Mana Zilnica

Mana Zilnica

20 August 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

El Și-a întins mâna din înălțime, m-a apucat, m-a scos din ape mari; m-a scăpat de vrăjmașul meu puternic și de cei care mă urau, pentru că erau mai puternici decât mine. S-au aruncat asupra mea în ziua necazului meu, dar Domnul a fost sprijinul meu.
Psalmul 18.16-18

Acest psalm Îl prezintă pe Domnul Isus coborând în apele adânci ale suferinței și morții la Golgota, înconjurat de vrăjmașii care nu cunoșteau nimic despre motivul minunat pentru care El Se supunea unei astfel de morți. Prin urmare, ei nu aveau nicio apreciere pentru jertfa măreață pe care El o împlinea în chiar momentele când ei se uniseră pentru a-L batjocori.

Satan și oamenii au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a I se împotrivi în acele momente. Mai mult, Dumnezeu, în dreptatea Sa absolută, L-a părăsit, astfel încât El a suferit în singurătate, purtând păcatele multora. Totuși, în același timp, inima lui Dumnezeu își găsea plăcerea pe deplin în El și în jertfa Lui desăvârșită.

Când totul s-a sfârșit, vrăjmașul s-a bucurat, crezând că a biruit. Oamenii I-au pecetluit mormântul, pentru a fi cât se poate de siguri de această biruință.

Ei uitaseră însă de Dumnezeu! Hristos a fost răstignit în slăbiciune, iar cei puternici, în mândria lor carnală, au crezut că biruiseră. Dumnezeu însă a intervenit și L-a înviat dintre cei morți. Astfel, puterea cărnii a devenit o slăbiciune abjectă. Soldații de la mormânt au fost îngroziți și au rămas fără putere. Conducătorii, la auzul acestui lucru, s-au înspăimântat și au recurs la o minciună sfruntată. Dumnezeu însă Îl înviase dintre cei morți. Suferitorul era acum Biruitorul! Nu mai rămânea nicio îndoială că orice genunchi avea să se plece înaintea Lui și orice limbă avea să dea mărturie că El este Domn, spre gloria lui Dumnezeu, Tatăl. Vrăjmașii tremură, însă credincioșii se bucură și aduc închinare din inimă Tatălui și Fiului.

L M Grant

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, și pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci și nouă pe islaz și se duce după cea pierdută până când o găsește?
Luca 15.4

Oaia pierdută

Un păstor avea o sută de oi, dar le-a lăsat pe cele nouăzeci și nouă în pustie, pentru a se duce să o caute pe cea pierdută – imagine a omului pierdut, fără putere de a reveni la Dumnezeu. Oaia nu posedă niciun fel de instinct care să-i permită, o dată rătăcită, să revină la turmă. Dimpotrivă, oaia fuge mai tare, dacă bagă de seamă că cineva merge în căutarea ei. Ea nu se oprește decât forțată de împrejurări. Toată acțiunea vine din partea păstorului, care își prețuiește oaia pierdută; el îndură toată osteneala pe care o cere salvarea ei.

Nimeni, în afară de Mântuitorul, nu cunoaște prețul unui suflet și incapacitatea păcătosului de a se întoarce la Dumnezeu; de aceea Domnul a făcut tot ce trebuia pentru a-l căuta pe omul pierdut. În grija Sa pentru oaia pierdută, păstorul nu o lasă să parcurgă drumul înapoi, pentru a nu se pierde. Fericit că a regăsit-o, o pune pe umeri și o duce până la staulul oilor. Domnul Se îngrijește de cel credincios până ajunge în Casa Tatălui. Bunul Păstor, Isus Hristos, care Și-a dat viața pentru oile Sale, Se ocupă de ele până la capăt. Să prețuim această lucrare a purtării de grijă a bunului Păstor!

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

 

ASUMĂ-TI RISCUL!

„Daţi-l celui ce are zece talanţi.” (Matei 25:28)

     Îți aduci aminte de cei trei ispravnici care au primit fiecare o sumă de bani pentru a-i investi? Primii doi și-au dublat suma; cel de-al treilea și-a îngropat banii în pământ. Cei doi au fost promovați; al treilea a fost dat afară. „Luaţi-i, deci, talantul… pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară” (Matei 25:28-30).

Ar putea exista un imbold mai puternic, pentru a-ți asuma riscuri ale credinței bazate pe ceea ce ți-a promis Dumnezeu?!

Tu spui: „Dar dacă voi da greș?” Eșecul te pregătește pentru succes! El îți poate arăta lucrurile pe care trebuie să le schimbi pentru a merge mai departe. Gândește-te în felul următor: În calitate de copil răscumpărat al lui Dumnezeu, ai parte de o plasă de siguranță care te ajută, când cazi, să nu te lovești. Dar dacă reputația ta și stima ta de sine au rămas blocate într-un demers eșuat, nu vei mai fi motivat să încerci din nou.

Sunt specifice firii pământești dorințe precum: a te simți bine, a avea succes, a câștiga un premiu, a avansa…

Însă așa cum un atlet la olimpiadă se dă înapoi pentru a-și lua avânt, ca să fie mai rapid, uneori câțiva pași în spate acum îți vor alimenta progresul de mai târziu. Și mai e ceva la care să te gândești: Dumnezeu ne evaluează realizările altfel decât o fac oamenii. Un eșec în ochii oamenilor este deseori un succes în ochii lui Dumnezeu. Îți aduci aminte de Noe? Înainte de potop părea un om obișnuit; după aceea, el a fost cel mai realizat om de pe pământ.

Răsplata care te poate împlini cel mai mult nu este cea omenească, ci sunt cuvintele spuse de Dumnezeu: „Bine, rob bun şi credincios” (Matei 25:21).

Așadar, asumă-ți riscul!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

 

Ioan 20:1-18

Cea dintâi persoană care se grăbeşte spre mormânt în această glorioasă dimineaţă a Învierii este Maria din Magdala, femeia din care Domnul scosese şapte demoni (Marcu 16:9). Dar cineva i-o luase înainte, pentru că piatra este deja rostogolită. Ea le dă de ştire lui Petru şi lui Ioan, iar aceştia, la rândul lor, aleargă la mormânt, găsesc acolo dovezile strălucite ale învierii şi apoi se întorc la ei [acasă]. Cât despre Maria, ea nu poate pleca. Absorbită cu totul de gândul de a-L regăsi pe Mântuitorul ei preaiubit (v. 13), nici chiar prezenţa îngerilor nu pare a o surprinde.

Isus nu poate să lase o asemenea afecţiune fără răspuns. Şi cât de mult sunt depăşite aşteptările Mariei! Un Mântuitor viu vine la ea, o cheamă pe nume şi îi încredinţează un mesaj de cea mai înaltă valoare. Pentru că „ataşamentul personal faţă de Hristos este mijlocul de a avea o înţelegere reală” (J.N.D.)!

Isus îi dă Mariei misiunea de a le transmite fraţilor Săi că, departe de a fi un mijloc care să despartă, crucea Lui stă la baza unor legături cu totul noi. Fapt inestimabil, Tatăl Său a devenit Tatăl nostru şi Dumnezeul Său, Dumnezeul nostru. Isus ne-a introdus pentru totdeauna în aceste relaţii fericite, spre bucuria inimii Lui, a Tatălui şi a noastră (Psalmul 22:22; Evrei 2:11,12).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: