Mana Zilnica

Mana Zilnica

22 Decembrie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Atragerea Tatălui

„Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl care M-a trimis.” Ioan 6:44

Când Dumnezeu începe să mă atragă la Sine, apare imediat problema voinţei mele; voi reacţiona pozitiv la revelaţia pe care mi-o dă Dumnezeu? Vreau să vin la El? Este o impertinenţă să stau să dezbat chestiunile spirituale atunci când mă cheamă Dumnezeu. Nu te consulta cu nimeni atunci când vorbeşte Dumnezeu. Credinţa nu este un act intelectual, ci un act de voinţă prin care mă predau în mod deliberat. Vreau să mă arunc cu totul în braţele lui Dumnezeu şi să acţionez pe baza a ceea ce spune El? Dacă da, voi descoperi că mă bazez pe o realitate care este la fel de sigură ca şi tronul lui Dumnezeu. Atunci când vesteşti Evanghelia, subliniază întotdeauna problema voinţei. Credinţa trebuie să fie voinţa de a crede. Trebuie să aibă loc o predare a voinţei, nu o capitulare în faţa puterii de convingere a predicatorului; trebuie să fac un salt deliberat în braţele lui Dumnezeu, punându-mi încrederea în ceea ce a spus El, până voi ajunge să nu mă mai încred în faptele mele, ci numai în Dumnezeu. Problema este că nu vreau să mă încred în Dumnezeu, ci numai în puterea intelectului meu. În ceea ce priveşte sentimentele mele, trebuie să trec peste ele orbeşte. Trebuie să vreau să cred şi acest lucru nu se face fără un efort intens din partea mea ca să renunţ la modul meu vechi de a privi lucrurile şi să mă predau cu totul lui Dumnezeu.

Fiecare om a fost creat astfel, încât să caute să ajungă la ceea ce-i este inaccesibil. Dumnezeu este Cel care mă atrage şi relaţia mea cu El nu este în primul rând o relaţie intelectuală, ci una personală. Sunt adus în această relaţie printr-o minune a lui Dumnezeu şi prin propria mea voinţă de a crede. Abia după aceea încep să apreciez şi să înţeleg minunea acestei lucrări.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Ca să umblaţi într-un chip vrednic de Domnul… aducând rod în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu.” COLOSENI 1:10

Rugăciunea apostolului Pavel pentru Coloseni, cuprinde un plan complet pentru viaţa aceluia care doreşte să fie plăcut Domnului Hristos şi să-şi realizeze chemarea din plin, şi o rezumă cu multă simplitate, aducând rod în tot felul de fapte bune. Rodul unui pom este împlinirea legii de viaţă şi îmulţire a Creatorului; şi apostolul foloseşte această imagine ca să arate că această lege divină îşi are o paralelă în viaţa fiecărui credincios. Rugăciunea aceasta însă, conţine şi un avertisment solemn, lipsa de roade fiind dovada unei stări anormale. Vina nu este în sevă ci în pomul însuşi. Nu este normal ca viaţa noastră să nu aducă nici un rod. Şi a aduce roade nu se referă numai la câştigarea de suflete pentru Dumnezeu, ci de a trăi o viaţă care să-I fie plăcută Lui în orice lucru, cum spune versetul de mai sus. Ba mai mult, Pavel descoperă aici marele nostru privilegiu: credinciosului îi este destinat să fie umplut de cunoştinţa lui Dumnezeu şi în primul rând, de cunoştinţa voii Lui (vs. 9). Nu este minunat că noi, nişte slabi copii ai Lui, suntem chemaţi să-L cunoaştem deplin şi să cunoaştem voia lui supremă, pentru a o realiza în viaţa noastră?

Observaţi legătura de gânduri: rodul pe care Domnul vrea ca să-l aducem este însuşi rodul cunoştinţei noastre despre Dumnezeu. Apostolul Petru, prin Duhul Sfânt, ne descoperă că, prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos, harul şi pacea ne sunt înmulţite (2 Petru 1:2). Câtă nevoie avem de a ne fi înmulţit harul pentru a trece biruitori prin lupta vieţii. În fiecare zi suntem confruntaţi cu tot felul de probleme, necazuri, greutăţi şi primejdii şi hărţuiţi de un vrăjmaş nemilos. Numai acest har înmulţit ne poate ajuta să facem faţă. Şi apoi, câtă nevoie de pace avem! O ştie inima noastră şi Dumnezeu. Nu este aici vorba de pacea cu Dumnezeu care întrece orice pricepere (Fil. 4:7).

Câţi creştini nu înţeleg toate acestea ci se mulţumesc cu o activitate pe care ei o practică independent de cunoaşterea reală a lui Dumnezeu. Părtăşia noastră intimă cu Tatăl nostru ceresc este seva, lumina şi aerul necesare copacului slujirii noastre. Numai de aici ies roadele binecuvântate spre slava Lui: dragoste, bucurie, pace, îndelungă răbdare, facere de bine, credincioşie, blândeţe, stăpânire de sine.

Remarcaţi că deşi sunt mai multe, Duhul Sfânt le pune la singular: „Roadă”, pentru că ele nu pot fi despărţite, ele fiind un desăvârşit rezultat al lucrării Duhului Sfânt în noi aşa că nu poate lipsi nici una din ele.

Numai când rădăcinile noastre se vor adânci în Cuvântul lui Dumnezeu – vom fi hrăniţi noi înşine şi vom aduce rod în tot felul de fapte bune, izvorâte din Domnul Isus al cărui rod a fost un pom de viaţă, pentru că El este Cel Neprihănit. Dumnezeu să ne ajute să fim „ca un pom sădit lângă nişte pâraie de apă, care îşi dă rodul la vremea sa” şi ca în toate împrejurările zilnice pe care le întâmpinăm „să aducem rod în tot felul de fapte bune.”

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, şi cine nu strânge cu Mine risipeşte.” Matei 12:30.

Sunt mulţi care nu adună, al căror scop principal nu este de a conduce oameni la Isus. Aceştia sunt risipitori şi duşmani ai lui Dumnezeu, dar şi ai fericirii şi ai slavei veşnice de care ar putea avea şi ei parte. Despre Creator mărturiseşte Scriptura: „Căci El zice şi se face porunceşte şi ce porunceşte ia fiinţă”. Iar tu încă te opui voiei Lui şi Îl contrazici? Consideri că cunoşti mai bine lucrurile ca şi El? Doreşti să întorci Cuvântul lui Dumnezeu spunând: Nu se poate înţelege aşa cum este scris. Oare vrei să falsifici ceea ce Dumnezeu a comunicat cu omenirea prin Cuvântul Său? Dumnezeu este Cuvântul şi Cuvântul este Dumnezeu. Şi acest Cuvânt vine în ajutorul celor ce cred.

De 35 de ani de când mi-am predat viaţa Domnului meu, am avut parte numai de bunătate, dragoste şi îndurare. Dacă noi toţii am încerca să înşirăm cu câtă bunătate am fost înconjuraţi nu am putea ajunge la capăt. Bunătatea Domnului este de necuprins. Pământul este plin de harul lui Dumnezeu şi bunătatea lui ajunge până în ceruri. Câteodată am şi eu de-a face cu ispita în privinţa aceasta, dar ieşind din casă şi privind spre cer îmi aduc aminte: „Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până la ceruri, şi credincioşia Ta până la nori. Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu şi judecăţile Tale sunt ca Adâncul cel mare.” Bazându-ne pe Cuvântul lui Dumnezeu şi pe ceea ce a făcut El pentru noi să ne trăim viaţa. Prin cunoaşterea celor dobândite în Hristos credinţa noastră va fi tare şi poate birui lumea.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

ÎN ISUS AVEM TOTUL

„Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El.” Coloseni 2.9-10

Toate calităţile Domnului Cristos ca Dumnezeu şi ca om sunt la îndemâna noastră. În această desăvârşire care este în El, noi avem totul deplin. Aceste însuşiri, El nu ni le dă direct; El face însă ca ele să slujească spre binele nostru. Atotputernicia Sa, atotştiinţa Sa, atotînţelepciunea Sa şi atotprezenţa Sa vor fi puse în mişcare ca să ne ajute. Harul şi credincioşia Sa, nesfârşita dragoste şi puterea Sa nemărginită, aceste însuşiri, care sunt stâlpii templului mântuirii, ne sunt date ca moştenire veşnică. Toată duioşia inimii Mântuitorului nostru, toată puterea braţului Său, toate bucuriile cununii Sale sunt pentru noi. Cristos în întregime, cu caracterul Său adorabil de Fiu al lui Dumnezeu ni S-a dăruit pentru cel mai mare bine al nostru. Înţelepciunea Sa ne va cârmui, cunoştinţa Sa ne va învăţa, puterea Sa ne va apăra, neprihănirea Sa va garanta pentru noi, dragostea Sa ne va încălzi şi ne va îmbărbăta. Tot muntele de comori al lui Dumnezeu ne este accesibil, ca să scoatem comori ascunse din minele Sale. „Toate aceste lucruri sunt ale voastre”, da, toate! Oh, ce dulce este să avem pe Domnul Isus, să ne îndreptăm totdeauna spre El, cu o încredere deplină, să-I cerem ceea ce ne-a făgăduit şi ceea ce în dragostea Sa este totdeauna gata să ne dea.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Evanghelia … este puterea lui Dumnezeu spre mântuire, pentru oricine crede.  Romani 1.16

Cuvântul „mântuire” are o semnificație foarte largă. El este folosit atât în Vechiul, cât și în Noul Testament. În Vechiul Testament, întotdeauna mântuirea este de vrăjmași. Noul Testament, în chiar primul său capitol, spune că Isus va mântui pe poporul Său de păcatele lor. Această semnificație așază mântuirea pe un teren mult mai înalt.

Însă, fie în Vechiul, fie în Noul Testament, faptul că mântuirea este oferită arată că cei cărora le este oferită sunt în pericol de pieire. Fiindcă păcatul este cauza oricărui pericol, Noul Testament începe cu mântuirea de păcate. Această mântuire nu este doar de pedeapsa păcatului, ci și de puterea lui și chiar și de iubirea față de el.

Când israeliții păcătuiau, Dumnezeu, în cârmuirea Lui, îi dădea în mâna vrăjmașilor săi, iar după ce se pocăiau, îi mântuia. Noul Testament arată consecințele eterne ale păcatului și felul în care orice persoană este sub judecata lui Dumnezeu. Noi suntem mântuiți de mânie. În această privință, mântuirea poate fi descrisă ca un lucru trecut, complet, astfel încât cei credincioși pot spune despre ei înșiși că au fost mântuiți. Domnul Isus este Cel care nea mântuit de mânia viitoare, de aceea suntem întro perfectă siguranță.

Pentru că suntem încă în această lume, avem nevoie zilnic de mântuire. Domnul Isus, ca Mare Preot al nostru, ne oferă această mântuire, fiindcă El poate să mântuiască până la capăt (Evrei 7.25). Această mântuire prezentă, de care avem nevoie ca și credincioși, este întemeiată pe moartea lui Hristos, însă noi beneficiem de ea prin activitatea Lui preoțească desfășurată în favoarea noastră.

Scriptura vorbește și despre o mântuire viitoare. Nădejdea finală a mântuirii va fi împlinită la cea dea doua venire a lui Hristos. El „Se va arăta a doua oară, fără păcat, pentru mântuirea celor care Îl așteaptă” (Evrei 9.28). F. B. Hole

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

O, Doamne, Iţi mulţumesc pentru versetul din această dimineaţă: „Tu, dar, întoarce-te la Dumnezeul tău, păstrează bunătatea şi iubirea şi nădăjduieşte totdeauna în Dumnezeul tău” (Osea 12:6). Umple toată această tabără mare cu Prezenţa Ta glorioasă; struneşte şi insuflă evlavie.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Voi preface toţi munţii Mei în drumuri si drumurile Mele vor fi bine croite.» ISAIA 49,11

Cum arată această cale? Este într-adevăr o cale pregătită şi croită special pentru tine? Chiar dacă nu o vezi, poţi să o urmezi în deplină siguranţă. Când suntem conduşi în faţa Domnului nu ne temem de nimic chiar dacă ne vine greu să ne dăm seama de acest lucru. Pe această cale umblăm în faptele bune pe care Dumnezeu însuşi le-a pregătit pentru noi. El ne asigură că a croit calea special pentru noi: «Eu voi merge înaintea ta, voi netezi drumurile muntoase» (Isaia 45,2). Mă întreb însă cum arată inima noastră? Este oare ea asemeni unui deşert în care nu mai creşte nici un fruct, nici un rod duhovnicesc de care avem atâta nevoie? Atunci ascultă cuvântul Domnului pentru tine: «Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte si nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iata, voi face ceva nou şi-i gata să se întâmple: să nu-l cunoaşteţi voi oare? Voi face un drum prin pustie şi râuri în locuri secetoase» (Isaia 43,18-19). Ce promisiune minunată, ce mângâiere extraordinară! Domnul este gata să acţioneze cu putere în viaţa ta după cum spune într-un alt loc: «Aşa vorbeşte Domnul, care a croit un drum pe mare şi o cărare pe apele cele puternice» (Isaia 43,16). El vrea să provoace o trezire spirituală în inima ta. Vrea să croiască o cale plină de rod în deşertul vieţii tale — ce har nemeritat! Mulţumeşte-I acum în rugăciune şi spune-I: «Doamne, Iţi dau slavă că eşti în control şi că acolo unde Tu acţionezi nu mai e nevoie de nimic!» ,

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Eu te întăresc. Isaia 41:10

Dumnezeu are rezerve puternice cu care să-şi ţină angajamentul, fiindcă El este capabil să facă totul. Credinciosule, până nu vei seca oceanul atotputerniciei, până nu vei sfărâma în bucăţi munţii tăriei, nu ai de ce să te temi. Nu te gândi că puterea omului va putea birui vreodată puterea Lui Dumnezeu. Cât va sta pământul în picioare, ai destule motive să rămâi tare în credinţă. Acelaşi Dumnezeu care conduce pământul pe orbită, care hrăneşte cuptorul aprins al soarelui şi aprinde lămpile stelelor a promis să te întărească în fiecare zi. Dacă El este capabil să susţină universul, ce te face să crezi că nu va fi în stare să-Şi îndeplinească promisiunea? Aminteşte-ţi ce a făcut în vechime, în generaţiile trecute. Aminteşte-ţi că a vorbit, şi s-a făcut; că a poruncit, şi au luat fiinţă. Oare va obosi Cel care a creat lumea? El a făcut lumea din nimic; nu va fi oare în stare să-şi susţină copiii? Va fi necredincios cuvântului Său, şi lipsit de putere? Cine stăpâneşte furtuna? Nu călătoreşte El pe aripile vântului, nu face din nori carul Său, şi nu ţine oceanul în palma mâinilor Lui? Cum te-ar putea dezamăgi? Dacă ţi-a făcut o asemenea promisiune, te vei îndoi măcar o clipă de El, crezând că nu are putere să o îndeplinească? A, nu! Nu poţi să te mai îndoieşti. Dumnezeul şi puterea mea, cred că promisiunea Ta se va îndeplini, fiindcă rezervorul necuprins al harului Tău nu poate fi golit niciodată, şi hambarul fără fund al puterii Tale nu poate fi golit de prietenii Tăi sau jefuit de duşmani.

Toţi cei fără puteri să se-ntărească

Şi în cântare pe Iehova să-L mărească.

Seara

Netrebnicia copiilor Lui. Deuteronom 32:5

Care este „netrebnicia” copiilor Lui Dumnezeu? Ar fi zadarnic să încercăm s-o aflăm singuri, dar Cuvântul Lui Dumnezeu o descoperă. Putem să păşim cu încredere atunci când descoperirea este călăuza noastră. Ni se spune în privinţa Domnului că „tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai Lui Dumnezeu” (loan 1:12). Atunci înseamnă că, dacă L-am primit pe Isus Christos în inima mea, sunt copil al lui Dumnezeu. In acelaşi verset este descrisă aceeaşi primire pentru cei care cred în Numele Lui Isus Christos. Deci, dacă eu cred în numele Lui Isus Christos – adică dacă mă predau cu toată inima Răscumpărătorului răstignit şi înălţat – sunt membru al familiei Celui Prea înalt. Orice mi-ar lipsi, dacă am acest lucru, am privilegiul de a deveni copil al Lui Dumnezeu. Domnul Isus O spune în alt fel: „oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine” (loan 10:27). Este problema cojii de nucă. Cristos apare ca Păstor în faţa oilor Lui, nu în faţa altora. De îndată ce apare, oile Lui Îl recunosc. Se încred în El şi sunt gata să-L urmeze. El le cunoaşte, şi ele Îl cunosc. Este o cunoştinţă reciprocă, şi există o legătură constantă între ei. De aceea, acest semn, semnul sigur, semnul infailibil al naşterii din nou şi înfierii, este credinţa în Răscumpărătorul ales. Cititorule, te îndoieşti? Nu ştii dacă porţi sigur semnul secret al copiilor Lui Dumnezeu? Atunci nu mai lăsa să treacă nici o clipă fără să spui „cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima” (Psalmi 139:23), Nu trata cu uşurinţă problema aceasta, te implor! Dacă vrei să glumeşti, glumeşti cu probleme secundare: cu sănătatea, dacă vrei, sau cu averea ta. Dar în privinţa sufletului, a sufletului tău nemuritor şi a destinului său veşnic, te implor să fii serios. Fi sigur în privinţa locului în care îţi vei petrece veşnicia!

IZVOARE IN DEŞERT

„Şi iată că l-a apucat o groază şi un mare întuneric.” (Geneza 15:12)

În acest pasaj din Scriptură, soarele în sfârşit apusese, şi noaptea orientală şi-a aruncat repede vălul ei greu peste întreaga scenă. Epuizat de conflictul mintal, şi de efortul şi grijile zilei, Avraam a căzut într-un „somn adânc” (v. 12). În timpul somnului, sufletul lui a fost apăsat de „o groază şi un mare întuneric”, care păreau să-l înăbuşe şi simţea ca un coşmar în inima lui.

Înţelegi tu oroarea acelui fel de întuneric? Ai trecut tu vreodată printr-o supărare teribilă care părea să se împace foarte greu cu dragostea desăvârşită a lui Dumnezeu – o supărare care vine şi se prăbuşeşte peste tine, smulge din sufletul tău odihna lui liniştită în harul lui Dumnezeu, şi o aruncă într-o mare de întuneric care nu este luminată nici măcar de o rază de speranţă? Ai avut vreo supărare provocată de răutate, când alţii au tratat cu cruzime şi cu asprime inima ta încrezătoare, şi tu chiar ai început să te întrebi dacă există într-adevăr un Dumnezeu sus care vede ce se întâmplă şi totuşi îngăduie să continue? Dacă ai cunoscut acest fel de supărare, atunci ştii ceva despre această „groază” şi acest „mare întuneric”.

Viaţa umană este făcută din strălucire şi întuneric, umbre şi lumină solară, şi nori întunecoşi urmaţi de raze strălucitoare de lumină. Şi totuşi prin toate acestea, dreptatea divină a lui Dumnezeu împlineşte planul Său, afectând şi disciplinând fiecare suflet în parte.

Dragă prietene, dacă eşti plin de teamă cu privire la această „groază şi mare întuneric” datorită felului cum lucrează Dumnezeu cu omenirea, învaţă să te încrezi în înţelepciunea Lui infailibilă, pentru că este egală cu dreptatea Lui neschimbătoare. Şi află că El care a îndurat „marele întuneric” de pe Calvar şi sentimentul de a fi părăsit pe cruce este gata să te însoţească „prin valea umbrei morţii” (Psalmul 23:4) până vei putea vedea soarele strălucind pe partea cealaltă.

Trebuie să ne dăm seama de „nădejdea … pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului” (Evrei 6:19). Şi trebuie să ştim că deşi nu se vede în Templul Său, ancora noastră va fi bine înfiptă şi nu va ceda niciodată. Va rămâne neclintită până în ziua când El Se va întoarce, şi atunci o vom urma şi noi în portul sigur garantat pentru noi în Cuvântul neschimbat al lui Dumnezeu. F.B. Meyer

Ucenicii credeau că marea înfuriată i-a despărţit de Domnul Isus. De fapt, unii dintre ei credeau chiar ceva şi mai rău – credeau că necazul cu care se confruntau era un semn că El uitase de ei şi nu-I păsa de ei.

O, prietene drag, aşa se întâmplă când necazurile tale pot să-ţi provoace cea mai mare pagubă. Diavolul vine şi-ţi şopteşte: „Dumnezeu te-a uitat” sau „Dumnezeu te-a părăsit”, şi inima ta necredincioasă strigă, aşa cum a strigat odată Ghedeon: „Dacă Domnul este cu noi, pentru ce ni s-au întâmplat toate aceste lucruri?” (Judecători 6:13). Dumnezeu a îngăduit să vină peste tine această dificultate, ca să te aducă mai aproape de El. N-a venit ca să te despartă de Domnul Isus, ci ca să te facă să te agăţi de El cu mai multă credinţă, cu mai multă fermitate şi cu mai multă simplitate. F.S. Webster

Ar trebui să ne abandonăm pe noi înşine în mâna lui Dumnezeu mai deplin în acele momente când ni se pare că El ne-a abandonat. Să ne bucurăm de lumina şi mângâierea Lui când Îi face plăcere să ni le dea, dar să nu ne ataşăm de darurile Lui. Să ne ataşăm în schimb de El, şi când El ne cufundă în noapte, unde se cere credinţă pură, să continuăm să alergăm prin întunericul chinuitor.

O, credinţa care aduce biruinţa

    Când înfrângerea pare să fie foarte aproape!

O, credinţa care aduce biruinţa

    În bucuria răsunătoare a victoriei –

Credinţa triumfătoare, care nu cunoaşte înfrângerea sau teama.

Herbert Booth

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Marcu 13.1-13

Ucenicii sunt impresionaţi de măreţia şi de frumuseţea exterioară a clădirilor templului; Domnul însă nu Se uită „la ce se uită omul” (1 Samuel 16.7; Isaia 11.3). El intrase în acest templu şi constatase nelegiuirea care îl cuprinsese peste tot (cap. 11.11); ochiul Său bate chiar şi mai departe, spre evenimentele care, la numai câţiva ani după respingerea Sa, vor conduce la distrugerea cetăţii vinovate. Istoria ne învaţă că, în anul 70, Ierusalimul a fost obiectivul unui asediu îngrozitor şi totodată al unei distrugeri majoritare prin armatele lui Titus. Această pedeapsă înspăimântătoare nu a fost lipsită de o punere la grea încercare a credinţei creştinilor, a acelora care se ataşaseră atât de mult de cetatea sfântă. Domnul Isus însă îi încurajează mai dinainte prin cuvintele pe care le avem aici.

Câţi copii ai lui Dumnezeu, traversând persecuţii, nu au avut experienţe binecuvântate cu astfel de ocazii! În momentul când trebuia să dea mărturie, ceea ce trebuia să spună le-a fost dictat de către Duhul Sfânt chiar atunci. Acesta a fost cazul lui Petru când a fost adus înaintea căpeteniilor, a bătrânilor şi a preoţilor, în Fapte 4.8, cât şi al lui Ştefan, în Fapte 7.55. Dar poate fi şi al nostru, dacă şi noi, în măsura noastră şi potrivit nevoilor noastre, realizăm această putere a Duhului Sfânt şi îl lăsăm să lucreze în noi.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Psalmul 51:1-9

APĂRĂTOR JIGNIT

„…avem la Tatăl un Mijlocitor (sau Apărător), pe Isus Cristos, Cel neprihănit.” 1 Ioan 2:1

Un avocat din Cincinnati a fost numit de tribunal să-l apere pe un om acuzat de furt. După ce s-a dus la închisoare ca să ia un interviu celui acuzat, avocatul a decis că nu-l va reprezenta pe acest om și a cerut permisiunea de a se retrage din acest caz. Motivul a fost destul de neobișnuit. Propriul lui birou fusese recent obiectul unei spargeri, iar cel pe care trebuia să-l apere a fost acuzat tocmai de această infracțiune. Tribunalul a căzut de acord că dacă victima trebuie să-l apere pe cel acuzat, cauza justiției nu va fi apărată în cele mai bune condiții.

în relația dintre noi și Dumnezeu vedem chiar situația opusă. Singurul care este în stare să ne ajute este Cel împotriva căruia am păcătuit. Fiindcă El este Creatorul și Răscumpărătorul nostru, noi putem spune pe buna dreptate că timpul nostru, trupurile noastre și familiile noastre sunt ale Lui. când vorbim ce nu trebuie, când ne ignorăm partenerii de viată și copiii, sau când ne irosim banii, în realitate, facem abuz de proprietatea lui Dumnezeu. De aceea, în Psalmul 51, David mărturisește că vătămându-i-i pe alții, el a păcătuit în realitate împotriva Domnului.

închipuie-ți că te afli într-o celulă goală. Ferestrele sunt protejate cu bare de oțel. Avocatul tău vine înlăuntru. El este cel căruia i-ai făcut răul. Dar el este singurul capabil să te elibereze. Și vrea s-o facă. Acesta este tabloul relației noastre cu Cristos, care este Dumnezeu întrupat. Isus S-a născut dintr-o fecioară. El a trăit o viață fără de păcat, a murit în locul nostru pe cruce, a înviat din morți și trăiește acum în ceruri. Cristos, cel împotriva căruia am păcătuit a devenit Apărătorul nostru. M.R.D.II

Mare Apărător, Prieten atotputernic!

în Tine ne punem speranțele zilnic;

Nu putem pierde când Tu vei pleda,-

Procesul cel mare îl vei câștiga. Anonim

Cel care a murit ca înlocuitor al nostru trăiește Acum ca Apărător al nostru.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Dar omul lui DUMNEZEU a trimis să spună împăratului lui Israel: Ferește-te să treci pe lângă locul acela.

2 Împăraţi 6.9.

Impăratul sirienilor ducea război împotriva Israelului, și el se sfătuia cu slujitorii săi spunându-le: „Tabăra mea va fi în cutare loc.” Ce bine însă că Dumnezeu căruia nu-I e nimic ascuns a luat seama și de acest sfat. Ce milos era Dumnezeu care ocrotea poporul Său, folosind proorocul de a avertiza pe împăratul Israelului de acest loc. Ce dragoste ocrotitoare de la Acela care știe unde-i „scaunul celor batjocoritori” și cum arată „corturile celor fără de lege.”

Același Dumnezeu este Acela pe care noi avem libertatea de a-L numi Tată, de a fi copiii Lui. Este o cinste și mai mare ca aceea a israeliților. El Însuși ne avertizează și ne îndeamnă să veghem „căci potrivnicul nostru diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită” (1 Petru 5.8). Domnul vrea să nu cădem pradă Satanei.

Glasul cu care Domnul vorbește este același cu care vrea să ne avertizeze: „Cercetați ce este plăcut înaintea Domnului și nu luați deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiți-le. Căci e rușine numai să spunem ce fac ei în ascuns.” (Efes. 5.10) De-am delimita cu cea mai ascuțită sabie unde se termină întunericul și unde începe lumina. De aceea să umblăm ca copii ai luminii și să evităm orice atingere cu întunericul!

Oricine este hotărât să urmeze pe Hristos afară din tabără (Evrei 13.10-15) poate fi încredințat că multe și felurite încercări se vor ivi în calea lui pentru a-l abate de la hotărârea care a luat-o. Nenumărate prilejuri de a se întoarce înapoi se vor ivi în calea sa. Multe glasuri ademenitoare îl vor îmbia pe drum, oferindu-i ușurarea ocării care este o consecință a ieșirii afară din tabără. Multe legiuni de îngeri îi vor sta la dispoziție gata pentru a-l „elibera” de sacrificiul pe care și l-a ales.

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„… ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar știm că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea așa cum este.” 1 Ioan 3.2

Bucurie deplină

O fetiță s-a născut oarbă. Ea nu văzuse niciodată frumusețea acestui pământ, culorile și formele ei. Mama fetiței a încercat permanent, cu toată dragostea și răbdarea, să îi descrie fiicei sale frumusețile care o înconjurau. Într-o zi, fetița a fost operată la ochi și operația a reușit cu succes. A venit momentul în care bandajul i-a fost îndepărtat de pe ochi, iar copila și-a văzut mama pentru prima dată. A mers apoi la fereastră și toată frumusețea și strălucirea acestui pământ s-au dezvăluit prima dată înaintea acestei fetițe. După ce a admirat totul plină de uimire, a fugit înapoi la mama sa și a spus: „O, mami, de ce nu mi-ai spus niciodată cât de minunat este totul?”. În timp ce își ștergea lacrimile, mama i-a răspuns: „Copila mea, eu am încercat să-ți descriu tot ceea ce vezi acum, dar tu nu puteai să înțelegi”.

Așa stau lucrurile și în plan spiritual. Cu ochii noștri trupești vedem doar orizontul mărginit și ne bucurăm. Dar pentru omul credincios, Dumnezeu a pregătit „lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, și la inima omului nu s-au suit” (1 Corinteni 2.9). Atunci, bucuria va fi deplină. Această parte fericită o va dărui Mântuitorul tuturor care s-au încrezut în El.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ACORDĂ A DOUA SANSĂ! (3)

„Domnul nu se uită la ce se uită omul…” (1 Samuel 16:7)

     Analizează atent o situație pe care n-o înțelegi! Încearcă să ți-o imaginezi pe Maria, mama Domnului Isus. Ea era pe cale să dea naștere Fiului lui Dumnezeu, Cel care urma să răscumpere lumea. Avea nevoie de un loc unde să stea peste noapte. Cineva avea o ocazie unică în viață! Din nefericire, citim că „în casa de poposire nu era loc pentru ei.” (Luca 2:7) Ocazia vieții bătea la ușă; dar hangiul era prea ocupat ca să deschidă ușa și să profite de ea! Mai uită-te o dată la acea situație aparent deznădăjduită. Acum imaginează-ți un băiat mergând după Isus prin mulțime. Îl vezi acolo, într-un colț? Mai uită-te o dată. Coșul său cu masa de prânz conține cinci pâini și doi pești – cât să hrănească o persoană. Andrei Îl întreabă pe Domnul Isus: „Ce sunt acestea la atâţia?” (Ioan 6:9). Cu toate acestea, când Domnul a binecuvântat mâncarea, a fost mai mult decât suficientă să hrănească cinci mii de oameni.

Cum spune cântecul: „Cu Dumnezeu, puținul este mult”. Mai uită-te o dată la Saul din Tars care-i ataca pe creștini… De ce?  Pentru că încă nu avusese încă parte de întâlnirea cu Isus pe drumul Damascului, care i-a schimbat viața! La fel este și în situația pe care n-o pricepi. Dumnezeu nu i-a descoperit încă poate cuiva ceea ce ți-a descoperit ție, așa că acela pune pasiune în lucruri greșite. Nu contraataca, și nu renunța! Dumnezeu va face lucruri mari pentru el – și prin el.

Rareori oamenii sunt așa cum par a fi la prima vedere! Nimeni nu trebuie să rămână la fel cum este astăzi. Când Dumnezeu începe să lucreze în viața oamenilor, orice persoană pe care o cunoști poate să trăiască o întoarcere de 180 de grade – uneori chiar în decurs de 24 de ore!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: