Mana Zilnica

Mana Zilnica

22 Aprilie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Lumina care se stinge

Iar noi toţi, privind… cu faţa descoperită, gloria Domnului.

2 Corinteni 3:18

Un slujitor al Domnului trebuie să stea atât de mult singur, încât să nu observe niciodată că este singur. In primele faze ale vieţii de creştin apar adesea descurajări; oamenii care erau lumină se sting şi cei care obişnuiau să stea alături de noi mor. Trebuie să ne obişnuim atât de mult cu aceasta, încât nici să nu mai observăm că suntem singuri. Pavel a spus: „Toţi mau părăsit… dar Domnul a fost cu mine” (2 Timotei 4:16-17). Trebuie să ne zidim credinţa nu pe lumina care se stinge, ci pe lumina care nu se stinge niciodată. Când oamenii „mari” se duc, ne întristăm, până când vedem că ei trebuie să plece; singurul lucru care rămâne este să privim noi înşine la faţa lui Dumnezeu.

Nu permite ca vreun lucru să te împiedice să-L priveşti pe Dumnezeu drept în faţă căutând răspunsul Lui cu privire la tine însuţi şi la doctrina ta; de fiecare dată când predici, ai grijă să priveşti mai întâi la Dumnezeu în legătură cu mesajul lău şi atunci gloria Lui va rămâne peste tine tot timpul. Un lucrător creştin este un om care priveşte mereu la faţa lui Dumnezeu şi apoi merge să le vorbească oamenilor. Caracteristica lucrării lui Cristos este faptul că o însoţeşte permanent o glorie de care lucrătorul nu, este deloc conştient. „Moise nu ştia că pielea feţei lui strălucea pentru că vorbise cu Domnul”.

Niciodată nu suntem chemaţi să ne arătăm deschis îndoielile sau să ne exprimăm bucuriile ascunse ale vieţii noastre cu Dumnezeu. Secretul vieţii lucrătorului este acela că el se află tot timpul în armonie cu Dumnezeu.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

GENEZA 26:32

„Am dat de apă!”

Isaac fugind de foametea care bîntuia, a găsit în ţara pustie, puţuri săpate de tatăl său Avraam; dar ele erau umplute cu ţărînă de filisteni. El le desfundă şi fără a se lăsa oprit de invidiile şi nedreptăţile oamenilor, îşi continuă drumul pînă la Beer-şeba unde i Se descopere Domnul care-i spune: „…nu te teme căci Eu sînt cu tine; te voi binecuvînta…” şi mai tîrziu textul spune: „în aceeaşi zi nişte robi i-au zis: „Am găsit apă!” Apa în natură înseamnă viaţă, iar lipsa de apă înseamnă uscăciune, moarte. Pustia are două caracteristici: mirajele şi oazele.

Un credincios bazat pe făgăduinţele precise ale lui Dumnezeu are o nădejde permanentă, un izvor care nu înşeală chiar dacă cel credincios trece prin pustia acestei lumi. El nu este niciodată înşelat de mirajul acestei lumi pentru că se adapă de la Izvorul nesecat şi îmbelşugat de apă vie, Domnul Isus care a zis: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea.” (Ioan 7:37). şi atunci el nu numai că nu este uscat ci este o oază. Ce binecuvîntare mare este pentru călătorii din pustie cînd dau de o oază cu apă şi pomi şi verdeaţă.

Aşa trebuie să fim noi pentru călătorii lumii acesteia care în pustia lumii n-au găsit decît miraje. Chiar dacă sursa noastră de apă a fost astupată de ţărîna amestecului din noi, a invidiilor şi răutăţilor oamenilor sau a neascultărilor noastre repetate, să mărturisim Domnului totul. Să nu trecem cu uşurinţă peste pricinile care ne-au astupat sursele de viaţă duhovnicească şi să-I cerem Lui să sape adînc în noi pentru ca apa să poată ţîşni afară din vieţile noastre, limpede şi proaspătă. Dacă astfel, din inima fiecăruia vor curge din nou „…rîuri de apă vie cum zice Scriptura.”, ne vom putea continua drumul oricît de plin de greutăţi ar fi şi oricîţi duşmani am avea şi Domnul nu va întîrzia să ne îmbărbăteze şi pe noi cu cuvinte ca acestea: „Nu te teme deloc, căci Eu sînt cu tine şi te voi binecuvînta.”

Vom fi atunci cu toţi la un loc, nu o adunare moartă ci una vie, vom fi o oază pentru lumea aceasta obosită, înşelată şi sătulă de deşertăciunile pustiului prin care trec. Dar mai ales Dumnezeul nostru va fi slăvit prin viaţa noastră iar Domnul Isus Se va bucura de rodul muncii sufletului Său.Să ne recunoaştem uscăciunea din pricina puţurilor vieţii noastre umplute de ţărîna firii vechi de-a lungul călătoriei noastre şi să ne întoarcem la Izvorul de apă vie de la care ne-am adăpat la începutul vieţii noastre de credinţă.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

” Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină. Tu înmulţeşti poporul, îi dai mari bucurii; şi el se bucură înaintea Ta cum se bucură la seceriş, cum se înveseleşte la împărţirea prăzii. Căci jugul care apăsa asupra lui, toiagul care-i lovea spinarea, nuiaua celui ce-l asuprea, le-ai sfărâmat, ca în ziua lui Madian. Căci orice încălţăminte purtată în învălmaşeala luptei şi orice haină de razboi tăvălită în sânge vor fi aruncate în flăcări, ca să fie arse de foc.” Isaia 9:2-5

Aici este vorba de un popor care umblă în întuneric. Este neplăcut să fii în întuneric, mai ales dacă trebuie să şi lucrezi. Lucrul acesta are roade putrede. Şi totuşi sunt unii de părere că în acest fel pt sluji Lui Dumnezeu. În versetul 3 citim:”Tu înmulţeşti poporul.” În Sfânta Scriptură citim mult despre lucrările Lui Dumnezeu.De ce nu sunt mulţi oameni fericiţi? Viaţa pentru, şi împreună cu Dumnezeu este o viaţă fericită. În ea este o putere minunată. Nu mai trebuie să trăieşti în jale, ca şi până acum. Noi toţi avem mânia în fire, şi de aceea sunt unii care se supără repede. Aceasta este o stare rea, şi pe deasupra şi nesănătoasă. Mulţi spun:”Supărarea m-a îmbolnăvit.” Multe boli au originea în mânie. În aceste situaţii se aplică prescripţii pentru îngrijirea trupului; dar tratamentul trebuie început din altă parte. Înainte trebuie să credem.

Toţi cei sensibili la mânie sunt legaţi şi nu pot sta înaintea Lui Dumnezeu. Mânia, pizma, dezbinarea sunt potrivit cu Galateni 5 roadele firii, şi cei care umblă în fire, nu pot avea parte de Împărăţia Lui Dumnezeu, tot aşa, nici cei îngrijoraţi. Dar pe aceşti oameni Isus doreşte să-i ajute, şi anume pe aceia care vin la El cu boala păcatelor lor. Da, Isus a vindecat prin harul Său pe fiecare din cei care au venit şi I-au cerut ajutorul; niciun păcat nu era prea mare, nicio rană prea adâncă. Crede, deci! Pedeapsa mea El a purtat-o şi în rănile Lui am vindecare. A dezbrăcat domniile şi stăpânirile, şi le-a făcut de ocară înainte lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce. Da, El ne-a salvat de sub stăpânirea întunericului.

 

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

PUTEREA DE A FI RIDICAT

Domnul deschide ochii orbilor; Domnul îndreaptă pe cei încovoiaţi.

Psalmul 146.8

Sunt eu abătut? Voi aduce înaintea Domnului acest cuvânt de har! Obiceiul Său, făgăduinţa şi bucuria Sa este aceea de a-i îndrepta pe cei încovoiaţi. Sufăr ca urmare a simţământului păcatului meu şi de abaterea minţii mele? Iată, lucrarea, jertfa Domnului Isus este tocmai pentru a mă ridica şi a-mi da odihna sufletului. Doamne, Te rog ridică-mă, pentru dragostea Numelui Tău!Poate că am avut o pierdere grea, sau ne aflăm în împrejurări excepţional de critice? Şi acolo ne va ajuta Mângâietorul. Ce har, că una din persoanele Sfintei Treimi este Mângâietorul nostru! Să fim siguri că lucrarea Sa va fi bine făcută.Mulţi sunt atât de abătuţi, încât doar Domnul Isus îi poate scăpa; El poate şi va face aceasta. El poate să ne dea la toţi sănătatea, nădejdea şi fericirea, aşa cum a făcut-o în încercările noastre trecute şi a rămas acelaşi în bunătatea Lui. Noi putem fi trişti şi abătuţi, dar vom fi ridicaţi atât de sus, încât aceia care ne dispreţuiesc vor fi ruşinaţi. Ce cinste pentru acela care va fi înălţat de Domnul! Face să fii abătut până la pământ, pentru a trăi experienţa vindecării prin puterea Sa.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul. Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor. Ioan 10.4-5

Una din caracteristicile cele mai însemnate ale oilor este că merg după păstor, dar nu numai că îl urmează ci şi ascultă de glasul lui cel cunoscut. Tonul glasului păstorului e foarte cunoscut pentru oi. Din pricina aceasta pe altul nu-l urmează. Când aud glasul străinului ele fug. Nu ne este permis să ne oprim şi să ascultăm glasul străinului ci trebuie să ne îndepărtăm în grabă. Siguranţa noastră constă în a fugi de această primejdie. Este un mare pericol a asculta glasul străinului. Să ne gândim ce i s-a întâmplat Evei.Dacă noi urmăm Păstorul care ne conduce, atunci El ne adăposteşte de orice primejdie. El însuşi este preocupat de situaţiile noastre. Noi nu vedem calea de la început, dar îl vedem pe El. Noi cu siguranţă putem să-L urmăm fără să ne interesăm de primejdiile care ar putea să ne lovească pe calea aceasta. „Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8.12).

Păstorul cel bun şi-a dat viaţa pentru turmă. Oare să-i lase la voia întâmplării pe cei pe care i-a răscumpărat prin sângele Său cel scump? Sau îi va lăsa în stăpânirea unui străin? Noi putem să ne bazăm în orice împrejurare pe El. Nu-i putere pe acest pământ care ar putea să ne fure din mâna Sa. Chiar dacă Satana încearcă să ne cearnă, nimic nu ne poate leza. Si chiar dacă ar încerca cu putere să ne smulgă din mâna Lui, puterea Tatălui este fără margini ca să ne apere. De aceea nimic nu ne poate despărţi de dragostea şi harul Său.Domnul Isus este UNICUL Păstor. Este şi al tău? Sau mai eşti păstorit de oameni cu ideile lor?

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, trage-mă la Tine; dă-mi sentimentul glorios al prezenţei Tale care face ca un simplu păcătos ca mine să fie vrednic de a fi slujitorul Tău.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Ezra a citit în carte de dimineaţa până la amiază, pe locul deschis dinaintea porţii apelor, în faţa bărbaţilor şi femeilor și în faţa celor ce erau în stare s-o înţeleagă.»

Neemia 8,3

Ordinea în capitolul 8 din Neemia este foarte clară. În versetul 1 citim cum cărturarul Ezra a luat cartea legii lui Moise, adică Biblia pe care o aveau ei atunci. În versetul 2 scrie că a adunat tot poporul, iar în versetul 3 că a început să citească. Şi apoi scrie ceva important: «Tot poporul a fost cu luare aminte la citirea Cărţii Legii». În versetul 8 găsim de altfel scris că: «Ei citeau desluşit în Cartea Legii lui Dumnezeu şi-i arătau înţelesul, ca să-i facă să înţeleagă ce citiseră». Această relaţie între cei ce predicau şi adunarea celor care îi ascultau este vitală. Ea presupune în acelaşi timp că inimile ascultătorilor erau pregătite să asculte şi să primească Cuvântul. Doar atunci ne este prezentat în Neemia 8 momentul deosebit al cercetării celor ce ascultau: «tot poporul plângea când a auzit cuvintele Legii» (Neem. 8,9). Pentru că poporul a dorit să asculte şi să primească Cuvântul, acesta şi-a făcut pe deplin efectul. Poporul a fost cercetat în profunzime şi a ajuns în punctul în care s-a pocăit înaintea lui Dumnezeu. Astfel s-a născut bucuria lor în Domnul.

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineța

Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui. Faptele Apostolilor 5:31

Isus, Domnul nostru, cel răstignit, mort şi îngropat, şade acum pe tronul slavei. Cel mai înalt loc din cer îi este rezervat Lui. E bine să ne amintim că înălţarea Sa este una Reprezentativă. A fost înălţat la dreapta Tatălui şi, deşi ca Dumnezeu are dreptul la onoruri la care muritorii nu pot aunge, ca Mijlocitor are parte de slava care este moştenirea sfinţilor. Este minunat să observi cât este de strânsă legătura dintre Christos şi biserica sa. Suntem una cu El. Suntem mădulare ale trupului Său, şi înălţarea Sa este şi a noastră. El are o cunună, şi ne va da şi nouă cununi. Ne va da locuri de onoare, asemeni locului Său de la tronul Tatălui, locul învingătorului. El nu este mulţumit cu un tron numai pentru El. La dreapta Sa trebuie să stea regina, înveşmântată „în aur din Ofir” (Psalmi 45:9). El nu poate fi slăvit fără mireasa Sa. Priveşte spre Isus, credinciosule, chiar acum. Priveşte-I cununile de pe frunte cu ochii credinţei. Aminteşte-ţi că într-o zi vei fi ca El, şi II vei vedea cum este. Nu vei fi la fel de măreţ ca El; nu vei fi divin, dar vei împărţi, într-o oarecare măsură, onorurile şi demnitatea împreună cu El. Mulţumeşte-te să trăieşti acum în anonimat, şi urmează-ţi cu răbdare drumul printre colinele sărăciei şi munţii necazurilor. În curând vei domni cu Isus, fiindcă El „a făcut din noi o împărăţie si preoţi pentru Dumnezeu” (Apocalipsa 1:6), şi noi vom domni cu El în veşnicie. O, ce gând minunat pentru copiii lui Dumnezeu! Acum îl avem pe Christos ca reprezentant la curtea cerului, şi în curând El va veni să ne ia cu El pentru totdeauna, să-I privim gloria şi să-I împărtăşim bucuria.

Seara

Nu trebuie să te temi nici de groapa din timpul nopţii. Psalmi 91:5

Ce este groaza? Ar putea să fie izbucnirea unui foc, sau zgomotul hoţilor, sau o închipuire, sau un ţipăt neaşteptat de boală şi moarte. Trăim într-o lume de durere şi moarte; de aceea, trebuie să privim în acelaşi fel necazurile de la miezul nopţii şi problemele din miezul zilei. Nu ar trebui să ne alarmeze nici unele nici altele, fiindcă avem făgăduinţa că vom fi întăriţi, oricât de mare ar fi groaza. De ce să ne temem? Să personalizăm mai tare: de ce să mă tem? Dumnezeu Tatăl este aici, şi El va fi aici în orice clipă singuratică. El este un Străjer atotputernic, un Paznic neadormit, un Prieten credincios. Nimic nu se poate întâmpla fără ştirea Lui, fiindcă totul se află sub controlul Său. Întunericul nu este întunecat pentru El. El a promis că îşi va înconjura copiii cu un zid de foc; cine ar putea străpunge o asemenea barieră? Necredincioşii au motive să se teamă, fiindcă trăiesc sub privirea unui Dumnezeu mânios, chinuiţi de o conştiinţă vinovată şi pândiţi de flăcările iadului. Dar cei care se odihnesc în Isus sunt salvaţi prin har. Dacă dăm frâu liber temerilor, ne vom dezonora profesiunea de credinţa şi îi vom conduce şi pe alţii să se îndoiască de realitatea evlaviei. Trebuie să ne temem de teamă, fiindcă altfel vom fi un motiv de supărare pentru Duhul Sfânt. Gata, deci, cu feţele mohorâte şi cu temerile nejustificate. Dumnezeu nu şi-a uitat bunătatea şi îndurările Lui nu au ajuns la capăt. S-ar putea să fie noapte în sufletul tău, dar nu trebuie să te îngrozeşti, fiindcă Dumnezeul iubirii nu se schimbă. Copiii luminii pot să meargă prin întuneric fără să cadă. Ei pot să-şi demonstreze adopţia crezând în Tatăl lor, iar ipocriţii vor rămâne neputincioşi.

Atunci când noaptea e grea şi amară

Caut în rugă printre neguri faţa Ta,

M-ascund în Tine de întunericul de-afară

Şi-aştept să vină ziua, să Te pot cânta.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

El ştie ce cale am urmat. (Iov 23:10)

 

O, credinciosule, ce glorioasă asigurare ne dă acest verset! Câtă încredere am, deoarece calea pe care am urmat-o – această cale plină de încercări şi de lacrimi, oricât de întortocheată, de ascunsă, sau de sinuoasă ar fi – El o ştie! Când cuptorul este încălzit de şapte ori mai mult decât de obicei (vezi Daniel 3:19), ştiu că El îmi luminează calea în continuare. Există un Îndrumător atotputernic care-mi cunoaşte şi-mi îndreaptă paşii, chiar dacă ei mă duc la apele amare de la Mara sau la bucuria şi înviorarea oazei de la Elim (vezi Exod 15:23, 27).

Calea este întunecată pentru egipteni, însă îşi are stâlpul de nor şi de foc pentru Israelul lui Dumnezeu. Cuptorul poate fi aprins, dar eu pot să mă încred nu numai în mâna care aprinde focul, ci pot avea şi siguranţa că focul nu va mistui ci doar va curăţi. Şi când procesul de curăţire se va termina, nici un moment mai devreme sau mai târziu, voi „ieşi curat ca aurul” (Iov 23:10).

Când simt că Dumnezeu este foarte departe, El este adesea foarte aproape de mine. Când îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea” (Psalmul 142:3). Cunoaştem cumva pe un altul care străluceşte mai tare decât cea mai puternică lumină a soarelui, care ne întâmpină în camera noastră cu prima rază de soare, care are o tandreţe infinită şi ne urmăreşte cu compasiune în toate zilele noastre, şi care „ştie ce cale am urmat”?

Lumea, în timpuri de restrişte, vorbeşte de „providenţă” cu o lipsă totală de înţelegere. Ea Îl detronează pe Dumnezeu, care este viaţa, Suveranul care conduce universul, pentru o neanimată, moartă abstracţie. Ceea ce ei numesc „providenţă” ei văd de fapt ca nişte întâmplări ale destinului, coborându-L pe Dumnezeu din poziţia Sa de Jehova, înfăptuitorul nostru puternic şi personal.

Durerea ar fi îndepărtată din multe încercări pline de agonie dacă aş putea vedea ce a văzut Iov în timpul grelei sale încercări, când toată speranţa pământească zăcea distrusă la picioarele lui. El n-a mai văzut nimic decât mâna lui Dumnezeu – mâna lui Dumnezeu în spatele săbiilor sabeenilor care i-au atacat slujitorii şi turmele, şi-n spatele focului devastator; mâna lui Dumnezeu dând aripi puternicelor vânturi deşertice, care i-au măturat copiii; şi mâna lui Dumnezeu în liniştea cumplită din căminul său distrus.

Astfel, văzându-L pe Dumnezeu în toate, Iov a putut spune: Domnul a dat şi Domnul a luat – binecuvântat fie Numele Domnului!” (Iov 1:21). Însă credinţa lui şi-a atins culmea când acest odată-puternic prinţ al deşertului „a şezut pe cenuşă” (Iov 2:8) şi încă a putut spune: „Chiar dacă mă va omorî, tot mă voi încrede în El” (Iov 13:15, KJV).
J. R. Macduff

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Proverbe 14.17-35

„Cel iute la mânie se poartă cu nebunie” (v. 17; comp. cu Eclesiastul 7.9), dar „(în cel) încet la mânie este mare pricepere…” (v. 29; vezi şi Iacov 1.19). Încet la mânie” este o trăsătură pe care o găsim deseori pe paginile Scripturii, însă atribuită lui Dumnezeu (Exod 34.6; Numeri 14.18 etc). În ce ne priveşte, câte fapte nu facem la mânie şi câte cuvinte nu rostim în astfel de momente, pe care apoi le regretăm amarnic…! În loc să dăm la iveală „un duh nerăbdător”, mai bine această „mare pricepere”, ca, înainte de a permite mâniei să explodeze din fiinţa noastră, să facem loc unei clipe de cugetare sau, şi mai bine, de rugăciune. Vom constata o dată în plus că nu avem niciun motiv întemeiat să ne mâniem; iar când suntem în acord cu voia lui Dumnezeu, vom fi în stare să aşteptăm cu răbdare intervenţia Lui (comp. 1 Împăraţi 22.24,25).

„Ferice de cine se îndură de cei întristaţi” (v. 21). Sub pretext că faptele bune nu au nicio valoare în împlinirea mântuirii noastre, tindem să neglijăm aspectul lucrărilor, însă nu trebuie să pierdem din vedere că invitaţi „să fie cei dintâi în fapte bune” (Tit 3.14) sunt chiar copiii lui Dumnezeu – şi toate acestea fără a ignora faptul că problema sufletului contează mai mult decât cele materiale.

Versetul 25 ne reaminteşte de Martorul desăvârşit şi totodată de ceea ce trebuie să caracterizeze orice mărturie autentică: să le arate sufletelor calea eliberării: „un martor adevărat scapă suflete”.

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Luca 10:38-42

Marta era împărţită cu multă slujire… Luca 10:40

EŞTI ÎMPĂRŢIT?

Putem fi atât de absorbiţi de a face ceva bine încât să nu mai putem face alt lucru mai bun sau mai util. Aceasta este lecţia pe care am vrea s-o învăţăm din textul de azi. Marta pregătea un meniu special pentru Domnul Isus şi ucenicii Lui. Era minunat. Cu toţii ne simţim bine când suntem invitaţi la o masă de către cineva. Dar Marta era derutată (Cuvântul în limba greacă înseamnă a nu sti încotro să te duci). Acest lucru nu era bun. Marta a devenit de asemenea iritată, nervoasă. Nu suporta ca Maria, sora ei, să stea şi să-L asculte pe Isus în loc s-o ajute. Şi aceasta este o reacţie pe care o putem înţelege. Poate că ne aducem aminte de momente când unii dintre fraţii şi surorile noastre nu ne ajutau. Nu putem s-o condamnăm pe Marta că era împărţită şi irascibilă. Dar Isus a făcut-o. Cred că El a făcut-o pentru că ea pregătea un meniu prea sofisticat, mai mult decât era necesar. Acest fapt poate fi oglindit tocmai de partea versetului 42 în care este tradus uneori prin: „dar puţine lucruri sunt necesare,” sau: „un singur lucru trebuie”. O mică varietate de mâncăruri, chiar şi numai un fel, ar fi fost suficient! Dacă ea ar fi făcut astfel, întregul grup s-ar fi hrănit bine şi ea ar fi avut timp să stea împreună cu Maria la picioarele Domnului Isus. Cu toţii ne bucurăm să ne adunăm împreună la masă. Si este bine astfel. Dar să fim atenţi ca să nu devenim atât de preocupaţi cu mâncarea încât să devenim împărţiţi şi să uităm de partea cea mai bună – părtăşia unul cu altul şi cu Domnul Isus Cristos.
H.V.L.

Maria şi Marta sunt două surori

Ce-n Rai îşi petrec veşnicia.

Iar eu pe pământ parc-aş vrea uneori

Când Marta să fiu, când Maria.
loanid

Pentru poporul lui Dumnezeu prima trebuie să fie ÎNCHINAREA şi apoi LUCRAREA.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Şi după Abimelec sa ridicat, ca să salveze pe Israel, Tola, fiul lui Pua, fiul lui Dodo, bărbat din Isahar; şi el locuia în Şamir, pe muntele lui Efraim. Şi a judecat pe Israel douăzeci şi trei de ani; şi a murit şi a fost înmormântat în Şamir. Şi după el sa ridicat Iair galaaditul şi a judecat pe Israel douăzeci şi doi de ani. Şi el a avut treizeci de fii care încălecau pe treizeci de mânji de măgăriță; şi aveau treizeci de cetăți, care se numesc satele lui Iair până în ziua aceasta şi sunt în țara Galaadului.     Judecători 10.14

Judecătorii lui Israel – Tola şi Iair

După moartea lui Abimelec, Dumnezeu, în îndurarea Sa, ia dăruit lui Israel doi judecători care nu sau remarcat prin fapte de vitejie în războaie. Ce mângâiere trebuie să fi fost domnia lor pentru poporul lui Dumnezeu! Care sunt lecțiile pe care le învățăm din viețile lor?

„Sa ridicat ca să salveze pe Israel.” Da, acest lucru era în mod vital necesar, căci, după ce Ghedeon a murit, Israel se întorsese de la Domnul la BaalBerit – domnul legământului. Istoria trufaşului Abimelec a arătat cât de dezastruos sa dovedit a fi acest lucru. Numele Tola înseamnă „vierme”, în mod special un vierme folosit pentru obținerea culorii roşii. Acest lucru ne aminteşte de Cel care, în Psalmul 22.6, spune: „Dar Eu sunt vierme, şi nu om; ocara oamenilor şi disprețuitul poporului”. El Şia dat viața; sângele Său a fost vărsat pentru noi. Tola a fost fiul lui Pua („cuprins de dureri” – ca o femeie în timpul naşterii), fiul lui Dodo („Preaiubitul Său”). Tola a judecat poporul, a murit şi a fost îngropat.

Numele succesorului său, Iair, înseamnă „El va lumina”. Acest lucru arată către Domnul Isus Însuşi, „adevărata Lumină, care, venind în lume, luminează pe orice om” (Ioan 1.9). Iair a avut treizeci de fii. Ei călăreau pe măgari, pe animalele umile folosite de cei săraci; nu pe cai, care simbolizează războiul, nici pe catâri, simboluri ale regalității, nici pe cămile, purtătoarele de poveri care străbat pustia. Aceşti fii aveau treizeci de cetăți, „cetățile lui Iair”, în țara Galaadului, care înseamnă „movila martorului”. Iair, de asemenea, a domnit în pace, a murit şi a fost îngropat.E. P. Vedder, Jr.

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Supuneți-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviți-vă diavolului, și el va fugi de la voi. Iacov 4.7

Refugiu sigur

Mulți oameni gândesc și spun că nu există diavol, dar chiar prin astfel de afirmații ei se autoînșală. Într-un mod inteligent, diavolul se ascunde, pentru că nu vrea sub nicio formă să fie recunoscut ca fiind ceea ce este. Unii vorbesc în chip nechibzuit despre „drăcușor” ca despre un spiriduș care nu trebuie luat în serios și pe seama căruia te poți distra. Acest lucru îi convine diavolului, pentru că astfel nu este luat în serios. Aceasta ține de arta sa de seducere a oamenilor.

Biblia îl demască dezvăluind ceea ce este el în realitate: „De la început a fost ucigaș; și nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale lui, căci este mincinos și tatăl minciunii” (Ioan 8.44). Cine poate fi astăzi atât de orb, încât să nu recunoască că tot răul este dirijat de o putere sinistră? Dr. Martin Luther afirma pe drept cuvânt despre diavolul: „Teribila sa armură este o mare putere și multă viclenie”. Fii cinstit: Nu simți că și în tine se ascunde o înclinație spre rău? Nu subestima viclenia și puterea diavolului!

Dumnezeu ne-a dăruit în Fiul Său pe Cel ce este mai puternic decât diavolul. Mântuitorul l-a învins pe diavolul la cruce. Refugiază-te de partea Marelui Biruitor și vei fi ocrotit de orice rău venit de la diavolul!

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

CUM SĂ RĂMÂI CÂND SIMȚI CĂ VREI SĂ PLECI (3)

„lată … cum trebuie să vă rugați: „…facă-se voia Ta”

(Matei 6:9-10)

lată încă două idei despre cum se poate rezolva conflictul dintr-o căsnicie:

1) Lasă-L pe Dumnezeu să te călăuzească atunci când te rogi. Rugăciunea poate avea final închis sau final deschis. Când credem că perspectiva noastră este singura corectă, rostim rugăciuni cu final închis, chemându-L pe Dumnezeu să ne rezolve problema așa cum dorim noi, crezând că e singura modalitate corectă. Cu toate acestea, rugăciunile cu final închis creează două probleme. în primul rând, ele ne închid într-o gândire rigidă și ne fac să fim orbi față de alte perspective. în al doilea rând, ele ne împiedică să vedem perspectiva lui Dumnezeu, aceea care ne poate vindeca și pune pe picioare relația. Rugăciunile cu final deschis îi cer lui Dumnezeu să rezolve problema în felul Său. „lată … cum trebuie să vă rugați: „… facă-se voia Ta”. Roagă-L pe Dumnezeu să vă descopere voia Sa amândurora, așteaptă până când o va face și apoi roagă-te în consecință. Biblia spune: „îndrăzneala pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Și dacă știm că ne ascultă … știm că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut” (1 loan 5:14-15).

2) Nu mai iubi condiționat. Dragostea este o poruncă biblică, nu o emoție întâmplătoare.

Dumnezeu nu-ți cere să simți că-ți ard tălpile și să ai fluturași în stomac; El îți cere să te porți într-o manieră iubitoare. Nu ar însemna oare să fim ipocriți? Nu, ci înseamnă să te ridici deasupra resentimentului, a suferinței. a fricii și să pui în practică credința adevărată. înseamnă să te întrebi: „Dacă aș iubi în mod necondiționat chiar în clipa aceasta, ce aș face? Cum i-aș răspunde partenerului/partenerei mele?” Apoi, fă-o! Biblia spune: „Dragostea nu va pieri niciodată” (1 Corinteni 13:8).

Poți să-ți schimbi comportamentul cu ajutorul lui Dumnezeu atât față de tine cât și față de partenerul sau partenera ta.

 

 

 


 

Single Post Navigation

One thought on “22 Aprilie 2016

  1. Pingback: 22 Aprilie 2016 | Mana Zilnica

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: