Mana Zilnica

Mana Zilnica

31 Mai 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Increde-te mai întâi in Dumnezeu

„Isus nu Se încredea în ei…. pentru că ştia ce era în om.” Ioan 2:24-25

Pune încrederea în Dumnezeu pe primul loc.
Domnul nostru nu S-a încrezut în nici un om, însă El n-a fost niciodată suspicios, niciodată plin de amărăciune, niciodată disperat cu privire la vreun om, pentru că S-a încrezut mai întâi în Dumnezeu, S-a încrezut în mod absolut în ceea ce harul lui Dumnezeu poate face pentru orice om. Dacă îmi pun încrederea mai întâi în fiinţele umane, voi ajunge dezamăgit de toţi; voi ajunge plin de amărăciune, pentru că am insistat ca omul să fie ceea ce nici un om n-a putut fi niciodată – absolut drept. Nu te încrede niciodată în nimic altceva decât în harul lui Dumnezeu din tine şi din oricine altcineva.

Pune nevoile lui Dumnezeu pe primul loc.
„Iată, vin să fac voia Ta. Dumnezeule” (Evrei 10:9). Ascultarea omului este faţă de ceea ce crede el că este o nevoie; ascultarea Domnului nostru a fost faţă de voia Tatălui Său. Strigătul de astăzi este: „Trebuie să facem ceva: păgânii mor fără Dumnezeu; trebuie să mergem şi să le spunem despre El.” Dar mai întâi trebuie să avem grija ca nevoile lui Dumnezeu să se împlinească în noi înşine.”Aşteptaţi până când.” (Luca 24:49).Scopul acestui Colegiu este să ne ajute să ne raportam corect la nevoile lui Dumnezeu. Când nevoile lui Dumne/cu în noi s-au împlinii. El ne va deschide calea pentru a împlini nevoile Lui în altă parte.

Pune-l pe Fiul Lui Dumnezeu pe primul loc .„Şi oricine va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine.’ (Matei 18:5).Dumnezeu mi Se încredinţează mie, dăruindu-mi-Se sub formă de copilaş. El aşteaptă ca viaţa mea personală să fie un „Betleem”. Las eu ca viaţa mea naturală să fie transformată treptat de către viaţa Fiului lui Dumnezeu care locuieşte în mine? Scopul ultim al lui Dumnezeu este ca Fiul Său să Se poată manifesta în trupul meu muritor.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin Cuvântul lor.” IOAN 17:20

Domnul Isus, în rugăciunea Sa preoţească, prezintă înaintea Tatălui pe aceia care vor crede în El prin cuvântul apostolilor Săi, şi aceasta o face în previziunea lucrării Sale desăvârşite de la cruce. In lumea aceasta care moare în păcat şi pe care o aşteaptă judecata şi o pierzare veşnică, sunt bărbaţi şi femei care sunt rânduiţi să creadă prin cuvântul nostru şi să capete viaţa veşnică (Fapte 13:48). Dar mesajul nostru către ei va fi eficace în măsura în care noi trăim în mijlocul lor în poziţia pe care o avem în Domnul Hristos slăvit. Altfel lucrarea pe care vrea Dumnezeu s-o facă prin noi, nu numai că va fi ineficace, dar va dezonora pe Acela al cărui Nume Îl purtăm şi Îl vestim. Se poate întâmpla să întâmpinăm împotriviri în slujirea noastră; vom fi poate ispitiţi să ne oprim sau chiar să ne retragem. Să avem însă întotdeauna înaintea noastră nevoia pe care o au oamenii de Domnul Isus şi de Cuvântul Lui. Dumnezeu are nevoie de oameni hotărâţi, stăruitori şi sfinţi.”Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume.” Dar acest mare privilegiu implică şi o mare răspundere. Domnul a zis: „Eu Însumi Mă sfinţesc pentru ei” ceea ce, literalmente înseamnă „Mă pun deoparte pentru ei.” Să ne consacram şi noi pentru alţii cum a făcut-o Domnul Isus pentru noi! Izvorul şi motivul acestei rugăciuni a Marelui nostru Preot, era mila pe care o avea pentru gloata care era „ca nişte oi fără păstor.” Domnul Isus priveşte peste veacuri în această dispensaţiune a harului. El ştie şi vede mai dinainte pe toţi aceia care au crezut, cred şi vor crede, văzându-i pe toţi o turmă şi un Păstor. Ce îndemn şi încurajare ar trebui să fie pentru noi această mare favoare pe care ne-a făcut-o Dumnezeu de a fi lucrători împreună cu El. Dar prin nepăsarea, comoditatea şi lipsa noastră de dragoste pentru sufletele oamenilor, nu aruncăm noi o umbră de dispreţ faţă de harul care ne-a fost dat de a fi ambasadori ai lui Hristos? Să ne amintim că Domnul Isus a zis: „Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii. Rugaţi deci pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.” (Matei 9:37, 38).

„Lucrarea ascunsă este cea mai frumoasă, cea mai apropiată de Dumnezeu şi de inima Lui, cea mai în întregime a Lui; El o va recunoaşte ca atare în ziua când va arăta ce a dat El şi ce a aprobat El.” J.N.D.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Să luăm, dar, bine seama, că atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu. Căci şi nouă ni s-a adus o veste buna ca şi lor; dar lor Cuvântul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinţa la cei ce l-au auzit.”

Să ne temem deci, ne îndeamnă versetul de azi. Alte locuri din Scrisptură ne îmbărbătează: „Nu vă temeţi!” Este oare vreo contradicţie? Nicidecum! Cuvântul Lui Dumnezeu nu are contradicţii. Dacă este scris: „Nu te teme!” aceasta înseamnă:”Încrede-te în promisiunile Lui Dumnezeu, aşa cum este scris în Isaia 35:4:” Spuneţi celor slabi de inimă:”Fiţi tari, şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni, răsplătirea Lui Dumnezeu; El Însuşi va veni şi vă va mântui.” De aceea, să ne încredem în El. El luptă pentru noi. Dacă versetul de azi ne spune:” Să ne tememdeci, ca fiind făcută o făgăduinţă pentru intrarea în odihna Lui, niciunul dintre voi să nu pară că a rămas în urmă; aceasta înseamnă să ne încredem neclintiţi în promisiunile Lui Dumnezeu, căci altfel nu ne ajută la nimic cuvântul spus, dacă nu-l primim cu credinţă.Poporului Israel i-a fost promis că Dumnezeu îi va duce în ţara făgăduinţei;ei ar fi trebuit să se teamă ca nu cumva să fie necredincioşi faţă de această promisiune a Lui. Nu ar fi trebuit să se teamă de duşmani, ci să se încreadă în promisiunlie Lui Dumnezeu, şi astfel ar fi intrat în ţara făgăduinţei şi nu piereau în pustie. Este un exemplu şocant pentru a ne preveni! De aceea, să ne temem să nu cădem în necredinţă faţă de cele spuse de Dumnezeu. Iar de duşmani nu avem de ce să ne temem, căci Domnul luptă pentru noi ca să nu cădem în necredinţă, asemenea poporului Evreu, ci crezând, să ajungem la mântuire.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

ÎNDRĂZNIŢI

„În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” Ioan 16.33

Cuvântul Mântuitorului este adevărat şi în privinţa necazurilor. Am şi eu parte de ele? Fără îndoială. Cum să mă pot simţi ca la mine acasă, atâta timp cât mă aflu în ţară străină, cum să fiu bucuros în exil sau comod în pustie? Pe pământ nu-i locul meu de odihnă. Acesta este locul unde se găseşte cuptorul, forja şi ciocanul.Dar observ că El îmi spune să am curaj, să îndrăznesc. Vai, mai degrabă eu mă simt abătut. Duhul îmi este copleşit, de îndată ce sunt tare încercat; dar ies în pagubă dacă cedez acestui simţământ. Domnul mă invită să îndrăznesc şi nu mă voi mai lăsa abătut.Şi prin ce îmi dă El îndrăzneală? Prin propria Sa biruinţă. El zice: „Eu am biruit lumea”. Luptele Lui au fost mult mai aspre decât ale mele. Eu încă nu m-am împotrivit până la sânge. Deci, de ce să-mi pierd nădejdea că voi birui? Priveşte, suflete al meu, vrăjmaşul a fost deja biruit o dată; iar eu am de luptat împotriva unui duşman învins. Şi tu, lume, Domnul Isus te-a biruit deja; şi, prin harul Său, te va mai birui şi în mine. De aceea voi îndrăzni şi voi cânta un imn de laudă Mântuitorului meu biruitor.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

„Deci, fiind îndreptățiți din credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos.” Romani 5.1

Eliberare prin moartea lui Hristos (2)

El a făcut pace prin sângele crucii Sale, însă felul în care mă aduce pe mine în savurarea acestei păci este acela de ami arăta că Domnul a înviat dintre cei morți pentru îndreptățirea mea; şi, mai mult, acela de ami arăta că sunt mort pentru păcat, însă viu pentru Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.

Mulți se chinuie să moară pentru păcat. A avea păcatul în tine înainte de convertire este un lucru uşor de înțeles, însă al descoperi în tine după ce ai devenit creştin este un lucru care îi alarmează pe mulți copii ai lui Dumnezeu.

Soluția nu vine prin a privi înapoi la cruce şi la sângele lui Hristos care a fost vărsat pentru ei. Sângele lui Hristos şterge păcatele, însă nu rezolvă problema păcatului care lucrează în cel credincios după ce el sa întors la Dumnezeu. Dar ce rezolvă această problemă? Faptul că am murit față de păcat, împreună cu Hristos! Trebuie să cunoaştem acest adevăr şi să acționăm potrivit lui!

Botezul nostru, aşa cum ni se arată în Romani 6, ne vorbeşte de acest lucru. Botezul cu apă nu constituie simbolul sângelui vărsat al lui Hristos; prin urmare, nu auzim nimic despre el în Romani 3. Botezul vorbeşte despre moartea lui Hristos aplicată stării mele naturale, stare care adesea îi chinuie pe copiii lui Dumnezeu. Satan ştie foarte bine cum să lucreze prin firea mea pentru a produce fie disperare, fie pofte. Creştinismul scapă de amândouă. El înlătură disperarea şi eliberează de pofte. La fel cum Dumnezeu mia arătat că sângele curățeşte toate păcatele mele, tot aşa îmi arată că sunt mort față de păcat. Fără această moarte față de păcat aş fi la fel de pierdut ca fără iertarea de păcate.W. Kelly

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

O, Doamne, cât de necesar este pentru mine să mă apropii de Tine! Cum să mă clatin când Tu eşti viaţa mea?

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Ochii tăi îl vor vedea pe împărat în strălucirea Lui.» Isaia 33,17

Când ne rugăm: «Doamne, mai este mult până vei reveni pe norii cerului?» auzim răspunsul Domnului Isus în inimile noastre: «Voi veni când vei fi cu adevărat pregătit». Mă gândesc la textul din Apocalipsa 19,7: «soţia Lui s~a pregătit». Duhul Sfânt face ultimele pregătiri pentru mireasa Mielului, ca aceasta să fie cu adevărat gata să-Şi întâlnească Mirele ceresc. Întrebarea este dacă ne lăsăm noi cercetaţi si transformaţi de Duhul Sfânt prin intermediul Cuvântului viu al lui Dumnezeu, să îl vedem odată aşa cum este. Domnul nu este aşa cum tu ţi-L închipui sau cum L-ai simţit. Sfinţirea Sa, îndurarea Sa, frumuseţea Sa sunt nesfârşit de mari şi copleşitoare! Când Îl vom vedea, vom cădea în genunchi în faţa Lui şi vom striga asemeni reginei din Seba: «iată că nici pe jumătate nu mi s-a spus» (1 împ. 10,7). In acest context, porunca Sa capătă o semnificaţie decisivă, mai ales în zilele noastre: «Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul» (Evrei 12,14). Opreşte-te pentru un moment şi întreabă-te cu toată seriozitatea: pot eu oare să-L văd pe Isus aşa cum este El, în starea mea de acum?

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

„Împăratul a trecut şi el pârâul Chedron.” 2 Samuel 15:23

DIMINEAŢA

David trecea pârâul din cauza fiului său trădător. Omul după inima lui Dumnezeu nu a fost scutit de necazuri: din contră, viaţa lui a fost plină de ele. El a fost unsul Domnului şi chinuitul Domnului. De ce ne aşteptăm noi oare să scăpăm? Cei mai nobili oameni au aşteptat la porţile durerii, cu cenuşă în cap; de ce să ne plângem atunci când ni se întâmplă şi nouă acelaşi lucru? Regele Regilor însuşi nu a avut parte de un drum mai uşor. El a trecut peste pârâul noroios al Chedronului, prin care se scurgeau toate murdăriile Ierusalimului. Dumnezeu a avut un singur Fiu fără păcat, şi nici un fiu fără durere. Este o mare bucurie să ştii că Isus a fost încercat în toate privinţele, ca şi noi. Care este Chedronul nostru în dimineaţa aceasta? Un prieten necredincios, o pierdere grea, un reproş neîndreptăţit, o presimţire neagră? Regele a trecut peste toate acestea. Este părerea fizică, sărăcia, persecuţia sau dispreţul? Regele a trecut înaintea noastră peste fiecare din aceste pâraie Chedron. „în toate necazurile lor… El însuşi i-a răscumpărat” (Isaia 63:9). Ideea noutăţii încercărilor noastre trebuie îndepărtată o dată pentru totdeauna, fiindcă Cel care este Căpetenia tuturor sfinţilor ne cunoaşte din experienţă durerile. Toţi cetăţenii Sionului trebuie să se elibereze de compania bocitorilor, fiindcă Prinţul Emanuel este Căpetenia şi Conducătorul. Cu toată umilirea sa, David s-a întors victorios în cetate, şi Domnul lui David s-a înălţat triumfător din mormânt. Să căpătăm curaj, deci, fiindcă vom fi şi noi biruitori. Vom scoate apă cu bucurie din fântânile mântuirii, deşi acum trecem printr-un pârâu de păcat şi durere. Curaj, soldaţi ai Crucii, Regele însuşi a triumfat după ce a trecut Chedronul, şi la fel se va întâmpla şi cu voi.

SEARA

„El îţi vindecă toate bolile tale.” Psalmi 103:3

Oricât ar fi de umilitor, trebuie să recunoaştem că fiecare dintre noi suferă mai mult sau mai puţin din cauza păcatului. Ce alinare este să ştim că avem un Mare Medic care este doritor şi capabil să ne vindece! Să ne gândim puţin la El în seara aceasta. Remediile Sale sunt foarte rapide; viaţa se află în însăşi privirea Sa. Remediile Sale sunt şi radicale; El are în vedere chiar focarul bolii. De aceea, remediile Sale sunt sigure şi temeinice. El nu dă greş niciodată, şi boala nu se întoarce niciodată. Nu mai există nici o recădere atunci când vindecă Christos. Nu există nici o teamă că pacienţii Săi se vor însănătoşi doar pentru un anotimp; El îi face oameni noi. El le dă o inimă nouă şi pune în ei un duh de dreptate. El este priceput în toate bolile. Medicii au în general o anumită specializare. Deşi pot să ştie câte puţin despre toate durerile şi suferinţele noastre, există o arie din medicină în care au studiat mai mult. Dar Isus Christos este obişnuit cu întreaga natură umană. El este la fel de priceput cu toţi păcătoşii; nu a întâlnit nici un caz care să fie din cale afară de dificil pentru El. Deşi are de vindecat complicaţii extraordinare ale unor boli ciudate, ştie dintr-o privire cum să-şi trateze pacientul. El este singurul Doctor universal, şi remediul pe care îl oferă El este singurul leac adevărat, care vindecă în orice circumstanţă. Oricare ar fi boala noastră spirituală, putem merge cu ea de îndată la Medicul Divin. Nu există nici o stricăciune a inimii pe care Isus să nu o poată îndepărta. Sângele Său „ne curăţeste de orice păcat” (1 Ioan 1:7). Dacă ne gândim la numărul celor care au scăpat de orice boală prin puterea atingerii Sale, ne vom aşeza bucuroşi în mâinile Lui. Ne încredem în El, şi păcatul moare; Il iubim, şi harul trăieşte; Il aşteptăm, şi harul este întărit; Il vedem aşa cum este, şi harul este desăvârşit pentru vecie.

IZVOARE IN DEŞERT

„Vei intra în mormânt la bătrâneţe, ca snopul strâns la vremea lui.” Iov 5:26

Un om care a scris odată despre salvarea vaselor maritime vechi a afirmat că ceea ce îmbunătăţeşte calitatea unui vas nu este doar vârsta lemnului folosit la construirea vasului. Tensionarea şi contorsionarea vasului de către mare, reacţiile chimice care se produc datorită apei de santină, şi diferitele mărfuri au de asemenea un efect. Acum câţiva ani, au fost expuse într-un magazin elegant de mobilă de pe Broadway în centrul New York-ului câteva scânduri şi plăci de lemn tăiate dintr-o grindă de stejar de la o corabie veche de optzeci de ani. Ele atrăgeau atenţia datorită coloritului lor elegant şi datorită frumuseţii fibrei. La fel de frapante erau unele grinzi din mahon luate de la o corabie care navigase pe mări cu şaizeci de ani în urmă. Anii de călătorie contractaseră porii lemnului şi-i închiseseră culorile, aşa că erau la fel de magnifice şi de strălucitoare ca ale unui vas antic chinezesc. De atunci lemnul a fost folosit la fabricarea unui birou care este aşezat într-un loc de onoare în camera de zi a unei bogate familii din New York.

Este de asemenea o mare diferenţă între calitatea oamenilor în vârstă care au avut o viaţă nepăsătoare, dedată plăcerilor şi nefolositoare şi calitatea celor care au navigat pe mări furtunoase, purtând încărcătură şi poveri ca slujitori ai lui Dumnezeu, şi ajutându-i pe alţii. Aceştia din urmă, nu numai că au infiltrate în vieţile lor stresul şi încordarea vieţii, dar şi aroma dulce a încărcăturii lor a fost absorbită în porii fiecărei fibre a caracterului lor. Louis Albert Banks

Când soarele în sfârşit coboară la orizont în amurg, dovada lucrării lui rămâne un timp. Cerul continuă să strălucească o oră întreagă după plecarea lui.În acelaşi fel, când viaţa unui om bun sau de valoare ajunge la asfinţitul ei, cerul acestei lumi este luminat mult timp după ce omul nu mai poate fi văzut. Un astfel de om nu moare din această lume, pentru că după ce pleacă, lasă în urma lui mult din el însuşi – şi fiind mort, el încă vorbeşte. Henry Ward Beecher

Când Victor Hugo avea mai mult de optzeci de ani, el şi-a exprimat credinţa în acest fel minunat: „În sufletul meu simt prezenţa vieţii mele viitoare. Sunt ca o pădure care a fost tăiată de mai multe ori, şi totuşi noii lăstari au mai multă viaţă ca niciodată. Mă înalţ mereu spre cer, şi soarele străluceşte deasupra capului meu. Pământul îmi dă sevă din belşug, iar cerul îmi luminează calea spre lumi necunoscute.

Oamenii spun că sufletul nu este altceva decât efectul puterilor noastre trupeşti la lucru. Dacă lucrul acesta ar fi adevărat, atunci de ce sufletul meu devine tot mai minunat în timp ce trupul meu începe să cadă? Poate că iarna îmi umple capul, dar o primăvară eternă răsare din inima mea. La această oră târzie a vieţii mele, inspir parfumul de liliac, violete şi trandafiri la fel ca la douăzeci de ani. Şi cu cât mă apropii mai mult de sfârşitul călătoriei mele, cu atât aud mai clar simfoniile nemuritoare ale lumilor eterne care mă invită să vin. Aceasta inspiră o teamă respectuoasă, şi totuşi este de o simplitate profundă”.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Isaia 42.1-18

Descoperirea pas cu pas pe care Dumnezeu o face despre Sine se completează acum în chip minunat. Capitolul 42 se deschide cu prezentarea unei Persoane: Jată Robul Meu…”. Persoana Domnului Isus ocupă până-ntr-atât paginile cărţii Isaia, încât ea a trebuit să fie numită uneori „Evanghelia Vechiului Testament”. Am întâlnit deja versete anunţând naşterea Sa, apoi lucrarea Sa în Galileea (cap. 7.14; 9.1,2,6). Acum suntem purtaţi pe malurile Iordanului. Vocea puternică a lui loan Botezătorul răsună în pustiu (40.3). Atunci apare Robul desăvârşit. Şi imediat, conform promisiunii de aici, Dumnezeu pune „Duhul Său peste El”. Sub înfăţişarea unui porumbel, Duhul Sfânt vine să locuiască în Cel Preaiubit, în care Tatăl îşi găseşte plăcerea” (v. 1; Matei 3.16,17). Uns cu Duhul Sfânt şi cu putere, El îşi începe slujba neobosită de har şi de adevăr (v. 1-4, citate în Matei 12.18-21).

„Nu voi da altuia gloria Mea” (v. 8), afirmă Domnul. Este versetul care ne ajută să explicăm de ce sunt atâtea pedepse şi umilinţe, nu numai pentru Israel (v. 12…), ci şi pentru creştini, astăzi (48.11).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: 2 Corinteni 2:14-17

„Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care… răspândeşte prin noi in orice loc mireasma cunoştinţei Lui.”

2 Corinteni 2:14

SĂ LAŞI CEVA ÎN URMĂ

Hoţul a crezut că a comis o spargere perfectă. N-a lăsat nici o urmă – sau cel puţin aşa a crezut. Lucrul de care nu ţinuse cont era că cineva ar fi putut să-şi aducă aminte de felul în care mirosea. Un martor şi-a adus totuşi aminte şi a indentificat suspectul din cauza a ceea ce lăsase în urma sa. Lăsăm câte ceva oriunde ne ducem. Nu vorbesc de miros, ci de influenţă. O povestire de Stuart Holden ne aminteşte de acest adevăr. Un tânăr care locuia într-o pensiune îşi pregătea bagajele pentru a se muta în alt oraş. Când proprietarul pensiunii l-a întrebat dacă strânsese totul, el a răspuns: „Cred că da. Vreau să fiu sigur că n-am să las nimic în urmă”. Cu înţelepciune, proprietarul i-a amintit: „Este totuşi un lucru pe care-l vei lăsa în urma ta, tinere. Influenţa ta”. Dacă eşti creştin, ai fost chemat de Dumnezeu să laşi ca influenţa vieţii tale să facă o impresie favorabilă asupra altora chiar asupra acelora pe care nu-i cunoşti personal. La birou, acasă, la magazin, sau în şcoală, influenţa ta este asemănătoare cu cea a lui Cristos? Te cunosc oamenii din pricina comentariilor tale pline de amabilitate, a interesului tău plin de dragoste, a spiritului de generozitate şi al respectului faţă de alţii? Dacă nu, atunci tu laşi în urma ta o influenţă care este mai rea decât mirosul care l-a trădat pe hoţul care a fost prins. Apostolul a spus că „noi suntem înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Cristos printre cei care sunt pe calea mântuirii şi printre cei ce sunt pe calea pierzării” (2 Corinteni 2:15). O astfel de influenţă trebuie să lăsăm în urma noastră.-P.R.V.

O frate, fă la alţii bine,
Chiar dacă ţie-ţi faci un rău;
Căci numai când te uiţi pe tine,
Poţi semăna cu Domnul tău. Traian Dorz

Un creştin trebuie să fie o persoană care să facă uşoară credinţa altora în Dumnezeu.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„De ce să se plângă omul cât trăieşte? Fiecare să se plângă mai bine de păcatele lui!” Plângeri 3.39

Care e cauza pentru care se aud atâtea plângeri printre oameni? Păcatele şi urmările lor. Binecuvântat este acel om care şi-a plâns păcatele în prezenţa lui Dumnezeu. Pe când fiul risipitor îşi plângea păcatele sale în prezenţa tatălui său i-a fost dăruită iertarea şi pacea. Când oameni credincioşi ca: Ezra, Neemia şi Daniel au recunoscut păcatele poporului lor şi s-au făcut una cu ele, aşa cum citim în capitolul 9 al cărţilor scrise de cei trei, ei au primit un răspuns dumnezeiesc şi o mare mângâiere. Ce diferenţă mare este între un credincios şi un necredincios chiar şi în felul de a primi necazul. Necredinciosul vociferează, se mânie, sau chiar Îl înjură pe Dumnezeu. El vorbeşte de un Dumnezeu nedrept. Ce tristă este starea unei astfel de inimi care în loc să-şi plângă păcatele îşi plânge necazurile.

Credinciosul însă prin necazurile prin care trece este un obiect în mâna lui Dumnezeu pentru educare şi creştere. El poate recunoaşte că în toate împrejurările este mâna lui Dumnezeu, Tatăl său şi poate fi liniştit în conştiinţa sa că şi firele de păr din cap îi sunt numărate. Acesta este un gând măreţ, care odihneşte inima şi o ţine liniştită chiar dacă trebuie să treacă prin furtuni şi el va trăi experienţe măreţe pe care psalmistul le redă prin cuvintele: „Şi mi-ai prefăcut tânguirile în veselie, mi-ai dezlegat sacul de jale şi m-ai încins cu bucurie, pentru ca inima mea să-ţi cânte şi să nu stea mută. Doamne, Dumnezeule, eu pururea te voi lăuda!” (Ps. 30.11-12). Dumnezeu vrea să-i vadă pe copiii Săi fericiţi şi de aceea trebuie să le ia ceea ce s-a încleştat de inima lor. Câteodată trebuie să fie foarte aspru cu ei deoarece carnea şi toată firea este împotriva Duhului Său.Credinţa stă deasupra împrejurărilor şi se îndreaptă către Dumnezeu; necredinţa îl pierde din vedere pe Cel Atotputernic şi nu este preocupată decât de împrejurări.

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Învață-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!” Psalmul 90.12

Dumnezeu ne iubeşte

O știre a îngrozit lumea în 1 iunie 2009. Un avion cu 228 persoane la bord a dispărut în Oceanul Atlantic. O doamnă care a dorit să vină în Europa cu acel avion din Brazilia și-a anulat, în ultimul moment, rezervarea. Aflând vestea cea tristă, doamna a declarat: „Am înghețat când am aflat știrea. Am verificat încă o dată, dacă era cursa la care aveam rezervare. Am luat fetița în brațe și i-am mulțumit lui Dumnezeu, că n-am fost și noi în acel avion. Sunt încă împietrită. Cineva acolo sus ne iubește”.

Da, stimată doamnă și voi stimați cititori ai acestei meditații, Cineva acolo sus ne iubește pe toți. Citim în Scriptură: „Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El” (1 Ioan 4.9). Care este starea noastră față de marele nostru Mântuitor? Trăim în indiferență față de El? Suntem bucuroși că nu am fost în acel avion? Trebuie să fim conștienți că Dumnezeu a pus limite vieții noastre pământești. Între aceste limite ale vieții noastre suntem chemați să ascultăm de voia divină: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeți în Acela pe care L-a trimis El” (Ioan 6.29). Să ascultăm cerința lui Dumnezeu!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CU ISUS ÎN CORABIE

„S-a suit într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon” (Luca 5:3)

Intr-o zi, Domnul Isus „a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieșiseră din ele să-și spele mrejele. S-a suit într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon: și l-a rugat s-o depărteze puțin de la țărm. Apoi a șezut jos, și învăța pe noroade din corabie. Când a încetat să vorbească, i-a zis lui Simon: „depărteaz-o la adânc, și aruncați-vă mrejele pentru pescuire.” Drept răspuns, Simon l-a zis: „Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit, și n-am prins nimic; dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!” După ce le-au aruncat, au prins o așa de mare mulțime de pești că începeau să li se rupă mrejele” (v. 2-6).

Te afli astăzi unde se afla Petru? Privirea îți este tristă, mrejele tale sunt goale, ai încercat tot ce ai știut și ești gata să renunți? Se mai întâmplă; ajungi în punctul în care nu mai aștepți nimic bun. Ai trecut prin prea multe dezamăgiri și îți e teamă să mai visezi, să te apropii de orizonturi, să le extinzi sau să le lărgești. Domnul Isus știe cât ce mult ai încercat și astăzi El te invită să încerci din nou – de data aceasta alături de El.

Chiar dacă te lupți cu depresia și cu amintiri chinuitoare, cu șomajul, dependența, eșecul financiar sau cu boala, Domnul noilor începuturi dorește să vină în corabia ta. Dacă îl lași, El îți va arăta ce să faci. Poate ceea ce îți spune nu are sens pentru tine la început. Dar dacă ești dispus să răspunzi asemenea lui Petru – „la cuvântul Tău, …” – te afli în pragul unei minuni.

Astăzi, invită-l pe Isus în corabia ta și vei vedea cum va schimba El lucrurile.


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: