Mana Zilnica

21 August 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și noi am plecat de la râul Ahava în a douăsprezecea zi a lunii întâi, ca să mergem la Ierusalim; și mâna Dumnezeului nostru era peste noi … argintul și aurul și vasele au fost cântărite în casa Dumnezeului nostru … Au adus arderi-de-tot Dumnezeului lui Israel, doisprezece viței pentru tot Israelul, nouăzeci și șase de berbeci, șaptezeci și șapte de miei, doisprezece țapi, ca jertfă pentru păcat: toate ca ardere-de-tot Domnului. Și au dat poruncile împăratului satrapilor împăratului și guvernatorilor.
Ezra 8.31-33,35,36

După captivitatea babiloniană – Sosirea în țară

Călătoria până la Ierusalim a durat patru luni. Dumnezeu, la care ei se rugaseră pentru a fi păziți, i-a adus la destinație în siguranță. Ezra este recunoscător și menționează faptul că mâna bună a lui Dumnezeu fusese peste ei. Suntem și noi recunoscători pentru bunătatea lui Dumnezeu, sau o luăm ca pe ceva care ni se cuvine?

Cei care au venit la Ierusalim aveau în grijă argintul, aurul, banii și vasele de preț oferite Domnului de către împărat, de către mai-marii lui și de către israeliții rămași în Babilon. Toate aceste lucruri de preț fuseseră numărate și cântărite cu atenție înainte de plecarea lor, iar după sosirea în țară au fost din nou numărate și cântărite. Domnul cunoaște talanții și minele încredințate slujitorilor Săi în timpul absenței Sale. Va veni în curând ziua când va trebui să dăm socoteală de ceea ce ni s-a încredințat.

Cei care se întorseseră acum au adus jertfe pentru tot Israelul; nu doar pentru ei înșiși, ci pentru tot poporul lui Dumnezeu. Aceste jertfe prezintă diferite aspecte ale lucrării lui Hristos pentru Dumnezeu. Pierdem ușor din vedere faptul că adunarea noastră este doar o parte minusculă a Adunării pentru care a murit Domnul nostru. Fiecare mădular este scump pentru Hristos și așa trebuie să fie și pentru noi.

Împăratul îi dăduse lui Ezra scrisori pe care să le dea slujbașilor săi. Ezra a făcut acest lucru. Timpul în care trăim nu este timpul în care Hristos împărățește, de aceea trebuie să ne supunem autorităților.

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos …
Ioan 17.3

Trei mari deosebiri

Un coleg de muncă m-a întrebat: „Prin ce se deosebește creștinismul de alte religii?”. Ca prim răspuns i-am spus: „Creștinismul nu este o religie, ci o relație cu o Persoană, cu Isus Hristos”. Apoi i-am enumerat încă trei mari deosebiri:

1. Întemeietorii religiilor se prezintă ca și îndrumători spre un dumnezeu, pe care ei înșiși îl caută. În schimb, Isus Hristos Se prezintă ca Acela „care a coborât din cer”. El este adevăratul Dumnezeu și viața veșnică.

2. Religiile nu oferă nicio siguranță cu privire la iertarea păcatelor sau la viața după moarte. Dar despre Isus Hristos citim: „Cel ce vine din cer este mai presus de toți. El mărturisește ce a văzut și a auzit”. Cuvintele Sale sunt sigure și adevărate. Milioane de creștini au experimentat veridicitatea cuvintelor Sale.

3. Religiile pun accentul pe străduințele omului, care trebuie să încerce să devină mai bun și să asculte de regulile prescrise, deși nu va reuși niciodată acest lucru. Exprimat într-un cuvânt: el ar trebui să-și câștige mântuirea. Isus dă gratuit mântuirea și iertarea. El Însuși a plătit prețul pentru aceasta, murind la cruce pentru păcatele noastre. El oferă viața veșnică tuturor celor ce cred în El și îi face copii ai lui Dumnezeu. El ne descoperă pe Dumnezeu ca Tată, care ne iubește și care îngrijește de copiii Săi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RENUNTĂ LA TRECUT!

„Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mâinile spre El.” (Iov 11:13)

     Domnul Isus, „Marele Doctor”, nu acoperă niciodată o rană infectată. El insistă să fie incizată, drenată, curățată și lăsată să se vindece. Poate ai un copil născut în afara căsătoriei, poate ai făcut un avort, ai fost la închisoare sau ai trecut printr-un divorț amar…

Nu te descuraja! Domnul Isus nu este impresionat de virtuțile noastre; El este atras de „slăbiciunile noastre” (Evrei 4:15). El îți înțelege frământarea. „Prin faptul că El Însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.” (Evrei 2:18)

Te-ntrebi poate dacă o persoană cu problemele tale poate fi binecuvântată și folosită de Dumnezeu? Absolut! Un imn scris de William Cowper spune: „Este o fântână a sângelui ce-a curs din trupul lui Isus, și cel ce se scufundă-n ea, e curățat de tot ce-i păcătos”. Răsplata pocăinței este foarte mare!

Țofar îi răspunde lui Iov: „Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mâinile spre El. Depărtează-te de fărădelege, şi nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău. Şi atunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare şi fără frică; îţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape care s-au scurs. Zilele tale vor străluci mai tare decât soarele la amiază, întunericul tău va fi ca lumina dimineţii. Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zadarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit. Te vei culca şi nimeni nu te va tulbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.” (Iov 11:13-19).

Fie că e vorba de sentimentul vinovăției pentru ceva ce ai făcut, fie de durerea pentru ceva ce ți s-a făcut – uită!

Astăzi, pășește în râul harului lui Dumnezeu și lasă-l să curgă peste tine, pentru a te elibera.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Ioan 20:19-31

Este seara unei minunate zile întâi a săptămânii. Potrivit promisiunii Sale, Mântuitorul înviat Se prezintă în mijlocul ucenicilor Săi adunaţi (cap. 14:19). Le arată în mâinile şi în coasta Sa dovezi garantate că este făcută pacea lor cu Dumnezeu (Fapte 1:3). El suflă peste ei viaţa cea nouă (comp. cu Geneza 2:7 şi cu 1 Corinteni 15:45) şi îi trimite să vestească, acelora care cred, iertarea de păcate (v. 23).

În acea duminică, Toma lipsise de acolo. Iar când ceilalţi ucenici îl anunţă: L-am văzut pe Domnul (v. 25), inima lui rămâne rece şi necredincioasă. Şi câţi copii ai lui Dumnezeu nu se privează cu uşurinţă de preţioasa strângere în jurul Domnului Isus, poate pentru că, în străfundul inimii lor, nu cred cu adevărat în prezenţa Lui! Toma reprezintă rămăşiţa iudaică care, mai târziu, văzându-L, Îl va recunoaşte pe Domnul şi Dumnezeul său.

Ce sunt rănile acestea în mâinile Tale?, vor întreba ei (Zaharia 13:6). Partea binecuvântată a răscumpăraţilor din perioada actuală este însă de a crede fără să fi văzut încă (1 Petru 1:8). Pentru acest scop au fost scrise aceste lucruri, nu numai pentru a fi citite, ci pentru a fi crezute!

Credinţa noastră, întemeiată pe Scripturi, trebuie să şi-L însuşească pe Cel care dă viaţa şi care este Fiul lui Dumnezeu (v. 31).

20 August 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

El Și-a întins mâna din înălțime, m-a apucat, m-a scos din ape mari; m-a scăpat de vrăjmașul meu puternic și de cei care mă urau, pentru că erau mai puternici decât mine. S-au aruncat asupra mea în ziua necazului meu, dar Domnul a fost sprijinul meu.
Psalmul 18.16-18

Acest psalm Îl prezintă pe Domnul Isus coborând în apele adânci ale suferinței și morții la Golgota, înconjurat de vrăjmașii care nu cunoșteau nimic despre motivul minunat pentru care El Se supunea unei astfel de morți. Prin urmare, ei nu aveau nicio apreciere pentru jertfa măreață pe care El o împlinea în chiar momentele când ei se uniseră pentru a-L batjocori.

Satan și oamenii au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a I se împotrivi în acele momente. Mai mult, Dumnezeu, în dreptatea Sa absolută, L-a părăsit, astfel încât El a suferit în singurătate, purtând păcatele multora. Totuși, în același timp, inima lui Dumnezeu își găsea plăcerea pe deplin în El și în jertfa Lui desăvârșită.

Când totul s-a sfârșit, vrăjmașul s-a bucurat, crezând că a biruit. Oamenii I-au pecetluit mormântul, pentru a fi cât se poate de siguri de această biruință.

Ei uitaseră însă de Dumnezeu! Hristos a fost răstignit în slăbiciune, iar cei puternici, în mândria lor carnală, au crezut că biruiseră. Dumnezeu însă a intervenit și L-a înviat dintre cei morți. Astfel, puterea cărnii a devenit o slăbiciune abjectă. Soldații de la mormânt au fost îngroziți și au rămas fără putere. Conducătorii, la auzul acestui lucru, s-au înspăimântat și au recurs la o minciună sfruntată. Dumnezeu însă Îl înviase dintre cei morți. Suferitorul era acum Biruitorul! Nu mai rămânea nicio îndoială că orice genunchi avea să se plece înaintea Lui și orice limbă avea să dea mărturie că El este Domn, spre gloria lui Dumnezeu, Tatăl. Vrăjmașii tremură, însă credincioșii se bucură și aduc închinare din inimă Tatălui și Fiului.

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, și pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci și nouă pe islaz și se duce după cea pierdută până când o găsește?
Luca 15.4

Oaia pierdută

Un păstor avea o sută de oi, dar le-a lăsat pe cele nouăzeci și nouă în pustie, pentru a se duce să o caute pe cea pierdută – imagine a omului pierdut, fără putere de a reveni la Dumnezeu. Oaia nu posedă niciun fel de instinct care să-i permită, o dată rătăcită, să revină la turmă. Dimpotrivă, oaia fuge mai tare, dacă bagă de seamă că cineva merge în căutarea ei. Ea nu se oprește decât forțată de împrejurări. Toată acțiunea vine din partea păstorului, care își prețuiește oaia pierdută; el îndură toată osteneala pe care o cere salvarea ei.

Nimeni, în afară de Mântuitorul, nu cunoaște prețul unui suflet și incapacitatea păcătosului de a se întoarce la Dumnezeu; de aceea Domnul a făcut tot ce trebuia pentru a-l căuta pe omul pierdut. În grija Sa pentru oaia pierdută, păstorul nu o lasă să parcurgă drumul înapoi, pentru a nu se pierde. Fericit că a regăsit-o, o pune pe umeri și o duce până la staulul oilor. Domnul Se îngrijește de cel credincios până ajunge în Casa Tatălui. Bunul Păstor, Isus Hristos, care Și-a dat viața pentru oile Sale, Se ocupă de ele până la capăt. Să prețuim această lucrare a purtării de grijă a bunului Păstor!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ASUMĂ-TI RISCUL!

„Daţi-l celui ce are zece talanţi.” (Matei 25:28)

     Îți aduci aminte de cei trei ispravnici care au primit fiecare o sumă de bani pentru a-i investi? Primii doi și-au dublat suma; cel de-al treilea și-a îngropat banii în pământ. Cei doi au fost promovați; al treilea a fost dat afară. „Luaţi-i, deci, talantul… pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară” (Matei 25:28-30).

Ar putea exista un imbold mai puternic, pentru a-ți asuma riscuri ale credinței bazate pe ceea ce ți-a promis Dumnezeu?!

Tu spui: „Dar dacă voi da greș?” Eșecul te pregătește pentru succes! El îți poate arăta lucrurile pe care trebuie să le schimbi pentru a merge mai departe. Gândește-te în felul următor: În calitate de copil răscumpărat al lui Dumnezeu, ai parte de o plasă de siguranță care te ajută, când cazi, să nu te lovești. Dar dacă reputația ta și stima ta de sine au rămas blocate într-un demers eșuat, nu vei mai fi motivat să încerci din nou.

Sunt specifice firii pământești dorințe precum: a te simți bine, a avea succes, a câștiga un premiu, a avansa…

Însă așa cum un atlet la olimpiadă se dă înapoi pentru a-și lua avânt, ca să fie mai rapid, uneori câțiva pași în spate acum îți vor alimenta progresul de mai târziu. Și mai e ceva la care să te gândești: Dumnezeu ne evaluează realizările altfel decât o fac oamenii. Un eșec în ochii oamenilor este deseori un succes în ochii lui Dumnezeu. Îți aduci aminte de Noe? Înainte de potop părea un om obișnuit; după aceea, el a fost cel mai realizat om de pe pământ.

Răsplata care te poate împlini cel mai mult nu este cea omenească, ci sunt cuvintele spuse de Dumnezeu: „Bine, rob bun şi credincios” (Matei 25:21).

Așadar, asumă-ți riscul!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Ioan 20:1-18

Cea dintâi persoană care se grăbeşte spre mormânt în această glorioasă dimineaţă a Învierii este Maria din Magdala, femeia din care Domnul scosese şapte demoni (Marcu 16:9). Dar cineva i-o luase înainte, pentru că piatra este deja rostogolită. Ea le dă de ştire lui Petru şi lui Ioan, iar aceştia, la rândul lor, aleargă la mormânt, găsesc acolo dovezile strălucite ale învierii şi apoi se întorc la ei [acasă]. Cât despre Maria, ea nu poate pleca. Absorbită cu totul de gândul de a-L regăsi pe Mântuitorul ei preaiubit (v. 13), nici chiar prezenţa îngerilor nu pare a o surprinde.

Isus nu poate să lase o asemenea afecţiune fără răspuns. Şi cât de mult sunt depăşite aşteptările Mariei! Un Mântuitor viu vine la ea, o cheamă pe nume şi îi încredinţează un mesaj de cea mai înaltă valoare. Pentru că „ataşamentul personal faţă de Hristos este mijlocul de a avea o înţelegere reală” (J.N.D.)!

Isus îi dă Mariei misiunea de a le transmite fraţilor Săi că, departe de a fi un mijloc care să despartă, crucea Lui stă la baza unor legături cu totul noi. Fapt inestimabil, Tatăl Său a devenit Tatăl nostru şi Dumnezeul Său, Dumnezeul nostru. Isus ne-a introdus pentru totdeauna în aceste relaţii fericite, spre bucuria inimii Lui, a Tatălui şi a noastră (Psalmul 22:22; Evrei 2:11,12).

19 August 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Așa să vorbiți și așa să faceți, ca unii care vor fi judecați de o lege a libertății.
Iacov 2.12

Libertatea creștină

Adevărata libertate creștină nu este libertatea de a face ce vrem. Am văzut că libertatea creștină înseamnă a trăi pentru Hristos și pentru cei din jurul nostru. Ea este cu adevărat trăită și savurată atunci când suntem preocupați cu Hristos.

În versetul de astăzi, Iacov vorbește despre „legea libertății”. „Legea” aici are sensul de forță care controlează sau de principiu care acționează. Iacov vrea să spună că cel credincios nu este sub legea robiei, ci sub controlul puterii libertății. Legea lui Moise cerea israeliților să-și iubească aproapele, însă nu le oferea putere pentru a o face și îi condamna dacă nu o făceau. Sub har însă ni se dă puterea de a ne iubi aproapele. Expresia „așa să vorbiți și așa să faceți” are referire la cuvinte și la fapte, la vorbirea și la umblarea noastră, care trebuie să fie în acord. Când ele nu sunt în acord, încălcăm legea libertății și vom da socoteală de această încălcare la scaunul de judecată al lui Hristos (1 Corinteni 3.14,15; 2 Corinteni 5.9,10). În Romani 14.10-13, Pavel pune la un loc scaunul de judecată al lui Hristos și legea libertății, folosind acest lucru ca o motivație pentru a lăsa ca legea libertății să acționeze în viețile noastre.

Însă ce împiedică această libertate să se arate în viața noastră individuală și de adunare? Iacov asociază legea libertății cu Cuvântul lui Dumnezeu în capitolul 1.21-27. A fi un împlinitor al Cuvântului înseamnă să păstrezi Cuvântul în inima ta și să-l lași să te călăuzească în orice sferă a vieții. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie standardul nostru, iar el este un instrument eficace pentru a fi păziți de influența lumii din jurul nostru. A neglija Cuvântul lui Dumnezeu înseamnă să îngăduim lumii să dicteze felul în care să gândim și să ne purtăm. Însă când ne adâncim privirile în legea perfectă a libertății și continuăm în ea, nu ca ascultători uituci, ci ca împlinitori cu fapta, ne bucurăm de adevărata libertate.

T P Hadley

SĂMÂNȚA BUNĂ

Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm și să ne întoarcem la Domnul.
Plângerile lui Ieremia 3.40

Mântuirea unui hoț

Un tată și-a dus fiul la Londra, ca ucenic, la un giuvaergiu. Într-o zi, tatăl a primit o scrisoare, că tânărul l-a furat pe meșterul lui. Întristat, s-a grăbit să ajungă la Londra, unde a aflat că problema stătea într-adevăr așa. Tânărul a fost concediat. În timp ce tatăl și fiul pășeau pe străzile Londrei, cel din urmă s-a desprins deodată de lângă tatăl lui și n-a mai fost de găsit. Astfel, sărmanul om a trebuit să se întoarcă singur acasă, cu inima zdrobită. Au trecut ani; nu s-a mai auzit nimic despre fiul pierdut. Într-o duminică seara, părinții erau acasă și citeau Cuvântul lui Dumnezeu. Mai mult ca de obicei s-au simțit îndemnați să se roage pentru fiul lor decăzut.

În aceeași seară, la Londra, o bandă de hoți au trecut pe lângă sala de evanghelizare a predicatorului Spurgeon, cu intenția de a sparge dulapul cu bani din acea sală. Printre acești infractori se afla și fiul acelor părinți care se rugau. El a primit sarcina să intre în sală și să vadă cât era ora. Mesagerul lui Dumnezeu predica despre tâlharul de pe cruce. Arătând cu mâna exact în direcția acelui fiu, Spurgeon a zis: „Dacă în seara aceasta se găsește aici un hoț, Isus Hristos îl poate salva”. Cuvântul l-a lovit în inimă.

Din acel moment, totul s-a schimbat și fiul s-a întors acasă ca alt om spre bucuria tuturor.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CRESTEREA PERSONALĂ (3)

„După cum fierul ascute fierul, tot aşa şi omul ațâță mânia altui om.” (Proverbe 27:17)

     Când nu mai crești, nu te mai bucuri de colegii și de asociații tăi. În majoritatea cazurilor acesta e un alt simptom al nevoii de creștere și are legătură directă cu lipsa ta de influență. Când nu ești o persoană cu inițiativă, toți te vor exclude. Lumea are nevoie de sfatul și de experiența ta privind o multitudine de chestiuni și probleme. Însă odată ce încetezi să crești, ei se vor întoarce spre altcineva. Creșterea personală te face să te concentrezi asupra oamenilor, iar ei se vor concentra asupra ta. Așadar, ce poți face tu pentru a rămâne mereu proaspăt? Începe să strângi.

Albinele își petrec toată viața zburând din floare în floare, ducând cu ele polenul de la o sursă la alta. Care este rezultatul? Creșterea! Întrucât albinele răspândesc fără încetare polenul prin grădină, încep să crească tot mai multe flori și avem parte de un mediu înconjurător și mai frumos.

În viață, polenizarea înseamnă identificarea informațiilor valoroase din surse multiple și răspândirea lor pe diferite căi către persoane diferite. Așa că, începe să cauți soluții pentru o creștere personală.

Pavel scrie: „să înflăcărezi darul lui Dumnezeu, care este în tine” (2 Timotei 1:6) – altfel vei deveni un adormit! Dedică timp zilnic creșterii tale personale! Descoperă domeniul în care te pricepi cel mai bine și abordează-l în mod regulat. Trezește-te devreme, folosește-ți pauza de masă, stinge televizorul seara.

Locul și timpul nu contează – lucrul important este perseverența.

Eugene S. Wilson a spus: „Numai cei curioși vor învăța și numai cei hotărâți vor învinge obstacolele din calea învățării. Coeficientul de iscodire m-a interesat întotdeauna mai mult decât coeficientul de inteligență!”

Deseori curiozitatea înnăscută îți va aduce mai multe beneficii decât inteligența. Ideea este că trebuie să te dedici creșterii personale pentru a reuși, atât în viața pământeană, cât și în cea duhovnicească.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Ioan 19:31-42

Venind să le zdrobească picioarele crucificaţilor, ca să isprăvească cu ei, soldaţii constată că pentru Isus nu mai e nevoie; El este deja mort. În cel priveşte pe tâlharul pocăit, brutalitatea acestora face să se împlinească cuvântul Domnului: Astăzi vei fi cu mine în paradis (Luca 23:43). Unul dintre soldaţi însă nu se teme să profaneze printr-o lovitură de lance trupul Domnului (Zaharia 12:10). La această ultimă insultă răspunde un minunat semn al harului: Sângele ispăşirii şi apa de curăţire curg din coasta Sa străpunsă.

Apoi are loc înmormântarea minunatului nostru Mântuitor. Dumnezeu a pregătit doi ucenici pentru a da trupului Fiului Său onoarea vestită de Scripturi (Isaia 53:9). Iosif şi Nicodim nu avuseseră până atunci curaj să ia poziţie pentru El în mod deschis. În prezent însă, treziţi de grozăvia crimei neamului lor, înţeleg că, păstrând tăcerea, şi-ar fi arătat solidaritatea cu ei.

Dragi credincioşi, să nu uităm niciodată că lumea în care trăim L-a răstignit pe Mântuitorul nostru. Tăcerea noastră sau complacerea cu ucigaşii Săi sunt echivalente cu tăgăduirea Lui. Din contră, este momentul să ne facem cunoscuţi cu curaj ca fiind ucenicii Lui.

18 August 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Mai-marii lor nu și-au pus umărul la lucrarea Domnului lor.
Neemia 3.5

Lucrarea lui Dumnezeu este făcută pe pământ, iar în cer sunt înregistrați toți cei care au luat parte la ea, felul în care ei au făcut această lucrare și motivația care a stat la baza lucrării lor. Acesta este un lucru deopotrivă solemn și încurajator. Dumnezeu privea la slujitorii Săi și vedea felul în care ei făceau lucrarea Sa; de asemenea, El ne-a lăsat scris tot ceea ce a văzut acolo. Tecoiții au reparat zidul, însă mai-marii lor nu și-au pus umărul la lucrarea Domnului lor. Cuvântul lui Dumnezeu înregistrează totul.

Șalum, fiul lui Haloheș, a fost un om de o altă factură. Entuziasmul său pentru lucrare le-a inspirat și pe fiicele lui, care l-au ajutat la reconstrucția zidului. Șalum nu era un om oarecare, ci ni se spune că era mai-mare peste jumătate din Ierusalim. Fiicele lui ar fi putut să spună că, de vreme ce tatăl lor era un om atât de important, rolul lor nu era de a face munca de jos. Ele însă au dorit să aibă o parte în lucrarea Domnului, iar demnitatea lor nu a avut nimic de suferit, căci ni se spune că Șalum a zidit, „el și fiicele lui” (versetul 12).

Astfel ei au sfârșit lucrarea, însă nu prin puterea lor, ci Dumnezeul cerului i-a făcut să prospere (Neemia 2.20). Încrederea lor era în El și El nu i-a dezamăgit. Nici pe noi nu ne va dezamăgi, atunci când ne preocupăm cu lucrarea Lui, constrânși fiind de dragostea lui Hristos. Să facem însă această lucrare cu o teamă sfântă, căci în cer este înregistrat tot ce facem, cum facem și de ce facem. „Lucrarea fiecăruia va fi arătată, pentru că ziua o va face cunoscut, pentru că se descoperă în foc; și focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia” (1 Corinteni 3.13).

J T Mawson

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dariu a găsit cu cale să pună … trei căpetenii, în numărul cărora era și Daniel … ca împăratul să nu sufere nicio pagubă.
Daniel 6.1-2

O mărturie bună

Dariu cuceritorul, regele mezilor și perșilor, după ce a luat în mână sceptrul împărăției nou instalate, în dorința de a-și organiza cât mai bine administrația regatului său, a luat anumite măsuri care, în final, aduc din nou în prim-plan persoana profetului Daniel, ajuns acum la o vârstă înaintată. Omenește vorbind, poate surprinde faptul realegerii lui Daniel într-o poziție atât de înaltă în administrația noului imperiu. Dar nu trebuie să uităm că deasupra tuturor era Dumnezeu, care mai avea de lucru cu robul Său, Daniel. Împăratul Dariu a smuls sceptrul regatului babilonian din mâna lui Belșațar, fiul lui Nebucadnețar, și astfel a întemeiat pe ruinele acelei împărății marele imperiu al Medo-Persiei. În dorința de a-și organiza cât se poate de bine treburile împărăției sale, a rânduit în fruntea tuturor dregătoriilor sale trei persoane, care să răspundă, ca împăratul să nu sufere nicio pagubă. Printre cele trei persoane se afla și Daniel, a cărui bună mărturie era cunoscută și recunoscută.

Dumnezeu este Izvorul înțelepciunii și al oricărui bine. Atunci când ne încredem în Dumnezeu și renunțăm la toate lucrurile pentru El, avem întotdeauna de câștigat. Astfel învățăm că Dumnezeu este Cel care poate să ne folosească spre binele semenilor ca mărturii ale îndurării Sale.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CRESTEREA PERSONALĂ (2)

„Un om înţelept este plin de putere…” (Proverbe 24:5)

     Un indiciu al nevoii tale de creștere personală este pierderea interesului pentru carieră. Mulți cred că asta vine din faptul că rămâi prea mult timp la același loc de muncă, sau că experimentezi criza vârstei de mijloc. E adevărat că majoritatea dintre noi ne pierdem interesul pentru serviciu, deoarece ne pierdem interesul față de creștere. Să ne gândim la cei ce experimentează nivelul cel mai înalt de intensitate și de creativitate. General vorbind, ei sunt pasionați de munca lor și nu sunt câtuși de puțin îngrijorați de detalii, ci doar de „imaginea de ansamblu”. În timp ce oamenii din jurul lor sunt prinși cu tot felul de treburi din rutina zilnică, oamenii orientați spre creștere sunt preocupați să deprindă tactici și încearcă să-și depășească limitele. Ei sunt persoane care cresc, care învață și care își lărgesc experiența – oameni care nu-și pierd niciodată interesul față de locul de muncă sau față de viață.

Să cultivi arahide sună foarte plictisitor, nu-i așa? Nu și pentru George Washington Carver! El le-a studiat, le-a cultivat, a descoperit sute de utilizări diferite și a devenit atât de celebru, încât a fost invitat la Washington D.C. pentru a explica secretul succesului său în fața Congresului. După cum poate vă mai amintiți dintr-o altă meditație, el a declarat atunci: „Dumnezeu a creat arahidele. Așa că eu L-am rugat să-mi spună ce pot face cu ele… și El mi-a arătat!” E atât de simplu!

Alocă la fel de mult timp ca să-ți lărgești cunoștințele cât aloci lucrurilor mai puțin importante, și vezi dacă nivelul de interes și de entuziasm nu se va îmbunătăți.

Propune-ți azi să devii ce prescrie Biblia (Proverbe 24:5): „Un om înţelept este plin de putere şi cel priceput îşi oţeleşte vlaga.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Ioan 19:17-30

Acela care, cu doar câteva zile înainte, intrase în Ierusalim cu toată maiestatea unui împărat, iese acum purtânduŞi crucea. Acelaşi contrast apare şi din inscripţia pe care Pilat o aşază pe cruce: Împăratul iudeilor este Isus din Nazaret. Este răstignit între alţi doi, puşi după rang de răufăcători. Totuşi, această evanghelie nu ne spune nimic despre ocările suportate din partea oamenilor (Matei 27.39), nici de ceasurile când a fost părăsit. Totul aici este numai pace, dragoste şi ascultare de Dumnezeu. Versetul 25 menţionează prezenţa şi numele câtorva femei. Şi Isus o încredinţează pe mama Sa ucenicului care cunoştea cel mai bine afecţiunile Sale.

Remarcăm că, în cele mai mici detalii, totul trebuie să se desfăşoare conform Scripturii: împărţirea hainelor (v. 24), oţetul dat Mântuitorului (v. 28; vezi şi v. 36,37). Apoi El Însuşi împlineşte ultimul act al ascultării Sale de bunăvoie: Îşi dă duhul (cap. 10.18). Iar dacă cineva mai crede că trebuie să facă încă ceva pentru aşi asigura mântuirea, să asculte cele din urmă cuvinte ale Mântuitorului rostite în timp ce murea: S-a împlinit (greceşte: un singur cuvânt, Tetelestai, cel pe care unii îl înscriu în josul facturilor achitate).

Imensa noastră datorie faţă de Dumnezeu este achitată pentru totdeauna.

17 August 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Surorile deci au trimis la El, spunând: „Doamne, iată, acela pe care-l iubești este bolnav”. Și Isus, când a auzit, a spus: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci pentru gloria lui Dumnezeu, ca să fie glorificat Fiul lui Dumnezeu prin ea”. Și Isus iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr.
Ioan 11.3-5

Ce încredere în Domnul Isus au demonstrat Maria și Marta, atunci când I-au trimis vorbă că fratele lor Lazăr era bolnav! Au apelat la inima Lui plină de dragoste și au avut încredere deplină că El le putea ajuta. De multe ori în trecut văzuseră minunile Lui și faptul că El nu refuzase pe nimeni. Toți care veniseră la el fuseseră ajutați, de cele mai multe ori peste așteptările lor, așa cum citim în Marcu 7.37: „Erau uimiți peste măsură, spunând: «Toate le face bine; El îi face pe surzi să audă și pe muți să vorbească»”. Ar fi refuzat El să dea acum curs cererii lor?

Toți putem să ne identificăm cu Maria și cu Marta. Nu există familie unde boala și teama de moarte să nu-și fi făcut prezența. Există momente când ne simțim cu totul lipsiți de ajutor. Boli prelungite ale celor dragi ne lasă fără energie, răbdarea ne este încercată peste măsură și nimeni nu înțelege și nimănui nu-i pasă – sau cel puțin așa ni se pare.

Isus cunoștea durerea celor două surori. Știa de asemenea că acea boală era spre gloria lui Dumnezeu, iar acum aștepta momentul potrivit al Tatălui. Ce încredere și ce pace dobândim pe măsură ce contemplăm această scenă! Și noi ne putem încrede în Cel care face toate lucrurile bine. El ne atrage inimile la Sine, așa încât să simțim că ne iubește, la fel cum i-a iubit pe Lazăr, pe Maria și pe Marta.

J Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Vă voi învăța căile lui Dumnezeu, nu vă voi ascunde planurile Celui Atotputernic.
Iov 27.11

Cartea care te înțelege

Filozoful a mărturisit în continuare: „Acestui Dumnezeu m-am rugat în acea seară, iar Dumnezeul care mi-a răspuns a fost același Dumnezeu despre care tocmai citisem în Carte”. Să lăsăm ca mărturisirea acestui bărbat, care a fost un om al necredinței, dar care a venit la cunoașterea căilor lui Dumnezeu, să ne inspire și pe noi. În adevăr, Biblia este cartea care ne înțelege. Și ne înțelege, fiindcă Dumnezeu, care cunoaște frământările și întrebările omului, este Autorul acestei cărți.

Cu siguranță, cititorule, ai multe întrebări și lucruri necunoscute cu privire la viața prezentă și cu privire la viitorul tău. Dumnezeu vrea să-i întoarcă pe oameni de la rău și să le facă parte de fericirea Sa. Acesta este marele conținut al cărții care ne-a dăruit-o Dumnezeu. În bunătatea Sa, Dumnezeu Se interesează mult de noi și dorește să ne ajute. Acesta este motivul pentru care ne-a scris Cuvântul Său. Dumnezeu ne cunoaște așa de bine, încât trebuie să ne spună cât de adânc am căzut din punct de vedere moral. Toate eforturile de a ne îmbunătăți nu ne pot face niciodată potriviți prezenței lui Dumnezeu, pentru că El nu poate tolera răul. Există o singură șansă: să primim fără plată remediul oferit de El: credința în Fiul Său.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CRESTEREA PERSONALĂ (1)

„Înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău…” (Proverbe 2:10)

     Creșterea personală te înalță. Oprește-te și uită-te la cei din biserica ta, de la locul de muncă sau din cercul de prieteni. W. Edwards Deming, consultantul pe probleme de management a spus: „Învățarea nu este obligatorie… nici supraviețuirea.” În cultura corporatistă, cu cât este mai înaltă funcția cuiva, cu atât mai puțină „corvoadă” este implicată și cu atât mai multă „materie cenușie.”

Să ne imaginăm o sală de conferințe în timpul unei ședințe importante. De regulă, o armată de oameni stau în jurul mesei cu laptopuri, serviete și cutii cu dosare, în timp ce președintele intră în încăpere ținând în mâini foarte puține lucruri – deoarece el nu a fost angajat să opereze pe calculator, să respecte un orar sau să gestioneze dosare. El a fost angajat pentru faptul că este expert și ideile sale au putere.

Organizațiile vor ca aceia cu cele mai bune idei să ocupe funcții de conducere; în consecință, promovările sunt în general pentru persoanele motivate din interior – bărbați și femei care dovedesc inițiativă, potențial și creștere. Așa că, începe și tu să generezi idei noi – și vei vedea cât de rapid vei fi remarcat! În Babilon, Daniel a început ca rob, treapta cea mai de jos a scării ierarhice. Însă a fost curând promovat, ajungând chiar în cabinetul lui Nebucadnețar, deoarece regele căuta oameni cu următoarele calități: „fără vreun cusur trupesc, frumoşi la chip, înzestraţi cu înţelepciune în orice ramură a ştiinţei, cu minte ageră şi pricepere, în stare să slujească…” (Daniel 1:4).

Creșterea personală te înalță atât fizic, cât și spiritual. Așadar, dedică-te creșterii personale!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Ioan 19:1-16

În bătaie de joc, soldaţii Îl îmbracă pe Isus cu o haină de purpură şi Îi pun o coroană de spini. Şi, fiind astfel, Pilat acceptă săL prezinte mulţimii, spunând: Iată Omul!.

Răstigneşte! RăstigneşteL!, răspund conducătorii cu turbare. Şi invocă un nou motiv: a hulit; S-a făcut pe Sine Însuşi Fiu al lui Dumnezeu. Aceasta îl pune şi mai mult în încurcătură pe guvernator. Acesta dinaintea lui ar putea fi nu numai un împărat, ci chiar un Dumnezeu (v. 7,8). Pentru a se linişti, îşi invocă puterea; Isus însă îl readuce la adevărata sa poziţie. Acest magistrat păgân află, cu siguranţă pentru prima dată, prin ce autoritate este el învestit: nu a Cezarului, cum credea el, ci de sus (v. 11; Romani 13:1). Simţind că nu are nici-o putere asupra acestui Acuzat extraordinar şi că este total depăşit de cazul Său, vrea să-L elibereze. Iudeii însă nu-l ascultă cu privire la aceasta şi fac apel la un ultim argument: Dacă Îl eliberezi pe Acesta, nu eşti prieten cu Cezarul. În pofida avertismentului pe care-l primise (v. 11), nu lui Dumnezeu, ci oamenilor va încerca guvernatorul să le facă pe plac şi să le dea ascultare.

Din teamă, deopotrivă de revolta iudeilor şi de acuzaţia suveranului său, cu bună ştiinţă, Îl sacrifică pe Cel Nevinovat.

16 August 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și a plecat cu el; și o mare mulțime Îl urma și-L îmbulzea. … O femeie, auzind despre Isus, venind prin mulțime pe dinapoi, I-a atins haina.
Marcu 5.24,27

Cineva ar fi crezut că Domnul era înconjurat de mulți credincioși. Chiar și astăzi, dacă privim la clădirile religioase pline cu mărturisitori ai lui Hristos, dacă auzim multele cântări și rugăciuni și dacă privim la numeroasele lucrări făcute în numele Lui, am putea crede că există o vastă mulțime de credincioși în Hristos. De fapt, oamenii așa gândesc, fiindcă ei se numesc pe ei înșiși creștini și numesc țările lor țări creștine. Înseamnă aceasta însă că toți sunt credincioși adevărați? Din nefericire, nu! Există astăzi, ca și odinioară, mulți care fac o mărturisire de credință, însă Domnul face diferența între cei care doar mărturisesc și cei care au și credință personală în El. Citim în Scriptură că El îi cunoaște pe cei care sunt ai Săi.

Cei din mulțime poate că erau sinceri, fiindcă văzuseră minunile Domnului și se bucuraseră de ceea ce El le oferise, însă nu aveau un simțământ al nevoii după Hristos; nu aveau credință personală în El. La fel și astăzi, oamenii pot fi sinceri atunci când adoptă religia creștină, însă această mărturisire exterioară nu-i mântuiește, nu le rezolvă problema păcatului, a morții și a judecății, nici nu-i eliberează de păcat, de corupția cărnii și a lumii.

Pentru o adevărată binecuvântare trebuie să existe credință personală în Domnul Isus. Nu trebuie să facem eforturi pentru a obține binecuvântarea, lucru care n-ar duce decât la mândrie, ci trebuie să acceptăm că nu suntem nimic și să-I dăm lui Hristos toată gloria. Puterea este în Hristos, nu în credința noastră, însă credința aduce binecuvântarea, fiindcă ne pune în legătură cu Cel căruia I se cuvine orice merit.

H Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.
Luca 1.37

Cartea care te înțelege

Ajungând acasă, soția a povestit soțului ei despre Biblie, cerându-și scuze că îndrăznise să o aducă acasă în ciuda faptului că știa ce sentimente nutrea acesta față de credința creștină. Însă Cailliet a cerut să-i fie arătată numaidecât acea carte. A luat-o și s-a refugiat în biroul său, unde a început să citească.

Iată propria sa mărturisire cu privire la ceea ce s-a întâmplat în ziua aceea: „Am deschis-o și mi-am încercat șansele începând cu Fericirile! Citeam, citeam și iar citeam. După o vreme am început să citesc cu voce tare în timp ce o căldură de nedescris îmi cuprindea sufletul. Nu găseam cuvinte să-mi exprim uimirea și venerația. Apoi, dintr-o dată, mi-am dat seama: aceasta este cartea care mă înțelege! Avusesem nevoie de ea atât de mult și totuși, fără să știu ce fac, încercasem să scriu eu una, dar în zadar. Am continuat să citesc până noaptea târziu, mai ales din Evanghelii, și iată că, în timp ce le citeam, Cel despre care vorbesc ele, Cel care vorbise și lucrase în ele, devenea acum viu pentru mine. Împrejurările providențiale în care această Carte mă găsise, m-au determinat să-mi dau seama că acest lucru poate fi spus despre Biblie, pentru că paginile ei prind viață datorită prezenței lui Dumnezeu și datorită puterii cuvintelor Lui”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SFÂNT, SFÂNT, SFÂNT!

„Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul oştirilor!” (Isaia 6:3)

     Prorocul Isaia nu putea să păstreze tăcerea asupra momentului când L-a văzut pe Dumnezeu! De aceea putem citi și noi (Isaia 6:1-9): „Am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul. Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două zburau. Strigau unul la altul şi ziceau: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui”! Şi se zguduiau uşiorii uşii de glasul care răsuna, şi casa s-a umplut de fum. Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!” Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. Mi-a atins gura cu el şi a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!” Am auzit glasul Domnului, întrebând: „Pe cine să trimit, şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” El a zis atunci: „Du-te şi spune poporului acestuia…” (v. 1-9)

Nu am ales acest fragment din Scriptură ca să te fac să te îndoiești de neprihănirea ta înaintea lui Dumnezeu, în calitate de copil al Său, ci am dorit să ne amintim împreună de sfințenia Dumnezeului nostru. Isaia a fost proorocul care călăuzea poporul, iar Dumnezeu a avut o misiune pentru el. Dar înainte să și-o asume, Isaia a trebuit să-și recunoască starea inimii și să-l lase pe Dumnezeu să-l schimbe.

Astăzi, și noi trebuie să facem la fel!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Ioan 18:28-40

ConducânduL pe Isus la guvernatorul roman, iudeii au grijă să nu fie întinaţi, deşi îşi încărcaseră conştiinţa cu cea mai înspăimântătoare crimă comisă vreodată.

Apostolul Pavel îi dă ca exemplu lui Timotei buna mărturisire a lui Isus Hristos înaintea lui Ponţiu Pilat (1 Timotei 6.13). Indiferent de cât Îl va costa, Domnul afirmă regalitatea Sa, precizând în totul că împărăţia Lui nu este din această lume. Versetul 36 ar trebui săi lumineze pe toţi aceia care se străduiesc astăzi să instaureze pe pământ Împărăţia lui Dumnezeu. Îmbunătăţirea treptată a lumii pentru a permite Domnului să vină să domnească peste ea nu este decât o himeră. Dacă El na produs această îmbunătăţire, nu înseamnă necredinţă să pretinzi că refaci aceeaşi experienţă pentru rezultate mai bune decât ale Lui?

Ce este adevărul?, întreabă Pilat. El însă nu aşteaptă răspuns. Se aseamănă cu atât de multe persoane pe care această chestiune nu le interesează pentru că se tem în adâncul inimii ca nu cumva să trebuiască săşi potrivească viaţa cu răspunsul pe care lar primi. Adevărul era în faţa lui Pilat în persoana lui Isus (cap. 14.6). Zadarnic încearcă el să scape de responsabilitate, propunând să graţieze de Paşti un întemniţat! Întrun singur glas, iudeii cer în locul Lui eliberarea tâlharului Baraba.

15 August 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

De Domnul sunt întăriți pașii omului.
Psalmul 37.23

Se spune că nu putem să ne așteptăm să găsim un text în Scriptură pentru a ne călăuzi în fiecare dintre miile de detalii ale vieții de zi cu zi. Poate că nu, însă cu siguranță există principii importante în Biblie, care, dacă sunt aplicate cum trebuie, ne vor oferi călăuzire, chiar dacă nu vom găsi un anume text pentru fiecare situație. Nu numai atât, ci avem și deplina siguranță că Dumnezeul nostru poate și vrea să-i călăuzească pe copiii Săi în toate lucrurile. „De Domnul sunt întăriți pașii omului.” „El îi face pe cei smeriți să umble în dreptate și îi învață pe cei smeriți calea Sa” (Psalmul 25.9). „Eu te voi sfătui, având ochiul Meu asupra ta” (Psalmul 32.8). El ne poate face cunoscut gândul Său cu privire la orice lucru din viața noastră.

El poate, în felul Său desăvârșit, să ne ofere certitudinea gândului Său în orice situație; de fapt, fără această certitudine nu ar trebui să facem nici măcar un pas. Domnul nostru Isus îl poate face conștient pe slujitorul Său cu privire la unde trebuie să meargă și la ce trebuie să facă pentru El. N-ar trebui să facem nimic cu incertitudine. Dacă încă nu suntem siguri cu privire la o anumită acțiune, să stăm liniștiți și să așteptăm! Cineva i-a spus prietenului său: «N-am nicio idee încotro să o apuc». «Atunci n-o apuca în nicio direcție», a fost răspunsul înțelept al prietenului.

Aici intervine însă o chestiune morală foarte importantă, anume starea sufletului nostru. Să fim siguri că ea are foarte mult de-a face cu călăuzirea! După cum am văzut, „El îi face pe cei smeriți să umble în dreptate și îi învață pe cei smeriți calea Sa”. Să nu uităm niciodată acest lucru! Dacă suntem smeriți și nu ne încredem în noi înșine, dacă așteptăm toate de la Dumnezeu, cu o inimă sinceră, El cu siguranță ne va călăuzi. Însă niciodată nu vom primi călăuzire, dacă suntem deja hotărâți într-o direcție sau dacă voința noastră este la lucru.

C H Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Așa vorbește Domnul: „Înțeleptul să nu se laude cu înțelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui …”.
Ieremia 9.23

Cartea care te înțelege

Pregătindu-se pentru un curs pe care trebuia să-l țină, ori de câte ori dădea peste vreun paragraf dintr-o carte care părea să vorbească despre starea lui, îl copia imediat într-un caiet. Spera ca aceste citate, pe care le scria cu mare grijă, să-l scape de frică și să-i ofere, în cele din urmă, bucuria și fericirea de care avea atâta nevoie. A venit și ultima zi în care a făcut corecturile finale la cartea sa care „trebuia să-l înțeleagă”. S-a dus într-un loc liniștit, s-a așezat sub un copac și a deschis prețioasa sa lucrare. A început să citească, dar în loc de liniște sufletească și bucurie, a fost copleșit de deznădejde, pentru că toate acele pasaje nu făceau altceva decât să-i aducă aminte de motivul pentru care le-a adunat. A priceput foarte repede că întregul său demers era sortit eșecului, așa că, dezgustat, a închis cartea. Însă Dumnezeu veghea asupra acestui om așa cum o face cu toți oamenii. Lucrurile au luat o altă întorsătură în ziua aceea. Soția lui, fără să știe ceva despre această carte secretă, a ieșit în după-masa acelei zile să se plimbe prin sătucul în care locuiau și s-a oprit în fața unei capele creștine. A intrat și, văzând o Biblie, s-a hotărât să ceară una. Pastorul, un om în vârstă, i-a oferit una cu multă plăcere.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ACELASI LUCRU ÎTI SPUNE SI TIE

„A venit Isus, a stat în mijlocul lor, şi le-a zis: „Pace vouă!” (Ioan 20:19)

     Unul din primele lucruri pe care le-a făcut Domnul Isus după ce a înviat a fost să-Și caute ucenicii care-L abandonaseră jalnic. „În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica Iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când au văzut pe Domnul. Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” (Ioan 20:19-21)

Printre ei se afla Petru, care a umblat pe ape, care a participat la minunea înmulțirii pâinilor pentru cei cinci mii de oameni flămânzi, și care i-a văzut pe Moise și pe Ilie stând lângă Domnul Isus pe Muntele Schimbării la Față. Marele, îndrăznețul și curajosul Petru care spusese: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” (Matei 26:35) Și „Toţi ucenicii au spus acelaşi lucru.”

Cu toate acestea, Scriptura spune: „Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.” (Marcu 14:50). Sfântul Ioan, Sfântul Andrei și Sfântul Iacov – cu toții zugrăviți pe vitraliile bisericilor din lumea întreagă – L-au lăsat singur pe Domnul Isus, când S-a aflat în cea mai mare încercare. Totuși, când a înviat din morți, El nu a adus vorba despre asta nici măcar o dată! În schimb, „le-a arătat mâinile…” (Ioan 20:20). De ce? Pentru a-i asigura că îi iubește în ciuda eșecurilor lor.

În loc să-i renege, El le-a zis: „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.”

Astăzi, El îți spune același lucru și ție!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Ioan 18:12-27

Stând acolo
şi încălzinduse cu cei careL luaseră şiL legaseră pe Învăţătorul său, Petru practic deja Îl tăgăduise. Alegândune de bunăvoie tovărăşia celor din lumea care La răstignit pe Isus şi împărtăşind relaxările ei, ne expunem, întrun fel sau altul, la aL dezonora pe Domnul. Pentru că nu putem conta pe faptul că vom fi păziţi (ca răspuns la rugăciunea Lui din cap. 17:1517), dacă nu realizăm separarea de care ne vorbeşte El în aceleaşi versete! Prin infidelitatea lui, Petru scapă pe moment de ruşine şi de persecuţie ca şi cum ar fi fost mai mare decât Stăpânul său (cap. 15:20), care întâmpină fără rezerve ura şi dispreţul oamenilor. La interogatoriul ipocrit al marelui preot, Isus nu are nimic de răspuns. El Îşi dăduse mărturia în mod public. Judecătorilor Lui le revenea acum săL dovedească vinovat, dacă ar fi putut!

Această evanghelie subliniază mai mult decât celelalte trei demnitatea şi autoritatea Fiului lui Dumnezeu. În ciuda umilinţelor pe care trebuie să le cunoască şi a modului în care este tratat, El domină întrun mod absolut aceste scene, ca Cel care Sa dat pe Sine Însuşi lui Dumnezeu, ca arderedetot desăvârşită (Efeseni 5.2).

14 August 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Doamne, pleacă de la mine, pentru că sunt un om păcătos!
Luca 5.8

Simon Petru – Consacrarea sa

Domnul Isus deja îi chemase pe ucenicii Săi să-și lase năvoadele și să-L urmeze (Marcu 1.16-19). Venise acum timpul ca ei să părăsească total meseria lor și să meargă după Hristos. Însă, înainte ca acest lucru să se poată întâmpla, trebuia făcută o lucrare mai adâncă de consacrare în inimile lor, în special în cea a lui Simon Petru, care era un fel de conducător al lor.

Domnul Isus folosise corabia lui Simon Petru pentru a vorbi mulțimilor, iar după aceea i-a spus să iasă în larg, pentru pescuire (versetul 4). Nedumerirea lui Petru este de înțeles, căci ei se trudiseră toată noaptea și nu prinseseră nimic. De ce s-ar fi așteptat să prindă ceva în căldura zilei, când peștii se retrăgeau la fundul apei? În plus, Simon și tovarășii săi erau obosiți și înfometați; voiau probabil să meargă acasă și să se odihnească. Totuși, Petru a făcut așa cum i-a cerut Domnul. Imediat, năvoadele lor s-au umplut și stăteau să se rupă.

Această pescuire a constituit o revelație pentru Simon Petru. El și-a dat seama că Hristos avea putere asupra creației. Probabil că i-au răsunat în minte cuvintele Psalmului 8: „Ai pus toate sub picioarele lui … peștii mării și tot ce străbate cărările mărilor”. Domnul Isus, care putea vedea adâncul mării, putea vedea și în adâncimile inimii lui Petru. Conștient că se afla în prezența unei Persoane divine, el și-a dat seama de nevrednicia sa, precum profetul Isaia, care a avut o experiență similară și care a strigat: „Sunt un om cu buze necurate” (Isaia 6.5). Sau precum Iov, care, având revelația puterii creatoare a lui Dumnezeu, n-a putut decât să mărturisească: „Iată, eu nu sunt nimic” (Iov 40.4). Toți aceștia au avut în comun faptul că au văzut gloria lui Hristos. La fel cum Isaia a fost gata după aceea să predice, iar Iov a fost gata să se roage pentru prietenii săi, la fel, Simon Petru era gata acum să-și părăsească năvoadele și să-L urmeze pe Domnul.

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Uitați-vă cu băgare de seamă la cele ce s-au petrecut până în ziua de azi …
Hagai 2.18

Cartea care te înțelege

Emile Cailliet a fost un filozof francez, care a emigrat în America și a devenit profesor la Princeton Theological Seminary din New Jersey. În tinerețe nu a demonstrat nici cel mai mic interes față de lucrurile spirituale. Dar în timpul Primului Război Mondial, înrolat fiind în armată, s-a pomenit meditând la lipsurile concepției lui despre lume și viață. Îi veneau în minte, asemenea unui torent de nestăvilit, aceleași întrebări pe care și le-a pus și Levin, eroul lui Tolstoi din Anna Karenina, când stătea lângă patul în care zăcea fratele lui muribund: Cum a apărut viața pe pământ? De unde am venit? Care este sensul tuturor lucrurilor, dacă o fi existând vreunul? Cailliet avea să scrie mai târziu: „Întocmai ca Levin, simțeam și eu, nu doar cu mintea, ci cu întreaga mea ființă, că soarta-mi era să pier ca un nenorocit atunci când îmi va sosi ceasul”. În timpul nopților lungi în care stătea de pază în tranșee, Cailliet a început să-și dorească ceea ce avea să numească mai târziu „o carte care să mă înțeleagă”. Avea o educație aleasă, citise multe cărți, dar nu cunoștea o astfel de carte. După ce a fost rănit și lăsat să meargă acasă, s-a reîntors la studiile sale, hotărât să scrie în secret această carte pe care intenționa s-o păstreze numai pentru el.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ORARUL SĂU

„Până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el, şi până când l-a încercat Cuvântul Domnului.” (Psalmul 105:19)

     Dumnezeu lucrează după propriul Său program. Când accepți asta, vei reuși să te bucuri acolo unde te găsești chiar acum, și să mergi acolo unde dorește El să fii. Poate că Dumnezeu nu va răspunde la toate întrebările tale, cel puțin nu așa cum ți-ar plăcea ție… Dar fii sigur că lucrează! Întrucât lucrarea pe care o face depășește priceperea ta, El nu te va deranja cu detalii pe care nu le poți gestiona. Gândește-te: dacă Dumnezeu ți-ar fi spus toate lucrurile prin care va trebui să treci pentru a ajunge acolo unde ești acum, le-ai fi putut face față? El știe cât durează și cât va fi de greu – de aceea tace.

Dacă ți-ar arăta toată viața ta dinainte, ai leșina. Câtă vreme a stat în închisoare, Iosif a descoperit că atunci când Dumnezeu îți dăruiește o viziune și când te dedici acesteia, nu există nicio clauză pe care s-o poți lăsa pe dinafară. Deci, nu mai face previziuni cu privire la viitor. Când trăiești în trecut, ajungi să te gândești „ce-ar fi fost dacă…” și când încerci să trăiești în viitor, ajungi să te întrebi „dar dacă…”

Cred că n-ai uitat vechea melodie creștină:

„Un timp de o zi, Isuse, atât este tot ce-mi doresc/

O, dă-mi Tu puteri ce-am de făcut să-nfăptuiesc/

Căci mâine nu știu, Isuse, dacă va mai fi înc-o zi/

Nu știu timpul când viața mea se va sfârși.”

Ce trebuie tu să faci? Să crezi că Dumnezeu va rezolva lucrurile pentru tine, în conformitate cu orarul Său.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Ioan 18:1-11

După gloria pe care Miai dato Tu (cap. 17.22) urmează paharul pe care Mi la dat Tatăl săl beau (v. 11). Întro dependenţă totală, Isus le primeşte şi pe una şi pe alta din mâna Tatălui. Potrivit cu caracterul acestei evanghelii însă, aici nu avem prezentată neliniştea luptei (Luca 22.44). În gândul Fiului ascultător, lucrarea este deja încheiată (cap. 17.4).

Josnicul Iuda ştie unde să conducă gloata înarmată care trebuie săL prindă pe Domnul. Pentru că este locul celor mai intime şi mai preţioase întâlniri, la care luase parte şi el!

Cel numit cu dispreţ Isus din Nazaret, nu era altcineva decât Fiul lui Dumnezeu. În deplină cunoştinţă de ce avea să I se întâmple, El iese înaintea acestei gloate ameninţătoare, dând o probă a puterii Sale suverane careI va permite să fie recunoscut după Scripturi (Psalmul 27.2): un singur cuvânt îi aruncă la pământ pe vrăjmaşii Săi. Dar care este gândul inimii Lui în aceste clipe atât de cumplite pentru El? Din nou şi întotdeauna ucenicii Lui dragi! Lăsaţii pe aceştia să se ducă (v. 8), le porunceşte El celor care veniseră săL prindă. Până în cea din urmă clipă, Păstorul cel bun va veghea asupra oilor Sale. Acum a sosit ceasul în care Îşi va da viaţa pentru ele (cap. 10.11).

13 August 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Isus a venit și a stat în mijloc, și le-a spus: „Pace vouă!”. Și, spunând aceasta, le-a arătat mâinile și coasta Sa. Ucenicii deci s-au bucurat, văzându-L pe Domnul.
Ioan 20.19,20

Cum știm că păcatele noastre au fost purtate și că lucrarea lui Hristos a împlinit toate cerințele Dreptății infinite? Prin faptul că Cel care a murit pentru păcatele noastre a fost înviat dintre cei morți de către Dumnezeu. El a fost răstignit în slăbiciune, însă a fost înviat prin gloria Tatălui. Păcatele noastre stau în legătură cu crucea lui Hristos, iar îndreptățirea noastră stă în legătură cu învierea Lui (Romani 4.25). Dreptatea lui Dumnezeu cerea satisfacție pentru păcatele noastre, astfel că, luând asupra Lui păcatele noastre și ceea ce noi meritam, Domnul a strigat: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. Însă, după ce Domnul a împlinit lucrarea, Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți și L-a așezat pe tronul Său, în cer, iar acum Dumnezeu proclamă pacea prin Isus Hristos.

Expresiile „Pentru ce M-ai părăsit?”, „S-a sfârșit” și „Pace vouă” prezintă într-un fel minunat întreaga evanghelie. El a fost părăsit fiindcă a luat locul nostru; mânia a fost purtată, lucrarea a fost sfârșită, prin urmare, în virtutea acestei lucrări perfecte, El spune: „Pace vouă”. Da, Domnul nostru a înviat din mormânt și a vestit El Însuși pacea ucenicilor Săi întristați.

El a stat în mijlocul lor ca Biruitor și a proclamat rezultatul suferințelor Sale, rodul morții Sale: pacea. Valurile și talazurile au trecut peste El, sabia a căzut asupra Lui, iar după ce a fost înviat din mormânt, a vestit pacea în puterea învierii, o pace sigură și eternă. Iar după ce a proclamat această pace, El a arătat dovada divină a ei: mâinile și coasta Sa străpunse.

H F Witherby

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… Învățătorule, știm că ești un Învățător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.
Ioan 3.2

Viața Mântuitorului

Un comentator biblic a scris: „Prima remarcă pe care am făcut-o, citind Evangheliile, a fost: Iată, Unul care nu a făcut niciodată nimic pentru El Însuși! Ce minune de a găsi aici, pe pământ, un astfel de Om! Dumnezeu era singura Lui rațiune de a trăi”.

Ce a fost viața Mântuitorului? O viață de activitate neobosită, ca dragostea lui Dumnezeu să fie cunoscută în colțurile cele mai întunecoase ale societății, pretutindeni unde erau cele mai mari nevoi. Mântuitorul putea spune Tatălui: „Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac” (Ioan 17.4). În lucrările Sale, Domnul nu Se așeza la adăpost, ferindu-Se de problemele și greutățile celor pe care îi întâlnea, ci El căuta să arate tuturor dragostea lui Dumnezeu. Cu cât Domnul Se purta cu mai multă credincioșie, cu atât era mai disprețuit și batjocorit; cu cât era mai mare smerenia Sa, cu atât mai puțin era luat în seamă. Dar aceasta nu a schimbat cu nimic comportamentul Său, pentru că El a lucrat pentru gloria lui Dumnezeu și pentru binele oamenilor.

Să recunoaștem cu toții lucrările Domnului și abnegația Sa pentru salvarea din păcat și moarte a tuturor care își pun încrederea în El și în lucrarea Sa de pe cruce!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

NU-TI IROSI VIATA ÎN REGRETE!

„Bunătăţile Domnului… se înnoiesc în fiecare dimineaţă.” (Plângerile lui Ieremia 3:23-24)

     Trăiești cumva în prezent regretând timpul pierdut, oportunitățile ratate, păcatele comise și relațiile distruse? Regretul e o pierdere de vreme, dacă nu te învață să fii înțelept și dacă nu-ți alimentează hotărârea de a face mai bine „data viitoare”. Deși plângea, Ieremia nu poate să nu-L venereze pe Dumnezeu, și adaugă în finalul versetului 24: „Şi credincioşia Ta este atât de mare!”

Așadar, cum trebuie să abordezi regretele? Făcând trei lucruri:

1) Mărturisește-le. Oprește-te și gândește-te la faptele, gândurile, emoțiile care te-au împins să faci ceea ce ai făcut. Fă un inventar cinstit al greșelilor tale. Asumă-ți-le! Scuzele nu sunt o soluție. Când Adam a fost pus față în față cu păcatul, el s-a ascuns printre pomii din grădină. Când David a fost confruntat cu păcatul său, el a spus: „Sunt vinovat înaintea Domnului.” Urmează exemplul lui David!

2) Pocăiește-te. Biblia spune: „când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire” (2 Corinteni 7:10). Când ești prins în ghearele păcatului, rugăciunea care nu pornește din inimă, ci doar de pe buze, nu te va ajuta. Păcatul îl rănește pe Dumnezeu, te rănește pe tine și îi rănește pe alții. Ideea din spatele pocăinței este că te aduce în punctul în care urăști păcatul, și hotărăști să renunți la el și să-i întorci spatele.

3) Trăiește curat! Una din temele centrale ale Bibliei este „învierea”. Asta înseamnă că tu poți învia. Dumnezeu a spus în Cuvântul Său: „Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte, şi nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou…” (Isaia 43:17-18). E o nouă zi, cu o nouă ocazie de a-ți reface viața și de a te schimba…

Așa că, trăiește-ți viața în curăție!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 17:14-26

Nu numai că cei credincioşi nu sunt luaţi din lume (v. 15), ci chiar sunt trimişi expres acolo de Domnul (v. 18), pentru a împlini lucrarea pe care lea încredinţato să o facă (comp. cu v. 4). Totuşi, ei nu sunt din lume, cum nici Isus nu era din ea. Poziţia lor este cea de străini chemaţi să slujească suveranului lor întro ţară vrăjmaşă. Acest capitol unic prin mesajul său ne arată că, departe de a fi uitaţi pe pământ, cei credincioşi sunt aduşi înaintea tronului harului de un mare preot însemnat (comp. cu Evrei 4.1416). Să ascultăm ce Îi cere Tatălui pentru ei:

Săi păzeşti de [cel] rău, ei fiind expuşi întro lume plină de rău (v. 15).

Sfinţeştei în adevărul Tău (v. 17): este partea celor care ascultă de Cuvânt.

Toţi să fie una (v. 21): este dorinţa inimii Lui şi cât de mult ne umileşte ea când ne gândim la diviziunile dintre creştini!

Să fie şi ei cu Mine unde sunt Eu (v. 24). Cei care nu sunt din lume nu vor rămâne în lume. Partea lor veşnică este cu Isus, pentru a vedea gloria Lui. Vreau, spune Domnul Isus, deoarece prezenţa alor Săi în cer împreună cu El, mărturie a plinătăţii rezultatelor lucrării Sale, face parte din gloria Sa şi din cea a Tatălui.

12 August 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 17:1-13

După ce lea transmis ucenicilor dragi cele din urmă recomandări ale Sale şi cuvintele Lui de rămasbun, Isus Se întoarce înspre Tatăl Său. El, care na solicitat niciodată nimic pentru Sine Însuşi, cere acum gloria. Pentru că gloria lui Dumnezeu, a acestui Tată drept (v. 25), va fi onorată, glorificânduL pe Fiul ascultător!

Ca un mesager credincios, Isus dă socoteală de misiunea pe care a împlinito aici, pe pământ (v. 4). Una dintre direcţiile acestei lucrări a fost să le vorbească alor Săi despre Tatăl (v. 6 şi v. 26). Acum Îi vorbeşte Tatălui despre ai Săi, pentru ai încredinţa Lui, de vreme ce El îi va părăsi. Şi argumentele Sale sunt infinit de mişcătoare: Au păzit Cuvântul Tău (altfel spus: au arătat dragoste pentru Mine – cap. 14.9), au crezut că Tu Mai trimis, spune El, deşi ştim cât de firavă era credinţa sărmanilor ucenici (v. 68; comp. cu cap. 14.9).

De altfel, ei sunt ai Tăi (v. 9), continuă Domnul cum săi părăseşti?
Eu sunt glorificat în ei (v. 10), adaugă El, făcând apel la interesul Tatălui ca Fiul să fie glorificat.

De asemenea, subliniază situaţia dificilă a răscumpăraţilor Săi aflaţi întro lume atât de periculoasă şi de provocatoare pentru credinţă, lume pe care El o cunoaşte prea bine. În calitate de Mijlocitor desăvârşit, Isus pledează pentru cauza ucenicilor Săi şi astăzi pentru a noastră.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

El n-a zărit nelegiuire în Iacov și n-a văzut răutate în Israel.
Numeri 23.21

Israel se purtase cu atâta necredincioșie și neascultare în pustie, încât Moise a spus: „Ați fost răzvrătiți împotriva Domnului din ziua în care v-am cunoscut” (Deuteronom 9.24). Concluzia omului lui Dumnezeu cu privire la ei, după patruzeci de ani de experiență în pustie, a fost că erau un popor încăpățânat și răzvrătit; însă concluzia lui Dumnezeu cu privire la îndreptățirea lor a fost complet opusă concluziei lui Moise cu privire la starea lor morală.

Este foarte important să vedem clar distincția dintre aceste două lucruri: între judecata (concluzia) Duhului Sfânt în mine însumi cu privire la ceea ce sunt din punct de vedere practic, din cauza răului cărnii, și mărturia Duhului cu privire la judecata (concluzia) lui Dumnezeu, cu privire la ceea ce suntem în Hristos. Vedem adesea cum un suflet își formează prin Duhul Sfânt o judecată corectă cu privire la sine însuși, în timp ce uită că temeiul pe care stă înaintea lui Dumnezeu, temelia credinței, este ceea ce El a lucrat pentru noi prin Domnul Isus.

Duhul lui Dumnezeu judecă păcatul în mine în virtutea caracterului pe care păcatul îl are în lumina sfințeniei lui Dumnezeu; însă El mă face să cunosc faptul că nu sunt judecat pentru acest păcat, fiindcă Hristos a purtat judecata pentru mine. Nu este o chestiune de a examina binele și răul pe care îl găsim în noi înșine, ci o chestiune de valoare a lucrării lui Hristos. Fie suntem sub condamnarea lui Dumnezeu, fie suntem acceptați în Cel preaiubit. La sfârșitul unui parcurs marcat de faliment, după ce stricăciunea israeliților a fost pe deplin dovedită, Dumnezeu „n-a zărit nelegiuire în Iacov și n-a văzut răutate în Israel”. Când credinciosul confundă judecata Duhului în el însuși și cu privire la el însuși cu judecata lui Dumnezeu cu privire la lucrarea lui Hristos pentru el, nu poate exista pace adevărată.

J N Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Un nume bun este mai de dorit decât o bogăție mare, și a fi iubit prețuiește mai mult decât argintul și aurul.
Proverbe 22.1

Un nume bun

Fetița a mulțumit frumos omului bogat și s-a grăbit spre casă unde o aștepta mama ei. Când s-au așezat la masă, femeia a mulțumit lui Dumnezeu pentru pâinea zilnică, pe care o primeau prin mâna omului bogat. Dar când a rupt pâinea în două, galbenii au căzut pe masă.

— Vai, s-a speriat mama, ce să fie cu acești galbeni? Dacă banii au ajuns din greșeală în pâinea adusă de tine? Poate i-au căzut din buzunar brutarului în timp ce frământa aluatul. Ia banii și du-i imediat înapoi!

Fetița s-a întors la casa omului bogat și i-a dat acestuia toți banii, spunându-i cum mama ei i-a găsit în pâinea primită. Privind-o cu drag, omul i-a răspuns:

— Știu, fetița mea. Banii aceștia nu au ajuns întâmplător în pâinică. După ce ieri am văzut că ai avut răbdare și te-ai mulțumit doar cu o pâinică, am hotărât să te răsplătesc. Astăzi am văzut și cât ești de cinstită, fiindcă ai fi putut păstra toți banii, dar tu mi i-ai adus înapoi. Drept răsplată, în fiecare dimineață când vei veni să iei și tu o pâinică, vei primi și câte zece galbeni.

Ce bucuroasă a fost fetița! Nu știa cum să-i mulțumească binefăcătorului. Apoi mama a învățat-o să-și împartă banii care-i primea cu alți copii săraci. „Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui …”, spunea înțeleptul Solomon (Proverbe 19.22).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

O RUGĂCIUNE PENTRU INTEGRITATE

„Ferice de cei fără prihană în calea lor, care umblă întotdeauna după Legea Domnului!” (Psalm 119:1)

Dacă i-ai fi spus lui David că va veni ziua când va comite adulter cu Batșeba, soția lui Urie, și apoi va ordona uciderea acestuia pentru a-și acoperi păcatul, probabil c-ar fi spus: „Niciodată!” Și cu toate astea, exact așa s-a întâmplat.

Iertat, restabilit și privind în urmă, David a scris aceste cuvinte: „Ferice de cei fără prihană în calea lor, care umblă întotdeauna după Legea Domnului! Ferice de cei ce păzesc poruncile Lui, care-L caută din toată inima lor, care nu săvârşesc nicio nelegiuire şi umblă în căile Lui! Tu ai dat poruncile Tale ca să fie păzite cu sfinţenie. O, de ar ţinti căile mele la păzirea orânduirilor Tale! Atunci nu voi roşi de ruşine, la vederea tuturor poruncilor Tale! Te voi lăuda cu inimă neprihănită, când voi învăţa legile dreptăţii Tale. Vreau să păzesc orânduirile Tale: nu mă părăsi de tot! Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău. Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale. Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!

Binecuvântat să fii Tu, Doamne! Învaţă-mă orânduirile Tale! Cu buzele mele vestesc toate hotărârile gurii Tale. Când urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parc-aş avea toate comorile. Mă gândesc adânc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am sub ochi. Mă desfătez în orânduirile Tale, şi nu uit Cuvântul Tău. Fă bine robului Tău, ca să trăiesc şi să păzesc Cuvântul Tău! Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!” (Psalmul 119:1-18).

Dacă și tu ai fost iertat și restaurat de Domnul, rostește această rugăciune, zilnic.