11 Februarie 2022
Am cumpărat de la Hanameel, fiul unchiului meu, ogorul care este în Anatot și i-am cântărit banii, șaptesprezece sicli de argint.
Ieremia 32.9
Aceasta părea o tranzacție normală – Ieremia cumpăra un ogor în Anatot, potrivit cu legea specială a răscumpărării, pe care Domnul i-o dăduse lui Israel. Însă împrejurările în care a fost făcută această tranzacție erau departe de a fi normale. Ierusalimul era asediat de armata babiloniană. De ce a făcut Ieremia această achiziție atât de ciudată? Din două motive, iar primul dintre ele este că Dumnezeu i-a spus să procedeze așa. De fapt, acesta este întotdeauna primul motiv pentru a face ceva în viața de credință, așa cum Ieremia însuși a spus: „Am cunoscut că acesta era cuvântul Domnului. Și am cumpărat … ogorul”.
Al doilea motiv este deopotrivă de încurajator. El este legat de instrucțiunile pe care Domnul i le-a dat, anume ca actul de cumpărare să fie sigilat și păstrat cu grijă. Ieremia privea, prin credință, dincolo de captivitatea babiloniană, către un timp când Dumnezeu avea să-l readucă pe poporul Său, Israel, în țară. Este minunat să privim la ascultarea și la credința lui Ieremia, însă există și alte lucruri în legătură cu toată această întâmplare. Rugăciunea sa, venită în urma tranzacției, descoperă luptele interioare ale lui Ieremia în această privință. Deși el recunoștea puterea suverană a lui Dumnezeu și căile Sale drepte, „sabia, foametea și ciuma” erau mult mai vizibile, iar babilonienii erau pe punctul de a nimici cetatea preaiubită.
Întâmplarea se încheie cu răspunsul lui Dumnezeu – El va avea întotdeauna ultimul cuvânt. Între timp, Ieremia trebuia să se bazeze pe acele cuvinte care au fost întotdeauna o întăritură pentru cei credincioși de-a lungul secolelor: „Iată, Eu sunt Domnul Dumnezeul oricărei făpturi; este ceva prea greu pentru Mine?” (Ieremia 32.27).
G. W. Steidl
Ia pe Marcu și adu-l cu tine, căci el îmi este de folos pentru lucrare.
2 Timotei 4.11
Vechi și nefolositor!
Unii oameni în vârstă consideră că viața lor nu mai are niciun sens. Chiar și dintre vârstnicii care cred în Domnul Isus pot fi unii afectați de această problemă. Gândul că nu mai au nicio valoare îi poate duce la deprimare.
Dacă vă aflați într-o astfel de situație, doresc să vă spun o frumoasă istorioară:
Odată avea loc o licitație. Se licita o vioară veche, cam zgâriată și prăfuită. Ofertele de preț nu erau foarte mari. Adjudecătorul tocmai voia să lase să cadă ciocanul, când un bătrânel s-a ridicat din rândul cel mai din spate și a pășit în față. El a luat arcușul și vioara în mână, a îndepărtat grijuliu praful, a acordat-o și a început să cânte la ea. Ofertanții ascultau ca vrăjiți. Licitația a continuat și ofertele au crescut mult, ajungând la mii de euro.
Ce a declanșat dintr-odată această creștere a valorii? A fost atingerea mâinii maestrului!
Și cu dumneavoastră s-ar putea întâmpla așa ceva! Predați în mâna Maestrului divin viața dumneavoastră veche, poate dezacordată și prăfuită! În mâna Lui, ea capătă o nouă valoare.
Atât timp cât Domnul Isus ne lasă pe pământ, El urmărește cu noi un țel; altfel ne-ar fi luat de mult la Sine. Să ne predăm cu totul în mâna Lui și să acceptăm planul Lui pentru noi! Și să fim siguri că acest plan este cel mai bun pentru noi!
Citirea Bibliei: Neemia 7.1-38 · Proverbe 13.13-25
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ÎMBĂRBĂTEAZĂ-TE ȘI LUCREAZĂ! – Fundația S.E.E.R. România
„Scoală-te, căci treaba aceasta te priveşte… Îmbărbătează-te şi lucrează.” (Ezra 10:4)
Domnul Isus i-a învățat pe ucenicii Săi să fie distribuitori ai binecuvântării Sale, și primii care să răspundă celor aflați în nevoi. De aceea, El i-a implicat în acest proces și i-a echipat ca să-L reprezinte în viitor. În episodul cu hrănirea celor cinci mii, miracolul înmulțirii s-a întâmplat când mâncarea a părăsit nu mâinile lui Hristos, ci mâinile ucenicilor. El a binecuvântat cele cinci pâini și cei doi pești și le-a dat ucenicilor, iar ei au pornit ceea ce părea de-a dreptul absurd: hrănirea mulțimilor cu prânzul unui băiețel. Dar când au făcut lucrul acesta, ei au luat parte la o minune. De ce? Deoarece atunci când peste ceea ce ai cade binecuvântarea Domnului, vei avea succes, în ciuda provocărilor și a obstacolelor.
Dumnezeu ne-a înzestrat pe fiecare cu ceva de care alții au nevoie. Însă uneori nu reușim să recunoaștem acel ceva, sau ne îndoim de valoarea sa. Așa că tragem concluzia următoare: „Nu am ce trebuie!” Ba da – doar că este sub forma unei semințe! Domnul Isus a descris-o în felul acesta (Marcu 4:28): „întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic”. Dumnezeu a pus în tine lucruri pe care dorește să le recunoști, să le cultivi și să le folosești pentru slava Sa. Când El binecuvântează aceste lucruri, vei fi uimit de potențialul înfrânat cu care ai trăit până atunci.
Această minune a început când un băiat a văzut o nevoie neîmplinită și s-a hotărât: „Acești oameni sunt flămânzi și trebuie să primească hrană.” Este și momentul în care ucenicii au descoperit ce poate să facă Domnul Isus cu ceea ce aveau, chiar dacă lucrul acesta părea insuficient! Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: folosește tot ce ți-a dăruit Dumnezeu!
de Jean Koechlin
Psalmul 76
Deşi momentul când Dumnezeu Îşi va face locuinţa în mijlocul poporului Său Israel, pentru a Se face cunoscut de el şi prin el (v. 1,2), este unul viitor, timpul prezent nu este nicidecum lăsat fără mărturie. Prin Adunare, „locuinţa lui Dumnezeu în Duh”, El Îşi descoperă acum înţelepciunea Sa „atât de felurită” (Efeseni 2.22 şi 3.10). Şi ce altceva aşteaptă El din partea noastră, decât ca Domnul Isus să poată fi văzut cu adevărat în jurul nostru, prin intermediul nostru?
Rămăşiţa contemplă şi preamăreşte puterea care a eliberat-o. Dumnezeu este strălucitor şi măreţ, „de temut” şi prin judecăţile pe care le va înfăptui pentru a-i salva pe toţi „cei blânzi de pe pământ” (v. 9). Este vorba de aceia care vor fi manifestat trăsăturile de caracter ale marelui Model, Cel „blând şi smerit cu inima” (Matei 11.29; 5.5,8), spre deosebire de aceia „cu inima tare” (v. 5), adică mândri. Din pricina credinţei lor, cei blânzi vor avea de suferit din partea celor orgolioşi. Într-adevăr, în această lume egoistă şi dură, credinciosul care dă mărturie de credinţă este adesea nedreptăţit, respins, persecutat. Dar nu va fi aşa pentru totdeauna! Versetul 10 ne ajută să înţelegem în ce fel va interveni Dumnezeu în favoarea poporului Său: El Se va folosi de mânia oamenilor care se vor distruge reciproc.1