Mana Zilnica

Mana Zilnica

19 August 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Așa să vorbiți și așa să faceți, ca unii care vor fi judecați de o lege a libertății.
Iacov 2.12

Libertatea creștină

Adevărata libertate creștină nu este libertatea de a face ce vrem. Am văzut că libertatea creștină înseamnă a trăi pentru Hristos și pentru cei din jurul nostru. Ea este cu adevărat trăită și savurată atunci când suntem preocupați cu Hristos.

În versetul de astăzi, Iacov vorbește despre „legea libertății”. „Legea” aici are sensul de forță care controlează sau de principiu care acționează. Iacov vrea să spună că cel credincios nu este sub legea robiei, ci sub controlul puterii libertății. Legea lui Moise cerea israeliților să-și iubească aproapele, însă nu le oferea putere pentru a o face și îi condamna dacă nu o făceau. Sub har însă ni se dă puterea de a ne iubi aproapele. Expresia „așa să vorbiți și așa să faceți” are referire la cuvinte și la fapte, la vorbirea și la umblarea noastră, care trebuie să fie în acord. Când ele nu sunt în acord, încălcăm legea libertății și vom da socoteală de această încălcare la scaunul de judecată al lui Hristos (1 Corinteni 3.14,15; 2 Corinteni 5.9,10). În Romani 14.10-13, Pavel pune la un loc scaunul de judecată al lui Hristos și legea libertății, folosind acest lucru ca o motivație pentru a lăsa ca legea libertății să acționeze în viețile noastre.

Însă ce împiedică această libertate să se arate în viața noastră individuală și de adunare? Iacov asociază legea libertății cu Cuvântul lui Dumnezeu în capitolul 1.21-27. A fi un împlinitor al Cuvântului înseamnă să păstrezi Cuvântul în inima ta și să-l lași să te călăuzească în orice sferă a vieții. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie standardul nostru, iar el este un instrument eficace pentru a fi păziți de influența lumii din jurul nostru. A neglija Cuvântul lui Dumnezeu înseamnă să îngăduim lumii să dicteze felul în care să gândim și să ne purtăm. Însă când ne adâncim privirile în legea perfectă a libertății și continuăm în ea, nu ca ascultători uituci, ci ca împlinitori cu fapta, ne bucurăm de adevărata libertate.

T P Hadley

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm și să ne întoarcem la Domnul.
Plângerile lui Ieremia 3.40

Mântuirea unui hoț

Un tată și-a dus fiul la Londra, ca ucenic, la un giuvaergiu. Într-o zi, tatăl a primit o scrisoare, că tânărul l-a furat pe meșterul lui. Întristat, s-a grăbit să ajungă la Londra, unde a aflat că problema stătea într-adevăr așa. Tânărul a fost concediat. În timp ce tatăl și fiul pășeau pe străzile Londrei, cel din urmă s-a desprins deodată de lângă tatăl lui și n-a mai fost de găsit. Astfel, sărmanul om a trebuit să se întoarcă singur acasă, cu inima zdrobită. Au trecut ani; nu s-a mai auzit nimic despre fiul pierdut. Într-o duminică seara, părinții erau acasă și citeau Cuvântul lui Dumnezeu. Mai mult ca de obicei s-au simțit îndemnați să se roage pentru fiul lor decăzut.

În aceeași seară, la Londra, o bandă de hoți au trecut pe lângă sala de evanghelizare a predicatorului Spurgeon, cu intenția de a sparge dulapul cu bani din acea sală. Printre acești infractori se afla și fiul acelor părinți care se rugau. El a primit sarcina să intre în sală și să vadă cât era ora. Mesagerul lui Dumnezeu predica despre tâlharul de pe cruce. Arătând cu mâna exact în direcția acelui fiu, Spurgeon a zis: „Dacă în seara aceasta se găsește aici un hoț, Isus Hristos îl poate salva”. Cuvântul l-a lovit în inimă.

Din acel moment, totul s-a schimbat și fiul s-a întors acasă ca alt om spre bucuria tuturor.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

 

CRESTEREA PERSONALĂ (3)

„După cum fierul ascute fierul, tot aşa şi omul ațâță mânia altui om.” (Proverbe 27:17)

     Când nu mai crești, nu te mai bucuri de colegii și de asociații tăi. În majoritatea cazurilor acesta e un alt simptom al nevoii de creștere și are legătură directă cu lipsa ta de influență. Când nu ești o persoană cu inițiativă, toți te vor exclude. Lumea are nevoie de sfatul și de experiența ta privind o multitudine de chestiuni și probleme. Însă odată ce încetezi să crești, ei se vor întoarce spre altcineva. Creșterea personală te face să te concentrezi asupra oamenilor, iar ei se vor concentra asupra ta. Așadar, ce poți face tu pentru a rămâne mereu proaspăt? Începe să strângi.

Albinele își petrec toată viața zburând din floare în floare, ducând cu ele polenul de la o sursă la alta. Care este rezultatul? Creșterea! Întrucât albinele răspândesc fără încetare polenul prin grădină, încep să crească tot mai multe flori și avem parte de un mediu înconjurător și mai frumos.

În viață, polenizarea înseamnă identificarea informațiilor valoroase din surse multiple și răspândirea lor pe diferite căi către persoane diferite. Așa că, începe să cauți soluții pentru o creștere personală.

Pavel scrie: „să înflăcărezi darul lui Dumnezeu, care este în tine” (2 Timotei 1:6) – altfel vei deveni un adormit! Dedică timp zilnic creșterii tale personale! Descoperă domeniul în care te pricepi cel mai bine și abordează-l în mod regulat. Trezește-te devreme, folosește-ți pauza de masă, stinge televizorul seara.

Locul și timpul nu contează – lucrul important este perseverența.

Eugene S. Wilson a spus: „Numai cei curioși vor învăța și numai cei hotărâți vor învinge obstacolele din calea învățării. Coeficientul de iscodire m-a interesat întotdeauna mai mult decât coeficientul de inteligență!”

Deseori curiozitatea înnăscută îți va aduce mai multe beneficii decât inteligența. Ideea este că trebuie să te dedici creșterii personale pentru a reuși, atât în viața pământeană, cât și în cea duhovnicească.

                   

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

 

Ioan 19:31-42

Venind să le zdrobească picioarele crucificaţilor, ca să isprăvească cu ei, soldaţii constată că pentru Isus nu mai e nevoie; El este deja mort. În cel priveşte pe tâlharul pocăit, brutalitatea acestora face să se împlinească cuvântul Domnului: Astăzi vei fi cu mine în paradis (Luca 23:43). Unul dintre soldaţi însă nu se teme să profaneze printr-o lovitură de lance trupul Domnului (Zaharia 12:10). La această ultimă insultă răspunde un minunat semn al harului: Sângele ispăşirii şi apa de curăţire curg din coasta Sa străpunsă.

Apoi are loc înmormântarea minunatului nostru Mântuitor. Dumnezeu a pregătit doi ucenici pentru a da trupului Fiului Său onoarea vestită de Scripturi (Isaia 53:9). Iosif şi Nicodim nu avuseseră până atunci curaj să ia poziţie pentru El în mod deschis. În prezent însă, treziţi de grozăvia crimei neamului lor, înţeleg că, păstrând tăcerea, şi-ar fi arătat solidaritatea cu ei.

Dragi credincioşi, să nu uităm niciodată că lumea în care trăim L-a răstignit pe Mântuitorul nostru. Tăcerea noastră sau complacerea cu ucigaşii Săi sunt echivalente cu tăgăduirea Lui. Din contră, este momentul să ne facem cunoscuţi cu curaj ca fiind ucenicii Lui.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: