Mana Zilnica

Mana Zilnica

10 Mai 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Luca 6.20-38

    De câte ori nu ne simţim sufocaţi de aceste învăţături ale Stăpânului… Să le lăsăm să ne pătrundă în inimi şi în special să le trăim! Cea mai mare parte a acestor cuvinte se regăsesc în Matei 5-7; aici însă ele sunt mai personale – nu se spune: „ferice de aceia...”, ci „ferice de voi…”.

    Versetul 31 constituie un rezumat al îndemnurilor adresate „vouă, care ascultaţi” (v. 27): „Cum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi lor la fel” (v. 31). Să ne purtăm bine cu semenii noştri, dacă vrem să dăm ascultare acestui cuvânt!

    Toate aceste trăsături de caracter sunt străine de firea noastră orgolioasă, egoistă şi nerăbdătoare. Domnul subliniază că ele sunt ale lui Dumnezeu însuşi şi că prin ele vom fi recunoscuţi că suntem copiii Tatălui ceresc … pe pământ (v. 35b, 36). În cer, într-adevăr, nu vom mai avea ocazia de a le manifesta, pentru că acolo nu vor mai fi nici vrăjmaşi de iubit, nici nedreptăţi de îndurat, nici necăjiţi de mângâiat. Avem responsabilitatea şi privilegiul ca aici, pe pământ, să semănăm cu Isus, să reflectăm blândeţea, dragostea, smerenia şi răbdarea acestui Model desăvârşit care, când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri, iar când era chinuit, nu ameninţa (1 Petru 2.21,23).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Nu vă strângeți comori pe pământ, unde molia și rugina strică și unde hoții sparg și fură; ci strângeți-vă comori în cer.
Matei 6.19,20

Cu ceva timp în urmă am vizitat o familie care lucra în Statele Unite cu un contract de muncă de trei ani. Știind că nu aveau să se stabilească aici și că, la încheierea contractului, aveau să se întoarcă în țara lor, ei trăiau într-un fel special. Închiriaseră o casă și aveau suficientă mobilă pentru un trai cât de cât confortabil. Aveau doar lucrurile care le trebuiau, cele mai multe dintre ele cumpărate la mâna a doua – lucruri vechi, de care alții nu mai avuseseră nevoie – însă chiar și așa aveau mai mult decât le trebuia. Ar fi putut să-și cumpere lucruri mai frumoase, însă cheltuiau cu foarte multă grijă, pentru a putea trimite acasă bani, cu scopul de a-și cumpăra o casă acolo.

Felul lor de trai m-a făcut să mă gândesc la felul cum ar trebui să trăim noi, creștinii.

Avraam, deși fusese chemat de Dumnezeu să-și părăsească țara, pentru a merge în alta pe care urma s-o primească drept moștenire, a trăit în acea nouă țară ca un străin, în corturi (adică fără să se stabilească în ea), însă privea către o cetate cerească, care are temelii și al cărei arhitect și constructor este Dumnezeu (Evrei 11.9). Pavel, în 1 Corinteni 7.30,31, ne spune: „Cei care cumpără, ca și cum n-ar stăpâni; și cei care se folosesc de lume, ca și cum nu s-ar folosi deplin de ea; deoarece chipul lumii acesteia trece”.

Într-adevăr, Dumnezeu ne-a dat lucruri bune ca să ne bucurăm de ele (1 Timotei 6.17). Totuși, El ne îndeamnă să nu strângem comori aici, pe pământ, ci să le trimitem înaintea noastră, în cer, pentru o zi viitoare, când vom fi răsplătiți pentru ce am făcut cu ceea ce ne-a încredințat Stăpânul nostru. Să lucrăm cu toții, folosind puținul pe care-l avem astfel încât să auzim cum El ne spune fiecăruia: „Bine, rob bun și credincios!”.

A Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Voi sunteți păziți de puterea lui Dumnezeu, prin credință …
1 Petru 1.5

Păziți de Dumnezeu

7 aprilie 2009. În vechiul orășel L’Aquila (Italia), care datează din secolul al XIII-lea, a avut loc un mare cutremur de pământ. În noaptea cutremurului, copilul unei familii era foarte agitat și plângea continuu. Ca să-l mai liniștească, tatăl l-a dus la plimbare cu autoturismul. La întoarcere, locul de parcare era ocupat și a trebuit să lase autoturismul mai departe. În timpul nopții, copilul a plâns și părinții l-au luat cu ei în pat. În momentul cutremurului, tavanul de deasupra pătuțului celui mic a căzut. Dar partea unde erau cei trei a rămas intactă. Când au coborât, cei doi au văzut că mașina parcată în locul lor era acoperită de cărămizi și moloz de la clădirile afectate de cutremur.

Dumnezeu nu ne pune în față zarea unui drum lipsit de încercări și strâmtorări! Dar El ne-a promis că rămâne cu noi în mijlocul încercărilor. Este mai bine să ai pe Dumnezeu cu tine în greutăți decât să scapi de ele și să fii singur. Necredința poate vedea în întâmplarea de astăzi un joc al soartei. Dar credința vede în orice împrejurare mâna ocrotitoare a lui Dumnezeu. Credința și-a încredințat viitorul în mâna Domnului și știe că El o va sprijini. Și-a încredințat și cititorul viața în mâinile atotputernice ale lui Dumnezeu, care poate să-l scape din orice primejdie?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CUM SĂ LUCREZI PENTRU OAMENI (2)

„Au desfăcut acoperişul casei unde era Isus…” (Marcu 2:4)

     Când cei patru oameni, care îl duceau pe prietenul lor paralizat, au ajuns la casa în care predica Domnul Isus, mulțimea era atât de numeroasă, încât părea că n–au nicio șansă să ajungă la El. Așa că au avut de ales: să renunțe, sau să persevereze și să găsească o cale de a intra. Atunci le-a venit o idee (numiți-o trăznită sau disperată, cum vreți…): să se urce și să desfacă „acoperișul casei unde era Isus”. Când în cele din urmă l-au spart și l-au coborât pe bolnav înaintea Domnului, văzându-le credința Isus i-a spus omului: „Scoală-te, ridică-ţi patul, şi du-te acasă.” (v. 11). Ceea ce s-a întâmplat după aceea pare simplu, dar este nemaipomenit: „Îndată, slăbănogul s-a sculat, şi-a ridicat patul, şi a ieşit afară în faţa tuturor; aşa că toţi au rămas uimiţi, şi slăveau pe Dumnezeu, şi ziceau: „Niciodată n-am văzut aşa ceva!” (v. 12).

Oricare ar fi „acoperișul” care te separă (pe tine sau pe cineva drag) de Domnul Isus, obstacolul trebuie dat la o parte! Sparge-l! Nu lăsa nimic să-ți stea în cale! Domnul Isus poate da oricui vindecare, un nou început, un serviciu bun sau o lucrare eficientă – dacă acel cineva e dispus să lucreze. Oamenii din povestirea evangheliștilor au fost radicali în abordarea lor. Ei nu au avut numai credință – ei au avut credință în acțiune! Ei au venit să-l vadă pe Domnul Isus și au refuzat să fie dați la o parte. În timp ce spărgeau acoperișul, își spuneau: „Doar câțiva centimetri ne separă de o minune, și n-avem de gând să ne dăm bătuți!” Faptul că au crezut lucrul acesta le-a dat curajul și hotărârea să continue.

Așadar, indiferent ce ai de făcut azi, nimic să nu te împiedice să ajungi la Domnul Isus! Ești mai aproape de reușită decât crezi, așa că nu înceta să lucrezi – și nu te opri până nu ajungi la țintă!


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: