Mana Zilnica

Mana Zilnica

24 Decembrie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Viaţa ascunsă

Viaţa voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu. Coloseni 3:3

Duhul lui Dumnezeu adevereşte siguranţa simplă, dar atotputernică a vieţii ascunse cu Cristos în Dumnezeu. Acest adevăr este amintit mereu în Epistolele Noului Testament. Noi vorbim de parcă a trăi o viaţă sfinţită ar fi cel mai nesigur lucru pe care l-am putea face, când, de fapt, este cel mai sigur lucru posibil, pentru că în el şi în spatele lui se află Dumnezeul cel Atotputernic. Lucrul cel mai nesigur este să încerci să trăieşti fără Dumnezeu. Dacă suntem născuţi din nou, este cel mai uşor lucru să trăim într-o relaţie bună cu Dumnezeu şi este cel mai greu lucru să o luăm într-o direcţie greşită, dacă ascultăm de atenţionarea Lui şi rămânem în lumină.

Când ne gândim la eliberarea de păcat, la umplerea cu Duhul Sfânt sau la umblarea în lumină, ne imaginăm vârful unui munte mare, foarte înalt şi frumos, şi spunem: „O, nu voi putea trăi niciodată acolo sus!” Dar când ajungem într-adevăr acolo, prin harul lui Dumnezeu, descoperim că nu e deloc un vârf de munte, ci un platou unde există destul spaţiu să trăim şi să creştem. „Tu lărgeşti drumul sub paşii mei” (Psalmul 18:36).

Când îl vezi într-adevăr pe Isus, nu mai poţi să te îndoieşti de El. „Să nu vi se tulbure inima” – dacă îl vezi pe El, nu mai poţi să laşi să ţi se tulbure mintea. Este imposibil să te îndoieşti atunci când El este prezent. De fiecare dată când ajungi în contact cu Isus, cuvintele Lui sunt reale. „Vă dau pacea Mea” (Ioan 14:27) – este o pace care te cuprinde din creştetul capului până în tălpi, o încredere de neînvins. Viaţa ta este „ascunsă cu Cristos în Dumnezeu” şi ţi se dă pacea netulburată a lui Isus Cristos.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Cel ce merge în mijlocul celor şapte sfeşnice de aur, zice: „Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta.” APOCALIPSA 2:1-2

Noi putem avea o slujire ascunsă şi să cunoaştem greutăţile timpului de acum, doar dacă suntem martori credincioşi, El, Desăvârşitorul credinţei noastre este Acela care ne ţine în mâna Sa dreaptă. Ce mângâiere pentru cel credincios care-L urmează de aproape! Căpetenia noastră divină care lucrează şi acum în har, ne ajută ca să ne împlinim sarcina şi mărturia la care suntem chemaţi. El veghează şi ne alimentează pentru ca sfeşnicul nostru să răspândească lumină cu tot mai multă intensitate, mai ales acum când întunerecul îşi măreşte şi el intensitatea. În Exodul 10:21 se spune că în Egipt a fost un întunerec aşa de gros „încât să poată fi pipăit.” Nu este Egiptul lumea de astăzi, şi nu este întunerecul moral şi spiritual mai mare decât oricând? Cum ar trebui să lumineze „sfeşnicele” noastre! Domnul Hristos merge în mijlocul credincioşilor Săi, lucrează împreună cu ei, îi însoţeşte în orice lucrare pe care le-o încredinţează şi se asociează cu ei. Ce încurajare, ce elan ar trebui să ne dea adevărul acesta! Ei nu sunt deci singuri; dar trebuie ca Domnul Isus să fie Cel ce îi conduce, mergând înaintea lor. Dacă Biserica conduce, Domnul Hristos este la urmă, Lumina Sa se stinge şi puterea de viaţă se înăbuşe. Dar când poporul Lui Îi urmează îndrumările, este binecuvântare şi progres spiritual, căci atunci „întunerecul se împrăştie şi lumina adevărată chiar străluceşte” (1 Ioan 2:8). Dacă oamenii nu înţeleg, discutând şi criticând ce nu înţeleg fiindcă nu sunt în stare, ochiul Domnului însă vede tot, cunoaşte izvoarele care inspiră lucrările şi activităţile copiilor Săi. Un cuvânt solemn pe care Domnul Isus îl repetă în fiecare din cele şapte scrisori de la Apocalipsa, este cuvântul „ŞTIU” adică cunosc totul. Ce mângâietor este acest cuvânt pentru cei ce sunt cu adevărat ai Lui, cunoscuţi de El, chiar dacă ei nu sunt cunoscuţi de cei de afară, şi vai, uneori, nici de cei dinăuntru! Dar ce zguduitor trebuie să fie pentru aceia care doar pretind că au credinţă şi cărora le merge numele că trăiesc, dar sunt morţi. Da, totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face (Ev. 4:13) şi dacă intenţiile noastre sunt sincere, deschise şi îl slăvesc, vom auzi într-o zi: „Bine rob credincios şi bun…” Să nu ne aşteptăm să fim înţeleşi de oameni; lucrând după îndrumarea Cuvântului Său, aprobarea Căpeteniei noastre ne este de ajuns. El ne înţelege şi ne preţuieşte chiar şi în slăbiciunile noastre, cu atât mai mult când suntem înrolaţi în lupta pentru cauza Lui.

Să continuăm cu şi mai multă râvnă lucrul pe care ni L-a încredinţat căci El ne mângâie cu cuvintele: „Ştiu faptele tale, munca ta şi răbdarea ta.” Să ne-aducem însă aminte că Domnul Isus a trebuit totuşi să spună aceleaşi biserici din Efes: „… ţi-ai părăsit dragostea dintâi.” Ni s-ar potrivi şi nouă vorba aceasta? Chiar bucurându-ne de privilegiile noastre, să veghem şi să ne rugăm ca flacăra primei iubiri să nu se stingă şi prospeţimea şi elanul acestei iubiri să nu fie niciodată înlocuită cu activitatea şi cunoştinţele noastre.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Ea va naşte un Fiu, şi-I vei pune Numele Isus, pentrucă El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale”.

Matei 1:21.

Această promisiune a primit-o Iosif când s-a temut s-o ia pe Maria la el, soţia lui. Un înger al Domnului s-a arătat în vis spunând: „Iosif, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt.” Dacă analizăm întâmplarea despre naşterea Mântuitorului, observăm că El s-a născut noaptea, într-un grajd. Aceasta are o însenmătate: atâta timp cât omul este în starea de păcat, este în întuneric, în umbra morţii. El n-are lumină în el, de aceea umblă în întuneric. Când Duhul lui Dumnezeu începe lucrarea la un astfel de om şi-i arată starea lui păcătoasă, el încearcă să iasă din această stare. Şi citeşte: „Cel care crede în El, va avea Lumina Vieţii”. Dar sunt mulţi care vor să se îmbunătăţească şi cred că prin fapte bune ei ajung la lumină. Dar aceasta nu are bază biblică; căci este scris că poţi să vii aşa cum eşti. Tu trebuie să crezi că păcatele îţi sunt iertate şi să fii mort faţă de păcat, trăind pentru Dumnezeu. Poporul lui Israel trebuia să mănânce mielul în Egipt, aceasta vrea să spună că omul trebuie să-L primească pe Isus, când este încă în păcat. Trebuia să mănânce mielul noaptea şi trebuia să-l mănânce cu totul. Aceasta i-a ajutat să iasă din Egipt. Nu putem să-L primim pe Isus pe „fragmente”, ci în acel timp când credem, suntem şi pecetluiţi cu Duhul Sfânt şi în acelaşi timp suntem eliberaţi de păcat. Deci, El ne scapă de păcat, cum este scris în Romani 5:6. Lui I se cuvine lauda şi mulţumirea!

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

TOŢI ALEŞII VOR FI PREZENŢI

Şi atunci tot Israelul va fi mântuit… Romani 11.26

Cântarea pe care a făcut-o Moise aproape de Marea Roşie este insuflată de bucuria de a-l vedea pe Israel izbăvit în întregime. Nici o picătură de apă nu s-a desprins din zidul de apă care se formase în mare, până când cel din urmă mădular din poporul ales n-a pus piciorul sigur pe malul celălalt. După aceea, dar nu chiar imediat, apele s-au năpustit ca să vină iar la locul lor.

În cântarea lui Moise citim aşa: „Prin îndurarea Ta, Tu ai călăuzit şi ai izbăvit pe poporul acesta; iar prin puterea Ta îl îndrepţi spre locaşul sfinţeniei Tale” (Exod 15.13). În veacul viitor, când cei aleşi vor cânta cântarea lui Moise şi a Mielului, slava Domnului Isus va fi să poată spune: „N-am pierdut pe nici unul din cei pe care Mi I-ai dat Tu”. Nu, Doamne, nu va fi nici un loc neocupat în cerul Tău.

Toţi aceia pe care Dumnezeu I-a ales, toţi aceia pe care Domnul Cristos i-a răscumpărat, toţi aceia pe care Duhul Sfânt i-a sfinţit, toţi fără deosebire vor ajunge până la râul vieţii. Deja cei dinainte au ajuns acolo, în timp ce noi mergem prin strâmtoare; dar noi urmăm pe Călăuza dumnezeiască.

Să înaintăm dar; toţi, până la ultimul dintre aleşii Săi, vor sosi în curând până la ţărmul celălalt; şi când toţi vom fi sosit acolo, vom izbucni atunci în cântece de biruinţă! Dar nici unul să nu lipsească la apel, căci lipsa unuia singur dintre membrii familiei alese ar opri cântările şi ar rupe coardele harfelor cereşti.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Și te vor alunga dintre oameni și locuința ta va fi cu fiarele câmpului; te vor face să mănânci iarbă ca boii și șapte timpuri vor trece peste tine, până vei cunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și că o dă oricui vrea.  Daniel 4.32

Imediat după ce au fost rostite aceste cuvinte din cer, Nebucadnețar șia pierdut mințile și a fost alungat dintre oameni, ducând o viață ca a fiarelor câmpului (versetul 33). După șapte timpuri, potrivit profeției, mintea ia revenit, a recunoscut că de la Dumnezeu veniseră toate acestea și sa pocăit (versetele 3437). El a spus: „Acum, eu, Nebucadnețar, laud și înalț și preamăresc pe Împăratul cerurilor, pentru că toate lucrările Lui sunt adevăr și căile Lui sunt judecată și El poate smeri pe cei care umblă cu mândrie” (versetul 37).

La fel se va întâmpla cu națiunile cruțate după judecățile din timpul de la urmă. Nebucadnețar este o imagine adecvată a puterii națiunilor: trufaș, insolent și împotrivitor față de Dumnezeu, adevărata sursă a autorității și a puterii. Se apropie însă ziua când revenirea lui Hristos din cer va pune capăt perioadei de dominație a națiunilor. Creația suspină în așteptarea acestei zile, când Domnul nostru Isus Hristos va reveni, ca Împărat al împăraților și Domn al domnilor. Atunci va fi timpul când El va vedea rodul muncii sufletului Său, iar creația va cânta de bucurie sub domnia Sa.

H. A. Ironside

Adesea mă surprinde dorul de Domnul meu mult așteptat

Șiatunci spre ceruri își ia zborul gândumi de dor înaripat.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, cuvântul care mi se adresează într-un mod atât de personal în citirea mea din dimineaţa asta este: „Moise a făcut întocmai cum îi poruncise Domnul; aşa a făcut” (Exod 40:16).

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«”In Betleemul din Iudea i-au răspuns ei, „căci iată ce a fost scris prin prorocul» MATEI 2,5

In aceste zile ale sărbătorii de Crăciun, în lumina primei veniri a lui Isus pe pământ, toţi credincioşii, şi nu numai, ar trebui să creadă în împlinirea profeţiei biblice. De ce însă realitatea este cu totul alta? Deoarece doar un număr foarte restrâns dintre oameni cred cu adevărat în împlinirea profeţiilor biblice. Mulţi citesc Scriptura, dar nu cred şi în împlinirea cuvintelor ei. Istoria se repetă: pe de-o parte, preoţii şi învăţaţii cunoşteau şi credeau în adevărul general al Cuvântului lui Dumnezeu (motiv pentru care i-au răspuns cu uşurinţă împăratului Irod la întrebarea unde S-a născut Mesia: «în Betleemul din Iudea»), dar nu credeau că această profeţie s-a împlinit. Pe de altă parte îi avem pe magii de la răsărit care nu cunoşteau cuvântul, dar aveau în schimb lumina revelaţiei divine. Ei au urmat neabătut lumina, steaua, iar când au ajuns la Ierusalim au întrebat: « Unde este împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă l-am văzut steaua în Răsărit» (Matei 2,2). Credincioşii de atunci credeau în Cuvânt, dar nu şi în împlinirea lui; păgânii neştiutori au primit însă lumina, au crezut în ea, au urmat-o şi L-au găsit pe Isus. Cum a fost la prima venire a Lui, aşa va fi şi în viitor: «Dar mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă» (Matei 19,30).

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

El, măcar că era bogat, s-a făcut sărac pentru voi. 2 Corinteni 8:9

Domnul Isus Christos a fost din veşnicie bogat, slăvit şi înălţat, dar „S-a făcut sărac pentru voi”. Sfântul bogat nu poate avea părtăşie adevărată cu fraţii lui săraci, dacă nu îşi dă averea ca să le împlinească nevoile. Aceeaşi regulă se aplică şi Capului, şi mădularelor trupului Lui Christos. Domnul nostru nu ar fi putut avea părtăşie cu noi, dacă nu şi-ar fi împărţit averea Sa şi nu ar fi devenit sărac ca să ne facă pe noi bogaţi. Dacă rămânea pe tronul Său slăvit, şi noi continuam să trăim în ruinele Căderii fără să primim mântuirea Lui, părtăşia ar fi fost imposibilă de ambele părţi. Poziţia noastră după Cădere, fără legământul de har, ar fi oprit omul căzut de la comunicarea cu Dumnezeu, aşa cum Belial nu se poate înţelege cu Christos. De aceea, pentru ca părtăşia să fie posibilă, era necesar ca Ruda cea bogată să-şi dea averea rudelor sărace, ca Mântuitorul neprihănit să dea desăvârşirea Sa fraţilor Lui păcătoşi, şi ca noi, săraci şi vinovaţi, să primim din plinătatea Lui „har după har” (loan 1:16). Astfel, dăruind şi primind, Cel ales putea coborî din înălţimi, şi cel sărac putea urca din adâncuri, ca să se îmbrăţişeze unul pe altul în adevărată părtăşie. Sărăcia trebuia îmbogăţită prin Cel care are bogăţii infinite, înainte de a sta de vorbă şi vina trebuia să se piardă în neprihănire, pentru ca sufletul să poată umbla în părtăşie cu puritatea. Isus trebuia să-şi îmbrace poporul în hainele Sale, ca să-i poată primi în palatul slavei Sale. Trebuia să-i spele în sângele Său, ca să nu se mânjească îmbrăţişându-i. Credinciosule, aceasta este iubirea! De dragul tău, Domnul Isus „S-a făcut sărac”, pentru ca să te poată înălţa în părtăşie cu EL

Seara

Atunci se va descoperi slava Domnului, şi în clipa aceea orice făptură o va vedea. Isaia 40:5

Aşteptăm cu bucurie fericita zi în care toată lumea se va apropia de Christos; când zeii păgâni vor fi aruncaţi „la şobolani şi la lilieci” (Isaia 2:20); când semiluna lui Mohamed se va prăbuşi, şi nu îşi va mai ridica niciodată razele peste popoare; când regii se vor pleca în faţa Prinţului Păcii, şi toate naţiunile Îl vor numi Răscumpărătorul lor binecuvântat. Unii disperă gândindu-se la acest lucru. Ei privesc lumea ca pe o barcă care se sfarmă în bucăţi, ca să nu mai plutească niciodată. Noi ştim că lumea şi tot ce este în ea va arde într-o zi; după aceea, vom avea ceruri noi şi un pământ nou. Nu putem citi Biblia fără convingerea că „Isus va domni ca un soare / Peste pământ, şi cer, şi mare”. Nu suntem descurajaţi de întârzierea Lui; nu ne temem când vedem că îngăduie ca biserica să lupte mult timp, cu puţin succes şi mult efort. Credem că Dumnezeu nu va îngădui niciodată ca această lume, care a văzut cândva sângele Fiului Său curgând, să rămână pentru totdeauna fortăreaţa diavolului.

Christos a venit aici ca să elibereze lumea de sub puterea întunericului. Ce strigăte vor fi atunci când oamenii şi îngerii se vor uni cântând aleluia! Domnul, Dumnezeul nostru cel Atotputernic, a început să împărăţească” (Apocalipsa 19:6)

Ce bucurie va fi să iei parte la luptă, să ajuţi braţul care poartă arcul, şi să câştigi victoria pentru Domnul! Fericiţi sunt cei care se încred în acest Domn biruitor şi care luptă alături de El, făcându-şi partea în Numele Lui şi prin puterea Sa! Cât de nefericiţi sunt cei care au luat partea răului! Este o parte pierduta, şi pierderea ei înseamnă că şi ei vor fi pierduţi pentru totdeauna. Tu de care parte eşti?

IZVOARE IN DEŞERT

Într-o seară,… Isaac ieşise să cugete în taină pe câmp. (Geneza 24:63)

Am fi credincioşi mai buni dacă am petrece mai mult timp singuri, şi am realiza efectiv mai mult dacă am întreprinde mai puţin şi am petrece mai mult timp în izolare, aşteptându-L în tăcere pe Dumnezeu. Lumea a devenit prea mult o parte din noi, şi suferim de ideea că nu realizăm nimic dacă nu suntem tot timpul ocupaţi, alergând încoace şi încolo. Nu mai credem în importanţa unui refugiu liniştit unde să stăm în tăcere, în umbră. Ca şi poporul lui Dumnezeu, am devenit în totul prea practici. Noi credem în a avea „toate fiarele noastre în foc” şi că tot timpul pe care îl petrecem departe de nicovală sau de foc este timp pierdut. Şi totuşi niciodată timpul nostru nu este folosit mai profitabil ca atunci când îl punem deoparte pentru o meditaţie liniştită, stând de vorbă cu Dumnezeu şi privind spre cer. Nu putem avea niciodată prea multe momente libere în viaţă – ore puse deoparte în care sufletul nostru este complet deschis şi gata să primească orice gând sau îndemn ceresc pe care Dumnezeu doreşte să-l trimită pe calea noastră.

Cineva a spus odată: „Meditaţia este duminica minţii”. În aceste zile agitate, ar trebui să-i dăm deseori minţii noastre o „duminică”, un timp în care nu va face nici o lucrare, ci pur şi simplu va sta liniştită, va privi spre cer şi se va întinde înaintea Domnului ca lâna lui Ghedeon, lăsându-se îmbibată de picăturile de rouă din cer. Ar trebui să avem perioade de timp în care să nu facem nimic, să nu ne gândim la nimic şi să nu plănuim nimic, ci pur şi simplu să stăm întinşi în poala verde a naturii şi să ne odihnim puţin (vezi Marcu 6:31).

Timpul petrecut în acest fel nu este timp pierdut. Un pescar nu spune că pierde timp când îşi repară năvoadele, nici grădinarul nu simte că-şi iroseşte timpul când pentru câteva minute ascute lamele cositoarei. Şi oamenii care trăiesc la oraş astăzi ar face bine să urmeze exemplul lui Isaac şi să viziteze cât de des posibil câmpurile de la ţară, departe de forfota şi zarva oraşului. Când ajungi istovit de căldura şi zgomotul oraşului, comuniunea cu natura este foarte înviorătoare şi va avea o influenţă liniştitoare şi vindecătoare. Dacă mergi pe câmp, sau te plimbi pe malul mării, sau hoinăreşti pe o pajişte presărată cu margarete, lucrul acesta te va curăţi de impurităţile vieţii şi va face ca inima ta să bată cu o bucurie şi o speranţă nouă.

Micile griji care mă nelinişteau,

    Le-am pierdut ieri,

    Pe câmp cu Dumnezeu.

O poezie pentru seara de Crăciun:

Clopoţei prin zăpadă

O, Crăciun, Crăciunul fericit,

    A venit din nou cu adevărat,

Cu amintirile şi urările lui,

    Cu bucuria lui şi cu durerea lui!

Acorduri minore sunt în colinde

    Şi o umbră în lumină,

Şi o ramură de chiparos se înfăşoară

    Pe colacul sfânt în această seară.

Şi liniştea nu e-ntreruptă niciodată

    De râsul nechibzuit şi trivial,

Când ascultăm la lumina stelelor

    „Clopoţeii prin zăpadă”.

O, Crăciun, Crăciun fericit,

    N-a trecut prea mult timp

De când şi alte voci se amestecau

    Cu colindele şi cântările!

Dacă le-am putea auzi cântând,

    Aşa cum cântă acum,

Dacă am putea vedea strălucirea

    Cununii de pe fruntea celor dragi,

N-ar fi nici un strigăt de acoperit,

    N-ar curge nici o lacrimă ascunsă,

Când ascultăm la lumina stelelor

    „Clopoţeii prin zăpadă”.

O, Crăciun, Crăciun fericit,

    Aceasta nu mai poate fi;

Nu putem aduce înapoi zilele

    Neumbritei noastre bucurii,

Dar tu, Crăciun, Crăciun fericit,

    Dulce vestitor de voie bună,

Cu cântări sfinte de glorie

    Aduci încă bucurie sfântă.

Căci pacea şi speranţa pot să lumineze,

    Şi dragostea răbdătoare poate străluci,

Când ascultăm la lumina stelelor

    „Clopoţeii prin zăpadă”.


Frances Ridley Havergal

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Marcu 14.1-16

În apropierea morţii Domnului, sentimentele inimilor ies cu putere la iveală şi sunt manifeste: Ură şi dispreţ din partea conducătorilor poporului care complotează la Ierusalim! Dragoste şi respect în primitoarea casă din Betania, în care această femeie împlineşte cu consideraţie „o lucrare bună”, rod al dragostei inteligente! Ce frumoasă ilustrare a închinării copiilor lui Dumnezeu! Ei recunosc în Mântuitorul respins pe Cel care este vrednic de toată cinstea şi exprimă, prin Duhul şi dominaţi de sentimentul nevredniciei, această adorare care este pentru inima Lui o mireasmă de nepreţuit (remarcăm că oamenii sunt aceia care-i fac preţuirea – v. 5 – reducând totul la o chestiune de bani). Nu lipsesc criticile la adresa acestor adoratori, chiar din partea credincioşilor care aşază binefacerea (v. 5) sau vestea bună (evanghelia) înaintea tuturor celorlalte activităţi creştine. Fără a neglija aceste lucrări, să nu uităm că lauda este cea dintâi datorie a noastră. Şi să ne mulţumim cu aprobarea Domnului în ceea ce facem, pentru a împlini, cu un duh zdrobit (simbolizat de acest vas), serviciul sfânt al adorării, singurul care să fie direct înspre El şi pentru veşnicie.

Versetele 10-16 ne arată ce dispoziţii primesc ucenicii, pentru pregătirea Paştelui, … şi Iuda, pentru a-şi trăda învăţătorul.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Isaia 8:1-10

EMANUEL

„… si-I vor pune numele Emanuel, care tălmăcit înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”. Matei 1:23

De la momentul in care sa intrupat pe pamant Domnul Isus cu aproape 2.000 de ani în urmă, siguranța că Dumnezeu este cu poporul Său a căpătat un nou înțeles. Înainte de a se fi născut Isus, israeliții erau încredințați că mai pot trage nădejde, chiar și la judecată, deoarece Dumnezeu este cu ei (Isaia 8:8, 10). Dar ei nu L-au cunoscut pe Dumnezeu în măsura în care îl cunoaștem noi astăzi. Noi avem un mare avantaj față de sfinții Vechiului Testament, deoarece, prin citirea Noului Testament, putem vedea slava lui Dumnezeu „pe fața lui Isus Cristos” (2 Corinteni 4:6). Și-I putem simți prezența în toate situațiile vieții, căci Duhul Sfânt ni-L descoperă clar.

Când simt nevoia de a fi reasigurat că Isus este cu mine, îl contemplez pe Isus așa cum este El revelat în Noul Testament. Îmi închipui care era expresia feței Lui atunci când a luat copilașii în brațele Sale și i-a binecuvântat (Matei 19:13-15). Apoi mă gândesc la răstignirea Lui. Văd fața Lui zdrobită și brăzdată de sânge după ce soldații L-au lovit cu pumnul și l-au înfipt cununa de spini pe frunte. Acestea îmi aduc aminte de tot ceea ce a îndurat El ca să fie Mântuitorul meu. În cele din urmă, cuget la promisiunea Lui: „Eu voi fi cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28:20). Și sunt reîmprospătat din punct de vedere spiritual.

Dumnezeu a venit în chip de om când Isus s-a născut în Betleem. Toți cei care cred în El pot găsi o putere reînnoită în orice situație. De ce? Fiindcă nașterea lui Cristos dă un nou înțeles numelui Emanuel. H.V.L.

Privește-L în trup omenesc îmbrăcat,

Slăvit să fii Tu, Dumnezeu întrupat!

Ca Om printre oameni, o, ce bucurie,

Isus, Emanuel, cu noi vei fi pe vecie. – Wesley

Nașterea lui Cristos L-a adus pe Dumnezeu oamenilor, dar pentru a-l aduce pe om la Dumnezeu a fost nevoie de crucea lui Cristos.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Noi toți am primit din plinătatea Lui, har după har. loan 1,16.

Hotărârea luată și realizată de Dumnezeu în Hristos Isus, are pentru noi urmări binecuvântate a cărei imensitate noi nu putem să o mărginim. Păcatul omului trebuia să aibă ca urmare moartea trupească și cea veșnică. Dar Dumnezeu nu a vrut moartea păcătosului și „de aceea a dat pe singurul Său Fiu ca prin El să trăiască” (Ezechiel 18.23; 1 loan 4.9).

Mai departe citim în Efeseni 1 că Dumnezeu a vrut să aibă pentru El însuși niște ființe, care au înțelepciune și dragoste în ei pentru a-L slăvi.

Dar era și dorința Dumnezeului Veșnic de a ridica pe Fiul Său ca căpetenie peste toate lucrurile, încât să-L laude și să-L proslăvească toată lumea. Intotdeauna în hotărârile Lui Dumnezeu, Fiul ocupă primul loc. Despre El citim în Efeseni 5.25-27 că a iubit Adunarea (în original „eclesia”) și s-a dat pe Sine pentru ea ca s-o sfințească prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să se înfățișeze înaintea Sa, slăvită, fără pată, fără zbârcitură, sau altceva de felul acesta. Același har, care ne stătea la dispoziție odinioară când eram păcătoși și care ne-a dat o arvună neclintită pentru slava veșnică, stă și azi la dispoziția mea și a ta, ca prin el să umblăm prin pustia acestei lumi spre slava Dumnezeului nostru, să rămânem ocrotiți de feluritele încercări.

Pilat — judecătorul lumesc a spus despre Domnul Isus: „Eu nu găsesc nici o vină în omul acesta.”

Iuda — care pentru bani a vândut pe Domnul nostru a mărturisit: „Eu am păcătuit căci am vândut sânge nevinovat.”

Sutașul și soldații lui au spus: „Cu adevărat omul acesta era Fiul Lui Dumnezeu.”

loan Botezătorul a declarat: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.”

Petru a spus: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui Viu…”

Dar tu ce spui despre Domnul Isus Hristos?

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie. Matei 2.10

Întuneric

Era noapte! Un cer înstelat se întindea deasupra țării îndepărtate din Răsărit. Oameni de știință atenți priveau ca de obicei cerul înstelat.

Dar ce au văzut ei deodată? Uimiți și fascinați au privit în sus. Până atunci nu mai văzuseră o asemenea stea, atât de luminoasă și complet neobișnuită. Oare ce însemna apariția ei?! Cercetătorii stelelor s-au sfătuit și au discutat. Până la urmă au înțeles: s-a născut o personalitate însemnată! Un împărat! Împăratul iudeilor! Au pornit spre Ierusalim. Dar cercetările lor au fost la început fără rezultat. În capitală, nimeni nu știa ceva. Noaptea au văzut din nou steaua unică și au urmat-o spre Betleem. Atunci au cântat de bucurie, pentru că acum știau: Isus Hristos, Împăratul Împăraților, S-a născut!

Așa cum strălucește o stea în întuneric, așa a venit Isus Hristos ca și copil în această lume întunecoasă. El a adus o lumină caldă și strălucitoare. El a adus lumină de la Dumnezeu.

Permite ca această lumină să strălucească în viața ta! Nu te mulțumi în aceste zile cu ascultarea istorisirii nasterii Domnului Isus, ci pornește tu însuți în căutare! Doar când L-ai găsit tu personal și crezi în El, vei avea o mare bucurie pentru totdeauna.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CAUTĂ-L PE ISUS!

„Au văzut Pruncul… şi I s-au închinat…” (Matei 2:11)

     Magii nu și-ar fi putut imagina niște condiții mai umilitoare decât cele de la nașterea Domnului Isus. Max Lucado zugrăvește imaginea: „Pământul este tare, iar fânul puțin. Din tavan curg pânze de păianjen… Maria își privește Fiul. Pe Domnul ei. Regele ei. Într-o asemenea situație, ființa umană care înțelege cine este Dumnezeu și ce lucrare face El – este o adolescentă. Ea își aduce aminte de cuvintele îngerului: „Împărăția Lui nu va avea sfârșit”. Splendoarea în mijlocul omenescului. Sfințenia în mijlocul mizeriei din staulul oilor plin de bălegar și duhoare. Divinitatea intră în lume într-un staul. Acest Copilaș privea cândva deasupra Universului. Straiele veșnice au fost schimbate cu niște cârpe care să-I țină de cald. Sala tronului de aur abandonată pentru o iesle murdară de oi. Slujitorii cerești au fost înlocuiți cu păstori. În tot acest timp, orașul vuiește, neștiind că Dumnezeu le vizita planeta! Hangiul nu va crede niciodată că tocmai L-a trimis pe Dumnezeu afară în frig. Oamenii îi vor lua în derâdere pe cei care le-ar spune că Mesia este ținut în brațe de către o adolescentă la marginea orașului lor. Toți erau prea ocupați ca să ia în considerare această posibilitate. Dar cei care au ratat sosirea Majestății Sale în acea noapte au ratat-o nu din cauza unor fapte pline de cruzime și răutate. Nu, ci din cauza faptului că  nu-L căutau!”

De aceste sarbatori, în mijlocul cadourilor, poleielii și tumultului, oprește-te și caută-L pe Isus! Dacă Îl cunoști ca Domn și Mântuitor, fă-ți timp să I te închini. Dacă nu este Domnul tău, fă-L acum Domnul și Mântuitorul tău. Astfel, acesta va fi cel mai minunat lucru pe care l-ai facut vreodată!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: