Mana Zilnica

Mana Zilnica

4 Mai 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Mijlocirea pentru alţii

Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare

liberă In locul prea sfânt… Evrei 10:19

Fereşte-te să-ţi imaginezi că mijlocirea înseamnă a aduce compasiunea noastră personală înaintea lui Dumnezeu, având pretenţia ca El să facă ceea ce-I cerem. Apropierea noastră de Dumnezeu este posibilă numai datorită identificării Domnului nostru cu păcatul, în locul nostru. Noi avem ..intrare liberă în locul prea sfânt prin sângele lui Isus”.

Încăpăţânarea spirituală este cea mai mare piedică în calea mijlocirii, deoarece ea se bazează pe simpatia faţă de acele lucruri din noi sau din alţii despre care credem că nu au nevoie de Ispăşire. Avem ideea că există in noi anumite lucruri bune şi virtuoase care n-au nevoie de Ispăşire, şi tocmai în domeniul „saturaţiei” produse de această ideie nu putem mijloci. Noi nu ne identificăm cu interesul lui Dumnezeu faţă de alţii şi ne supărăm pe Dumnezeu, însă avem întotdeauna pregătite ideile noastre şi mijlocirea devine glorificarea simpatiilor noastre naturale. Trebuie să înţelegem că identificarea lui Isus cu păcatul înseamnă schimbarea radicală a tuturor simpatiilor noastre. Mijlocirea pentru alţii înseamnă a înlocui în mod deliberat compasiunea noastră naturală faţă de ei cu interesul lui Dumnezeu cu privire la ei.

Sunt eu încăpăţânat sau transformat? Supărat sau corect în relaţia mea cu Dumnezeu? Posac sau duhovnicesc? Hotărât să-mi urmez propria cale sau hotărât să mă identific cu El?

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca gunoaie, ca să câştig pe Hristos.” FILIPENI 3:8

Cel care vorbeşte în felul acesta este un om care îl are pe Domnul Hristos, dar nu i-au fost încă desvăluite toată plinătatea şi amploarea acestei cunoaşteri. Totuşi, el consideră că lucrurile care-l ambiţionau altădată sunt fără nici o valoare comparate cu această cunoaştere divină la care aspiră tot mai mult. Să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui. (vs. 10).

Poate până acum nu aţi avut nici o ambiţie decât de a vă odihni liniştit acasă, în confort. Dar Domnul Cel înviat doreşte să vă conducă mai departe. Vă gândiţi poate că ce aţi primit ar fi de ajuns, aţi crezut sincer că sunteţi plăcuţi Domnului. Dar Domnul Cel înviat vrea să vă arate că ceea ce era suficient altădată nu se mai potriveşte nevoilor de astăzi. Mântuirea unui singur suflet este mult mai importantă decât menţinerea satisfacţiilor personale, a popularităţii şi a intereselor proprii.

A privi toate lucrurile ca o pierdere faţă de valoarea nespusă a cunoaşterii lui Isus Hristos Domnul nostru, înseamnă a experimenta crucea, a înţelege ce ne cere această jertfă. În lumina crucii, orice lucru îşi capătă adevărata sa apreciere: treburile lumii acesteia şi nevoile sufletului, aprecierea publicului şi drumul îngust, bucuria trecătoare a păcatului şi mântuirea prin har. Iată de ce apostolul Pavel îndeamnă pe filipeni şi pe fiecare credincios în parte să lase pe Domnul Isus să opereze în viaţa lor această răsturnare totală a părerilor lor cu privire la ce este de preţ şi ce nu este de preţ. Să ieşim din lenevia şi din inactivitatea noastră comodă şi să acceptăm ca Domnul Hristos să ne arate sensul unei vieţi trăite în lumina veşniciei. Atunci împotrivirea lumii îşi va pierde usturimea, iar noi ne vom bucura tot mai mult de cunoaşterea Domnului Hristos adică de o tot mai intimă părtăşie cu El, care devine astfel centrul vieţii noastre. Nu ne vom mai învârti atunci în jurul nostru, ci prezenţa Domnului Isus va umple întreaga noastră fiinţă. în felul acesta îi vom putea sluji cu bucurie în puterea învierii, ale cărei efecte vor slăvi pe Dumnezeu şi vor ajuta la salvarea oamenilor.

„În această lume sunt mii de lucruri de care inima omenească nu s-ar putea lipsi, decât dacă este lipită de Domnul Isus.” J.N.D.

În gândirea şi aprecierea lui Dumnezeu nimic nu are vreo valoare dacă nu este pus imediat în relaţia cu Domnul Isus.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Nu ţi-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava Lui Dumnezeu?” Ioan 11:40

Mântuitorul adresează aceste cuvinte Martei, sora lui Lazăr, după ce sosesc la mormântul acestuia şi Isus zice celor din jur: „Daţi piatra la o parte”, iar Marta spune:”Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.”Cunoastem intamplarea despre invierea lui Lazar, cum asculta porunca Lui Isus, cand ii spune „Lazare, vino afara!” Dupa o parere omeneasca era imposibil ca acest trup neinsufletit care avea deja un miros greu sa recapete viata. „Daca ai crede” a spus Isus. De cate ori ne aflam si noi in situatii in care ni se pare ca nu mai este cale de scapare. Dar daca ne adresam Lui Dumnezeu si-I spunem necazul nostru cu credinta, cu ajutorul Lui lucrurile se schimba in mod minunat! Multi presupusi crestini se lauda cu credinta lor, si acestia falimenteaza in necazurile si problemele lor zilnice. Oamenii de acest fel nici nu pot sa vada slava Lui Dumnezeu care este promisa credinciosilor adevarati. Isus spune in Matei 17:20: „Daca ati avea credinta cat un graunte de mustar, ati zice muntelui acestuia: „Muta-te de aici acolo”, si s-ar muta;nimic nu v-ar fi cu neputinta.” Numai prin credinta copilareasca putem sa vedem slava Lui Dumnezeu. Si astazi este posibila invierea mortilor la Mantuitorul nostru, chiar si aceia care sunt morti datorita pacatelor si faradelegilor lor.

Fiecare om care traieste in pacat este intro stare de moarte duhovniceasca. Si daca unul ca acesta aude glasul Lui Dumnezeu si paraseste starea lui de pana atunci, ascultand de Cuvantul Lui Dumnezeu, I se dezvalui slava Lui Dumnezeu, si este bucurie atat in cer, cat si pe pamant pentru ca un om a recapatat viata prin Duhul Lui Dumnezeu.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

BIRUINŢĂ PENTRU CEL CĂZUT

Nu te bucura de mine, vrăjmaşă, căci chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăşi, chiar dacă stau în întuneric, totuşi Domnul este lumina mea. Mica 7.8

Aşa vorbeşte o persoană apăsata de necaz. Vrăjmaşul nostru ne poate stinge lumina pentru un timp; dar pentru noi este o nădejde sigură, lângă Domnul; şi dacă ne încredem în El, timpul nostru de apăsare şi întuneric va fi de scurtă durată. Insultele vrăjmaşului nostru nu sunt decât pentru un moment. Domnul va schimba în curând batjocurile şi râsul lui în plâns, iar suspinele noastre în cântări.Şi dacă pentru un timp, marele vrăjmaş al sufletului nostru este biruitor, cum a fost cu oameni mai buni decât noi, să ne îmbărbătăm totuşi, căci în curând vom birui. Ne vom ridica din abaterea noastră, căci Domnul ne va ridica. Nu vom rămâne în întuneric, cu toate că am avut de trecut pe acolo; căci Dumnezeul nostru este izvorul luminii şi El nu va întârzia să facă să strălucească peste noi o zi strălucitoare. Să nu ne pierdem nădejdea şi să nu ne îndoim. Încă o jumătate de învârtitură de roată pe acest pământ, şi vom atinge vârful izbăvirii. Vai de aceia care râd acum, căci ei vor plânge când lăudăroşia lor va fi schimbată într-o ruşine veşnică. Dar ferice de cei ce plâng şi sunt batjocoriţi pentru sfinţenia vieţii, căci ei vor primi o mângâiere dumnezeiască.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Tată drept, lumea nu Tea cunoscut, dar Eu Team cunoscut şi aceştia au cunoscut că Tu Mai trimis.  Ioan 17.25

Rugăciunea lui Hristos către Tatăl (9)

Verbul „a trimite” (gr.: „apostello„) este folosit de şapte ori de Domnul în rugăciunea Sa din Ioan 17. În această rugăciune, El Se adresează Tatălui numinduL „Drept”, fiindcă El întotdeauna spune şi face ceea ce este drept, în contrast cu ceea ce spune şi face această lume. „Tatăl La trimis pe Fiul”, iar în această rugăciune vedem cele şapte rezultate minunate ale misiunii îndeplinite de către Fiul.

1. Hristos a fost trimis de Tată, pentru ca cei pe care Tatăl I ia dat săL poată cunoaşte pe singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos. Această cunoaştere implică o relație cu Tatăl şi cu Fiul, în cadrul savurării vieții eterne (versetul 3).

2. Ucenicii, care au fost alături de Hristos în timpul slujirii Sale pământeşti, au primit cuvintele pe care Tatăl lea dat Fiului, fiindcă ei au cunoscut că Isus venea de la Tatăl şi că Tatăl Îl trimisese pe Fiul Său (versetul 8).

3. Pe aceştia ia trimis Domnul Isus în lume, la fel cum El Însuşi fusese trimis de către Tatăl (versetul 18).

4. Unitatea celor credincioşi este o mărturie către lume că Tată La trimis pe Fiul (versetul 21).

5. În lumea viitoare, unitatea credincioşilor va fi manifestată înaintea întregii lumi, care va cunoaşte atunci că Tatăl La trimis pe Fiul şi că El îi iubeşte pe cei credincioşi aşa cum La iubit pe Fiul (versetul 23).

6. Lumea nu La cunoscut pe Dreptul Tată, însă Fiul La cunoscut. Fiul este Cel care La făcut cunoscut pe Tatăl, aşa încât cei credincioşi să ştie că Tatăl La trimis pe Fiul (versetul 25).

7. Dragostea Lui este în cei ai Săi şi El Însuşi este în ei (versetul 26).

Toate aceste lucruri demonstrează în mod clar că misiunea lui Hristos a fost împlinită. Laudă Lui! A. E. Bouter

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, Te laud pentru Tronul harului şi pentru faptul că în Isus Cristos mă pot „apropia cu deplină încredere ca să primesc îndurare şi har” (Evrei 4:16) pentru a Te glorifica astăzi.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi.»

Efeseni 3,20

Când poverile devin prea grele şi ne uităm fară speranţă în jur, există un singur răspuns: Dumnezeu poate! Omnipotenţa veşnică a lui Dumnezeu este din păcate înţeleasă şi crezută numai în mod limitat de credincioşi, şi asta din cauza necredinţei. Când credinţa este îndreptată spre Cel Atotputernic, ea poate totul. Atunci cel care crede se poate bucura de experienţa celor mai divine binecuvântări. Dumnezeu poate! Puterea Sa nesfârşită nu poate fi cuprinsă de mintea noastră limitată. Dacă analizez acest verset din Scriptură, pot face o singură afirmaţie: El poate, El poate totul, El poate absolut orice, El este omnipotent! Dumnezeu poate «nespus mai mult decât cerem sau gândim». El poate face lucruri pe care tu, în situaţia ta actuală, nici nu ţi le poţi închipui. Poate acum nu reuşeşti să simţi ajutorul Său şi totul ţi se pare întunecat. De ce? Pentru că puterea lui Dumnezeu lucrează în şi prin noi doar în raport direct cu credinţa noastră: «prin puterea care lucrează în noi». De aceea Domnul Isus a spus: «… Dacă poţi!… Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!» (Marcu 9,23).

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Cum poate omul să-şi facă dumnezei, care nu sunt dumnezei? Ieremia 16:20

Un mare păcat al Israelului din vechime a fost idolatria; Israelul spiritual are tendinţa să-i urmeze pilda. Mamona îşi ridică încă viţelul de aur spre închinare, şi altarul mândriei nu a fost dărâmat. îndreptăţirea de sine luptă din toate puterile ca să-i acapareze pe cei aleşi, şi pofta îşi ridică altare la toate colţurile. Cei dragi sunt adesea cauza multor păcate. Domnul este îndurerat când îi vede pe credincioşi iubindu-şi peste măsură copiii. Iubirea aceasta se va transforma în blestem, şi ei vor fi pentru noi o capcană, aşa cum a fost Absalom pentru David, sau ne vor fi luaţi pentru totdeauna, lăsându-ne nemângâiaţi. Dacă creştinii vor să-şi ude perna cu lacrimi în fiecare seară, lăsaţi-i să-şi iubească fără măsură copiii. Este adevărat că ei „nu sunt dumnezei”, fiindcă obiectele iubirii noastre nebuneşti sunt binecuvântări îndoielnice, mângâierea pe care ne-o oferă ei este primejdioasă, şi ajutorul pe care ni-l vor da în ziua necazului este foarte mic. De ce suntem atunci atât de vanitoşi? Ii compătimim pe bieţii sălbatici care se închină dumnezeilor de piatră, dar noi ne închinăm unui dumnezeu de aur. Care este deosebirea dintre un dumnezeu de carne şi unul de lemn? Principiul, păcatul, nebunia sunt aceleaşi, dar în cazul nostru crima este agravată de faptul că avem mai multă lumină, şi păcătuim în ciuda ei. Păgânii se închinau unor zeităţi false, dar ei nu-L cunoşteau pe adevăratul Dumnezeu. Noi comitem două păcate atunci când ÎI uităm pe Dumnezeu şi ne întoarcem spre idoli. Fie ca Domnul să ne izbăvească de această fărădelege!Sunt idoli care m-au robit Şi m-au făcut să uit de Tine; Ajută-mă, Isuse, să-i trimit De unde au venit, şi să-ţi slujesc Cu gânduri de lumină pline.

SEARA

Fiindcă aţi fost născuţi din nou, nu dintr-o sămânţă care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi.1 Petru 1:23

Petru îi îndeamnă pe credincioşi să se iubească unul pe altul „cu căldură, din toată inima” (1 Petru 1:22). El nu îşi bazează îndemnul pe legile omeneşti sau pe filosofie, ci pe natura înaltă şi divină pe care a sădit-o Dumnezeu în poporul Său. Asemeni tutorilor unui prinţ, care lucrează din toate puterile pentru a-i insufla demnitatea şi măreţia cuvenite unui rege, Petru priveşte asupra moştenitorilor Regelui Regilor, prinţi de viţă nobilă, descendenţi ai celei mai vechi aristocraţii de pe pământ, şi le spune: „iubiţi-vă unii pe alţii, fiindcă aşa se cuvine celor născuţi dintr-o sămânţă care nu poate putrezi; din cauza descendenţei voastre, fiindcă aţi fost născuţi din Dumnezeu, Creatorul tuturor lucrurilor; şi din cauza moştenirii care vă aşteaptă, fiindcă voi nu veţi pieri niciodată, deşi strălucirea trupului va păli, şi existenţa ei va înceta” (vezi 1 Petru 2:22-25). Ar fi bine dacă, în spiritul umilinţei, am recunoaşte adevărata demnitate a naturii noastre renăscute şi ne-am ridica la înălţimea ei. Ce este un creştin? Dacă îl compari cu un rege, are în plus sfinţenia preoţească. Regalitatea regelui se limitează adesea la coroana lui, dar un creştin este măreţ prin însăşi natura sa Prin naşterea sa din nou, el se ridică deasupra semenilor săi, ca un om deasupra fiarelor pădurii. Cu siguranţă că ar trebui să se poarte, în toate lucrurile, nu ca unul care face parte din mulţime, ci ca unul dintre cei aleşi din lume» răscumpăraţi prin har divin, descrişi ca o „seminţie aleasă” (1 Petru 2:9)» De aceea, creştinul nu se poate târî în noroi şi nu poate trăi în felul lumii. Fie ca demnitatea firii voastre şi strălucirea planurilor pe care voi, credincioşi în Christos, le faceţi, să vă conducă la sfinţenie şi „feriţi-vă de orice vi se pare rău” (1 Tesaloniceni 5:22).

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

El face rana, şi tot El o leagă; El răneşte, şi mâna Lui tămăduieşte. (Iov 5:18)

Slujba marilor necazuri

În timp ce ne plimbam pe lângă dealurile care au fost atât de violent zguduite de un mare cutremur, realizam că după perioadele de distrugere urmează perioade de linişte deplină. Într-adevăr, lacuri cu apă limpede şi liniştită se întind în valea de sub stâncile căzute ale acelor dealuri, în timp ce nuferii îşi reflectă frumuseţea spre cer. Trestiile de pe malul râurilor şoptesc în vânt, iar satul renaşte din nou, uitând de mormintele trecutului. Iar clopotniţa bisericii, încă veselă după trecerea furtunii, proclamă o rugăciune reînnoită pentru protecţie din partea Celui care ţine colţurile Pământului în mâinile Lui şi dă putere dealurilor. John Ruskin

 

Dumnezeu a arat într-o zi cu un cutremur,

Şi-a tras brazdele Lui adânci!

Şesurile au sărit în sus de-a valma,

Toate dealurile au săltat!

 

Dar acesta e secretul munţilor,

Ascuns de mult în sânul lor;

„Pacea lui Dumnezeu e veşnică”,

Sunt cuvintele de vis ale odihnei lor.

 

El i-a făcut refugii ale frumuseţii,

Căminul ales pentru harul Său;

El Îşi împrăştie dimineţile peste ei,

Apusurile Lui le luminează feţele.

 

Vânturile Lui le aduc mesaje –

Vestea furtunii puternice de la mare;

Ei o cântă de-a lungul văilor

În cântarea de dragoste a ploii.

 

Ei sunt creşa tinerelor râuri,

Cuibul norului Său zburător,

Ferma speciilor noi-născute,

Măreţi, liberi şi semeţi.

 

Oamenii din oraşele obosite

Urcă la altarele lor şi se roagă;

Dumnezeu îi înviorează din nou în lăuntru,

În timpul plimbării Sale zilnice.

 

Şi iată, am prins secretul lor!

Frumuseţea mai adâncă decât toate!

Această credinţă – acele momente grele ale vieţii,

Când ai parte de necazuri iritante,

 

Sunt când Dumnezeu Îşi ară munţii;

Însă acei munţi vor fi

Izvorul Lui de har şi prospeţime,

Şi pacea Lui eternă pentru mine.

William C. Garnett

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Isaia 8.1-22

Două mari personaje – şi totodată două subiecte importante – domină întreaga profeţie a lui Isaia: Unul, nespus de preţios şi de mângâietor, este Mesia însuşi. Celălalt, aflat la polul opus, este înspăimântătorul Asirian, puternicul vrăjmaş al lui Israel în zilele din urmă. Pentru că poporul L-a refuzat pe Cel dintâi, va avea de-a face cu cel de-al doilea; pentru că au respins apele harului Celui care le-a fost trimis (Siloam sau Siloe semnificând „Trimis”: Ioan 9.7), le rămâne ca, în judecată, să fie potopiţi de „apele puternice şi multe” ale temutului împărat al Asiriei (v. 6,7). Cu toate acestea, pentru că este vorba de ţara lui Emanuel, Dumnezeu îi va zdrobi în final pe cei care se unesc pentru a o invada. Versetul 9 ne descrie care va fi în curând soarta acestor naţiuni aliate, temă astăzi la ordinea zilei (Isaia 54.15).

Pentru a păstra firul călăuzitor al acestor cuvinte profetice, să nu uităm că ele privesc atât poporul răzvrătit şi apostat, luat în întregime (v. 11,14,15,19…), cât şi rămăşiţa credincioasă, căreia Duhul i Se adresează deopotrivă aici.

Citarea v. 18 în Evrei 2.13 ne ajută să-L vedem, în profet şi în fiii acestuia (7.3; 8.18), pe Hristos, prezentându-Se înaintea lui Dumnezeu împreună cu „ucenicii” Săi (v. 16): Lui nu-I este ruşine să-i recunoască şi să-i numească „fraţii” Săi (vezi Ioan 17.6; 20.17).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Genesa 9:8-17

Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce-a făcut făgăduinţa. Evrei 10:23

CURCUBEUL PROMISIUNII

In anii care au urmat potopului, Noe trebuie să fi simţit o extraordinară încredere şi asigurare, ori de câte ori a văzut un curcubeu pe cer. Curcubeul era un semn de aducere aminte de la Dumnezeu a legământului făcut cu Noe. Chiar şi azi ne gândim la curcubeu ca la un semn că Dumnezeu îşi ţine promisiunile. Cât de minunat ne luminează el cerul întunecat al încercărilor şi suferinţelor! Văduva unui misionar se întorcea cu avionul spre junglele din insulele Irian Jaya, unde murise soţul ei. În timp ce micuţul avion îşi croia drum spre localitatea unde ea îşi plănuise să continue să slujească lui Dumnezeu, el trecea printre munţi şi văi cu jungle dense. În timp ce zbura, ea s-a gândit deodată: „De ce sunt aici?” Moartea soţului, responsabilitatea mărită faţă de familie, reasumarea unei munci istovitoare în mijlocul unui trib asemănător celor din epoca de piatră – toate acestea şi multe altele o copleşeau. Se apropiau de zona în care urma să locuiască, şi pilotul a spus: „Priviţii” Jos se vedea în toată frumuseţea un curcubeu rotund încercuind conturul neclar al sătuleţului, direct în mijlocul lui. „Slavă Ţie, Doamne! s-a rugat ea. „Sunt chiar în centrul curcubeului promisiunilor Tale.” Când dai de dificultăţile vieţii – dacă este numai o pală din vântul încercării sau o lungă furtună – încearcă aceasta: Repetă toate promisiunile din Cuvântul lui Dumnezeu pe care ţi le aminteşti. Când faci acest lucru, fiecare urgenţă devine o ocazie pentru Tatăl ceresc să înconjoare cerul înnourat cu „curcubeul promisiunii”. – P.R.V.

Stând pe promisiunile veşnice

Când primejdia, frica s-apropie;

Prin Cuvântul Domnului voi învinge

Stând pe promisiunile Lui.    – Carter

Viitorul celui credincios este la fel de strălucitor ca şi promisiunile Lui Dumnezeu.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Poporul se risipea şi o strângea, mana, o măcina la râşniţă, sau o pisa într-o piuă; o fierbea în oală, şi făcea turte din ea, şi gustul ei era ca al unei turte cu untdelemn. Numeri 11.8

Zi de zi, în afară de sabat, israeliţii culegeau mana. Ei nu duceau lipsă de nimic. Aproape doi ani Dumnezeu i-a ocrotit şi le-a dat tot ce le trebuia, dar totuşi ei plângeau şi pofteau din nou după carne. „Nu mai este nimic” au spus ei, „ochii noştri nu văd decât mana aceasta” (vers. 6). Mana cu însuşirile şi gustul ei nu le mai satisfăcea dorinţele. De aceea s-au apucat s-o transforme. Această transformare care se făcea prin măcinare, pisare, fierbere sau prin prăjire, se făcea pentru a da hranei alt gust. Când şi-a pierdut gustul ei de turtă cu miere cum a dat-o Dumnezeu, mana prelucrată a primit gust de turtă cu untdelemn, dar totodată prin încălzire a pierdut vitaminele pe care le conţinea ceea ce deschidea drum anumitor boli deoarece alimentul nu mai avea valoarea nutritivă dinainte.

Nu se întâmplă la fel şi în zilele noastre în ce priveşte Cuvântul lui Dumnezeu? Câte gânduri şi idei omeneşti se abat azi de la calea cea dreaptă şi sigură a Cuvântului Sfânt! Chiar şi scindările (grupările) cele multe care se găsesc între copiii lui Dumnezeu nu sunt oare o mărturie în plus pentru acest lucru? Oare aceste „avitaminoze” prin care multe adevăruri nu se cunosc sau nu se aplică în practică nu sunt la fel ca şi cele din poporul Israel?

Dumnezeu să ne ajute să păstrăm Sfântul Cuvânt aşa cum ni l-a dat El! Să veghem şi să nu ne facem răspunzători de călcarea Cuvântului lui Dumnezeu aşa cum au făcut israeliţii. Dumnezeu se poartă cu noi ca şi cu nişte fii „căci Dumnezeu educă (pedepseşte) pe cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte. Suferiţi educarea (sau creşterea): Dumnezeu se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci, care este fiul pe care nu-l educă tatăl?” (Evr. 12.6-7).

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Neliniștea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveselește. Proverbe 12.25

Pietre sau grăunțe de nisip?

Recent am întâlnit un prieten și l-am întrebat: „Cum îți merge?”. Răspunsul lui m-a făcut curios: „Mi-ar merge mai bine, dacă n-aș avea aceste pietre în pantofi!”. – „La ce te referi?” – „Am probleme, care îmi par uriașe. Dar dacă mă gândesc mai mult, constat că sunt nesemnificative. Acționează ca grăunțele de nisip în pantofi, care mă opresc – până descalț pantoful, îl scutur și mă minunez că așa mici grăunțe de nisip mi s-au părut așa de mari.”

Există astfel de „grăunțe de nisip” și în viața noastră? Ele se prezintă ca probleme mari, până le cercetăm în lumina lui Dumnezeu. Sunt greutăți, care ne împovărează, ca de exemplu o persoană complicată în imediata noastră apropiere, o muncă epuizantă sau o decizie grea ce-ți stă înainte.

Desigur că nu trebuie să subestimăm greutățile care ne întâmpină, dar nici să nu ne pierdem în ele. Să împărțim grijile noastre cu Dumnezeu și cu alți credincioși. Atunci vom constata că El răspunde. În Biblie găsim numeroase exemple ce au făcut femei și bărbați ai credinței cu greutățile lor deosebite și cum Dumnezeu i-a ajutat. Să ne gândim la Avraam, la Ana, la Daniel și la mulți alții.

Greutățile sau încercările vieții pot și trebuie să aibă ca rezultat să ne conducă mai aproape de Dumnezeu. Dacă le vom discuta cu El, vom afla înțelepciunea, dragostea și grija Lui (1 Petru 5.7).

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

PUNCTE SENSIBILE (2)

„Cine își cunoaște greșelile…?” (Psalmul 19:12)

Uneori încercarea de-a cunoaște adevărul despre tine e ca și încercarea de-a-ți vedea singur globul ocular. „Cine își cunoaște greșelile…?” a întrebat psalmistul. Din fericire, nu ești singur. Duhul lucrează deja în tine. Datoria ta este pur și simplu să asculți și să răspunzi. Nu vinovăția este dușmanul tău, ci păcatul. Duhul lui Dumnezeu te va face mereu să simți osânda, iar când se întâmplă așa, răspunsul corect nu este să încerci să suprimi vina, ci să te confrunți cu problema. Când nu o faci, acele probleme se pot aduna asemenea colesterolului de pe artere. într-un moment de mare criză, Samson s-a ridicat pentru a-și folosi puterea, dar „nu știa că Domnul Se depărtase de el” (Judecători 16:20). El era împietrit și insensibil față de Dumnezeu. Trupul nostru are uimitoarea capacitate de a ne avertiza cu privire la durerea pricinuită dacă învățăm să-i citim semnele. Durerile din piept pot indica probleme la inimă dar există și alte indicii mai subtile. Majoritatea dintre noi am văzut la televizor clipuri despre cum să ne dăm seama când cineva are atac de cord, judecând după față, brațe, vorbire și timp. Dumnezeu te va ajuta să descoperi adevărul despre sufletul tău dacă ești deschis și dispus. De unul singur, de obicei te vei justifica sau te vei apăra. Vei numi „răul bine, și binele rău” (Isaia 5:20). La cealaltă extremă, poți deveni o persoană nevrotică ce analizează în mod exagerat. Doamna Guyon ne-a avertizat în legătură cu „dependența de propria noastră cercetare, în schimbul dependenței de Dumnezeu pentru cunoașterea și descoperirea păcatului din noi”. Care este răspunsul? Lasă ca gândurile și răspunsurile să-ți fie călăuzite de Duhul Sfânt.

 

 

 


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: