Mana Zilnica

Mana Zilnica

8 Decembrie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Puterea imparţială a lui Dumnezeu

Căci printr-o singură jertfa El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţi. Evrei 10:14

Noi călcăm în picioare sângele Fiului lui Dumnezeu dacă ne închipuim că suntem iertaţi deoarece ne pare rău că am păcătuit. Singura explicaţie a faptului ca Dumnezeu ne-a iertat păcatele şi a promisiunii Sale hotărâte de a nu-Şi mai aduce aminte de păcatele noastre este moartea lui Isus Cristos. Pocăinţa noastră este doar rezultatul faptului că am înţeles Ispăşirea pe care a făcut-o El pentru noi. „Cristos Isus a fost făcut pentru noi înţelepciune, dreptate, sfinţire şi răscumpărare” Când înţelegem că El a fost făcut toate acestea pentru noi, suntem cuprinşi de bucuria nemărginită a lui Dumnezeu; oriunde nu este prezentă bucuria lui Dumnezeu, sentinţa morţii este la lucru.Indiferent cine sau ce suntem, Dumnezeu ne aduce într-o relaţie bună cu El numai prin moartea lui Isus Cristos, şi nu prin altceva; nu pentru că Isus Se roagă pentru noi, ci pentru că El a murit. Nu este un lucru pe care-l câştigăm, ci pe care-l acceptăm.

Orice rugăciune pentru mântuire care refuză în mod deliberat să recunoască Crucea este inutilă, este ca şi cum am bate la o altă uşă decât la cea pe care a deschis-o deja Isus. „Nu vreau să vin pe calea aceasta, este prea umililor să fiu primit ca păcătos „”Nu este nici un alt Nume.” (Fapte 4:12). Ceea ce pare să fie lipsa de inimă din partea lui Dumnezeu este, de fapt, expresia reală a inimii Sale. Avem intrare din plin pe calea deschisă de El: „Prin sângele Lui avem iertarea păcatelor” (Efesem 1:7). Identificarea cu moartea lui Isus Cristos înseamnă identificarea cu El până la moartea a tot ceea ce e străin de El în noi.Faptul că Dumnezeu mântuieşte oameni răi îşi găseşte justificarea numai în aceea că El îi face buni. Domnul nu pretinde că suntem buni, când de fapt suntem răi. Ispăşirea este un act prin care Dumnezeu, prin moartea lui Isus, face un sfânt din omul nesfânt.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Dumnezeu este adăpostul nostru, şi tăria noastră, un ajutor în necaz totdeauna uşor de găsit” PSALM 46:1

Două adevăruri de o mare importanţă practică pentru credincioşii din toate timpurile ne sunt prezentate astăzi prin acest psalm frumos. In faţa unor continui transformări şi lupte ale unei lumi fără Dumnezeu, ni se aminteşte întâi, că Dumnezeu este „un ajutor în necaz totdeauna uşor de găsit”. Al doilea, ca să realizăm şi să obţinem ajutorul prezent al lui Dumnezeu, partea noastră este de a „sta liniştiţi” şi de a şti că Dumnezeu este Dumnezeu (vs. 10). Numai credinţa poate să posede aceste adevăruri. Marta şi Maria când erau în necaz din pricina bolii fratelui lor, au făcut din Domnul adăpostul lor. Ele s-au îndreptat către El şi şi-au prezentat necazul înaintea Lui.

Domnul le-a dat ajutorul Său, deşi ajutorul Lui nu a venit imediat. El a aşteptat până când moartea a închis toate eforturile nădejdii omeneşti, iar pentru cele două surori, nu a rămas nimic decât „să stea liniştite” şi să înveţe că Dumnezeu este Dumnezeu. Apoi vedem cum Domnul Isus, plin de îndurare se descoperă pe El însuşi Martei ca „un ajutor în necaz totdeauna uşor de găsit”. Marta I-a spus: „ştiu că va învia la înviere, în ziua de apoi”. Domnul îi răspunde: „EU SUNT ÎNVIEREA ŞI VIAŢA”. Ea a crezut lucrurile mari pe care Domnul le va face în ziua care va veni, şi a crezut în Domnul cu privire la toate planurile şi sfaturile lui Dumnezeu în timpurile trecute şi în cele ce vor veni, dar credinţa ei nu a fost destul de tare ca „să fie liniştită” şi să creadă în Domnul ca măreţul EU SUNT – ajutorul prezent în necaz.

Este bine să notăm cuvântul „nostru” de la începutul versetului. Este adevărat că Dumnezeu este un adăpost; dar numai credincioşii pot spune: „Dumnezeu este adăpostul nostru”. Lumea îi are pe aceia la care caută protecţie şi sfat în timp de necaz. Credincioşii au în Dumnezeu adăpostul lor în furtunile şi necazurile vieţii lor. Pe lângă aceasta, Dumnezeu este „tăria noastră” în slăbiciuni şi „un ajutor în necaz totdeauna uşor de găsit”. Firea pământească se poate rezema pe firea pământească, dar niciodată nu se poate încrede în Dumnezeu, nici nu poate fi liniştită aşteptând ca Dumnezeu să lucreze în favoarea ei. Trebuie să mărturisim că şi noi avem, adeseori, aceeaşi greutate ca Marta. Putem crede în puterea lui Dumnezeu exercitată în timpurile trecute şi că puterea Lui se va arăta în chip minunat în vremurile care vor veni, dar suntem înceţi în a crede că Dumnezeu este cu adevărat „un ajutor în necaz” acum.

Pentru a realiza că Dumnezeu este „uşor de găsit” cere exercitarea încrederii, pentru că, ajutorul Lui prezent, nu apare totdeauna imediat. Tendinţa noastră naturală este de a ne strădui de a ne descurca singuri din necaz prin eforturile noastre personale. Dumnezeu însă poate, pentru binecuvântarea noastră, să ne ţină în aşteptare până am învăţat că suntem absolut fără puterea de a face faţă încercării, şi că astfel, nu ne rămâne nimic altceva de făcut decât să învăţăm că Dumnezeu este Dumnezeu, că El ne iubeşte, şi aşa cum spune versetul de astăzi, El este un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Totuşi în toate acestea noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.” Rom. 8:37.

Mult timp a fost dorinţa mea să fiu biruitor în lumea aceasta. Am luptat mult pentru aceasta. Dar am luptat într-un mod greşit, nu după placul Domnului. Azi nu consider pe aceiaşi oameni ca fiind biruitori ca pe vremea aceea. Mai demult am considerat că acela poate fi socotit biruitor care nu mai are nici un gând care să nu fie după voia lui Dumnezeu, este scutit de încercări, şi nu mai au ispite cu privire la nemulţumire şi cârtire. Am crezut că numai astfel pot să ajung în cer, acolo unde este şi Isus, şi a trebuit să constat că mie îmi lipseau aceste lucruri. Scriptura spune: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă. Dar dacă cineva dă înapoi sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.” Diavolul intenţionează să ne îndepărteze de har. Păgânii au fost altoiţi în măslinul cel bun prin credinţă iar evreii au fost tăiaţi datorită faptului că n-au crezut în mântuirea adusă de Hristos.

De aceea scrie Pavel: „Vezi deci bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu; asprime faţă de cei care au căzut şi bunătate faţă de tine, dacă rămâi în bunătatea aceasta; altfel, vei fi tăiat şi tu”. Aceia sunt biruitori care rămân în bunătatea lui Dumezeu şi chiar dacă se întâmplă ca să cadă într-o ispită ei se scoală din nou se încred în Cuvânt şi înaintează chiar dacă li se pare că este imposibil ca Dumnezeu să se îndure de ei. Sunt unii fraţi care au parte de multe încercări. Câteodată ei cad dar găsesc din nou şi din nou un loc în Scriptură care să-i îmbărbăteze şi astfel se scoală din nou ca biruitori datorită harului, iar Satana este învins.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

A-L URMA, ÎNSEAMNĂ A MERGE ÎN SLAVĂ

Dacă îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti. Ioan 12.26

Slujba cea mai înaltă este să faci ce face Domnul Isus. Dacă noi voim să fim slujitorii Domnului Cristos, trebuie să fim ucenicii Lui. Să lucrăm sau să ne purtăm aşa cum ar lucra Domnul Isus, acesta este mijlocul cel mai sigur ca să-L cinstim pe El. Să am în fiecare zi în vedere acest lucru.Dacă Îl urmez pe Domnul Isus, voi fi în tovărăşia Sa; şi dacă merg mereu cu El, am să ajung să mă asemăn cu El. Mă voi strădui aşa dar ca să-L urmez aici pe pământ şi, la timpul potrivit, după Cuvântul Său, El mă va lua ca să fiu cu El acolo sus. Numai după ce a suferit pe acest pământ, Mântuitorul nostru S-a urcat pe tron; şi tot aşa este şi cu noi. Dacă suferim împreună cu El pe pământ, vom şi împăraţi împreună cu El în ceruri. Izbânda din viaţa Domnului nostru va fi şi izbânda din viaţa noastră şi, dacă suntem acum umiliţi împreună cu El, vom fi şi în slavă cu El. Îndrăzneşte dar, suflete al meu; pune piciorul pe urmele sângerânde lăsate de paşii Căpeteniei tale cereşti.

Dar Dumnezeu îi va cinsti pe cei ce vor sluji Fiului, aşa spune Domnul Cristos. Dacă Dumnezeu vede că eu sunt credincios lui Isus, El îmi va da un semn că am trecere înaintea Sa şi mă va cinsti pentru dragostea Fiului Său. Nici o altă cinstire nu poate valora cât cinstirea Sa. Împăraţii nu pot să dea decât onoruri trecătoare; dar adevărata slava este în mâinile Tatălui. Alipeşte-te dar de Mântuitorul tău, şi mai tare decât până acum.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Datorită speranței care vă este păstrată în ceruri.  Coloseni 1.5

Speranța noastră în Hristos pentru viitor este izvorul bucuriei noastre de azi. Inimile ne sunt animate atunci când ne gândim la cer, căci acolo vom savura tot ceea ce nea fost promis. Aici, pe pământ, suntem trudiți și adesea încercați, însă sus se află odihna noastră, unde truda, oboseala și durerea nu vor mai exista.

Suntem mereu angajați în conflict; suntem atât de ispitiți înăuntru și de tulburați de vrăjmași din afară, încât uneori pacea ne lipsește. În cer însă ne vom bucura de biruință și Îl vom auzi pe Cel care este Căpetenia noastră spunând: „Bine, rob bun și credincios”. Acum suferim multe lipsuri și suntem îndurerați când îi pierdem pe cei dragi, însă curând vom merge acolo unde lipsurile și moartea nu sunt cunoscute. Aici, păcatul ne provoacă o suferință constantă, acolo însă va exista sfințenia perfectă, căci nimic nu va întina acel loc, niciodată. Ce mângâiere că nu vom fi mereu aici, ci că suntem în drum către acel loc minunat!

Totuși, să nu se spună niciodată despre noi că visăm la viitor și că uităm de prezent, ci viitorul să sfințească prezentul, pentru ca el să fie trăit în totul pentru Dumnezeu! Prin Duhul Sfânt, nădejdea care este în cer reprezintă cea mai puternică forță pentru producerea virtuților; este un izvor de eforturi pline de bucurie și piatra de căpătâi a sfințeniei voioase. Omul care are această nădejde în el își face lucrarea cu vigoare, căci bucuria Domnului este tăria lui. El luptă împotriva ispitei cu ardoare, căci nădejdea lumii viitoare stinge săgețile arzătoare ale vrăjmașului. El poate lucra și poate fi mulțumit să nu primească vreo răsplată aici, căci așteaptă o răsplată în lumea viitoare. C. H. Spurgeon

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

Doamne, pentru toţi cei care sunt greu încercaţi în trupul lor, fii Tu sprijinul lor. Împiedică excesul vrăjmaşului şi fie ca bucuria Domnului să fie tăria lor într-un mod minunat.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Căci, dacă, credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în EL» 1 TESALONICENI 4,14

Această credinţă trebuie să ne conducă viaţa începând chiar de azi! Cum se va desfăşura oare răpirea? Ce se va întâmpla atunci? Apostolul Pavel spune: «Apoi noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh» (1 Tes. 4,17). Încearcă să-ţi închipui acest lucru, încearcă să vizualizezi această reuniune minunată! Din toate colţurile lumii vor fi răpiţi oameni şi absolut toţi se vor îndrepta într-o singură direcţie: Înaintea lui Isus care va veni în glorie pe norii cerului «şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul» (1 Tes. 4,17). Deci răpirea îşi are sursa în El, Cel care éste izvorul de putere, Cel care pe cruce a biruit puterea morţii. Pentru că îi aparţinem vom fi transformaţi şi, astfel schimbaţi, îi vom ieşi în cale. Ţinta răpirii va fi Domnul înviat – şi numai El! Este viaţa ta guvernată şi influenţată numai de Isus, de caracterul Lui? Poţi şi tu să mărturiseşti împreună cu Pavel că mergi conştient pe această cale a morţii pentru ca viaţa din tine să devină activă şi pentru ca astfel să fii pregătit pentru transformare? Apostolul Pavel exprimă astfel acest adevăr într-o scrisoare adresată corintenilor: «Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru» (2 Cor. 4,10).

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Totuşi, ai în Sardes câteva nume care nu şi-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine,îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici. Apocalipsa 3:4

Putem înţelege că acest text se referă la îndreptăţire. „Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb”; acest lucru înseamnă că se vor bucura mereu de simţământul îndreptăţirii prin credinţă; vor înţelege că neprihănirea Lui Christos le-a fost atribuită, că au fost spălaţi şi albiţi ca zăpada. Din nou, ne referim la bucurie şi sfinţenie, fiindcă hainele albe erau veşminte de sărbătoare pentru iudei. Cei care nu şi-au mânjit hainele vor avea feţele pururi strălucitoare. Vor înţelege ce a vrut să spună Solomon când a zis: „du-te, dar de mănâncă-ţi pâinea cu bucurie, şi bea-ţi cu inimă bună vinul, căci demult a găsit Dumnezeu plăcere în ce faci tu acum. Hainele să-ţi fie albe în orice vreme” (Eclesiastul 9:7-8). Cel care este primit de Dumnezeu va purta haine albe de bucurie şi veselie, şi va umbla în părtăşie cu Domnul Isus. De ce există atunci atât de multe îndoieli, atâta nefericire şi atâta jale? Din cauză că cei credincioşi îşi mânjesc hainele cu păcat şi greşeală şi, prin aceasta, pierd bucuria mântuirii şi părtăşia cu Domnul Isus. Ei nu umblă în alb pe pământ. Făgăduinţa se referă şi la a umbla în alb înaintea tronului Lui Dumnezeu. Cei care nu şi-au mânjit hainele aici vor umbla cu siguranţă în alb şi sus, unde oştile îmbrăcate în haine albe cântă mereu aleluia înaintea Celui Prea înalt. Ei vor avea o bucurie negrăită, o fericire nevisată, o binecuvântare pe care nu şi-o pot imagina, la care dorinţele lor nu au ajuns încă. Cei ,fără prihană în calea lor” (Psalmi 119:1) vor avea toate acestea – nu prin meritele sau lucrarea lor, ci prin har. Ei vor umbla cu Christos îmbrăcaţi în alb, şi vor bea din fântâna cu apă vie.

Seara

Prin bunătatea Ta, Dumnezeule, o pregătisei pentru cei nenorociţi. Psalmi 68:10

Toate darurile Lui Dumnezeu sunt pregătite ca să împlinească nevoi prevăzute dinainte. Dumnezeu ne anticipează nevoile. Din plinătatea pe care a adunat-o în Christos Isus, El pregăteşte bunătăţi pentru cel sărac. Poţi să te încrezi în El pentru toate necesităţile, fiindcă El o cunoaşte pe fiecare. El ne poate spune în orice condiţie: „ştiam că vei ajunge în situaţia aceasta”. Un om traversează deşertul şi, când străbate o distanţă de o zi şi se opreşte să se odihnească, descoperă că nu şi-a pus în bagaje multe din lucrurile necesare. „Ah!”, spune el, „nu am prevăzut asta; dacă ar fi să încep călătoria din nou, aş lua lucrurile cu adevărat necesare”. Dar Dumnezeu vede toate nevoile copiilor Săi rătăcitori şi sărmani; şi, când vin nevoile, El este gata să le împlinească. El a pregătit numai bunătate pentru cel sărac. „Harul Meu îţi este de ajuns” (2 Corinteni 12:9). „Şi puterea ta să ţină cât zilele tale!” (Deuteronom 33:25). Cititorule, ţi-e inima grea în seara aceasta? Dumnezeu ştia că va fi. Mângâierea de care ai nevoie este adunată în asigurarea din text. Eşti sărac şi nevoiaş, dar El se gândeşte întotdeauna la tine. El are pregătită exact binecuvântarea de care ai nevoie. Cere făgăduinţa, crede în ea, şi obţineţi împlinirea. Simţi că nu ai fost niciodată atât de rău ca acum? Iată, fântâna de sânge este deschisă încă, şi ea îţi poate spăla orice păcat. Nu vei ajunge niciodată într-o stare în care Christos să nu te poată ajuta. Nu va sosi nici un necaz în care să nu fii ajutat, fiindcă toată istoria ta a fost prevăzută şi cunoscută de Isus.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu … îmbrăcaţi-vă cu … bunătate. (Coloseni 3:12)

E o poveste veche despre un bătrân care purta mereu o cănuţă de ulei cu el oriunde mergea, şi când intra pe o uşă care scârţâia, picura puţin ulei pe balamale. Dacă întâlnea o poartă care se deschidea greu, ungea zăvorul. Şi aşa umbla prin viaţă, ungând toate locurile dificile, făcând să fie mai uşor pentru toţi cei care veneau după el. Oamenii îl considerau pe om excentric, ciudat şi nebun, dar el mergea înainte cu credincioşie, umplându-şi deseori cănuţa cu ulei când era aproape goală, şi ungând toate locurile dificile pe care le găsea.În lumea aceasta, sunt multe vieţi care scârţâie şi scrâşnesc pe măsură ce-şi desfăşoară munca lor zilnică. Adesea se pare că nimic nu merge bine în aceste vieţi şi că au nevoie de o ungere cu „un untdelemn de bucurie” (Psalmul 45:7), de blândeţe, sau de chibzuinţă.Porţi tu cu tine cana ta cu untdelemn? Eşti gata în fiecare dimineaţă cu untdelemnul tău folositor? Dacă oferi untdelemnul tău omului care este cel mai aproape de tine, acesta ar putea să ungă toată ziua pentru el. Untdelemnul tău de bucurie va însemna mai mult decât crezi pentru cineva care este mâhnit. Sau untdelemnul poate fi un cuvânt de încurajare pentru un om care este plin de deznădejde. Să nu pregetăm niciodată să-l spunem, pentru că vieţile noastre pot să-i atingă pe alţii numai o dată pe drumul vieţii, şi apoi căile noastre se pot despărţi şi să nu se mai întâlnească niciodată.Untdelemnul bunătăţii a ros marginile ascuţite şi dure ale multor vieţi împietrite de păcat şi le-a făcut moi şi flexibile, gata să primească harul răscumpărător al Mântuitorului. Un cuvânt bun este o rază strălucitoare de soare pe o inimă întristată. De aceea dă altora strălucirea soarelui şi spune restul Domnului Isus.

Noi nu putem cunoaşte durerea

Pe care oamenii o pot avea;

Noi nu putem vedea sufletele

Bântuite de furtuna necazurilor;

Dar dragostea poate străluci pe cale

Astăzi, mâine;

Hai să fim buni.

Pe roata durerii sunt zdrobite atât de multe vieţi istovite,

Deci hai să le arătăm dragostea noastră cu cuvinte tandre.

Hai să fim buni.

Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. Romani 12:10

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Marcu 7.17-37

Domnul, care cunoaşte atât de bine inima omului, îi pune în gardă pe ucenici cu privire la lucrurile care pot ieşi din ea. Această inimă firească este deopotrivă şi a noastră, dar, binecuvântat fie Dumnezeu, există un remediu pentru această stare (Psalmul 51.10).

După constatarea pe care tocmai urmează să o facă, ne putem închipui ce bucurie I-a adus Domnului Isus întâlnirea cu femeia siro-feniciană. Severitatea cu care El Se poartă la început faţă de ea va pune în evidenţă nu numai o credinţă mare, pe care nimic nu o descurajează, ci şi o umilinţă autentică, pentru că, spre deosebire de fariseii cei orgolioşi, această femeie nu face caz de niciun titlu, de niciun merit; ea îşi ia adevăratul loc înaintea lui Dumnezeu şi acceptă judecata îndreptată spre condiţia ei (Isaia 57.15).

Un surdo-mut este cel căruia Isus urmează să-i redea simţurile, după ce, mai întâi, îl ia „deoparte din mulţime”. Cine ar fi avut dreptul să se amestece în acest interviu al Mântuitorului cu cel de care El Se ocupa? Pentru convertirea unui păcătos este întotdeauna nevoie de un contact direct, personal şi intim cu Domnul (vezi şi cap. 8.23)

Lectura noastră se încheie cu mărturia mulţimilor despre Isus: „Toate le face bine” (v. 37). Fiecare credincios, privind în urmă, ar trebui să poată confirma în acelaşi fel, ca bilanţ propriu: Da, Doamne, Tu toate lucrurile le faci bine!

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: 2 Petru 1:5-11

LA SFÎRSITUL CĂLĂTORIEI

În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belșug intrare în împărăția veșnică. 2 Petru 1:11

Editorul de ziar, Robert Manry, a pilotat cea mai mică ambarcațiune care a navigat vreodată în Oceanul Atlantic. Călătoria la bordul ambarcațiunii Tinkerbelle a fost lungă și dificilă. El nu a îndrăznit să doarmă în liniile de navigare. Cârma s-a rupt de mai multe ori. El a fost aruncat peste bord deseori, scăpând numai cu ajutorul funiei cu care era legat de ambarcațiunea lui lungă de 13 picioare.În cele din urmă, după 78 de zile, Manry s-a apropiat de Falmouth în Anglia. Nu se gândea la nimic altceva decât să-și lege ambarcațiunea la un doc și să găsească o cameră la un hotel unde să doarmă puțin. Dar o mulțime entuziastă a avut o altă idee. O flotă de vreo 300 de bărci mici i-au ieșit în întimpinare și-l salutau folosind sirenele. Patruzeci de mii de persoane s-au aliniat pe docuri ca să-i ureze de bine și să ovaționeze. Ce primire bună!

Cam așa ceva îl așteaptă pe creștinul credincios care a trecut prin furtunile vieții și a rămas credincios Mântuitorului. Prin toate greutățile și încercările ei au continuat să se asemene tot mai mult cu Cristos, unind cu credința fapta, cu fapta cunoștința, cu cunoștința înfrânarea, cu înfrânarea răbdarea, cu răbdarea evlavia, cu evlavia dragostea de frați; cu dragostea de frați iubirea de oameni (2 Petru 5:7). Petru spune că atunci când acești credincioși ajung în cele din urmă la țărmul cerului, li se va face o intrare triumfală în împărăția veșnică unde vor fi în prezența lui Cristos însuși.Haideți să stăm strâns legați de El prin toate calamitățile. Atunci, într-o bună zi, adevărul, pe care-l găsim în 2 Petru 1:11, va deveni o realitate minunată. D.C.E.

Ce minunății ne așteaptă în țara de sus!

Fața-I curată și atingerea mâinii lui Isus.

Nu vor fi nici lacrimi, nici plâns, suspin, disperare,

Isus ne așteaptă acolo pe fiecare.     Kerr

Ceea ce vom câștiga în ceruri va fi mult mai mult decât o compensare pentru ceea ce am pierdut pe pământ.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Drept răspuns, Isus i-a zis: Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi și te frămânți tu, dar un singur lucru trebuiește: Maria și-a ales partea cea bună, care nu i se va lua. Luca 10,41.42.

Marta se pare că era persoana principală în casa din Betania. Noi citim: „Și o femeie, numită Marta, L-a primit în casa ei.” Ea se simțea atrasă de Isus, ea îl iubea și punea mare preț pe comuniunea cu El. Ea îi deschide casa de mai multe ori, dar nu cu răceală și formalitate ci din toată inima: „Marta era împărțită cu multă slujire.” Ea avea dorința ca Oaspetele să se simtă cât mai plăcut în mijlocul lor. Plină de griji nu putea înțelege pe sora ei Maria care stătea liniștită la picioarele lui Isus, fără să-i dea o mână de ajutor. Să nu o judecăm prea aspru. Desigur nu a găsit în Isus ce a găsit și a văzut Maria. Pornirea ei era de a servi cu totul pe Domnul în loc să asculte îndrumările date. Desigur slujba ei era sinceră față de Domnul și El Însuși a apreciat acest lucru. Dacă nu critica comportarea Mariei, desigur că El ar fi lăsat-o să lucreze în liniște. Nu dădea lucru destul servirea Oaspetului? Nu trebuia servită masa? Desigur! Strădania care o făcea dovedea că era atentă cu El. Domnul însuși se simțea bine în casa lor căci i-a vizitat de mai multe ori. Și totuși Maria și-a ales partea cea bună!

Feluri greșite de a citi Biblia:

1. Tu citești, dar rareori.

2. Tu citești – dar mai puțin decât are nevoie sufletul tău.

3. Tu citești – dar superficial.

4. Tu citești – dar numai din datorie.

5. Tu citești – dar fără respect.

6. Tu citești – dar numai pentru a-ți mări cunoștințele.

7. Tu citești – dar fără adevărată bucurie.

8. Tu citești – dar fără a umbla conform celor citite.

9. Tu citești – dar nu te simți vinovat.

10. Tu citești – dar numai lucruri care te înviorează.

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Cine sapă groapa altuia cade el în ea, și piatra se întoarce peste cel ce o prăvălește. Proverbe 26.27

Salvarea unei familii

În gelozia sa, regele a dat crezare calomniilor unui senior care, dorind să intre în grațiile stăpânului, a strecurat în sufletul lui unele bănuieli cu privire la relațiile dintre regină și secretarul ei. Fără să cerceteze lucrurile, regele a hotărât să-l lichideze pe cel învinuit pe nedrept. Supraveghetorul cuptoarelor de var a fost determinat să accepte, ca a doua zi să-l arunce în focul încins pe primul om care va veni să se intereseze din partea regelui dacă se împlinesc poruncile date. În zorii zilei următoare, regele l-a trimis pe secretarul reginei la cuptoarele cu var cu același mesaj.

Potrivit obiceiului său, secretarul a intrat în prima biserică întâlnită în cale. Acolo a stat mai mult timp, ca să asculte slujba religioasă. Nerăbdător, regele l-a trimis pe calomniator să se intereseze cum s-au îndeplinit sarcinile date. Ajuns primul la cuptoarele de var, supraveghetorul l-a aruncat în cuptorul arzând. Când a apărut al doilea mesager, i s-a răspuns că ordinele au fost îndeplinite. Cel care a săpat groapa altuia a căzut el însuși în ea – un adevăr care se repetă mereu. După această întâmplare, regele a recunoscut nevinovăția soției sale și a înțeles că mâna ocrotitoare a lui Dumnezeu este asupra ei. Regele a devenit un soț credincios și familia sa a fost salvată.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

CUM SĂ EVITĂM UN „NAUFRAGIU” (3)

„Începuse să sufle un vânt uşor de miazăzi…” (Faptele Apostolilor 27:13)

     Nu ne putem permite să ne lăsăm îndrumați numai de circumstanțe.

„Începuse să sufle un vânt uşor de miazăzi; şi, ca unii care se credeau stăpâni pe ţintă… au pornit cu corabia pe marginea Cretei. Dar nu după multă vreme, s-a dezlănţuit asupra insulei un vânt furtunos… Corabia a fost luată de el…” (v. 13-15). Să ignori ceea ce spune Dumnezeu, chiar dacă împrejurările par să contrazică spusele Lui, este un gest necugetat. Poate lucrurile ți se par bune acum, dar cu toate acestea este posibil să te îndrepți spre furtună. Poate spui: „Această decizie trebuie să fie bună, pentru că mă simt bine”. Asta mi-aduce aminte de un cântec de pe vremuri al lui Debby Boone, în care unul din versuri chiar așa suna: „Nu cred că e greșit, de vreme ce mă simt atât de bine!”

Sentimentele ne pot minți, iar dacă Dumnezeu spune: „Așteaptă în port!”, ai face bine să asculți, întrucât diavolul poate provoca circumstanțe nedorite dacă ieși în larg. Să remarcăm cuvintele: „Începuse să sufle un vânt uşor de miazăzi; şi… se credeau stăpâni pe ţintă…”

Când ajungi la deciziile importante pentru viața ta, bazează-te pe aceste versete:

„Doamne, călăuzeşte-mă pe calea plăcută Ţie, din pricina vrăjmaşilor mei! Netezeşte calea Ta sub paşii mei” (Psalmul 5:8).

„Povăţuieşte-mă în adevărul Tău, şi învaţă-mă; căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele, Tu eşti totdeauna nădejdea mea!” (Psalmul 25:5).

„Învaţă-mă, Doamne, calea Ta, şi povăţuieşte-mă pe cărarea cea dreaptă, din pricina vrăjmaşilor mei” (Psalmul 27:11).

„Învaţă-mă să fac voia Ta, căci Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe calea cea dreaptă!” (Psalmul 143:10).

Când te rogi în felul acesta, Dumnezeu chiar te va îndruma în direcția bună!


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: