Mana Zilnica

26 Mai 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Luca 11.21-36

    Numai puterea Domnului Isus, a Celui care l-a învins pe „omul cel tare”, ne poate izbăvi de răul care se află în noi; altfel, o patimă izgonită va fi inevitabil înlocuită de o alta.     Inima noastră se aseamănă cu casa din versetul 25. Este inutil să fie măturată şi împodobită, dacă în ea nu locuieşte şi nu stăpâneşte o nouă gazdă, Isus.

    Binecuvântarea – repetă Domnul – nu depinde nici de relaţiile de familie (v. 27,28, comp. cu capitolul 8.21), nici de privilegiile unei generaţii. Ea este făgăduită celor care ascultă şi păzesc Cuvântul lui Dumnezeu.

    In versetul 33 este reluată învăţătura din capitolul 8.16. Baniţa, ca măsură de capacitate, este un simbol al comerţului şi al afacerilor, iar patul este un simbol al somnului şi al lenei. Deşi sunt opuse una alteia, ambele (şi afacerile şi lenea) pot sufoca flacăra palidă a mărturiei noastre. In Matei 5.15, lumina trebuia să lumineze „tuturor celor din casă, pe când aici ea este aprinsă „pentru ca cei care intră – vizitatorii – să vadă lumina”.

    Ochiul rău (v. 34) este cel prin care pătrund în noi întunecimile păcatului. Atenţie la direcţia pe care o iau uneori privirile noastre (Iov 31.1), când se îndreaptă spre o literatură care ne poate întina inimile şi care ne poate tulbura gândurile (2Corinteni7.1)!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Ucenicii au fost numiți creștini pentru întâia dată în Antiohia.
Fapte 11.26

Termenul „creștin” este folosit doar de trei ori în Noul Testament. Prima dată este folosit cu privire la credincioșii din Antiohia. Credința creștea și se răspândea dincolo de Iudeea și de Samaria, către teritoriul națiunilor. Tot mai mulți dintre națiuni veneau la Hristos, așa cum s-a întâmplat și în Antiohia (Fapte 11.19,20). Cei nemântuiți din Antiohia i-au numit pentru prima dată „creștini” pe cei care crezuseră în Hristos. În grecește, acest termen înseamnă „ai lui Hristos”, desemnându-i pe cei care Îl urmau pe Domnul.

A doua oară, acest termen este folosit de un împărat. Apostolul Pavel stătea înaintea lui Agripa și tocmai îi relatase episodul convertirii sale (Fapte 26). El nu fusese neascultător viziunii cerești, ci, din persecutor, devenise urmaș al lui Hristos. Răspunsul lui Agripa a fost: „Mă vei convinge în curând să devin creștin!” (versetul 28).

A treia apariție a acestui termen este mai solemnă: „Dacă cineva suferă ca și creștin, să nu se rușineze, ci să-L glorifice pe Dumnezeu în numele acesta” (1 Petru 4.16). Credincioșii sufereau o cruntă persecuție din partea împăratului Nero, doar din pricină că erau creștini. Petru îi îndeamnă să îndure și să-L glorifice pe Dumnezeu. Domnul Însuși a spus: „Fericiți sunteți voi când vă vor defăima și vă vor persecuta … din cauza Mea” (Matei 5.11).

Cei dintâi credincioși nu s-au denumit ei înșiși creștini, ci oameni „ai Căii” (Fapte 9.2; 19.9,23; 22.4; 24.14,22). Ei Îl urmau pe Isus Hristos, care este Calea, Adevărul și Viața (Ioan 14.6). În lume sunt acum peste două miliarde de oameni care își spun creștini. Totuși, din această mare mulțime, doar foarte puțini sunt adevărați urmași „ai Căii”. Cum stau lucrurile cu tine? L-ai primit tu pe Hristos ca Domn și Mântuitor al tău?

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!
Luca 18.13

Cum a devenit Sam un altul

Ziua următoare, Sam veni cu brațul plin de lucruri, cărora misionarul le simțise de mult timp lipsa. După ce acesta se uită la toate acestea și văzu că nu lipsește nimic din lucruri, îi spuse lui Sam:

— Ești un băiat destoinic. Toate ce mi-au fost furate, le-ai găsit. Dar ai aflat și cine le-a furat?

Sam a ezitat un moment. Apoi spuse:

— Asta este ce am vrut să-ți spun, Bwana. Eu sunt cel care a furat totul! Am vrut să vând totul. Dar acum îmi pare foarte rău, Bwana. Te rog iartă-mă. Și acum doresc să-L accept pe Mântuitorul și Salvatorul, despre care ne-ai spus.

— Atunci să ne rugăm împreună, Sam, spuse misionarul cu inima mulțumitoare. Împreună au îngenuncheat, iar Sam a recunoscut înaintea lui Dumnezeu, că îi pare rău de răul pe care l-a făcut. El L-a rugat pe Domnul Isus să-i ierte toate păcatele.

Astfel, Sam a devenit un altul, un om nou în Hristos. Fiecare putea să vadă schimbarea lui. Cântând și-a continuat munca. El citea cu sârguință din Biblie, iar în continuare a arătat mare interes pentru lucrul Domnului. Niciodată nu a mai furat. Mai târziu a simțit că Dumnezeu l-a chemat ca misionar pentru poporul lui, și astfel le-a vestit pe Hristos oamenilor din țara lui. Mulți au venit la credință prin mărturia lui.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ÎNVATĂ SĂ TE ROGI

„Duhul mijloceşte pentru noi” (Romani 8:26)

     Rugăciunea nu este ceva firesc pentru noi. Tendința noastră naturală este să depindem cât mai puțin de altcineva decât de noi înșine. Unii nici nu au învățat încă să se roage! Alții nu se roagă suficient de mult pentru că nu se simt în largul lor. Iar alții nu înțeleg suficient din Cuvântul lui Dumnezeu pentru a se ruga biblic și a vedea rezultatele. Oricare ar fi cazul, nu avem scuze că nu ne rugăm!

Duhul Sfânt care locuiește în noi ne poate clarifica, corecta și schimba rugăciunea, pentru ca atunci când ajunge la Dumnezeu să poată fi primită. Biblia spune: „Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu. De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” (Romani 8:26-28) Pentru binele cui „lucrează toate lucrurile împreună?” Pentru binele fiecăruia care crede? Nu, „pentru binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu”. Și, mult mai important, pentru binele celor ce au învățat să-L lase pe Duhul Sfânt din ei să Se roage, pentru că ceea ce cere El va fi întotdeauna după voia lui Dumnezeu.

A învăța să te rogi e ca și cum ai învăța o limbă străină: cea mai bună metodă este să trăiești într-un mediu în care se vorbește această limbă.

Așadar, dacă dorești să înveți cum să te rogi, trebuie: a

) să petreci timp rugându-te;

b) să petreci timp cu cei ce obișnuiesc să se roage;

c) să lași Duhul Sfânt să te conducă și să te călăuzească!

25 Mai 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Luca 11.1-20

    Ucenicii sunt copleşiţi de locul pe care-l ocupă rugăciunea în viaţa Stăpânului lor. Să facem şi noi ce au făcut ei: să-I cerem Domnului să ne înveţe să ne rugăm. Rugăciunea este oare recitarea unor fraze învăţate pe dinafară? Parabola cu cei doi prieteni ne învaţă, din contră, că trebuie să ne exprimăm fiecare cerere într-un mod clar şi precis: „Prietene, împrumută-mi trei pâini...” (v. 5). Poate fi vorba de o nevoie spirituală care deodată se face simţită, izbind la uşa inimii noastre (v. 6)? Să nu ne grăbim să o respingem; dimpotrivă, să o tratăm ca pe un prieten venit de pe drum (v. 6). Chiar n-avem nimic să-i oferim! Atunci să ne îndreptăm spre Prietenul divin, fără teamă că-L vom deranja. În dragostea Lui, Dumnezeu găseşte plăcere să le răspundă copiilor Săi şi nu-i înşală niciodată. Dimpotrivă, dacă în neştiinţa şi în lipsa noastră de înţelepciune I-am cerut „o piatră”, El a ştiut să schimbe cererea noastră şi să ne dea „daruri bune”.

    Până să-L fi întâlnit pe Domnul Isus, omul este pentru Dumnezeu tot atât de mut ca demonizatul din versetul 14. Salvat prin Hristos, primind, la convertirea sa, darul Duhul Sfânt (comp. cu v. 13), el poate apoi să-şi înalţe glasul în laudă şi în rugăciune. Să fructificăm şi noi într-un mod tot mai îmbelşugat acest privilegiu!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și ei au venit la Ierihon; și, pe când ieșea din Ierihon cu ucenicii Săi și cu o mare mulțime, fiul lui Timeu, Bartimeu, orbul, ședea lângă drum cerșind.
Marcu 10.46

Mântuitorul călătorea spre Ierusalim pentru ultima dată și tocmai ieșea din Ierihon. Deși, în duhul Său, simțea întreaga greutate a lucrurilor care aveau să vină asupra Lui, El nu uita nicio clipă de nevoile celor din jurul Său, inima Lui fiind mereu sensibilă la suferința oamenilor.

Un cerșetor orb, auzind mulțimea care trecea și întrebând ce se întâmplă, a aflat că trece Isus din Nazaret. Atunci cerșetorul, pe nume Bartimeu, a strigat: „Isus, Fiul lui David, ai milă de mine!”. Domnul nu l-a mustrat că a folosit un astfel de titlu. Fiind israelit după naștere, Bartimeu era îndreptățit să aștepte un împărat din familia lui David, care să deschidă ochii orbilor, să dezlege limba celor muți și să-i facă pe cei ologi să meargă (Isaia 35.5,6). Cei din jur au încercat să-l facă să tacă, însă nu au reușit. Dacă ar fi scăpat o asemenea ocazie, nu ar mai fi avut alta, căci Domnul nu avea să mai treacă niciodată prin Ierihon.

Strigătul său a fost auzit de Mântuitorul, care a poruncit să fie adus la El. „Aruncându-și haina, a sărit în sus și a venit la Isus” (versetul 50). Bartimeu ne oferă multe lecții. Există o haină a dreptății proprii, pe care mulți o păstrează, spre paguba lor, în loc să o arunce și să vină la Domnul Isus. De asemenea, este bine să imităm sârguința lui Bartimeu în căutarea binecuvântării, precum și graba cu care a venit să o primească. Câteva cuvinte ale Domnului au fost suficiente pentru vindecarea sa: „Mergi! Credința ta te-a vindecat”.

Domnul Și-a continuat călătoria spre Ierusalim. Acolo nu-L aștepta o coroană împărătească, ci una de spini; nu un tron al gloriei, ci o cruce a rușinii. Însă, în căile minunate ale lui Dumnezeu, acesta a fost felul în care El ne-a câștigat mântuirea.

W W Fereday

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„… plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.” Romani 6.23

Cum a devenit Sam un altul

Ochii lui Sam erau ațintiți asupra misionarului, când acesta vorbi.

— Sunt sigur că voi găsi și voi aduce înapoi totul, răsună răspunsul său.

Deja în ziua următoare, el a apărut cu primul obiect.

— Aici am găsit ceva, dar nu știu cine l-a luat, spuse el. Crezi că Dumnezeu este supărat pe oamenii care iau lucrurile altora?

— Da, foarte, spuse misionarul. El îi va pedepsi pe toți care fac așa ceva, dacă nu Îl roagă să îi ierte.

A doua zi, Sam aduse iarăși un obiect.

— Am găsit iarăși ceva din posesia ta, dar nu pe cel care l-a luat. El ezită un moment. Și cum se primește iertarea? a întrebat apoi Sam.

— Pentru a primi iertarea, trebuie să regreți cu seriozitate păcatele tale înaintea lui Dumnezeu, trebuie să le recunoști și să-L rogi pe Dumnezeu pentru iertare. Nu ai auzit, cum am spus, că Dumnezeu ne iartă pe noi oamenii, și pe tine, Sam, prin Mântuitorul Isus Hristos, care a fost trimis în lume pentru noi și care a plătit pentru vina noastră cu sângele Său, murind pentru noi la cruce? Cu aceste cuvinte, misionarul deschise Biblia și citi din Isaia 55.7: „Să se lase cel rău de calea lui, și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând”.

— Mulțumesc! spuse Sam și plecă gânditor pe drumul său.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

STABILESTE „REGULI DE VIATĂ” PENTRU COPIII TĂI

„Ce va trebui să păzim cu privire la copil, şi ce va fi de făcut?” (Judecători 13:12)

     Când Dumnezeu i-a spus lui Manoah, tatăl lui Samson, că va avea un fiu la bătrânețe, el a întrebat: „Ce va trebui să păzim cu privire la copil, şi ce va fi de făcut?” Iată un tată înțelept! El a știut că pentru a-și putea împlini destinul, fiul său trebuia să fie crescut după anumite reguli. Copiii se simt mai în siguranță și au tendința să se dezvolte mai bine când știu care sunt limitele.

Imaginează-ți că mergi cu mașina pe un pod suspendat la o înălțime de 300 m. Pentru cei care trec pe acolo pentru prima oară, pare o experiență înfricoșătoare. Nu trebuie să fii un copilaș ca să fii înfricoșat de priveliște și să spui: „Dac-am cădea de-aici, praf ne-am face!” Să presupunem că nu ar exista parapete de o parte și de alta a podului; cum ai învârti volanul? Chiar spre mijlocul drumului, desigur! Chiar dacă nu intenționezi să lovești balustradele de protecție, te simți mai sigur când știi că există.

La fel este și cu copilul tău. El trebuie să știe care sunt „regulile de viață” și că le vei aplica cu seriozitate. Când regulile sunt clare acasă, copiii trăiesc în siguranță. Câtă vreme stau în interiorul acelor limite rezonabile, bine marcate, există bucurie, libertate și acceptare. Poate copiii tăi nu recunosc faptul că își doresc să fii șeful, dar respiră mai ușurați când ești.

Concluzie: când Dumnezeu îți dă copii, este de fapt un proiect pe douăzeci de ani cel puțin. În tot acest timp, îi pregătești fie pentru eșec, fie pentru succes… Alegerea îți aparține!