Mana Zilnica

Mana Zilnica

7 Decembrie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Pocăinţa

Când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire. 2 Corinteni 7:10

Convingerea de păcat este cel mai bine descrisă de următoarele cuvinte:”Ce trist că păcatele mele. Mântuitorul meu, / Cad asupra Ta.”Convingerea de păcat este unul dintre cele mai rare lucruri din viaţa omului. Ea este începutul cunoaşterii lui Dumnezeu. Isus Cristos a spus că atunci când va veni Duhul Sfânt, El va aduce convingerea de păcat; când Duhul Sfânt trezeşte conştiinţa cuiva şi îl aduce în prezenţa lui Dumnezeu, ceea ce-l nelinişteşte pe om nu este relaţia lui cu alţi oameni, ci relaţia lui cu Dumnezeu:. „Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătui! şi am făcut ce este rău înaintea Ta”. Convingerea de păcat, minunea iertării şi a simţirii sunt atât de întreţesute, încât numai omul iertat este un om sfânt, el dovedeşte că este iertat prin faptul că este cu totul altfel decât era înainte, şi aceasta prin harul lui Dumnezeu.

Pocăinţa îl aduce întotdeauna pe om în punctul de a spune: „Am păcătuit”. Cel mai sigur semn că Dumnezeu lucrează in viaţa cuiva este când acel om spune lucrul acesta cu toată convingerea. Orice altceva nu este decât părere de rău pentru greşelile făcute, un sentiment produs de dezgustul faţă de sine însuşi.Intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu se face prin durerile de nespus ale pocăinţei care nimiceşte bunătatea respectabilă a omului. Atunci Duhul Sfânt, Cel care produce aceste dureri, începe modelarea chipului Fiului lui Dumnezeu în acea viaţă. Viaţa cea nouă se va manifesta prin pocăinţă conştientă şi sfinţenie inconştientă, şi nu invers. Baza creştinismului este pocăinţa. De fapt, un om nu se poate pocăi atunci când vrea el; pocăinţa este darul lui Dumnezeu. Vechii puritani obijnuiau să se roage să primească „darul lacrimilor”. Dacă nu mai cunoşti puterea pocăinţei, te afli în întuneric. Cercetează-te şi vezi dacă nu cumva ai uitat să fii întristat din cauza păcatului

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Ascultaţi-Mă… priviţi la stânca din care aţi fost ciopliţi”. ISAIA 51:1

Ascultaţi-Mă…” Cuvântul acesta nu ni se adresează cu un ton imperativ, ci ca o invitaţie din partea Tatălui nostru bun, care vrea să ne spună ceva şi El doreşte să-I dăm toată atenţia; dar de multe ori noi suntem distraţi şi nu suntem atenţi la ce ar vrea să ne spună. Domnul vrea să ne aducă aminte că are un plan pentru fiecare din noi. El, vrea în acelaţi timp să ne mângâie şi să ne încurajeze, după cum reiese din tot capitolul.Dar în mijlocul confuziei din vremea noastră, textul de astăzi este o chemare de dragoste şi de izbăvire menită să ne readucă la punctul de plecare, la dragostea noastră dintâi. „Astfel, cei răscumpăraţi de Domnul se vor întoarce… şi o bucurie veşnică le va încununa capul; vor primi veselie şi bucurie, iar durerea şi gemetele vor fugi” (vs. 11). „Eu sunt Cel care vă mângâi”. Bine este să ne amintim de stânca din care am fost ciopliţi, să ne gândim la legăturile de care am fost izbăviţi şi la ce suntem prin natura noastră. Nu este nimic în noi cu care să ne putem lăuda, şi dacă Dumnezeu ne-a chemat să-i slujim, este numai prin har.

Răscumpărătorul nostru însă nu numai că ne-a mântuit şi ne-a răscumpărat, dar El are un plan pentru viaţa noastră. Acest plan este ca, deplin conştienţi de nevrednicia noastră şi amintindu-ne de unde am fost scoşi, să ne punem întreaga viaţă la dispoziţia Aceluia care vrea să ne folosească, să ne înmulţească şi să ne facă să aducem roadă; roadă din epistola către Galateni cap. 5 şi apoi suflete îndreptate spre Domnul Isus. Este adevărat că lucrarea tainică, lăuntrică în suflet o face numai Duhul Sfânt; noi suntem numai o călăuză spre Hristos, suntem „ca un far pe malul mării” pentru cei ce sunt în întunerec şi nu mai găsesc drumul drept. Să nu ne împotrivim planului lui Dumnezeu pentru noi avansând tot felul de scuze. În adevăr, noi nu ne putem pierde mântuirea, dar alegând un drum mai uşor, ne putem pierde chemarea divină pe care o avem şi poate chiar cununa, ca Esau care şi-a vândut dreptul de întâi născut şi cu el, a pierdut binecuvântarea. După ce au făcut un început bun în viaţa cea nouă, câţi creştini au căzut în formalism şi îşi împlinesc în mod liniştit datoriile religioase, fără să-şi dea seama de starea lor. Şi totuşi ei au fost chemaţi să câştige suflete, să slujească Dumnezeului Celui viu, dar şi-au „vândut” chemarea pentru o viaţă mai comodă, fără obligaţiile pe care le cere o viaţă predată în totul şi aceasta pentru „o ciorbă de linte”, cum a făcut Esau. Să ascultăm dar chemarea atât de delicată a Domnului nostru pe care ne-o face astăzi, să ne aducem aminte de ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi, şi să nu ne tocmim când, în schimb, El ne cere să-I dăruim în întregime viaţa noastră! Să privim la stânca din care am fost ciopliţi de Sculptorul ceresc care Şi-a propus să scoată din noi, chipuri asemenea Fiului Său cu toate însuşirile pe care Le-a avut pe pământ şi care n-au avut altă ţintă decât să slăvească pe Dumnezeu şi Tatăl Său:

ASCULTARE – SLUJIRE – DESBRĂCARE DE SINE – DRAGOSTE şi toate acestea într-o desăvârşită SMERENIE.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Să ne uităm ţintă la căpetenia şi desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus”. Evrei 12:2.

Este important să privim la Isus, căpetenia şi desăvârşirea credinţei noastre. El a început în noi lucrarea şi o va duce până la capăt. El mijloceşte pentru noi. Aceasta m-a îmbărbătat de multe ori; mai ales atunci când mă preocupa întrebarea dacă voi putea rămâne credincios până la capăt. Pentrucă am auzit pe mulţi creştini care la bătrâneţe nu mai aveau ca subiect harul lui Dumnezeu, ci doar suferinţele, necazurile şi căderile lor, şi m-am gândit: şi tu vei ajunge aşa.

Dar Dumnezeu m-a îmbărbătat cu cuvântul care spune: „Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta”. (Luca 22:32)., şi eu cred aceasta. Duhurile necurate care stăpânesc văzduhul vor să ne influenţeze, îndreptându-ne privirea la greutăţile din jur. La o evanghelizare au vrut să-mi ia curajul, spunând: acolo este un teren tare, acolo nu-i nimic de făcut; eu totuşi am mers şi în primele două seri am avut parte de bătaie de joc din partea ascultătorilor, ceea ce m-a determinat să mă gândesc la cuvântul „scuturând praful de pe picioare”, să plec. Dar înainte de a trece la fapte, la îndemnul lui Dumnezeu, am mai deschis Biblia şi am citit: „Ai păzit Cuvântul Meu şi n-ai tăgăduit Numele Meu”.

Acest verset m-a îmbărbătat. Mi-am dat seama că în zilele trecute am tăgăduit Numele Domnului Isus, deoarece am considerat puterea Diavolului mai presus de cea a lui Dumnezeu. Astfel am rămas în continuare evanghelizând şi a fost linişte în sală. Au încetat să-şi mai bată joc. Astfel am experimentat ce înseamnă să nu tăgăduieşti Numele Lui şi să iau în considerare biruinţa Sa. Isus este biruitor. Isus rămâne biruitor.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

DARUL TĂRIEI; BINECUVÂNTAREA PĂCII

Domnul dă tărie poporului Său, Domnul binecuvântează poporul Său cu pace. Psalmul 29.11

David auzise glasul lui Dumnezeu într-o furtună şi recunoscuse puterea Lui într-un uragan aşa cum se arată în Psalmul 29; şi, în timpul liniştii care urmase după furtună, el simţise că această putere uimitoare care a cutremurat cerul şi pământul este puterea care este făgăduită celor aleşi. Cel ce arată vulturului drumul său în văzduh, va da răscumpăraţilor Săi aripile vulturului; Acela al cărui glas face să se cutremure pământul, îi va înspăimânta pe duşmanii sfinţilor Săi şi va da pace copiilor Săi. De ce suntem slabi, când avem la dispoziţia noastră puterea lui Dumnezeu? De ce suntem tulburaţi, când pacea Domnului ne este asigurată?

Isus, Dumnezeul plin de putere este tăria noastră. Să ne îmbrăcăm cu El pentru slujba pe care ne-o cere. Domnul Isus, Mântuitorul nostru prea iubit este şi pacea noastră; să ne odihnim la pieptul Lui şi să facem să înceteze temerile noastre. Binecuvântat să fie El fiindcă vrea să fie tăria noastră şi pacea noastră acum şi pentru totdeauna.Acelaşi Dumnezeu care s-a urcat pe aripile vântului în zilele de furtună, va stăpâni peste furtunile şi frământările noastre şi va aduce după ele zile liniştite. Vom avea tăria Sa în zilele de zbucium şi cântări de bucurie în zilele cu soare. Să cântăm dar lui Dumnezeu, care este tăria şi pacea noastră. Să înlăturăm gândurile noastre întunecoase şi să ne întoarcem la credinţă şi nădejde.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Dar voi, preaiubiților, zidinduvă pe credința voastră preasfântă, rugânduvă prin Duhul Sfânt, păstrațivă în dragostea lui Dumnezeu, așteptând îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viață eternă.   Iuda 20,21

Este destul de clar faptul că apostolul Iuda scrie aici contemplând starea de pe urmă a lucrurilor: ce se întâmplă sub privirile Domnului și ce trebuie să întâmpine sfinții Săi. El ne arată că resursele rămân aceleași chiar până la sfârșitul timpului, când apare o astfel de stare de lucruri cum ne este cea descrisă în primele versete ale epistolei.

Putem vedea aceste lucruri împlininduse în întregime în istoria și în condiția actuală a Bisericii. Dar Duhul lui Dumnezeu ne oferă aici un cuvânt de încurajare, să ne poarte mai departe în aceste timpuri grele, când lucrurile sunt atât de apăsătoare și de descurajatoare atât în afară cât și înăuntru. În a doua epistolă a lui Petru, Domnul ne îndrumă cu privire la corupția ce va apărea în interior, în timp ce Iuda dezvăluie lucrurile privitoare la apostazie, care înseamnă depărtare de la starea dintâi.

Cu toate acestea, Iuda se adresează celor ceau rămas credincioși și le spune: „Dar voi, preaiubiților, zidinduvă pe credința voastră preasfântă, rugânduvă prin Duhul Sfânt, păstrațivă în dragostea lui Dumnezeu, așteptând îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viață eternă”. Patru îndemnuri scumpe: „zidițivă”, „rugațivă”, „păstrațivă”, „așteptați”. Să zidim și să avem grijă să nu fim găsiți dărâmând în lucrare! Ceea ce Duhul Sfânt ne îndeamnă aici să facem este să zidim; și este un lucru deosebit de frumos, având în vedere că Iuda descrie ruina și destrămarea care apar ca urmare a coruperii care a cuprins totul. Credința este un lucru deosebit de scump în ochii Domnului atunci când toate se dărâmă și cad în ruină. Care este deci chemarea și îndemnul dat sfinților care se strâng în credincioșie? „Zidițivă pe credința voastră preasfântă.” W. T. P. Wolston

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

Te slăvesc, o, Doamne, pentru cuvântul din această dimineaţă: „Când intra Moise fii cortul întâlnirii ca să vorbească cu Domnul, auzea glasul care-i vorbea de pe capacul ispăşirii… Şi vorbea cu Domnul” (Numeri 7:89).

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Şi gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc.» 2 CORINTENI 5,2

Dacă suntem copii ai lui Dumnezeu născuţi din nou, atunci viaţa noastră trebuie să fie o constantă demonstraţie a experienţei răpirii. Ce se va întâmpla când Domnul Isus Cristos cel înviat Se va arăta pe norii cerului înaintea copiilor Săi? Răspunsul îl găsim în 1 Corinteni 15,51: «Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi». Atunci legile gravitaţiei şi ale morţii vor fi brusc anulate. Boala şi toate celelalte necazuri vor cădea de pe noi ca o haină învechită, iar noi vom fi îmbrăcaţi din nou. Cât ai clipi din ochi vom fi eliberaţi de orice legătură a pământului, a păcatului şi a morţii şi vom fi răpiţi la Domnul Isus. Vom fi cu El o veşnicie! Acum vreau să-ţi pun o întrebare directă: practici această transformare în viata de zi cu zi? Sunt alţi oameni transformaţi şi reînnoiţi de umblarea ta care vizează răpirea? Este caracterul Domnului Isus descoperit în tine prin faptul că, după cum scrie atât de clar în Romani 6, ai murit şi ai înviat cu Cristos? Eşti un exemplu pentru alţi oameni, este Cristos propovăduit prin viaţa ta? Este oare acest lucru posibil? Da, ba mai mult chiar, este datoria noastră sfânta!

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii. 1 Corinteni 1:28

Umblă pe străzi la lumina lunii, dacă ai curaj, şi îi vei vedea pe păcătoşi. Veghează atunci când noaptea e întunecată, vântul va şuieră şi hoţii se ascund în pragul uşilor, şi îi vedea pe păcătoşi atunci. Du-te la închisoare şi plimbă-te printre celule; vei observa oameni cu fruntea încruntată, oameni pe care nu ţi-ar plăcea să-i întâlneşti noaptea, şi îi vei vedea pe păcătoşi. Du-te la şcolile de corecţie, şi urmăreşte-i pe cei care au demonstrat o depravare juvenilă, şi îi vei vedea pe păcătoşi. Traversează mările spre locurile în care oamenii mănâncă oase cu carne de om pe ele, şi îi vei vedea pe păcătoşi. Du-te unde vrei, fiindcă nu ai nevoie să cutreieri tot pământul în căutarea păcătoşilor; ei sunt prezenţi pretutindeni. Ii vei găsi pe străzile fiecărui oraş, orăşel, sat şi cătun. Pentru cei ca ei a murit Isus. Dacă ai alege cele mai îngrozitoare specimene de umanitate, aş avea totuşi speranţă pentru ei, fiindcă Isus Christos „a venit să caute şi să mântuiască ceea ce era pierdut” (Luca 19:10). Dragostea a ales câţiva dintre cei mai răi pentru a fi cei mai buni. Pietricelele din izvorul Harului s-au transformat în diamante pentru coroana regală. El transformă cea mai nevrednică aramă în aur curat. Dragostea răscumpărătoare a pus deoparte mulţi dintre cei mai răi pentru a fi răsplata chinurilor Mântuitorului. Harul efectiv cheamă pe cei mai răi dintre cei răi să stea la masa îndurării; de aceea, nimeni să nu deznădăjduiască. Cititorule, pentru dragostea care străluceşte în ochii înlăcrimaţi ai Lui Isus, pentru dragostea care curge din rănile Lui sângerânde, pentru dragostea credincioasă, pură, imparţială şi neclintită, pentru compasiunea din inima Mântuitorului, te implor să nu treci nepăsător pe alături. Crede în El, şi vei fi mântuit. Incredinţează-ţi sufletul în mâna Lui, şi El te va duce la dreapta Tatălui, în slavă veşnică.

Seara

M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii dintre ei. 1 Corinteni 9:22

Marele obiectiv al lui Pavel a fost nu doar să înveţe şi să îmbunătăţească, ci să mântuiască. Orice altceva l-ar fi dezamăgit El dorea ca poporul să aibă o inimă reînnoită, iertată, mântuită şi sfinţită. Au fost lucrările noastre creştine animate de un asemenea scop? Dacă nu, să ne îndreptăm căile, fiindcă la ce ne va folosi faptul că am învăţat şi făcut morală oamenilor, dacă în Ziua Judecăţii vor fi tot nemântuiţi? Hainele noastre vor fi mânjite de sângele lor, dacă am căutat scopuri inferioare şi am uitat că poporul are nevoie să fie mântuit Pavel ştia că starea naturală a omului era ruină. El nu a încercat să educe oamenii, ci să-i mântuiască. El a văzut oameni mergând spre iad, şi nu a vorbit despre rafinarea lor, ci despre mântuirea lor de „mânia viitoare” (Matei 3:7). Pentru mântuirea lor, el s-a înrolat cu zel neobosit în predicare Evangheliei, ca să avertizeze şi să implore oamenii să se împace cu Dumnezeu. Rugăciunile sale erau insistente, şi lucrarea necontenită. Mântuirea sufletelor era pasiunea, ambiţia şi chemarea lui fierbinte. El a devenit slujitorul tuturor oamenilor, trudind pentru tot neamul, simţind o mare durere atunci când nu predica Evanghelia. El a renunţat la preferinţele sale ca să nu prejudicieze Evanghelia; şi-a supus voinţa în toate lucrurile, şi nu a ridicat problema formelor sau ceremoniilor, dacă oamenii primeau Evanghelia. Evanghelia era singurul lucru care îl preocupa. Dacă putea să mântuiască pe cineva, era mulţumit Aceasta era coroana pentru care se lupta, singura şi îndestulătoarea răsplată a muncii şi lepădării de sine. Dragă cititorule, eu şi cu tine trăim pentru câştigarea sufletelor? Suntem stăpâniţi de aceeaşi dorinţă arzătoare? Isus a murit pentru păcătoşi; noi nu putem trăi pentru ei? Unde este bunătatea noastră? Unde este dragostea noastră pentru Christos, dacă nu Îl onorăm prin mântuirea sufletelor? O, dacă Domnul ne-ar umple cu un zel tot mai aprins pentru sufletele oamenilor!

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Nu veţi vedea vânt şi nu veţi vedea ploaie,dar totuşi valea aceasta se va umple de apă,şi veţi bea, voi, turmele voastre şi vitele voastre.Dar aceasta este puţin lucru înaintea Domnului.El va da pe Moab în mâinile voastre! (2 Împăraţi 3:17-18)

Pentru raţiunea omenească, ceea ce promitea Dumnezeu părea pur şi simplu imposibil, dar nimic nu este prea greu pentru El. Fără nici un sunet sau semn şi din surse invizibile şi aparent imposibile, apa a curs toată noaptea, „şi dimineaţa, … iată că a venit apa … şi s-a umplut ţara de apă. … şi când a strălucit soarele peste ape … au văzut … apele roşii ca sângele” (v. 20,22).Necredinţa noastră doreşte întotdeauna un semn exterior, şi credinţa multor oameni este de cele mai multe ori bazată pe senzaţionalism. Ei nu sunt convinşi de autenticitatea promisiunilor lui Dumnezeu fără o manifestare vizibilă. Dar victoria cea mai mare a credinţei unui om este să se oprească, şi să ştie că El este Dumnezeu” (vezi Psalmul 46:10).

Cea mai mare biruinţă a credinţei este să stai pe ţărmul impasibilei Mări Roşii şi să-L auzi pe Stăpânul spunând: „Staţi pe loc, şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta” (Exod 14:13), şi „Să pornească înainte” (Exod 14:15). Când vom păşi prin credinţă, fără nici un semn sau sunet, făcând primii noştri paşi în apă, vom vedea apele despicându-se. Continuând să mărşăluim înainte, vom vedea o cale deschisă chiar prin mijlocul mării.

Ori de câte ori am văzut lucrarea minunată a lui Dumnezeu în cazul unei vindecări miraculoase sau a unei eliberări extraordinare prin providenţa Sa, lucrul care m-a impresionat întotdeauna foarte mult a fost liniştea absolută în care s-a făcut acea lucrare.

Am fost de asemenea impresionat de absenţa oricărui lucru senzaţional şi dramatic, şi de sentimentul inutilităţii mele totale în timp ce stăteam în prezenţa acestui Dumnezeu atotputernic, realizând cât de uşor era totul pentru El de făcut fără nici cel mai mic efort din partea Sa, şi fără nici un pic de ajutor din partea mea.Este rolul credinţei să nu se îndoiască, ci pur şi simplu să se supună. În istorisirea de mai sus din Scriptură, oamenilor li s-a cerut: „Faceţi gropi în valea aceasta, groapă lângă groapă!” (2 Împăraţi 3:16). Oamenii s-au supus, şi atunci apa a venit şi a curs în ele dintr-o sursă supranaturală până le-a umplut. Ce lecţie pentru credinţa noastră!Doreşti o binecuvântare spirituală? Atunci sapă gropile şi Dumnezeu le va umple. Dar El va face aceasta în cele mai neaşteptate locuri şi în cele mai neaşteptate moduri. Fie ca Domnul să ne dea acea credinţă care acţionează „prin credinţă, nu prin vedere” (2 Corinteni 5:7), şi fie ca noi să ne aşteptăm ca El să lucreze deşi nu vedem nici vânt nici ploaie. A.B. Simpson

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Marcu 7.1-16

Fariseii erau geloşi pe succesul Domnului asupra mulţimilor, dar, temându-se de acestea, nu îndrăzneau să-L înfrunte direct. Atunci îi acuză pe ucenici, cum mai făcuseră deja în cap. 2.24. Pentru aceşti ipocriţi, curăţia exterioară avea o importanţă cu atât mai mare, cu cât erau mai puţin preocupaţi de curăţia conştiinţei. În acelaşi fel, religia fără sfinţenie convine de minune inimii fireşti. Fariseii se îngrijeau de aprobarea oamenilor şi nu le păsa deloc de cea a lui Dumnezeu.

Spre deosebire de ei, scopul credincioşilor este întâi de toate a plăcea Domnului (vezi Galateni 1.10). Şi cum El priveşte la inimă, aceasta ne va determina să facem cu atenţie „curăţenia” interioară, altfel spus, să ne judecăm gândurile, motivaţiile şi intenţiile în lumina Cuvântului care dă la iveală chiar şi cea mai mică pată.

Isus le arată acestor farisei că tradiţia lor ajunge chiar să contravină poruncile divine, şi aceasta într-un caz atât de izbitor, cel al consideraţiei şi al respectului datorat părinţilor. Insistăm asupra pericolului tradiţiei. A face un lucru doar „pentru că aşa s-a făcut dintotdeauna” înlătură orice valorificare a unui drept şi ne poate rătăci într-un mod grav. Noi trebuie întotdeauna să ne informăm cu privire la ceea ce spune Scriptura.

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Psalmul 119:1-16

NICIODATĂ PREA OCUPAT

Mă desfătez în orânduirile Tale si nu uit Cuvântul Tău. Psalmul 119:16

Este citirea Bibliei o activitate zilnică necesară sau nu ocupă un loc prea important în viața ta?După ce a citit Biblia de o sută de ori de la început la sfârșit și cu o plăcere crescândă, George Muller a făcut această afirmație: „Socotesc că ziua în care nu stăruiesc o bucată bună de timp asupra Bibliei este o zi pierdută. Prietenii spun deseori, „Am atâtea de făcut, trebuie să mă întâlnesc cu atâția, nu găsesc timp să studiez Scriptura”. Poate că nu sunt mulți cei care au mai multe lucruri de făcut decât mine. Pentru mai bine de o jumătate de secol, nu știu o singură zi în care să nu fi avut mai multe de făcut decât am putut să fac în realitate. Timp de patru ani, am avut în fiecare an aproximativ 30.000 de scrisori, și cea mai mare parte dintre ele au trecut prin mâinile mele.Apoi, ca pastor al unei biserici care număra 1.200 de credincioși, am avut o răspundere mare. Pe lângă aceasta, am condus cinci orfelinate uriașe; de asemenea, în atelierul meu de tipografie am răspuns de tipărirea și punerea în circulație a milioane de tractate, cărți și Biblii; dar mi-am impus ca regulă să nu încep niciodată să lucrez până nu am un timp de părtășie cu Domnul și din Cuvântul Său. Binecuvântările pe care le-am primit au fost minunate.Vrei să știi cum să faci față problemelor zilei? Vrei să știi ce vrea Dumnezeu să faci cu viața ta? Atunci trebuie să te rogi și să-I consulți minunatul Său îndrumător, Biblia, în fiecare zi.Dacă suntem prea ocupați ca să citim în fiecare zi Cuvântul lui Dumnezeu, atunci un lucru e sigur – suntem prea ocupații. H.G.B.

O slavă-mpodobește filele divine,

Maiestuoasă ca soarele-n zenit.

Ea dă lumină fiecărui veac ce vine;

Nu să ia, ci să Se dăruie-a venit.    -Anonim

Cei care numai degustă Cuvântul lui Dumnezeu niciodată nu-i vor prinde gustul.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Și voi n-ați primit un duh de robie, ca să mai aveți frică; ci ați primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: Ava, Tată! Însuși Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai Lui DUMNEZEU. Și dacă suntem copii suntem și moștenitori: moștenitori ai Lui DUMNEZEU, și împreună moștenitori cu HRISTOS. Rom. 8,15-17.

Aceasta e partea credincioșilor adevărați care sunt în strânsă legătură cu Hristos. Noi mai suntem în lumea aceasta care l-a lepădat pe Domnul. Credem într-adevăr că satana este stăpânitorul și dumnezeul acestei lumi? Ne-am îndreptat noi umblarea noastră fondați pe această credință? Este pentru noi un adevăr că Domnul sade la dreapta Lui Dumnezeu și că El va reveni pentru a ne lua la El ca să primim binecuvântările în casa Tatălui, să vedem slava și să savurăm dragostea Lui? Mărturisim prin faptele și umblarea noastră aceasta? Se găsește în inimile noastre acea dragoste copilărească față de Tatăl care e dovada că suntem fii?

Purtăm în noi mărturia că suntem moștenitori ai tuturor binecuvântărilor și ai slavei? Ocupăm același loc în această lume pe care l-a ocupat și Domnul? Când a fost în lume nu a avut nici un loc. Dar care e situația ta? După ce speră inima ta, după lucrurile văzute sau după cele nevăzute? Ce loc ocupă Domnul în noi? Locuiește El în inima noastră încât să putem spune că El este prețul cel mai scump? Dacă acceptăm atunci ne putem bucura de venirea Sa și să spunem și noi: Amin! Vino Doamne Isuse!Să cercetăm cu toții aceste întrebări și să dăm un răspuns clar din toată inima!

Nu este nimic adevărat, nimic trainic, nimic mulțumitor, decât ÎN Hristos. în afară de El „totul este deșertăciune și goană după vânt.” (Ecles. 2.17). NUMAI în Isus Hristos avem totul deplin.

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

… În lume veți avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea. Ioan 16.33

Salvarea unei familii

Elisabeta, viitoarea regină a Portugaliei, s-a născut în anul 1271. Din fragedă tinerețe a fost cerută în căsătorie de către trei principi. Părinții Elisabetei l-au ales pe Dionisie, moștenitorul tronului Portugaliei. El a pus pe capul tinerei sale soții coroana regală, dar nu a trecut prea mult, iar crucea unei căsnicii pline de suferințe a început.

În primii ani, Dionisie s-a dovedit un soț iubitor și demn. Dar, mai târziu, regele a alunecat într-o viață dezordonată, provocând multă durere în inima soției sale. Însă Elisabeta nu s-a lăsat copleșită de disperare. Ea și-a găsit refugiu în credința în Dumnezeu. Într-o asemenea stare, Elisabeta ar fi putut spune ca și Ana, mama lui Samuel: „Mi se bucură inima în Domnul …, mă bucur de ajutorul Tău”.

Alături de copiii ei, regina a arătat bunătate și pentru copiii nelegitimi ai soțului. Însă dușmanul de moarte al oricărei familii – diavolul – a stârnit în inima regelui chinurile unei gelozii nestăpânite. Acolo unde se consideră că normele lui Dumnezeu sunt învechite și ar putea fi date deoparte, căsnicia și viața de familie va eșua. Fiecare generație trebuie să citească Cuvântul lui Dumnezeu cu rugăciune pentru a pune în practică, în lumina acestui Cuvânt, principiile biblice neschimbătoare.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

CUM SĂ EVITĂM UN „NAUFRAGIU” (2)

„Sutaşul a ascultat mai mult… de stăpânul corăbiei…” (Faptele Apostolilor 27:11)

     Iată încă două sugestii despre cum să evităm un „naufragiu”:

1) Nu primi sfaturi din partea unor persoane nepotrivite, nici măcar din partea așa-zișilor „experți”! Biblia spune: „Sutaşul a ascultat mai mult de cârmaci şi de stăpânul corăbiei decât de vorbele lui Pavel”. Este posibil ca proprietarul corabiei să fi fost expert în afaceri, iar căpitanul să fi fost expert în probleme maritime… Cu toate acestea, nici unul n-a fost capabil să audă vocea lui Dumnezeu. Concluzie: fii plin de discernământ când lași pe cineva să aibă un cuvânt de spus în viața ta. Numai pentru că cineva este o persoană de succes într-un domeniu secular, nu înseamnă că este calificat să-ți ofere călăuzire spirituală. „Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe cei ce se ostenesc între voi, care vă cârmuiesc în Domnul, şi care vă sfătuiesc. Să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor.” (1 Tesaloniceni 5:12-13). La cine trebuie să mergi când ai nevoie de călăuzire spirituală? La liderii lucrării lui Dumnezeu care s-au dovedit vrednici de dragostea și respectul tău.

2) Nu uita că deseori majoritatea are o percepție greșită. „Cei mai mulţi au fost de părere să plece… la Fenix” (Faptele Apostolilor 27:12). Adevărul este că majoritatea poate să greșească! Mai ții minte ce s-a întâmplat când Moise a început să conducă poporul lui Israel spre Țara promisă? Cei mai mulți au dorit să se întoarcă în Egipt. Dar ei greșeau – și-au greșit enorm… și au pierit în pustie! Putem da peste mari necazuri când ne luăm după opinia altora și după cele mai populare idei. Ascultă glasul lui Dumnezeu și o vei lua întotdeauna în direcția potrivită. „El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.” (Psalmul 25:9).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: