Mana Zilnica

Mana Zilnica

16 August 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și a plecat cu el; și o mare mulțime Îl urma și-L îmbulzea. … O femeie, auzind despre Isus, venind prin mulțime pe dinapoi, I-a atins haina.
Marcu 5.24,27

Cineva ar fi crezut că Domnul era înconjurat de mulți credincioși. Chiar și astăzi, dacă privim la clădirile religioase pline cu mărturisitori ai lui Hristos, dacă auzim multele cântări și rugăciuni și dacă privim la numeroasele lucrări făcute în numele Lui, am putea crede că există o vastă mulțime de credincioși în Hristos. De fapt, oamenii așa gândesc, fiindcă ei se numesc pe ei înșiși creștini și numesc țările lor țări creștine. Înseamnă aceasta însă că toți sunt credincioși adevărați? Din nefericire, nu! Există astăzi, ca și odinioară, mulți care fac o mărturisire de credință, însă Domnul face diferența între cei care doar mărturisesc și cei care au și credință personală în El. Citim în Scriptură că El îi cunoaște pe cei care sunt ai Săi.

Cei din mulțime poate că erau sinceri, fiindcă văzuseră minunile Domnului și se bucuraseră de ceea ce El le oferise, însă nu aveau un simțământ al nevoii după Hristos; nu aveau credință personală în El. La fel și astăzi, oamenii pot fi sinceri atunci când adoptă religia creștină, însă această mărturisire exterioară nu-i mântuiește, nu le rezolvă problema păcatului, a morții și a judecății, nici nu-i eliberează de păcat, de corupția cărnii și a lumii.

Pentru o adevărată binecuvântare trebuie să existe credință personală în Domnul Isus. Nu trebuie să facem eforturi pentru a obține binecuvântarea, lucru care n-ar duce decât la mândrie, ci trebuie să acceptăm că nu suntem nimic și să-I dăm lui Hristos toată gloria. Puterea este în Hristos, nu în credința noastră, însă credința aduce binecuvântarea, fiindcă ne pune în legătură cu Cel căruia I se cuvine orice merit.

H Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.
Luca 1.37

Cartea care te înțelege

Ajungând acasă, soția a povestit soțului ei despre Biblie, cerându-și scuze că îndrăznise să o aducă acasă în ciuda faptului că știa ce sentimente nutrea acesta față de credința creștină. Însă Cailliet a cerut să-i fie arătată numaidecât acea carte. A luat-o și s-a refugiat în biroul său, unde a început să citească.

Iată propria sa mărturisire cu privire la ceea ce s-a întâmplat în ziua aceea: „Am deschis-o și mi-am încercat șansele începând cu Fericirile! Citeam, citeam și iar citeam. După o vreme am început să citesc cu voce tare în timp ce o căldură de nedescris îmi cuprindea sufletul. Nu găseam cuvinte să-mi exprim uimirea și venerația. Apoi, dintr-o dată, mi-am dat seama: aceasta este cartea care mă înțelege! Avusesem nevoie de ea atât de mult și totuși, fără să știu ce fac, încercasem să scriu eu una, dar în zadar. Am continuat să citesc până noaptea târziu, mai ales din Evanghelii, și iată că, în timp ce le citeam, Cel despre care vorbesc ele, Cel care vorbise și lucrase în ele, devenea acum viu pentru mine. Împrejurările providențiale în care această Carte mă găsise, m-au determinat să-mi dau seama că acest lucru poate fi spus despre Biblie, pentru că paginile ei prind viață datorită prezenței lui Dumnezeu și datorită puterii cuvintelor Lui”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SFÂNT, SFÂNT, SFÂNT!

„Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul oştirilor!” (Isaia 6:3)

     Prorocul Isaia nu putea să păstreze tăcerea asupra momentului când L-a văzut pe Dumnezeu! De aceea putem citi și noi (Isaia 6:1-9): „Am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul. Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două zburau. Strigau unul la altul şi ziceau: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui”! Şi se zguduiau uşiorii uşii de glasul care răsuna, şi casa s-a umplut de fum. Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!” Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. Mi-a atins gura cu el şi a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!” Am auzit glasul Domnului, întrebând: „Pe cine să trimit, şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” El a zis atunci: „Du-te şi spune poporului acestuia…” (v. 1-9)

Nu am ales acest fragment din Scriptură ca să te fac să te îndoiești de neprihănirea ta înaintea lui Dumnezeu, în calitate de copil al Său, ci am dorit să ne amintim împreună de sfințenia Dumnezeului nostru. Isaia a fost proorocul care călăuzea poporul, iar Dumnezeu a avut o misiune pentru el. Dar înainte să și-o asume, Isaia a trebuit să-și recunoască starea inimii și să-l lase pe Dumnezeu să-l schimbe.

Astăzi, și noi trebuie să facem la fel!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Ioan 18:28-40

ConducânduL pe Isus la guvernatorul roman, iudeii au grijă să nu fie întinaţi, deşi îşi încărcaseră conştiinţa cu cea mai înspăimântătoare crimă comisă vreodată.

Apostolul Pavel îi dă ca exemplu lui Timotei buna mărturisire a lui Isus Hristos înaintea lui Ponţiu Pilat (1 Timotei 6.13). Indiferent de cât Îl va costa, Domnul afirmă regalitatea Sa, precizând în totul că împărăţia Lui nu este din această lume. Versetul 36 ar trebui săi lumineze pe toţi aceia care se străduiesc astăzi să instaureze pe pământ Împărăţia lui Dumnezeu. Îmbunătăţirea treptată a lumii pentru a permite Domnului să vină să domnească peste ea nu este decât o himeră. Dacă El na produs această îmbunătăţire, nu înseamnă necredinţă să pretinzi că refaci aceeaşi experienţă pentru rezultate mai bune decât ale Lui?

Ce este adevărul?, întreabă Pilat. El însă nu aşteaptă răspuns. Se aseamănă cu atât de multe persoane pe care această chestiune nu le interesează pentru că se tem în adâncul inimii ca nu cumva să trebuiască săşi potrivească viaţa cu răspunsul pe care lar primi. Adevărul era în faţa lui Pilat în persoana lui Isus (cap. 14.6). Zadarnic încearcă el să scape de responsabilitate, propunând să graţieze de Paşti un întemniţat! Întrun singur glas, iudeii cer în locul Lui eliberarea tâlharului Baraba.


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: