Mana Zilnica

Mana Zilnica

10 Septembrie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Armele misionarului

Închinarea în ocaziile de fiecare zi.

„Te-am văzut când erai sub smochin.” Ioan 1:48

Noi ne imaginăm că vom fi gata de luptă când va apărea o mare criză, dar acea criză va arăta doar din ce suntem făcuţi, ea nu va pune nimic în noi. „Dacă Dumnezeu lansează chemarea, desigur că mă voi ridica la înălţimea situaţiei.” Nu o vei face dacă nu ai răspuns chemării în locul unde te afli, dacă nu ai fost ceea ce trebuia să fii înaintea lui Dumnezeu acolo. Dacă nu faci lucrul care este cel mai aproape de tine și pe care Dumnezeu l-a pus acolo, atunci, când apare criza, în loc să fii găsit pregătit, vei fi găsit nepregătit. Crizele dezvăluie întotdeauna caracterul.

Închinarea personală adusă lui Dumnezeu este cerinţa esenţială a pregătirii. Vine timpul când nu va mai fi posibilă viaţa „sub smochin”, când vei trăi în văzul celorlalţi, în lumina strălucitoare şi în lucrare, şi vei descoperi că acolo nu ai nici o valoare dacă nu te-ai închinat în ocaziile zilnice la tine acasă. Închină-te aşa cum trebuie în relaţia ta privată şi, când Dumnezeu te va scoate în public, vei fi gata, deoarece te-ai pregătit în viaţa ascunsă, pe care nu a văzut-o nimeni altcineva decât Dumnezeu. Apoi, când va apărea criza, Dumnezeu se va putea baza pe tine.

„Nu mi se poate cere să trăiesc o viaţă sfântă în împrejurările în care mă aflu; nu am acum timp pentru rugăciune, pentru citirea Bibliei şi apoi, încă n-a venit ocazia să lupt; când va veni, bineînţeles că voi fi pregătit.” Nu, nu vei fi! Dacă nu te-ai închinat în ocaziile de fiecare zi, atunci când vei intra în lucrare, nu numai că vei fi nefolositor, dar vei fi şi o piedică uriaşă pentru cei din jurul tău.

Viaţa de închinare ascunsă, personală este atelierul în care se pregătesc armele misionarului.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Nu te voi lăsa să pleci, până nu mă vei binecuvânta!” GENEZA 32:26

Istoria lui Iacov este plină de învăţăminte pentru noi, de aceea ne-a şi fost păstrată în Biblie. El era acum într-un moment critic şi decisiv al vieţii lui. Înaintea lui erau răspunderile şi grijile pe care le avea, iar în spatele lui, erau experienţele obositoare ale vieţii proprii în casa socrului său. La vadul Iabocului, Iacov a rămas singur. Sunt momente când trebuie să ştim să rămânem singuri cu Dumnezeu ca să încercăm să cunoaştem voia Sa. El a rezervat ceva pentru noi. Dragostea şi protecţia Lui nu ne-au părăsit în trecut. Dar ceea ce este acum înaintea noastră, necesită o reînviorare a Duhului Său, şi El ne-o va da în singurătate cu El şi în linişte sufletească, nu în agitaţie lăuntrică şi în mijlocul frământărilor zilnice din jurul nostru. Să ieşim afară din ele ca să fim singuri cu El.

„Un om s-a luptat cu el…” La început Iacov nu ştia că este Dumnezeu. Şi noi adeseori nu înţelegem că într-o împrejurare sau alta, Dumnezeu luptă cu noi, luptă care poate să ia diferite forme; se poate ca unele situaţii să ni se pară de neînţeles şi atunci luptăm, dar drept vorbind, Dumnezeu este în spatele acestor greutăţi; El vrea să le folosească pentru a ne binecuvânta, să ne îmbogăţească în experienţa noastră cu El şi să ne conducă mai departe, şi totuşi noi… luptăm cu El.

Iacov s-a luptat cu El până în revărsatul zorilor. Domnul, în adevăr, ne conduce în lumina Sa, chiar dacă în jurul nostru este noaptea neînţelegerii şi a temerilor de tot felul. El vrea pentru noi o nouă experienţă a harului Său. Este deci nădejde, căci lumina zilei este înaintea noastră. Iacov nu s-a lăsat, căci cunoscând şi înţelegând acum de ce are nevoie, a suspinat spunând:”…nu te voi lăsa să pleci, până nu mă vei binecuvânta.” El a realizat până la urmă că a luptat cu Dumnezeu şi nu cu un om. Ce dorinţă scumpă şi ce nevoie adânc simţită a unui suflet care până acum s-a frământat şi s-a luptat cu împrejurările vitrege ale vieţii, dar şi-a dat seama că de un singur lucru avea nevoie: de Domnul şi de binecuvântările Lui. Aceasta nu este rugăciunea unui om care de acum mai caută ca înainte, o binecuvântre pentru el însuşi, ca să se bucure în mod egoist de harul dumnezeiesc, nu este nici căutarea unor simţăminte religioase plăcute firii pământeşti şi adeseori atât de artificiale, de false. Este ca şi rugăciunea unui creştin adevărat care şi-a înţeles răspunderea faţă de Dumnezeu şi de lumea pierdută. Dumnezeu este atent la astfel de rugăciuni, şi dacă aşa este a noastră, El o va asculta cu siguranţă. Luptăm cu Dumnezeu când nu vrem să ne supunem autorităţii Cuvântului Său.

Ne luptăm cu El când nu vrem să facem nimic pentru El, deşi Biblia spune că suntem colaboratorii Lui. Luptăm cu Dumnezeu când ne aşezăm cu încăpăţânare pe poziţia dreptăţii noastre şi nu pe cea a harului pe care Domnul Isus stă faţă de noi, în fiecare zi, ţinând mai mult la demnitatea noastră decât la a Lui. Un general credincios a fost văzut odată stând de vorbă cu o bătrână săracă. Prietenii lui l-au mustrat spunând: „Trebuie să ţii seama de rangul pe care îl ai.” Generalul a răspuns: „Cum ar fi fost dacă Domnul ar fi ţinut seama de rangul Lui faţă de mine?” Nu suntem lăsaţi aici ca să facem ceva pentru Domnul, ci suntem trimişi să-L arătăm pe El.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii mei, veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face slobozi”. Ioan 8:31-32.

Cel care spune: „Aş dori” şi nu spune „Eu vreau” merge la pierzare. Unii spun: „Ar trebui să fie altfel!” Este bine dacă omul îşi dă seama că nu este bine, dar încă nu este suficient. Fiul risipitor a spus: „Mă voi scula și mă voi întoarce”. Si el a pornit înapoi spre casa tatălui. Cel care rămâne în Cuvânt îşi dă seama de starea sa şi va recunoaşte de ce are nevoie. Astfel poate recunoaşte drumul pe care poate merge liber, deoarece mântuirea este desăvârşită şi datoria plătită. Cu aceasta se consolează unii, trăind în continuare în păcat, gândindu-se că Isus a murit pentru păcatele lumii întregi. Dar Isus eliberează. Noi trebuie să devenim eliberați de păcat, altfel nu avem parte de mântuire. În clipa în care primim cu adevărat iertarea păcatelor, suntem eliberaţi. Cel care a primit iertarea păcatelor este părtaş al Duhului lui Dumnezeu, iar acolo unde este Duhul lui Dumnezeu este libertate. Astfel omul nu mai este robit de păcat, ci mântuit. A fi mântuit este minunat, a fi mântuit este frumos. Credeţi Cuvântul lui Dumnezeu şi nu ţineţi numai la religia voastră. Păgânii au şi ei religie şi o iau chiar în serios; dar nu cunosc libertatea. Adevărul eliberează şi acceptând adevărul, devenim liberi. Isus a spus: „Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie”, cum zice Scriptura.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

INTRÂND ŞI IEŞIND

Vei fi binecuvântat Ia venirea ta şi vei fi binecuvântat la plecarea ta. Deuteronom 28.6

Binecuvântările legii nu sunt înlăturate pentru noi. Domnul Isus a întărit făgăduinţele când a purtat vina fărădelegilor noastre. Dacă eu păzesc cuvintele Stăpânului meu, pot să primesc îndurările legate de împlinirea lor. La întoarcere eu pot să intru aşadar în casa mea, fără să mă tem de veşti rele şi să mă duc la serviciul meu sau la treburile mele şi să le împlinesc cu grijă. Pot să intru în sfârşit în odăiţa mea ca să aud cuvintele bune ale Dumnezeului meu, şi nu mă tem să mă adâncesc în mine însumi ca să mă cercetez atent în cugetul meu. Şi este mult de lucru şi înăuntrul sufletului meu şi în afara lui. Oh, de-aş primi o binecuvântare de la Domnul Isus, care a făgăduit că va rămâne cu mine! Tot aşa la plecare. Sfiala m-ar îndemna să rămân acasă şi să mă ţin departe de legătura cu
lumea întinată. Dar eu trebuie să ies din casă pentru lucrările pe care le am de făcut; trebuie să ies ca să-i ajut pe fraţi şi să fiu de folos celor neîntorşi la Dumnezeu. Eu trebuie să fiu un apărător al credinţei şi un duşman hotărât al răului. Şi aceasta este o binecuvântare la plecare. Eu voi merge, Doamne, acolo unde mă vei duce Tu, ca să împlinesc la porunca Ta şi cu puterea Duhului Sfânt, lucrările pe care Tu mi ie vei da.Doamne Isuse, vino cu mine şi fii oaspetele meu; apoi ieşi cu mine şi fă ca inima mea să ardă în mine, în timp ce Tu îmi vei vorbi pe drum.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

„Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă, şi zic: „Lucrarea mea de laudă este pentru împăratul!”. Tu eşti cel mai frumos dintre oameni, harul este turnat pe buzele tale” Psalmul 45,1.2.

Mulţi dintre credincioşi mărturisesc că la rugăciune şi la citirea Cuvântului lui Dumnezeu se zidesc puţin iar la Masa Domnului de multe ori sunt neputincioşi să aducă adorarea cuvenită Domnului. Nu se întâmplă oare aceasta din cauză că inima în viaţa practică nu gustă comuniunea cu Domnul şi că prea puţin în adevărată supunere se aştern la picioarele Domnului ca să asculte glasul Lui şi să privească măreţia Persoanei Sale?

Trebuie oare să ne mai mirăm că există puţină putere iar la Masa Domnului este puţină laudă şi puţină bucurie? Oare putem aduce în ziua Domnului un coş plin de fructele cereşti dacă toată săptămâna nu am călcat pe pajiştea cerească? (Citeşte Deuteronom 26.1-11). Cît de schimbată era situaţia cu Maria! Ea nu se pierdea în gândurile proprii şi nu a fost răpită de împrejurări. Inima ei a fost în întregime încleştată în jurul Mântuitorului. Inima o împingea să verse mirul curat pe picioarele Domnului – gest prin care a dat deplina expresie a admiraţiei şi a adorării faţă de El. Ce trist este pentru Domnul, dacă venim cu coşul gol şi cu inima goală, din cauză că nu am căutat dragostea Lui şi nici nu am cercetat Persoana Lui.

„Domnul este al tău, adu-i închinăciunile tale” scrie în vers 11 a Psalmului nostru. Ce frumos ar fi dacă s-ar găsi şi la noi această dependenţă de Domnul nostru Isus Hristos. Marele nostru învăţător, ISUS HRISTOS, nu a făcut un pas, nu a rostit o vorbă şi nu a făcut cel mai neânsemnat pas fără Cuvântul lui Dumnezeu. Se poate spune şi despre tine la fel?

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, acum când începem „Mijlocirea pentru ţara noastră” la Rugăciunile de dimineaţă, cer ca Duhul Tău să ne călăuzească.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Şi ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf.» 2 CORINTENI 12,7

O altă tactică devastatoare a diavolului este atacul direct, frontal asupra trupului, sufletului şi duhului copiilor lui Dumnezeu. Chiar şi apostolul Pavel, slujitorul Său credincios a avut parte de un astfel de atac. Acest ţepuş în carne i-a afectat nu doar trupul, ci şi sufletul. Ce măsuri de apărare trebuie să ne luăm atunci când duşmanul ne atacă atât de brutal? Cum putem rămâne în picioare? In mod sigur nu ar trebui să răspundem răului cu rău, cu nervi şi supărare, ci ar trebui să venim imediat în rugăciune înaintea Domnului nostru Isus Cristos. Exact acest lucru l-a făcut şi Pavel. Când îi vedea pe alţi credincioşi atacaţi de Satan, îi ruga în Numele lui Isus să nu răspundă provocărilor. Când era el însuşi atacat, se prezenta imediat înaintea Domnului: «De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia» (2 Cor. 12,8). Şi iată că Domnul Isus Cristos, Stăpânul suprem, a făcut o minune: i-a deschis slujitorului Său noi resurse de îndurare şi de putere şi i-a spus: «Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcuta desăvârşită» (2 Cor. 12,9). Doar astfel putem face faţă cu succes acestei stratageme a diavolului.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Isus s-a suit pe munte; a chemat la El pe cine a vrut, şi ei au venit la EL Marcu 3:13

Aici a fost vorba de suveranitate. Sufletele nerăbdătoare pot să se enerveze şi să spumege fiindcă nu sunt chemate într-un loc mai înalt în lucrare. Dar, cititorule, bucură-te că Isus cheamă pe cine vrea. Dacă El îmi îngăduie să fiu portarul casei Lui, Il voi binecuvânta pentru harul de a face ceva în slujba Sa. Chemarea slujitorilor lui Christos vine de sus. Isus stă pe munte, deasupra lumii, în sfinţenie, sinceritate, dragoste şi putere. Cei pe care El îi cheamă trebuie să urce muntele la El. Ei trebuie să caute să se ridice la nivelul Său trăind în continuă părtăşie cu El. S-ar putea ca ei să nu fie în stare să se înalţe la onoruri sau să ajungă mari învăţaţi, dar trebuie, ca şi Moise, să urce pe muntele lui Dumnezeu şi să aibă părtăşie cu Cel Nevăzut; altfel, ei nu vor fi niciodată capabili să predice Evanghelia Păcii. Isus mergea deoparte ca să-Şi păstreze părtăşia cu Tatăl, şi noi trebuie să intrăm în aceeaşi tovărăşie divină dacă vrem să fim o binecuvântare pentru semenii noştri. Nu este de mirare că apostolii erau îmbrăcaţi cu putere când coborau de pe muntele unde se afla Isus. In dimineaţa aceasta, trebuie să tânjim să ajungem pe muntele părtăşiei, ca să putem fi întăriţi pentru lucrarea care ne aşteaptă. Să nu-i vedem pe oameni până când nu ÎI vedem pe Isus. Timpul petrecut cu El are un interes binecuvântat. Noi vom alunga demonii şi vom face minuni dacă vom coborî în lume încinşi cu energia divină a lui Isus. Nu foloseşte la nimic să mergi în lupta Domnului dacă nu eşti înarmat cu armătura cerească. Trebuie să-L vedem pe Isus; acesta este esenţialul. Vom sta în faţa scaunului de har până când ni se va arăta aşa cum nu se arată lumii, şi până când vom putea spune: „am fost cu El pe Muntele Sfânt”.

Seara

„Lupii de seamă” Habacuc 1:8

În timp ce pregăteam Seară de Seară, fraza de mai sus mi-a venit în minte de atâtea ori, încât, ca să mă eliberez de persistenţa ei, am hotărât să-i dedic o pagină! Lupii de seară, înfuriaţi de o zi de foame, sunt mai periculoşi şi mai sălbatici decât au fost dimineaţa. Aceste sălbăticiuni furioase pot să reprezinte îndoielile sau temerile noastre după o zi de distracţii, pierdere în afaceri sau, poate, batjocură din partea oamenilor. Cum ne mai urlă gândurile în urechi, „ei, unde e Dumnezeu acum?” Cât de flămânde şi lacome sunt, înghiţind orice sugestie de alinare şi rămânând la fel de nesătule ca înainte. Bunule Păstor, ucide aceşti „lupi de seară”. Ajută-Ţi oaia să se odihnească în păşuni verzi, netulburată de aceste îndoieli nesătule. Demonii iadului simt ca „lupii de seară”. Atunci când turma lui Christos are o zi înnorată şi întunecată, şi soarele pare gata să apună, ei sunt pregătiţi să atace şi să sfâşie. Ei nu vor ataca un creştin în plină zi a credinţei, dar îl vor asalta atunci când sufletul îi este cuprins de întunericul conflictului. O Doamne, Tu ţi-ai dat viaţa pentru oile Tale. Scapă-le din colţii lupilor. Falşii învăţători, care vânează cu viclenie şi îndemânare vieţile preţioase ale oilor, şi le sfâşie prin falsitatea lor, sunt la fel de periculoşi şi detestabili ca şi „lupii de seară”. Întunericul este elementul lor, înşelăciunea este caracterul lor, şi distrugerea sfârşitul lor. Pericolul este şi mai mare atunci când sunt îmbrăcaţi în piei de oaie (vezi Matei 7:15), 1 Binecuvântat este cel care este păzit de ei, fiindcă miei cad pradă „lupilor răpitori” (Fapte 20:29) care intră în staulul bisericii. Ce minune de har este convertirea acestor persecutori! Atunci lupul locuieşte împreună cu mielul, şi oamenii cruzi şi sălbatici devin blânzi şi supuşi. O Doamne, converteşte cât mai mulţi lupi. Ne rugăm pentru mântuirea lor în seara aceasta.

IZVOARE IN DEŞERT

DOMNUL va sfârşi ce a început pentru mine. Ps.138:8

Există un mister divin în suferinţă, un mister care are o putere uimitoare şi supranaturală şi care n-a fost niciodată pe deplin înţeles de raţiunea umană. Nimeni nu a realizat vreodată un nivel profund de spiritualitate sau de sfinţenie fără să experimenteze multă suferinţă. Când un om care suferă ajunge la un punct în care poate fi calm şi fericit, zâmbind în interiorul lui în faţa suferinţei prin care trece, şi nu-L mai roagă pe Dumnezeu să-l scape de ea, atunci suferinţa şi-a împlinit misiunea binecuvântată, răbdarea şi-a făcut „desăvârşit lucrarea” (Iacov 1:4), şi durerea crucificării a început să se transforme într-o cunună.Prin această experienţă a suferinţei depline Duhul Sfânt lucrează multe lucruri miraculoase în adâncul sufletului nostru. În această stare, întreaga noastră fiinţă stă perfect liniştită sub mâna lui Dumnezeu; toată puterea şi abilitatea minţii, voinţa şi inima sunt în sfârşit supuse; liniştea eternităţii ne linişteşte întreg sufletul; şi în sfârşit, gura devine tăcută, având doar câteva cuvinte de spus, şi nu mai strigă cuvintele pe care Domnul Hristos le-a rostit pe cruce: „Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce M-ai părăsit?” (Psalmul 22:1).

În acest punct omul nu-şi mai imaginează castele în cer, şi nu mai urmăreşte idei nebune, şi raţiunea lui devine calmă şi relaxată, cu toate alegerile înlăturate, pentru că singura alegere acum a devenit planul lui Dumnezeu. De asemenea, sentimentele lui sunt înţărcate de la alţi oameni şi alte lucruri, pierzându-şi sensibilitatea, astfel încât nimic nu-l poate răni, nu-l poate ofensa, nu-l poate opri şi nu-i poate sta în drum. Acum el poate să lase împrejurările să fie aşa cum sunt, şi să continue să-L caute numai pe Dumnezeu şi voia Lui, cu acea calmă asigurare că El face totul în univers, fie bine fie rău, în trecut sau în prezent, ca să lucreze „spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Rom. 8:28).

O, binecuvântările supunerii absolute faţă de Hristos! Ce binecuvântare este să ne pierdem puterea, înţelepciunea, planurile şi dorinţele şi să fim acolo unde fiecare uncie din fiinţa noastră devine ca o mare liniştită a Galileii sub picioarele atotputernice ale Domnului Isus! din Hrana sufletului

Lucrul cel mai important este să suferi fără să te descurajezi.

François Fenelon

Inima care slujeşte, şi iubeşte, şi rămâne credincioasă,

Aude pretutindeni mişcarea aripilor îngereşti.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Ieremia 8.1-22

    Capitolul 5.3 ne-a arătat că Israel nu simţise câtuşi de puţin loviturile cu care Domnul fusese nevoit să-1 lovească. Aici îi vedem pe cei responsabili legând ei înşişi „cu uşurătate” rănile (v. 11) şi pretinzând pacea pe care Dumnezeul lor nu le-o «putea» da (6.14). Cu toate acestea, „balsamul din Galaad” (harul) se afla la dispoziţia lor, la fel şi Medicul credincios, Cel care ştia cum să-l aplice (v. 22; comp. cu Matei 9.12). Este în aceasta o lecţie pentru cel credincios, anume că Dumnezeu disciplinează. Dacă acceptăm din mâna Domnului încercările care ne sunt necesare, de asemenea să-L lăsăm pe El însuşi să vindece rănile pe care le-a permis (Iov 5.18). Să nu încercăm să le vindecăm superficial, prin propriile noastre resurse.In v. 12, profetul adaugă: „Nicidecum nu s-au ruşinat”: este caracteristica unei conştiinţe împietrite (Ţefania 3.5 sf.)! Acest sărman popor era caracterizat printr-o indiferenţă totală faţă de răul pe care îl comisese.

Pentru că şi noi ne aflăm tot într-o vreme când „secerişul a trecut” şi „vara s-a sfârşit”, la acest început de septembrie, subliniem într-un mod cu totul deosebit v. 20. Există o vreme potrivită pentru a fi mântuiţi şi aceasta este: astăzi! În curând, Domnul va strânge spicele coapte, la marele Său seceriş al sufletelor. Atunci vara se va fi sfârşit. Ce trezire grozavă pentru aceia care vor fi nevoiţi să spună: „Noi nu suntem salvaţi”.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Luca 9:57-62

NU PRIVIŢI ÎN URMĂ

Oricine pune mâinile pe plug, şi se uită înapoi, nu este destoinic pentru împărăţia lui Dumnezeu. Luca 9:62

Când eram copil la fermă, tata mi-a spus: „Nu poţi trage o brazdă dreaptă dacă te uiţi înapoi”. Şi este adevărat. Pentru a încerca, priviţi numai 30 de secunde înapoi, în timp ce umblaţi prin zăpadă sau pe nisipul plajei. Apoi analizaţi urmele paşilor. Nu vor fi în linie dreaptă.

Un fermier bun nu se va uita niciodată înapoi atunci când a pus mâinile pe coarnele plugului. Isus a folosit această analogie pentru a ne învăţa că dacă vrem să fim ucenicii Lui, trebuie să rupem orice altă loialitate care ar putea stânjeni relaţiile noastre cu El. Credinţa noastră totală faţă de Dumnezeu este un principiu care are rădăcini adânci în Vechiul Testament. Israeliţii, după ce au fost eliberaţi din robia egipteană şi au început să fie hrăniţi în mod miraculos cu mană, s-au uitat înapoi cu dor la zilele când se bucurau în Egipt hrănindu-se cu peşte, castraveţi, pepeni, praz, ceapă şi usturoi. Dumnezeu a fost foarte supărat şi a judecat cu asprime pe poporul Său pentru acest fapt. Privirea lor în urmă indica lipsa unei consacrări totale lui Dumnezeu. Tot astfel, oamenii care aderă la vechile păcate, la siguranţe vremelnice, la plăcerile lumeşti de care s-au bucurat înainte de-a fi credincioşi nu pot fi ucenici loiali lui Isus Cristos. Când ne pocăim şi credem în El, devenim cetăţeni în împărăţia Sa cea nouă. Trebuie s-o rupem cu păcatele trecutului.

Ucenicie înseamnă să nu mai te uiţi în urmă.    – H.V.L.

M-am hotărât să-L urmez pe Isus,
M-am hotărât să-L urmez pe Isus,
M-am hotărât să-L urmez pe Isus,
Şi înapoi eu nu voi da.    – Anonim

În dicţionarul uceniciei adevărate, nu veţi găsi niciodată cuvântul „retragere”.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Și Samuel a zis lui Isai: „Aceștia sunt toți tinerii?”. Și el a zis: „A mai rămas cel mai mic și, iată, paște oile”. Și Samuel a zis lui Isai: „Trimite și adul. Pentru că nu vom ședea la masă până nu vine el aici”. Și a trimis și lau adus. Și el era rumen și cu ochi frumoși și cu înfățișare frumoasă. Și Domnul a zis: „Ridicăte, ungel, pentru că acesta este!”. Și Samuel a luat cornul cu untdelemn și la uns în mijlocul fraților săi. Și Duhul Domnului a venit peste David începând din ziua aceea. Și Samuel sa ridicat și a plecat la Rama.” 1 Samuel 16.1113

Frumoasă scenă! Ne putem imagina cât de tensionată devenise așteptarea după momentul când cei șapte fii fuseseră respinși. Ce trebuie să fi însemnat pentru Dumnezeu Tatăl să spună: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Miam găsit plăcerea”! După mai mult de patru mii de ani de istorie a omului plină de faliment, Dumnezeu confirma faptul că exista Unul pe care Îl putea unge (Fapte 10.38).

Cu aproximativ o mie de ani mai devreme, David fusese uns – o frumoasă imagine a lui Hristos, Preaiubitul. Numele de Mesia este derivat din verbul ebraic „a unge”; la fel, numele de Hristos derivă din același verb, în limba greacă. Ungerea era făcută în vederea unei slujiri publice pentru Dumnezeu. Citim astfel că Duhul Sfânt a venit peste David (1 Samuel 16.13), pentru al întări și al călăuzi ca împărat. Diferitele trăsături ale lui David (versetul 12) ne arată frumusețea lui interioară și exterioară în ochii lui Dumnezeu, nu o frumusețe de natură să impresioneze poporul, cum stătuseră lucrurile cu Saul.Să remarcăm că David a fost uns cu un corn cu untdelemn, care simbolizează puterea; cornul nu poate fi frânt. Saul fusese uns cu untdelemnul dintro sticluță, care putea fi spartă, iar împărăția ia fost luată, întradevăr, de către Dumnezeu. Lui David însă, Dumnezeu ia făgăduit o împărăție care avea să dureze, fiind astfel o imagine a Adevăratului David, a Cărui Împărăție va fi veșnică. Citim de asemenea că David a fost uns în mijlocul fraților săi, din nou o imagine a lui Hristos, în jurul Căruia vom sta pentru totdeauna, privinduL ca Miel înjunghiat (Apocalipsa 5.6).E. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Tot așa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește.”

Luca 15.10

O rugăciune ascultată

„Doamne Isuse, arată-mi cu cine vrei Tu să mă întâlnesc astăzi!” –
zise Pedro în rugăciunea lui de dimineață. Curând, Pedro se îndrepta spre spital pentru a face vizite. Pe coridor observă o ușă deschisă și intră. Un tânăr i se adresă cu voce tare: „Dumneavoastră sunteți creștin?”. – „Da”, spuse Pedro mirat și se apropie de pat, „chiar de aceea mă aflu aici pentru a face vizite”. Atunci, tânărul povesti: „Eu nu am mai putut suporta credința părinților și acele pasaje zilnice din Biblie. Astfel am plecat de acasă, ca să nu mai aud de Dumnezeu. Dar într-o seară, acel Dumnezeu de care fugeam m-a oprit. Eram cu prietenii la o distracție. Aflându-ne pe marginea unui drum, unul dintre ei m-a împins și am căzut. În momentul următor, un camion a trecut peste picioarele mele, care mai târziu au fost amputate. Acum, eu stau deja de mult timp în spital. Azi-dimineață i-am spus lui Dumnezeu: Dacă exiști cu adevărat, atunci trimite-mi astăzi un creștin”. Atunci, Pedro i-a istorisit despre Mântuitorul, despre îndurarea Lui, despre moartea Lui pe cruce și despre puterea Sa de a ierta pe păcătoși. În aceeași zi, tânărul L-a primit pe Mântuitorul în viața lui. Apoi l-a rugat pe Pedro să trimită părinților următorul mesaj: „Știu că vă rugați pentru mine. Mi-am pierdut picioarele, dar L-am găsit pe Mântuitorul”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

RESPECTĂ-LE DEMNITATEASISTIMADESINE!

„Trăiți în dragoste…” (Efeseni 5:2)

     Imaginează-ți ce-au gândit frații lui Iosif, când acesta a spus: „Nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu” (Geneza 45:8). Oare vorbește serios? Dumnezeu l-a trimis? Acesta e un nou nivel de iertare! Respectarea demnității și stimei de sine a celorlalți – iată ce lucrează Dumnezeu în noi! În deplină cunoștință de trecutul nostru păcătos, El ne acoperă cu haina harului. El Se așteaptă ca și noi să facem la fel pentru ceilalți. Când citim genealogia Domnului Isus din Matei capitolul unu, am putea crede că păcatul adulterului dintre David și Batșeba a făcut parte din planul divin încă de la început. Nu, păcatul nu face niciodată parte din planul lui Dumnezeu, iar David l-a plătit scump. Cu toate acestea, Biblia amintește aceste evenimente ca și cum exact așa trebuia să se întâmple. Biblia spune (Efes. 5.2): „Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit, şi S-a dat pe Sine pentru noi „ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros” lui Dumnezeu”.

Când ierți cu adevărat, nu mai este loc pentru îndreptățirea de sine.

Iar în stare să ierți, ești pentru că:

1) Îți aduci aminte pentru ce ai fost iertat la rândul tău;

2) Recunoști de ce ești în stare;

3) Vezi mâna lui Dumnezeu la lucru în imaginea de ansamblu.

Iosif nu a fost binevoitor sau protector gândindu-se: „Voi fi admirat pentru că am fost atât de bun!” Nu! În anii petrecuți în temniță, Dumnezeu îi mișcase inima și-i schimbase atitudinea. Așadar, când Iosif a spus: „Voi… v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine” (Geneza 50:20), el a fost sincer! Un astfel de răspuns duce iertarea spre un nivel cu totul nou, și superior!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: