fascinat de aceste creaturi mici, cu casele lor mari, cu burțile lor lipicioase și cu ochii lor care se întorceau ca niște periscoape, pentru a vedea totul în jur. Dar și acum îmi place să râd de viteza cu care se târăsc.

Cât de lent este un melc? Un studiu a arătat că se deplasează înainte cu aproximativ 12 metri pe oră. Nu este de mirare că vorbim despre „viteza melcului“ atunci când spunem că ceva este lent.

Deși un melc se mișcă greu, are o mare calitate: perseverența! El se străduiește cu toată puterea să își atingă scopul.

Și noi avem un țel, gloria cerească. Pe calea credinței trebuie să mergem înainte cu perseverență: „Aveți nevoie de răbdare, pentru ca, împlinind voia lui Dumnezeu, să puteți primi făgăduința“ (Evrei 10.36).

Ne confruntăm mereu cu adversități sau chiar cu eșecuri care ne permit să avansăm doar în „ritm de melc“. Acest lucru ne poate descuraja. Dar Domnul vrea ca noi să perseverăm pe cale. Chiar dacă Domnul nu ne arată imediat o soluție când ne aflăm într-o dificultate, să fim răbdători și să așteptăm ajutorul Său.

Apropo: O mare realizare necesită o mare perseverență.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 19.1-17 · Psalmul 105.23-45

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 36:35-38, 37:1-16

Minunata perdea care despărţea Locul Sfânt de Locul Preasfânt era susţinută pe patru stâlpi. Firea omenească a lui Hristos, aşa cum ne-o dezvăluie evangheliştii, este un subiect inepuizabil pentru adorare şi închinare. El este Mesia al lui Israel (Matei), Robul credincios (Marcu), Fiul Omului (Luca), Cel care a venit din cer (Ioan). Fiecare fir: albastru, purpuriu, stacojiu sau in subţire răsucit, fiecare aspect al firii Sale, desăvârşit în sine, se întreţese cu celelalte în chip minunat, alcătuind întregul, care este viaţa Domnului nostru Isus Hristos. Dar această viaţă, aşa frumoasă, cum era, nu ne putea aduce la Dumnezeu, ci, dimpotrivă, ea accentua adânca noastră mizerie morală. Era nevoie de moartea Lui. Şi, ca semn, chiar în momentul când Mântuitorul Îşi dădea viaţa pe cruce, Dumnezeu a rupt perdeaua, deschizând pentru închinători „calea nouă şi vie“ către El (Evrei 10.20).

Apoi au fost făcute chivotul şi masa. Drugii cu care erau transportate acestea prin pustiu ne fac să ne gândim la umblarea Domnului aici, jos. Poleirea cu aur ne aminteşte de versetul din Isaia: „Ce frumoase sunt … picioarele celui ce aduce veşti bune“ (52.7).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

HARUL ȘI ÎNCREDEREA | Fundația S.E.E.R. România

„Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului…” (Evrei 4:16)

Dacă te simți nevrednic să te apropii de Dumnezeu în rugăciune, oprește-te și cugetă la aceste cuvinte: „Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evrei 4:16) Cuvântul „har” înseamnă „bunătate nemeritată, îndurare, favoare și ajutor atunci când ai nevoie de el”. Ia aminte la următoarele trei lucruri importante despre har: 1) Când ai nevoie de har, te poți apropia de Dumnezeu cu toată încrederea. De ce? Pentru că te apropii de un tron al harului și al milei, nu de unul al judecății. Toate păcatele tale – trecute, prezente și viitoare – au fost plătite în momentul în care Isus a spus: „S-a isprăvit!” Satan, pe care Biblia îl numește „pârâșul”, vrea ca tu să te simți condamnat, vinovat și nedemn să te apropii de Dumnezeu. Dar în momentul în care ți-ai pus încrederea în Hristos, Dumnezeu te-a îmbrăcat în neprihănirea Lui. Prin urmare, poți veni întotdeauna la El cu încredere! 2) Când ai nevoie de mai mult har, roagă-te mai mult. Dumnezeu are tot harul necesar pentru a te ajuta, dar trebuie să mergi înaintea tronului Său și să îl ceri. Un creștin fără rugăciune este un creștin fără har. Biblia ne spune să creștem în har (vezi 2 Petru 3:18), iar dacă nu te rogi în fiecare zi, nu crești în viața ta spirituală. Așadar, care este răspunsul? Petrece mai mult timp în preajma tronului de unde curge harul! 3) Harul lui Dumnezeu este dat în funcție de nevoia ta din acel moment. El nu-ți va da decât mâine harul pentru mâine, așa că nu-i nevoie să-l ceri astăzi! Și nu te îngrijora: rezerva de har pe care o ai în Hristos nu se va epuiza niciodată! Așa că, îndrăznește și apropie-te de Dumnezeu zilnic, deci și azi – pentru că El nu te va respinge niciodată, oricât de des ai merge la tronul harului!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
03 iun. 2024

3 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar va locui cu adevărat Dumnezeu cu omul pe pământ? Iată, cerurile și cerurile cerurilor nu Te cuprind; cu cât mai puțin casa aceasta pe care am construit-o eu!

2 Cronici 6.18

Planul templului a fost inspirat de către Dumnezeu, așa cum David însuși a mărturisit: „Totul, toate lucrările modelului, m-a făcut Domnul să le pricep în scris, prin mâna Lui peste mine“ (1 Cronici 28.19). Multe detalii ale templului erau asemănătoare cu arhitectura cortului întâlnirii. Oricât de măreață era această construcție, Solomon știa prea bine că nu era pe măsura gloriei lui Dumnezeu. În zilele slujirii Sale, Domnul Isus a trebuit să le amintească ascultătorilor Săi că nu aurul din templu îl făcea să fie un edificiu special, ci Persoana care locuia acolo îi dădea importanță.

Deși aceste adevăruri par evidente, totuși aceleași tendințe există și astăzi. Nu este ceva neobișnuit să auzi cum anumite grupări creștine se mândresc etalându-și clădirile scumpe sau serviciile de închinare grandioase. O astfel de laudă pierde din vedere ceea ce este de fapt lucrul semnificativ, anume că Dumnezeu locuiește în mijlocul oamenilor. Acesta este adevărul care trebuie să alimenteze închinarea noastră, care trebuie să fie piatra de căpătâi a doctrinei noastre și care trebuie să îndrume umblarea noastră!

Pocăința și inima zdrobită au condus la rezidirea templului în zilele lui Zorobabel. Aceasta a fost o lucrare a lui Dumnezeu și, deși au existat greutăți pe cale, El a binecuvântat-o. Dumnezeu dorește aceeași atitudine și de la noi, în mijlocul mărturiei fărâmițate a Bisericii. Cei din zilele lui Zorobabel nu s-au lăsat descurajați, fiindcă nu puteau rezidi templul la fel cum acesta fusese înainte; nici noi nu trebuie să fim descurajați în lucrarea la care Dumnezeu ne-a chemat astăzi.

Deși există mult întuneric în jur, trebuie să fim atrași de Isus Hristos, Domnul gloriei, nu de clădiri sau de sisteme omenești.

E. Clermont

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nebunul zice în inima lui: „Nu există Dumnezeu“.

Psalmul 14.1

Ateul

„Sunt ateu, nu cred în Dumnezeu!“ — „Dacă nu crezi în Dumnezeul Creator, atunci susții ideea că universul a luat ființă printr-o întâmplare oarbă!“ — „Da, cred că universul este rezultatul unor factori aleatori!“ — „Pentru acest punct de vedere este nevoie de mult mai multă credință decât pentru încrederea în Dumnezeul cel viu, căci cum ai putea accepta că este capabilă coincidența să ne organizeze atât de bine mediul înconjurător?“

Echilibrul complex care guvernează planeta noastră dezvăluie o inteligență care nu are nimic de-a face cu o întâmplare oarbă. De la insectă până la dispunerea planetelor și a stelelor, totul în univers mărturisește despre o înțelepciune care ne depășește. Niciun om nu ar crede că mașina sa este produsul întâmplării și al unui aranjament arbitrar de piese mecanice. Cu toate acestea, când vine vorba de originea lumii, mulți sunt gata să Îl nege pe Dumnezeul Creator. Își închid în mod deliberat ochii în fața Lui.

Cine este instigatorul unei astfel de orbiri? Este Satan, tatăl minciunii. El vrea să ne împiedice pe noi, oamenii, să stabilim o relație cu Dumnezeu.

Să ne deschidem ochii și să-L descoperim pe Dumnezeu în natură, ca și Creator! Putem intra în contact cu El, pentru că El ne iubește. Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său Isus Hristos la moarte, ca jertfă de ispășire, pentru ca noi să putem fi împăcați cu El.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 18.10-30 · Psalmul 105.1-22

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 36:14-34

Materialele fuseseră strânse, lucrătorii fuseseră desemnaţi: va începe construcţia Cortului. În toate acestea vom avea ocazia să vedem mai multe imagini şi să desprindem învăţături noi.

Întâi sunt enumerate învelitorile. Prima, făcută din zece covoare, descrisă în v.8-13, nu putea fi văzută decât dinăuntru, la lumina sfeşnicului, când preotul era în Locul Sfânt. Tot aşa, feluritele glorii ale lui Isus pot fi înţelese şi apreciate numai în lumina Duhului Sfânt, în prezenţa lui Dumnezeu. Pe de altă parte, prin cea de-a patra învelitoare, făcută din piei de viţel de mare, cortul, spre deosebire de templele antice (şi de clădirile religioase moderne), nu prezenta în exterior nimic de natură să atragă atenţia. Aceasta ne aminteşte de Cel care „n-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, nici o înfăţişare ca să-L dorim“ (Isaia 53.2; Ioan 5.41). Să ne păzească Domnul de atracţiile lumii şi de spiritul ei, să ne ferească să dorim gloriile ei trecătoare sau să ieşim în evidenţă mai mult decât Domnul nostru.

Aşezate stabil pe piedestale de argint, scândurile, imagine a celor răscumpăraţi, ne amintesc de îndemnul apostolului: „Staţi astfel tari în Domnul, preaiubiţilor!“ (Filipeni 4.1).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SIMPLIFICAREA NU ESTE COMPLICATĂ! | Fundația S.E.E.R. România

„Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră…” (Matei 6:25)

Scriitorul și filozoful american Henry David Thoreau spunea: „Viețile noastre sunt irosite pe detalii… dar, simplificați, simplificați!” Domnul Isus ne-a spus cam același lucru astfel: „Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră… uitați-vă la păsările cerului… ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare, şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte.” (Matei 6:25-26) Charlie Shedd a păstorit o biserică mare, cu multe pretenții. Dar împreună cu soția sa au creat o „listă a simplității”, din care spicuim câteva idei: „Trebuie să simplifici. Uneori s-ar putea să faci lucrurile din inerție… pentru că nu faci suficient. Egoismul nu simplifică niciodată, ci complică. Amintește-ți de ce ești aici. Pune voia lui Dumnezeu pe primul loc. Dacă vrei să-ți ordonezi viața, trebuie să ai un scop central care să te echilibreze. Renunță la obiectivele inutile. Nu te epuiza în căutări fără sens. Te frustrezi dacă și când îți dedici viața unor lucruri neimportante. Nu poți face totul. Dacă Dumnezeu ar fi vrut să fii șase persoane, te-ar fi împărțit în șase! Lasă-i și pe alții să „construiască/salveze lumea”! Trăiește fiecare zi în parte. Planifică-ți viitorul și păstrează vie speranța, dar nu trăi în viitor. „Ajunge zilei necazul ei” (Matei 6:34). Trăiește ziua de azi așa cum trebuie, și puterea pentru mâine va veni. Oriunde te afli – fii prezent. Nu mai crede că fericirea vine la o anumită oră, sau la întâlnirea din seara asta, ori când adormi. Trăiește în prezent. Dezvoltă-ți un hobby. O schimbare de activitate te menține proaspăt. Timpul petrecut în natură și relaxare este o investiție valoroasă. Nu poți încetini ritmul lumii, așa că încetinește-ți propriul ritm. Învață să reduci viteza. Când nu poți schimba ritmul, retrage-te în sanctuarul tău interior și schimbă-te pe tine însuți. Adoptă modelul desăvârșit: Hristos, a Cărui viață a despărțit istoria în două. Urmează-L, într-o încredere plină de liniște, căci El  trăiește o viață plină de putere!” Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta (Filipeni 2:5): „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus…”

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
02 iun. 2024

2 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

El este chipul lui Dumnezeu cel nevăzut, Cel întâi-născut din întreaga creație; pentru că toate au fost create prin El, cele care sunt în ceruri și cele care sunt pe pământ, cele văzute și cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie stăpâniri, fie autorități: toate au fost create prin El și pentru El. Și El este mai înainte de toate și toate se mențin prin El.

Coloseni 1.15-17

Domnul nostru Isus Hristos este Fiul dragostei Tatălui (Coloseni 1.13). În același timp, El este cu adevărat Dumnezeu, în timp ce de asemenea Îl reprezintă pe Dumnezeu în acest univers. Hristos este Chipul Dumnezeului adevărat, care este invizibil și pe care nicio făptură nu-L poate vedea (1 Timotei 6.16). Ca și Imagine a lui Dumnezeu, Hristos Îl reflectă pe Dumnezeu, deoarece El Însuși este Dumnezeu. Totuși, El a devenit Om, iar acum, ca Om, Îl revelează pe Dumnezeu omului, deși El este și rămâne Dumnezeu. El n-a renunțat niciodată la ceea ce era dintotdeauna atunci când a devenit ceea ce nu mai fusese niciodată.

Această taină de nepătruns – anume că Hristos este Dumnezeu și Om într-o singură Persoană, Cuvântul devenit trup – este acceptată prin credință, nu prin rațiunea omenească. Deși niciodată n-o vom înțelege pe deplin, ea constituie totuși un adevăr binecuvântat, care ne face să ne închinăm Lui, acum și pentru totdeauna.

Măreția lui Hristos este rezumată în trei puncte distincte în Coloseni 1.15-17. În primul rând, ea este văzută în relația Lui cu alții, El fiind Cel Întâi-născut din toată creația, în timp ce, ca Fiu, ca Singurul-născut, El este într-o relație unică cu Tatăl. În al doilea rând, Hristos este Creatorul tuturor lucrurilor (versetul 16); diferitele prepoziții folosite aici – în, prin și pentru – arată că El este Arhitectul, Executantul și Obiectul creației. Alte pasaje ne învață că Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Duhul Sfânt au fost de asemenea implicați în actul creației. Ca și Creator, Hristos este mai înainte de orice lucru, fiindcă nimic nu a fost făcut fără El (Ioan 1.3). În al treilea rând, El este Acela prin care toate lucrurile stau în ființă și sunt susținute.

A. E. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iată Mielul lui Dumnezeu!

Ioan 1.36

„Eu sunt“

Oprindu-ne în fața evangheliei după Ioan, vom auzi glasul Domnului, care ni Se prezintă sub câteva din titlurile Sale. Toate sunt ca niște raze de lumină care proiectează câte ceva din nespusa Lui glorie:

    Eu sunt Pâinea vie, care S-a coborât din cer (6.51).

    Eu sunt Lumina lumii. Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții (8.12).

    Eu sunt de sus … Eu nu sunt din lumea aceasta (8.23).

    Eu sunt Ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit (10.9).

    Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi (10.11).

    Eu sunt Fiul lui Dumnezeu (10.36).

    Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi (11.25).

    Eu, Domnul și Învățătorul (13.14).

    Eu sunt Calea și Adevărul și Viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine (14.6).

    Eu sunt Vița, voi mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce multă roadă; căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic (15.5).

Citirea Bibliei: 1 Samuel 17.55-18.9 · Psalmul 104.27-35

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 36:1-13

Într-o scurtă parabolă a evangheliei după Marcu, Domnul Se prezintă ca un stăpân care a plecat de acasă după ce a dat de lucru robilor Săi. El a lăsat „fiecăruia lucrarea lui“ (Marcu 13.34). Cu excepţia portarului, natura acestor lucrări nu este precizată. În absenţa Lui, Domnul a pregătit o îndatorire pentru fiecare dintre ai Săi, în raport cu vârsta sa şi cu capacităţile sale. Într-o altă parabolă, cea a talanţilor, vedem că stăpânul, la întoarcerea sa, cere socoteală lucrătorilor săi. Unii dintre ei primesc o recompensă, alţii sunt daţi de ruşine (Matei 25.14-30). Am făcut noi, fiecare în parte, ceea ce aştepta Domnul de la noi?

Lectura noastră de astăzi ne învaţă că multe daruri sunt aduse prea târziu. Momentul pentru a îndeplini o slujbă sau pentru a aduce un dar trecuse. Probabil că mulţi au muncit din greu, dar nu de îndată. Şi ceea ce nu aducem imediat poate să nu mai fie necesar în momentul când în sfârşit ne decidem: este prea târziu, ocazia este pierdută. Ce lecţie importantă pentru noi!

„Cortul era una“, concluzionează v.13. „Este un singur trup“, declară Efeseni 4.4. În ciuda divizării creştinătăţii în numeroase denominaţii, Dumnezeu vede Adunarea Sa ca fiind un întreg.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE SPUNE LUMEA DESPRE TINE? | Fundația S.E.E.R. România

„Se răspândeşte zvonul… că tu…” (Neemia 6:6)

Pentru a-l împiedica pe Neemia să reconstruiască zidurile Ierusalimului, dușmanii săi au răspândit zvonuri despre el. „Se răspândeşte zvonul printre popoare… că tu şi iudeii aveţi de gând să vă răsculaţi şi că în acest scop zideşti zidul… și că tu vei ajunge împăratul lor…” (Neemia 6:6). Nu vei putea controla ce gândesc oamenii și nu-i vei putea împiedica să vorbească, dar poți decide cum să răspunzi.

Neemia a raspuns astfel: „Le-am trimis soli cu următorul răspuns: „Am o mare lucrare de făcut şi nu pot să mă cobor; cât timp l-aş lăsa ca să vin la voi, lucrul ar înceta.” Mi-au făcut în patru rânduri aceeaşi cerere, şi le-am dat acelaşi răspuns.” (Neemia 6:3-4).

Din această istorie putem reține trei învățături importante:

1) Să refuzăm să acordăm unui critic mai multă atenție decât i-am acorda unui prieten. Pentru Neemia, oamenii care au contat au fost aceia care au stat de partea lui, și nu cei care erau împotriva lui. Așa că, în loc să încerce să schimbe păreri, el a schimbat vitezele și… a mers înainte!

2) Să acceptăm că odată cu oportunitatea vine și adversitatea. Pavel scria că i „s-a deschis aici o uşă mare şi largă şi sunt mulţi potrivnici.” (1 Corinteni 16:9) Cu alte cuvinte critica este un semn de respect; dacă nu ai avea valoare, oamenii nici măcar nu te-ar observa!

3) Să nu uităm că bătăliile grele sunt cele care produc marile victorii. Satan nu ne va trimite o felicitare pentru că am decis să facem voia lui Dumnezeu, ci se va lupta cu noi la fiecare pas. Să nu uităm niciun moment că „Cel ce este în noi este mai mare decât cel ce este în lume.” (1 Ioan 4:4)

Așadar, adu-ți aminte în fiecare moment că Dumnezeu este de partea ta – iar cu El alături, victoria este asigurată!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
01 iun. 2024

1 Junie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dragostea să fie neprefăcută; fie-vă groază de rău, alipiți-vă de bine; în dragoste frățească, iubindu-vă cu căldură unii pe alții.

Romani 12.9,10

În primul rând, apostolul ne îndeamnă: „Dragostea să fie neprefăcută“. Dragostea este din Dumnezeu, de aceea trebuie întotdeauna să fie sinceră și neprefăcută. Cine este născut din Dumnezeu are natura divină și de aceea este îndemnat să fie un „imitator al lui Dumnezeu“. Dragostea este lucrarea naturii divine și trebuie revelată în cei născuți din Dumnezeu, care sunt în această lume. Fără dragoste, cele mai frumoase daruri au puțină valoare. Dar ce greutate așază aceasta asupra noastră! Ah, cât de ușor este să dovedim dragoste doar în aparență! Cât de necesară este sinceritatea, împreună cu o judecată de sine permanentă!

Cel de-al doilea îndemn urmează în mod natural: „Fie-vă groază de rău, alipiți-vă de bine“. Dumnezeu este dragoste, însă prima veste pe care El ne-o aduce este: „Dumnezeu este lumină și în El nu este nicidecum întuneric“ (1 Ioan 1.5). Aceste cuvinte ne vorbesc deosebit de serios, mai ales în zilele îngăduinței de sine generale, ale indiferenței și ale satisfacției de sine care caracterizează această perioadă laodiceeană! Într-adevăr, acolo unde o inimă bate cu dragoste reală pentru Dumnezeu, se va găsi și această despărțire hotărâtă de tot ceea ce este necurat – această „groază de rău“. Un astfel de suflet umblă în lumină, după cum Dumnezeu este în lumină. Nu poate fi mulțumit cu mai puțin.

Afecțiunea frățească nu este același lucru cu dragostea (vedeți 2 Petru 1.7). Se poate spune că ea își are izvorul în dragoste, însă cercul sau domeniul exercitării ei este mai îngust – este familia lui Dumnezeu, sau Adunarea. Nimic nu poate fi mai plăcut decât afecțiunea frățească intimă; dar ea poate să se răcească, poate să-și piardă din căldură, nu doar pentru că noi suntem slabi, ci și pentru că în frații sau surorile noastre există un lucru sau altul care ne poate pune dragostea la încercări obositoare. De aceea suntem îndemnați stăruitor: „În dragoste frățească, iubiți-vă cu căldură unii pe alții!“. Petru vorbește despre o afecțiune frățească neprefăcută (1 Petru 1.22).

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiul Omului Se dă în mâinile oamenilor; ei Îl vor omorî și a treia zi, după ce-L vor omorî, va învia.

Marcu 9.31

Un copil prezintă evanghelia

Un băiat stă în fața unei librării creștine și privește cu atenție la o imagine a răstignirii. Un bărbat îl observă și îl întreabă: „Știi cine este Acela?“.

Spontan, băiatul răspunde: „Da, Acela este Isus, Mântuitorul meu! A murit pe cruce pentru mine, pentru a mă salva. Oamenii din jurul Lui sunt soldații care L-au omorât. Iar această femeie care plânge este mama Lui“.

Domnul mai în vârstă îl bate pe băiat pe umăr și pleacă mai departe. Dar câțiva pași mai târziu este tras ușor de mânecă. Băiețelul a fugit după el și i-a vorbit: „Scuzați-mă, am uitat ceva. Domnul Isus nu mai este pe cruce. El este viu, pentru că a înviat. El locuiește acum în cer“.

Acest băiețel a cunoscut evanghelia și a rezumat-o în cuvinte simple: Isus Hristos a murit și a înviat!

Punctul culminant al evangheliei este învierea. Apostolii au subliniat în fiecare prezentare a veștii bune că Domnul este viu. Și astăzi, orice propovăduire a evangheliei trebuie să aibă acest conținut: Pentru a-i salva pe păcătoși, Isus Hristos a murit. Dar El a înviat și este viu, pentru că a fost victorios pe cruce. Un om mort nu poate salva pe nimeni. Dar Cel care a murit pentru noi și acum trăiește ne poate oferi o perspectivă dincolo de moarte.

Vestea bună nu este că Isus a trăit și a murit, ci că Isus a murit și trăiește!

Citirea Bibliei: 1 Samuel 17.41-54 · Psalmul 104.13-26

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 35:20-35

Israeliţii puteau aduce numai ceea ce nu dăduseră înainte pentru viţelul de aur (32.3). Vom putea închina în slujba Domnului numai ceea ce nu am folosit deja pentru lume. Să nu ne risipim deci tinereţea.

Cine au fost cei care au dat? „Fiecare om pe care îl mişca inima lui şi fiecare om pe care îl îndemna duhul“ (v.21). Aceasta este esenţialul! Să-L iubim pe Domnul, Adunarea, pe aproapele nostru, iată condiţiile fundamentale atât pentru a face o lucrare bună, cât şi pentru a aduce un dar. Pe lângă toate acestea, ceea ce nu izvorăşte din dragoste de regulă nu este bine înfăptuit.

Unele lucruri puteau fi făcute în casă, în familie, de exemplu cusutul. Nu trebuie să ne imaginăm că a lucra pentru Domnul înseamnă în mod necesar a fi evanghelist sau misionar într-o ţară îndepărtată.

Să luăm notă de serviciul femeilor. Dacă nu toate erau „iscusite“ sau înţelepte (v.26), toate puteau avea, la fel de bine ca şi bărbaţii, tragere de inimă să facă sau să dea ceva pentru sanctuar (Tit 2.5).

Unora, Dumnezeu le-a pus pe inimă să dea învăţătură (v.34). Fie ca El să pună pe inima altora să asculte! Aşa vor putea toţi să facă o slujbă înţeleaptă.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DIN EXPERIENȚĂ ÎN EXPERIENȚĂ, CU DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Moabul… nu era turnat dintr-un vas în altul…” (Ieremia 48:11)

Dumnezeu a spus: „Moabul era netulburat din tinereţea lui şi se odihnea fără teamă pe drojdiile lui, nu era turnat dintr-un vas în altul… De aceea, i s-a păstrat gustul şi nu i s-a schimbat mirosul.” Acest verset ne zugrăvește două tablouri; unul este natural și celălalt este spiritual. În tabloul natural, vedem cum se face vinul, fiind turnat dintr-un vas în altul. În imaginea spirituală, vedem cum Dumnezeu ne transformă trecându-ne dintr-o experiență în alta. Și, la fel cum – în procesul prin care se face vinul – atunci când vinul este turnat dintr-un vas în altul, lasă în urmă drojdia (care trebuie îndepărtată pentru a rezulta un produs de calitate), la fel Dumnezeu va permite să treci prin (și să lupți cu) situații care să-ți dezvăluie slăbiciunile, astfel încât să poți lucra asupra lor. Indiferent cât de stânjenitor ar fi, și oricât de mult ți-ai dori să scapi, Dumnezeu nu te va lăsa până când problemele tale nu vor fi rezolvate cu succes. Cum vei ști când se va întâmpla lucrul acesta? Pe măsură ce vei experimenta schimbarea în asemănare cu Hristos, „drojdia” adică păcatul îl vei lăsa în urma ta. În procesul devenirii sale, vinul nu este ținut la fel de mult timp în fiecare recipient; asta pentru că fiecare recipient are un scop diferit. Numai producătorul cunoaște scopul fiecărui vas și, prin urmare, determină cât timp este necesar să stea în el. La fel și-n plan spiritual, doar Dumnezeu știe prin ce trebuie să treci sau cât timp trebuie să rămâi în fiecare stadiu al acestui proces de transformare. Dacă și tu treci printr-o experiență sau alta astăzi, te încurajăm cu acest verset (Filipeni 1:6): „Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

Newer Entries →