Mana Zilnica

2 Noiembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Departe de mine să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine și eu față de lume.
Galateni 6.14

Crucea este des folosită ca un simbol de către creștini, însă ce loc are crucea Domnului Isus Hristos, prezentată în versetul de mai sus, în inima noastră? Pe măsură ce vedem tot mai puțini credincioși frecventând adunările, ne întrebăm dacă nu cumva creștinii au abandonat semnificația crucii Domnului Isus Hristos. Cât de bine este să privim la cruce și să medităm la semnificația ei adâncă!

Vedem la cruce dragostea lui Dumnezeu pentru frații și pentru surorile noastre. Trebuie să-i privim pe toți cei împreună-credincioși cu noi în această lumină, iar acest lucru ne va schimba total atitudinea față de ei. Vom fi mai răbdători, mai generoși, mai plini de dragoste față de ei, știind că ce este al nostru este și al lor.

La cruce vedem, de asemenea, dragostea lui Dumnezeu pentru cei pierduți. Când îi privim prin prisma crucii, îi vom prețui așa cum Dumnezeu Însuși îi prețuiește și vom dori tot mai mult mântuirea lor.

Dacă ne gândim la cruce atunci când trecem prin încercări, devenim tot mai siguri că Domnul ne iubește, că El a suferit infinit de mult pentru noi și că planul Său pentru noi este perfect. Înțelegem astfel, privind la cruce și la prețul plătit de El, cât de prețioși suntem în ochii Lui. Acest lucru ne va ajuta să nu ne mai comparăm cu alții, ci să înțelegem că suntem scumpi pentru inima lui Dumnezeu.

Privirea la cruce face deci să-i apreciem mai bine pe frații și pe surorile noastre, pe semenii noștri și pe vrăjmașii noștri; de asemenea, această privire va face ca viața noastră să fie trăită tot mai mult pentru gloria lui Dumnezeu.

A Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

… nu urma răul, ci binele. Cine face binele este din Dumnezeu; cine face răul n-a văzut pe Dumnezeu.
3 Ioan 11

Calc pe urmele tale!

Un avocat obișnuia, în drumul lui spre birou, să intre în bodega de la colțul străzii, ca să bea în fiecare dimineață o țuică. Într-o dimineață de iarnă, cu zăpadă mare, în timp ce trotuarele nu erau curățate, el a luat-o spre bodegă ca de obicei. Deodată a auzit o mișcare în spatele lui și, întorcându-se, a văzut pe băiețelul lui venind după el. „Ce faci?”, îl întrebă tatăl.

„Calc pe urmele tale!”, răspunse băiatul, care într-adevăr se străduia prin zăpada mare să pășească pe urmele tatălui său. Avocatul îl certă pe băiat și-l trimise acasă, dar cuvintele „calc pe urmele tale!” i s-au întipărit în minte. Când ajunse în dreptul bodegii, cuvintele băiatului l-au făcut să nu intre, ci să-și vadă mai departe de drum. Ajuns la birou, luă o carte de legi, dar parcă fiecare pagină avea scris pe ea cuvintele: „Calc pe urmele tale!”. A lăsat cartea și a început să deschidă corespondența. Fiecare scrisoare parcă îi spunea: „Calc pe urmele tale!”. Atunci a lăsat toate deoparte și a început să se gândească la viața lui și a familiei sale. Și-a dat seama că merge pe o cale greșită care duce la dezastru. Răspunderea pentru copilul său îl apăsa mult. Avocatul a întors pagina vieții. A părăsit calea cea rea a necredinței și a început o viață nouă în compania Mântuitorului său. O, de-ar urma toți exemplul bun al acestui avocat!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BIRUINȚA CREDINCIOSULUI

„Bine, rob bun şi credincios” (Matei 25:23)

     Dumnezeu dorește să reușești în viață (vezi Iosua 1:8). El îți va da uneltele, strategiile și relațiile necesare pentru aceasta. David a început ca tânăr păstor, dar Dumnezeu l-a făcut împăratul lui Israel. Biblia spune: „izbutea în tot ce făcea, şi Domnul era cu el” (1 Samuel 18:14). Însă definiția lui Dumnezeu pentru reușită este foarte diferită de definiția pe care o dă lumea.

Fostul senator american Mark Hatfield povestește că a făcut turul Calcuttei împreună cu Maica Tereza. Au vizitat „Casa muribunzilor”, în care erau îngrijiți bolnavii în faze terminale și dispensarul unde sute de săraci stăteau la rând pentru a primi îngrijiri medicale. Văzând-o pe Maica Tereza slujindu-i pe toți acești oameni, hrănindu-i și îngrijindu-i pe cei lăsați de alții să moară, Hartfield a fost copleșit de magnitudinea suferinței cu care ea și cei cu care lucra se confruntau zilnic. „Cum puteți suporta povara fără să fiți zdrobită pe dinăuntru?” a întrebat el. Maica Tereza a răspuns: „Stimate senator, eu nu sunt chemată să fiu un om de succes, eu sunt chemată să fiu un om credincios.”

Unii dintre noi sunt chemați să slujească sub lumina reflectoarelor, în timp ce alții sunt chemați să slujească din umbră. Unii au privilegiul să primească aplauzele și răsplătirile, dar majoritatea dintre noi nu-l au. Trebuie să ne simțim descurajați? Deloc! Cu Dumnezeu, credincioșia este socotită drept reușită. Într-o zi, când vei sta înaintea lui Dumnezeu, vei auzi aceste cuvinte: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Romani 8:12-21

Astfel, noi nu mai datorăm nimic cărnii, acestui creditor lacom şi crud (v. 12). Pentru că am devenit copiii lui Dumnezeu, iar Tatăl nostru nu admite să fim aserviţi! El Însuşi a plătit tot ceea ce noi datoram ca să devenim liberi, nemaidepinzând decât de El. Odinioară, sclavul roman putea fi eliberat şi, în situaţii de excepţie, chiar adoptat de stăpânul său, primind toate drepturile la moştenire. Este o slabă imagine a ceea ce a făcut Dumnezeu pentru bietele făpturi căzute, întinate şi răzvrătite împotriva Lui! Nu numai că le-a acordat iertare, îndreptăţire şi eliberare completă, ci le-a făcut şi membri ai propriei Sale familii. Şi sunt pecetluiţi cu Duhul Său, prin care copiii lui Dumnezeu cunosc relaţia lor cu Tatăl. Tată (Ava în ebraică) este deseori primul cuvânt pe care-l rosteşte desluşit un copilaş (v. 15-16; 1 Ioan 2:13b).

Pe lângă această certitudine pe care ne-o dă, Duhul ne învaţă să facem să moară adică să nu mai lăsăm să fie împlinite faptele cărnii (v. 13). Şi, lăsându-ne conduşi de El, ne vom face cunoscuţi ca fii ai lui Dumnezeu (v. 14; comp. cu Matei 5:44-45), în aşteptarea clipei când vom fi înfăţişaţi astfel înaintea întregii creaţii (v. 19).

1 Noiembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Og, împăratul Basanului, a ieșit împotriva noastră la luptă, el și tot poporul său, la Edrei.
Deuteronom 3.1

În timp ce Israel se pregătea să intre în țara promisă, Og, împăratul Basanului, i s-a împotrivit. El avea șaizeci de cetăți întărite, cu ziduri înalte, cu porți și încuietori. Og însuși era un uriaș, judecând după dimensiunile patului său. Poporul său stăpânea acel ținut, în pace și în siguranță. Dacă cineva le amenința pacea și teritoriul, erau gata să iasă la luptă. Din această cauză n-au vrut să-i lase pe israeliți să le traverseze țara.

Acest lucru ne amintește că cei care locuiesc pe pământ caută bunurile și lucrurile acestei lumi, pentru a le acumula și păstra pentru ei înșiși, așa cum făcea Og. Ei încearcă să-și întemeieze un loc confortabil, în care să trăiască în pace și în siguranță. Lucrurile acestui pământ sunt piedici serioase pentru progresul nostru spiritual și mulți au fost împiedicați de ele. Dacă înaintăm cu hotărâre pentru a intra în stăpânirea binecuvântărilor noastre din locurile cerești (Efeseni 1.3), lucrurile pământului se vor interpune imediat în calea noastră.

Aceste lucruri pământești sunt necesare pentru umblarea noastră pe acest pământ. Avem nevoie de hrană, de haine, de o locuință; trebuie să muncim pentru a ne întreține. Ele însă devin vrăjmași atunci când ocupă un loc nepotrivit, când suntem preocupați cu ele și când le dorim. Într-un astfel de caz, orice progres este imposibil. Biruința se obține prin renunțarea la orice dorință de a le avea, având încrederea că Tatăl nostru știe de ce avem nevoie (Matei 6.32), și prin administrarea cu credincioșie a acelor lucruri care nu sunt decât pentru puțin timp, preocupându-ne astfel doar cu Hristos. Doar atunci ne vor fi încredințate adevăratele bogății, care sunt ale noastre (Luca 16.10-13).

A Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Înțelepciunea este un izvor de viață pentru cine o are …
Proverbe 16.22

Afirmaţii

„Cei ce nu cred într-o altă lume sunt morți în această viață.”

J. W. Goethe, poet german

„Eu mă bazez pe ceva sigur. Eu știu că Răscumpărătorul meu este viu și, fiindcă El trăiește, și eu voi trăi.”

Michael Faraday, fizician englez

„Dacă eu cred că există o altă viață, iar la moarte să presupunem că nu există, eu nu am pierdut nimic, în schimb, dacă eu cred că există și la moarte se adeverește că da, există, eu am câștigat totul, iar tu ai pierdut totul.”

Blaise Pascal, scriitor francez

„Minunata organizare și armonie a universului nu poate să fi fost realizată decât conform planului unui Creator atotputernic. Aceasta este și rămâne unica mea convingere.”

Isaac Newton, fizician englez

„Nu este de părerea ta cel ce te aprobă, ci cel ce te imită.”

Grigore Moisil, matematician român

„Toți se gândesc să schimbe lumea, dar nimeni nu se gândește să se schimbe pe sine.”

Lev Tolstoi, scriitor rus

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU TRECE LA FAPTE DACĂ NU AI PACE!

„Umblarea după lucrurile Duhului este … pace” (Romani 8:6)

     Atunci când gândurile tale, faptele tale și planurile tale sunt aprobate de Dumnezeu, El le va confirma, dându-ți o „înștiințare” lăuntrică a acestui fapt (vezi 1 Ioan 2:20). Biblia spune: „Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători” (Coloseni 3:15). Când ești condus de Dumnezeu, vei avea pace chiar și în mijlocul celor mai dificile circumstanțe. Pacea Lui este asemenea unui arbitru de tenis care hotărăște ce este „safe” (în teren) și ce este aut pentru tine. Ai grijă la pacea falsă. Uneori dorința ta de a face anumite lucruri va fi atât de puternică încât va produce o pace care vine din propriul tău entuziasm vizavi de acea idee. Pe măsură ce trece timpul, această pace falsă va dispărea și va ieși la lumină voia lui Dumnezeu care este adevărată. Deci, ai răbdare. Ca regulă, nu trebuie să te grăbești prea tare atunci când iei decizii importante. Biblia spune: „Umblarea după lucrurile Duhului este … pace.” Așadar, nu trece la fapte dacă pacea lăuntrică nu este o contrapondere la ceea ce crezi sau auzi. Nu trebuie să le explici altora de ce nu ai pace; firește, uneori nu știi de ce. Spune: „Simt că nu e înțelept să fac lucrul acesta deocamdată pentru că nu am pace.” Când ai pace, ai putere. Și încă ceva: Atunci când știi că ai auzit clar vocea lui Dumnezeu, fă tot ce-ți stă în putință pentru a-ți păstra pacea și nu te neliniști.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Romani 8:1-11

O pace minunată succedă chinurile din capitolul 7. Vinovat am înţeles că nu mai este acum nici-o condamnare pentru mine: sunt în Hristos Isus, în siguranţă deplină. Om nenorocit, fără nici-o putere de a face binele am descoperit o putere numită: legea Duhului de viaţă, care mă eliberează de sub legea păcatului, adică de sub dominaţia sa. Acestea sunt cele două mari adevăruri pe care mi le-am însuşit prin credinţă.

Cel mai îndemânatic sculptor, dispunând de cele mai bune unelte, nu va putea finisa nimic dintrun lemn mâncat de carii. Dumnezeu este Maestrul cel bun, iar legea, această unealtă bună (cap. 7:12), care însă s-a dovedit slabă şi ineficace prin carnea noastră coruptă prin păcat (v. 3-7). Noi eram în carne (v. 9), obligaţi să lucrăm potrivit voii sale. De acum însă noi suntem în Hristos Isus, umblând potrivit Duhului (v. 4).

Este adevărat că, deşi noi nu mai suntem în carne, carnea încă este în noi. Abia după ce am crezut, Duhul lui Dumnezeu a venit El Însuşi să locuiască în noi ca adevăratul Stăpân al casei. Carnea, omul cel vechi, vechiul proprietar, nu mai este prezentă decât ca un locatar nedorit, închis într-o cameră. Nu mai are niciun drept, însă trebuie ca eu să veghez să nu-i deschid uşa.

31 Octombrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Voi lua inima de piatră din carnea voastră.
Ezechiel 36:26

Acest verset este cu referire la Israel, însă el are o aplicație practică pentru noi astăzi. Există trei lucruri în inima omenească de natură să ne împiedice a-L urma pe Hristos:

1. Confortul – „Oricine nu-și poartă crucea sa și vine după Mine nu poate fi ucenic al Meu” (Luca 14.27). Dacă inima noastră iubește o viață confortabilă, acest lucru ne va împiedica să-L urmăm pe Hristos. Domnul ne spune foarte clar că avem de plătit un preț pentru a-L urma. Prin urmare, dacă inima noastră alege întotdeauna drumul cel mai ușor, nu-L vom urma pe Hristos pentru mult timp.

2. Păcatul îngăduit – „Lumina a venit în lume și oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele” (Ioan 3.19). Cât de mulți oameni au fost împiedicați să-L urmeze pe Hristos din cauză că inima lor a fost hotărâtă să urmeze o cale păcătoasă! Satisfacerea poftelor a devenit un idol pentru mulți în ziua de astăzi. O astfel de tendință a inimii noastre ne va împiedica să-L urmăm pe Hristos.

3. Eul – „Dumnezeu știe că în ziua când veți mânca din el vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul” (Geneza 3.5). Nu poți fi un închinător al lui Dumnezeu, atâta vreme cât ești propriul tău dumnezeu. Dorința de a fi propriul tău dumnezeu face ca inima să I se împotrivească lui Isus Hristos.

Dacă astfel de lucruri există în inima noastră, este timpul să le scoatem afară și să o apucăm cu hotărâre pe urmele pașilor lui Hristos.

T P Hadley

SĂMÂNȚA BUNĂ

Aduceți-vă aminte de mai marii voștri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu … și urmați-le credința!
Evrei 13.7

Desțelenitorul

Ziua de 31 octombrie 1517 este, probabil, cea mai importantă zi din istoria protestantă. Aceasta este ziua când Martin Luther, călugăr augustin și profesor de teologie, a bătut în cuie pe ușa catedralei din Wittenberg (Germania) cele 95 de teze împotriva învățăturii și practicilor bisericii din vremea sa. Scânteia unei treziri a maselor și-a produs efectul. Lupta a început. Vrăjmașul sufletelor nu dorea, ca oamenii să se bucure de rezultatele de la cruce ale Mântuitorului. Dăruit de Dumnezeu cu o credință puternică, cu o încredere fără margini în înțelepciunea lui Dumnezeu, Luther nu cunoștea piedici, nu se gândea să le evite. Nimic nu-l putea opri; se năpustea asupra vrăjmașului cu capul plecat, crezând că este imposibil ca Domnul să nu facă să-și ajungă scopul.

Înainte de toate, Luther a fost un desțelenitor; el nu putea nici să înceteze, nici să se odihnească. Tatăl ceresc, care i-a dat lumină acestui bărbat al credinței prin Scriptură, a permis ca el să traducă în limba poporului său german Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta este cea mai mare realizare a tuturor timpurilor. Cuvintele rostite de Luther la terminarea traducerii Bibliei – „Luați lumină” – au avut un ecou profund în multe inimi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ESTE MEREU CU UN PAS ÎNAINTE (3)

„Nici o urgie nu se va apropia de cortul tău” (Psalmul 91:10)

     Pentru Keith Pulles, un băiețel de nouă ani, pregătirea piscinei familiei pentru iarnă semnala sfârșitul verii. El scrie: „Priveam trist de la fereastră cum tata deschidea un recipient și începea să verse chimicale în piscină. Apoi mai scotea un recipient și mai vărsa și din acela. „Multe chestii se pun în piscină”, mă gândeam eu. Apoi a sunat telefonul și am alergat să verific identitatea celui care a sunat. „Persoană necunoscută, număr necunoscut.” Mama și tata m-au avertizat să nu vorbesc cu străinii, dar în acea zi o voce mi-a spus: „Răspunde!” Îndemnul a fost atât de puternic, încât am ridicat receptorul și am răspuns. „Pot să vorbesc, vă rog, cu domnul Steve Pulles?” Nu am recunoscut vocea. Probabil vreun agent de vânzări, dar ceva m-a făcut să spun: „Așteptați, mă duc să-l chem.” M-am dus afară, cu telefonul în mână și am strigat: „Tată, la telefon!” Tata a venit pe la garajul din spatele curții și a luat telefonul fără fir. „Alo? Alo? Cu cine vorbesc?” a întrebat tata. Deodată s-a auzit un zgomot asurzitor venit din spatele curții. „Piscina!” a strigat el. Ce s-a întâmplat? Tata a amestecat două substanțe chimice pe care nu ar fi trebuit să le amestece. Amestecul a explodat în apă, producând un fum toxic. Dacă tata ar fi fost acolo în acea clipă, ar fi putut muri. Persoană necunoscută? Nu prea cred. Persoana care ne-a sunat în acea zi cu siguranță avea numărul corect.”

Psalmistul a zis: „Nici o urgie nu se va apropia de cortul tău.” În acest fel te ocrotește Dumnezeu pe tine și pe cei dragi ai tăi.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Romani 7:12-25

Aceste versete se aseamănă cu eforturile zadarnice ale unui om împotmolit într-o mlaştină. Fiecare mişcare pentru a se elibera nu face altceva decât să-l afunde şi mai mult. Văzându-se pierdut, el ajunge să strige după ajutor. Din punct de vedere moral, această dramă ilustrează istoria multor copii ai lui Dumnezeu pe parcursul unei perioade imediat după convertirea lor. Apostolul se pune în locul unui asemenea credincios (pentru că, dacă nar fi fost credincios, pe de o parte n-ar fi avut lupte, iar pe de altă parte nu şi-ar fi găsit plăcerea în legea lui Dumnezeu; v. 22). Şi ne zugrăveşte disperarea lui. Vai! strigă acest om, în loc să merg din progres în progres, mă simt cu fiecare zi mai rău. Descopăr succesiv că eram sub păcat (cap. 3.9), că acesta stăpânea asupra mea (cap. 5.21), mă domina (cap. 6.14), mă ţinea rob (cap. 7.23), de asemenea, că locuieşte în mine (v. 17,20), cumva ca un virus care a pus stăpânire pe centrii mei vitali.

Cine mă va elibera de acest trup al morţii? (v. 24). Mă recunosc incapabil, fără putere, sunt deci gata să mă încredinţez Altuia. Şi Isus mă ia de mână.

Este o experienţă dureroasă, dar necesară! De îndată ce nu mai aştept nimic de la mine însumi, pot aştepta totul de la Hristos.

Ai apărut Tu, Doamne, şi lanţul ni l-ai rupt;

În faţa iubirii Tale, durerea noastră-a dispărut.

Ce ferice când credinţa, prin har, pe noi ne-nvaţă

Că avem pacea Ta, mântuirea şi Duhul Tău de viaţă!