Mana Zilnica

Mana Zilnica

21 Ianuarie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

DE OSWALD CHAMBERS

21 IANUARIE

 Gândeşte-te la ce-Şi aminteşte Dumnezeu

Îmi aduc aminte de atenţia din tinereţea ta. leremia 2:2, KJV

Sunt eu atent cu Dumnezeu în mod tot atât de spontan cum obişnuiam să fiu înainte sau doar aştept ca Dumnezeu să fie atent cu mine? Sunt eu plin de acele lucruri mărunte care înviorează inima Lui sau mă văicăresc pentru că-mi merge rău? Nu există nici o bucurie în sufletul care a uitat ce anume preţuieşte Dumnezeu. Este un lucru mare să mă gândesc că Isus Cristos are nevoie de mine -,.Dă-Mi să beau”. Câtă atenţie I-am arătat în săptămâna care a trecut? Am fost eu atent la renumele Lui în viaţa mea? Dumnezeu îi spune ponorului Său: „Nu mă mai iubeşti acum, dar mi-aduc aminte de timpul când mă iubeai…”. El spune: „Mi-aduc aminte… de iubirea ta, când erai logodită”. Sunt cu tot atât de plin de dragoste fierbinte faţă de Isus Cristos cum eram la început, când m-am întors din drumul meu pentru a-mi arăta devotamentul faţă de El? Vede El că-mi amintesc de timpul când nu-mi păsa de nimic altceva decât de El? Sunt tot în starea aceea şi acum sau am devenit „înţelept” în modul de a-L iubi? Sunt eu atât de îndrăgostit de El, încât nu îmi pasă unde merg sau mă preocupă respectul care mi se cuvine şi cântăresc cât de mult trebuie să lucrez pentru EI? Dacă, atunci când mă gândesc Ia ce-Şi aminteşte Dumnezeu despre mine, descopăr că El nu mai este pentru mine ceea ce era înainte, aceasta ar trebui să producă în mine ruşine şi umilinţă, pentru că acea ruşine va aduce cu ea o întristare după voia lui Dumnezeu, ce duce la pocăinţă.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

IANUARIE 21

PSALM 93:5 „Sfinţenia este podoaba Casei Tale, o Doamne pentru totdeauna.”

Dacă Dumnezeu are un loc pe pământ, dacă El intenţionează să locuiască aici jos, locuinţa Lui trebuie neapărat să fie cel mai important loc pe pământ, şi trebuie în mod absolut să aibe întâietate peste orice altceva. De aceea ea trebuie să fie caracterizată prin sfinţenie – o totală despărţire de tot ce nu este sfânt – o totală excludere a tot ce poate întina şi un devotament sincer faţă de cerinţele lui Dumnezeu. şi o astfel de sfinţenie trebuie să fie menţinută cu orice preţ; nivelul nu trebuie scăzut nici o clipă şi în nici cea mai mică măsură. Inscripţia la intrare, în mod spiritual vorbind, trebuie să fie „Sfinţenia este podoaba Casei Tale, o Doamne, pentru totdeauna”, în orice vreme, oricum am privi „Casa”, literal sau spiritual, poporul lui Dumnezeu are răspunderea să recunoască şi să menţină această sfinţenie. şi nimic nu poate aduce aceasta la îndeplinire, decât râvna lui Dumnezeu pentru Casa Lui. Astfel a fost râvna, energia pozitivă a sfinţeniei, care La îmboldit pe Domnul nostru să acţioneze cu fermitate, cu prilejul gonirii vânzătorilor din Templu (Mat. 21:10-13; Luca 19:45-46), fapt care apare în discordanţă cu obişnuita Lui blândeţe, smerenie şi neamestec în neorânduielile care existau.

A fost râvna arzătoare a naturii Sale sfinte, singura grijă pe care o avea pentru slava lui Dumnezeu cu privire la sfinţenia Casei Sale, o pasiune despre care se poate spune că îl ardea, îl consuma: „Râvna pentru Casa Ta Mă mănâncă pe Mine”, aşa de puternică a fost această rivnă. Desăvârşit de binecuvântată era manifestarea acestei râvne în vremea şi locul acela. Aşa a acţionat Robul Domnului.

Ce putem învăţa noi, credincioşii care purtăm Numele Lui şi care ar trebui să ne arătăm, mai ales astăzi, râvna pentru Casa lui Dumnezeu? Dar care este Casa Lui? La Evrei 3:6 zice: „… şi Casa Lui suntem noi dacă păstrăm până la sfârşit încrederea neclintită”. Semănăm noi cu Domnul Isus în ce priveşte râvna pentru Casa lui Dumnezeu? Ne „mănâncâ” şi pe noi această râvnă ca pe El? Dacă da, atunci „trebuie să ştim cum să ne purtăm în Casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului Celui viu, stâlpul şi susţinătorul adevărului” (1 Tim. 3:15). Să nu uităm deci ce este scris la 1 Petru 3:17: „Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la Casa lui Dumnezeu, şi dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?” „Dumnezeu ne-a ales ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui” (Ef. 1:4).

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS de  Fritz BERGER

21 IANUARIE

„Ai fost cântărit în cumpănă şi ai fost găsit prea uşor.”Daniel 5:27

Împăratul Belşaţar a dat un ospăţ celor o mie de mai mari ai lui şi a băut vin înaintea lor. La ospăţul acesta nu au fost invitaţi săracii şi nenorociţii, în schimb, o mie de oameni cu vază. Închipuiţi-vă un ospăţ ca acesta. Când împăratul a fost în chef a poruncit să aducă vasele de aur şi de argint pe care le luase tatăl său Nebucadneţar din templul de la Ierusalim. Şi împăratul împreună cu mai marii săi, nevestele şi ţiitoarele au băut din acestea. Au băut vin şi au lăudat pe dumnezeii de aur şi de argint, de aramă, de fier şi de piatră. Şi dintrodată apare o mână şi scrie ceva pe perete. Împăratul a îngălbenit, şi gândurile l-au tulburat într-atât, încât i s-au desfăcut încheieturile şoldurilor, şi genunchii i s-au izbit unul de altul. Datorită acestei mâini l-a cuprins o frică atât atât de mare, încât nimeni dintre invitaţi nu a putut să-l îmbărbăteze, nici măcar înţelepţii şi cititorii în stele nu au putut descifra scrisul. Atunci a venit împărăteasa, spunând: „ Să nu te tulbure gândurile tale, şi să nu ţi se îngălbenească faţa! În împărăţia ta este un om, care are în el duhul dumnezeilor celor sfinţi; şi pe vremea tatălui tău, aşa l-au cunoscut, ca unul care are  înţelepciune şi pricepere dumnezeiască. De aceea împăratul Nebucadneţar , tatăl tău l-a pus mai mare între cititorii în stele, haldei, ghicitori.” Atunci a fost chemat Daniel. Cu toate că el era unul din mai marii împărăţiei, nu a fost chemat la acest ospăţ. Putem trage concluzia despre copiii Lui Dumnezeu că nu au ce căuta în locuri asemănătoare, şi că ei  u caută tovărăşia  batjocoritorilor.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON

21 Ianuarie

 

VRĂJMAŞII DOMNULUI SE VOR PLECA

Egiptenii vor şti că Eu sunt Domnul.                Exodul 7.5

O lume nelegiuită este greu de învăţat. Egiptul nu-L cunoaşte pe Domnul şi de aceea îndrăzneşte să-şi înalţe idolii şi să întrebe cu îndrăzneală: ”Cine este Domnul”? Dar Domnul zdrobeşte trufia oamenilor. Când izbucnesc judecăţile asupra capului lor, le întunecă cerul, le distruge recolta şi îi loveşte pe fiii lor, atunci vrăjmaşii lui Dumnezeu încep să întrezărească ceva din puterea Domnului. Pământul va mai cunoaşte astfel de lucruri, când cei ce se îndoiesc vor fi siliţi să cadă în genunchi. Să nu ne înspăimântăm de blestemele cu care ei ne ameninţă, căci Domnul va şti să-şi scoată slavă pentru Numele Său şi o va face în felul cel mai potrivit şi decisiv.Izbăvirea poporului Sau este un mijloc puternic de care se serveşte pentru a face ca Egiptul să ştie ca Dumnezeul lui Israel este Domnul, Dumnezeul atotputernic şi viu. Nici unul din israeliţi n-a murit de vreuna din cele zece plăgi, nici unul din mădularele poporului ales nu s-a înecat în marea Roşie. Tot aşa mântuirea celor răscumpăraţi, slăvirea tuturor adevăraţilor credincioşi îi va sili pe vrăjmaşii cei mai împotrivitori să recunoască că Domnul este Dumnezeu.Oh, de-ar ajunge tot mai vădită puterea Sa biruitoare prin Duhul Sfânt în predicarea Evangheliei, până ce toate neamurile se vor pleca în faţa numelui lui Isus şi-L vor chema ca Domn al lor.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

21 IANUARIE

 

Era în ţara Uţ un om care se numea Iov. Iov 1.1

Pare de necrezut că Dumnezeu are grijă de fiecare om în parte. Este greu de înţeles după mintea noastră acest lucru deoarece în acelaşi timp trăiesc pe pământ miliarde de oameni. Şi este totuşi adevărat acest lucru: Dumnezeu cunoaşte pe fiecare om şi El ştie toate mişcările lui. Seriozitatea acestui fapt izvorăşte chiar din Maleahi 3.5: „Mă voi apropia de voi pentru judecată şi mă voi grăbi să mărturisesc împotriva descântătorilor şi preacurvarilor, împotriva celor ce jură strâmb, împotriva celor ce opresc plata simbriaşului, care asupresc pe văduvă şi pe orfan, nedreptăţesc pe străin şi nu se tem de Mine, zice Domnul oştirilor”. Ne aduce îmbărbătare situaţia în care se găsea Agar. Nimeni nu o vedea rătăcită în pustietate, dar Dumnezeu a văzut-o şi a ajutat-o. Dumnezeu cunoştea inima dornică de adevăr a famenului etiopian care nu a făcut degeaba drumul cel lung. Filip a fost trimis să-i spună lucrurile de căpătâi ale Evangheliei. Iar cartea Iov cu cele 42 de capitole ale ei, este o mărturie a acestui adevăr: Dumnezeu se ocupă îndeaproape de fiecare om. Oamenii nu pot accepta că Dumnezeu îi cunoaşte pe fiecare dintre ei, că El ştie toate tainele inimii, toate păcatele. Dar Domnul va aduce o dată la lumină totul când va face marea judecată. Nimeni nu va scăpa de acest Judecător; toţi vor sta în faţa tronului mare şi alb la judecata cea mare.Care este starea ta? Dumnezeu te cunoaşte pe tine personal. El te cunoaşte pe nume şi ştie unde locuieşti. El îţi cunoaşte viaţa în întregime cu toate părţile ei însorite şi cele umbrite. Dumnezeu nu ar dori să te cheme la judecată pentru păcatele tale. De aceea El a dat pe singurul Său Fiu, ca să plătească cu sângele Lui cel scump păcatele tuturor, îndurând suferinţe grele şi murind pe cruce la Golgota.

El însuşi îţi spune şi ţie iubite cititor: „Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară” (Ioan 6.37).

El însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi” (Evr. 13.5).

Încrede-te deci ÎN El!

 

OSWALD CHAMBERS Bătând la uşa lui Dumnezeu

IANUARIE 21

 

0, Doamne, în această zi ţine-ne Tu, astfel încât să nu fie nevoie să ne gândim deloc la noi, ci să cheltuim şi să ne cheltuim cu bucurie pentru Tine (2 Corinteni 12:15).

 

MEDITAŢII ZILNICE DE WIM MALGO

21 IANUARIE

 

«Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos»  Filipeni 3,20

Biblia vorbeşte despre faptul că noi, cei care credem în Domnul Isus Cristos, suntem deja în ceruri, chiar dacă tră­im încă pe pământ. De aceea moartea nu mai are nici o pu­tere asupra noastră, căci noi trăim prin Isus. Dar cum poa­te fi realizat acest lucru aici pe pământ? Răspunsul îl găsim în Coloseni 2,6: «… să şi umblaţi în El.» Eu pot să fiu în Cristos şi El în mine; doar astfel eu umblu cu El. Aceasta este umblarea cerească. Isus S-a înălţat la cer, în trupul Său înviat, iar acum stă la dreapta Tatălui. Dar în acelaşi timp El este prezent şi pe pământ, şi în cer. Căci chiar dacă stă lângă Tatăl, El locuieşte prin Duhul Sfânt în inimile noas­tre, după cum găsim scris în Efeseni 3,17: «… aşa încât Cristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă». în concluzie: în timp ce tu umbli în trup pe pământ, duhul tău este deja în cer. Consecinţa acestei realităţi minunate o gă­sim în 1 Ioan 2,6: «Cine zice că rămâne în El trebuie să tră­iască şi el cum a trăit Isus».

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI DE CHARLES H. SPURGEON Dimineaţa şi Seara

21 IANUARIE

Dimineaţa

Şi atunci tot Israelul va fi mântuit. Romani 11:26

Când Moise a cântat la Marea Roşie, cântarea lui a fost prilejuită de bucuria că israelitii erau în siguranţă. Nici o picătură nu a căzut din zidul de apă până când aleşii lui Dumnezeu nu au păşit pe malul celălalt. Apoi apele s-au strâns din nou la locul lor, şi nu înainte. O parte a cântării spunea „prin îndurarea Ta, Tu ai călăuzit şi ai izbăvit pe poporul acesta” (Exod 15:13). In timpul din urmă, cei aleşi vor cânta „cântarea Mielului” şi „cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu” (Apocalipsa 15:3). Aceasta va fi lauda lui Isus: „n-am pierdut pe nici unul din aceia pe care Mi i-ai dat” (Ioan 18:9). In cer nu va fi nici un loc gol.

Căci însuşi Domnul va chema Pe toţi aleşii lângă tron, Să binecuvânteze slava Sa Şi îndurarea Lui faţă de om.

Toţi cei pe care Dumnezeu i-a ales, toţi cei pe care Christos i-a răscumpărat, toţi cei pe care Duhul Sfânt i-a chemat, toţi cei care cred în Isus — toţi vor trece în siguranţă marea. Încă nu am ajuns la ţărm. Unii au trecut deja, alţii trec acum. Avangarda oştirii a ajuns deja pe mal. Noi mărşăluim pe fundul mării. Astăzi, ne urmăm Conducătorul prin mijlocul mării. Să ne bucurăm. Ariegarda va ajunge curând pe malul unde se află avangarda; cel din urmă din cei aleşi va ajunge în curând dincolo, şi atunci, când toţi vom fi în siguranţă, se va auzi cântarea de laudă. Dar o, dacă unul va lipsi — dacă unul din cei aleşi va fi izgonit — în corul celor mântuiţi va exista un loc gol, şi harpa paradisului nu va mai cânta niciodată melodia lui.

Seara

Fiindu-i foarte sete a strigat către Domnul şi a zis: „Tu ai îngăduit, prin mâna robului Tău, această mare izbăvire; şi acum să mor de sete?”                       Judecători 15:18

Samson era gata să moară de sete. Primejdia aceasta era total diferită de cele prin care trecuse înainte. Cu siguranţă, să-ţi fie sete nu este o problemă atât de mare ca a scăpa de o mie de filisteni! Dar, când setea l-a biruit, Samson a simţit că pericolul prezent era mai mare decât pericolul din care fusese izbăvit în mod miraculos în trecut. Este un lucru obişnuit pentru poporul lui Dumnezeu care, după ce este izbăvit dintr-un pericol de moarte, se poticneşte într-o problemă minoră. Samson ucide o mie de filisteni şi îi aşează grămezi — apoi este gata să moară pentru o înghiţitură de apă! Iacov se luptă cu Dumnezeu la Peniel şi Îl biruieşte pe Cel Atotputernic, apoi şchiopătează din şold! E ciudat că puterea ne slăbeşte chiar în ziua în care am învins. E ca şi cum Domnul ar vrea să ne arate cât suntem de neputincioşi. Samson s-a lăudat foarte tare când a spus „am ucis o mie de bărbaţi” (Judecători 15:16). Gura lui lăudăroasă s-a uscat în curând de sete, şi a început să se roage. Dumnezeu are multe căi pentru a-şi umili poporul. Dragul meu copil al lui Dumnezeu, dacă te scufunzi după ce primeşti un mare har, să nu crezi că eşti singurul. Când a urcat pe tronul Israelului, David a spus „eu sunt încă slab, măcar că am primit ungerea împărătească” (2 Samuel 3:39). Trebuie să te aştepţi să fii slab în ziua în care ai câştigat cel mai mare triumf. Dacă Dumnezeu a câştigat mari biruinţe în numele tău în trecut, problemele tale prezente sunt asemănătoare cu setea lui Samson, iar Dumnezeu nu te va lăsa să cazi şi să fii învins de duşmani. Drumul plângerii este singurul drum spre ceruri, dar el este străjuit de izvoare cu apă vie. Voi, toţi cei încercaţi, bucuraţi-vă inimile cu făgăduinţa lui Samson şi fiţi siguri că Dumnezeu vă va izbăvi în curând.

 

IZVOARE IN DEŞERT

21 Ianuarie

 

Dar eu nu ţin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi slujba, pe care am primit-o de la Domnul Isus.

(Faptele Apostolilor 20:24)

Citim în 2 Samuel 5:17: „Filistenii au aflat că David fusese uns împărat peste Israel şi s-au suit toţi să-l caute“. În momentul în care primim ceva de la Domnul, ceva pentru care merită să luptăm, diavolul vine şi caută să ne distrugă.

Când vrăjmaşul ne înfruntă în pragul unei lucrări mari pentru Dumnezeu, trebuie să acceptăm aceasta ca o dovadă a mântuirii noastre şi să cerem dublă binecuvântare, victorie şi putere. Puterea se dezvoltă prin rezistenţă. Forţa şi mărimea pagubelor provocate de o bombă care explodează se pare că sunt cu atât mai mari cu cât este mai mare rezistenţa la momentul impactului. O uzină electrică produce electricitate suplimentară folosind frecarea turbinelor rotative. Şi într-o zi, vom înţelege şi noi că până şi Satan a fost folosit de Dumnezeu ca unul din instrumentele Lui de binecuvântare.    din Zile cereşti pe pământ

Un erou nu se hrăneşte cu dulciuri,

Zilnic el îşi mănâncă inima;

Camerele celor mari sunt închisorile,

Şi vânturile potrivnice sunt bune pentru corăbiile regale.

Ralph Waldo Emerson

 

Nenorocirea este uşa spre triumf. Valea duce la drumul deschis, şi amprenta necazului este pe orice realizare mare. Coroanele sunt turnate în creuzete, şi lanţurile caracterului care se află la picioarele lui Dumnezeu sunt forjate în flăcări pământeşti. Nimeni nu va câştiga marea victorie, dacă n-a călcat teascul lui vai. Cu brazde adânci de chin şi suferinţă pe fruntea Sa, „omul durerii“ (Isaia 53:3) a spus: „În lume veţi avea necazuri“ (Ioan 16:33). Dar imediat vine psalmul promisiunii: „Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea“.

Urmele paşilor sunt vizibile pretutindeni. Paşii care duc la tronuri sunt pătaţi de sânge, şi cicatricele sunt preţul plătit pentru sceptre. Ne vom câştiga cununile de la uriaşii pe care-i înfrângem. Nu este un secret faptul că necazurile au căzut întotdeauna pe oamenii mari.

 

Marca rangului în natură

Este capacitatea de a suferi;

Şi durerea cântăreţului

Produce cele mai dulci sunete.

 

Suferinţa a marcat întotdeauna trena adevăratului reformator. A fost adevărat în viaţa lui Pavel, Luther, Savonarola, Knox, Wesley şi restul armatei puternice a lui Dumnezeu. Ei au ajuns prin mari suferinţe la punctul culminant al puterii lor.

Orice carte importantă a fost scrisă cu sângele autorului.„Aceştia vin din necazul cel mare“ (Apocalipsa 7:14). În ciuda orbirii sale, nu Homer a fost incomparabilul poet al grecilor? Şi cine a scris visul fără vârstă al Călătoriei creştinului? A fost cumva vreun prinţ în haine regale aşezat într-o trăsură confortabilă? Nu! Splendoarea viziunii lui John Bunyan a înfrumuseţat pereţii întunecaţi şi murdari ai unei închisori engleze din Bedford, în timp ce el, un prinţ prizonier şi un geniu plin de glorie, a făcut o transcriere a scenei prin credinţă.

Măreţ este cel ce cucereşte uşor;

Totuşi cel care este grav rănit,

Fără suflare, plin de sânge şi sudoare,

Şi care cade leşinat, dar luptă mai departe

Este şi mai măreţ.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI Volumul III

21 Ianuarie

Iov 19.21-29; 20.1-29

Cuvintele înfocate ale lui Iov contrastează cu sentinţele reci ale celor trei tovarăşi ai săi. În durerea lui, aceştia nu-i pu­teau oferi niciun ajutor, dar descoperim în acelaşi timp că Iov avea un sprijin care nu-i putea fi clătinat: credinţa sa într-un Răscumpărător viu. Versetele 25-27 din cap. 19 ne învaţă că Iov, ca şi alţi patriarhi, primise o descoperire divină cu privire la înviere: „In carnea mea voi vedea pe Dumnezeu” (19.26; comp. cu Psalmul 17.15).

Spre deosebire de ei, noi, cei de astăzi, îl putem cunoaşte pe deplin dacă îl privim în lumina Noului Testament! Şi totuşi, mulţi copii ai lui Dumnezeu nu trec deloc de crucea unde con­templă un Mântuitor mort pentru păcatele lor. Ce adevăr de nepreţuit! îl cunoaştem noi în întregime? Cunoaştem noi faptul că Răscumpărătorul nostru este viu acum (Apocalipsa 1.18)? „Hristos este Cel care a murit şi, mai mult, a şi fost înviat, Cel care şi este la dreapta lui Dumnezeu, Cel care şi mijloceşte pentru noi!” (Romani 8.34).

În faţa remarcabilelor cuvinte ale credinţei pe care Duhul lui Dumnezeu i le dictase lui Iov, Ţofar răspunde din ce-i dic­tează propria pricepere (20.2,3). Reluând tema lui Elifaz şi a lui Bildad (15.20-25; 18.5-21), el zăboveşte îndelung asupra soartei care-i aşteaptă pe cei răi, atacându-1 astfel indirect şi fără milă pe sărmanul său prieten (vezi Proverbe 12.18).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

21 ianuarie

 

Text: Exod 32:1-24

NU SÎNT EU DE VINĂ!

Căci îmi cunosc bine fărădelegile şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea. Psalmul 51:3

Nu sînt eu de vină! Este cea mai predominantă atitudine, fie la descoperirea unui eşec guvernamental, fie a unui scandal. Este ceea ce spun copiii atunci cînd este găsit un lucru spart sau rupt în casă. Este reacţia celor prinşi în ghearele drogurilor sau ale alcoolului, sau a celor ce trăiesc în imoralitate. Vrem să evităm din instinct orice responsabilitate atunci cînd sîntem în încurcătură. Un exemplu clasic în acest sens este Aron din Vechiul Testament. A ascultat de oameni şi i-a condus în facerea unui viţel de aur cu scopul de a i se închina. Cînd a fost înfruntat de Moise, a dat vina pe israeliti. Apoi a încercat să lase impresia că tot ce a făcut a fost numai să arunce aurul în oala de topire si viţelul de aur a apărut de la sine. Cu alte cuvinte, el spunea: „Nu sînt eu de vină!”

Da, se poate ca uneori cei din jur şi împrejurările să fie factorii ce ne-au determinat să facem răul. Israeliţii au făcut presiuni asupra lui Aron, dar aceasta nu a fost nici o scuză. Ar fi putut spune nu. Si el era vinovat pentru păcatul comis. Cînd David a comis păcatul cu Batşeba, ar fi putut da jumătate din vină asupra ei. Dar după o perioadă de tăcere si de suferinţi interioare, şi în urma înfruntării pline de dragoste din partea profetului Natan, el a recunoscut cu umilinţă: „Am păcătuit împotriva Domnului” (2 Samuel 12:13). Numai acceptînd vinovăţia a putut primi asigurarea plină de bucurie a iertării.

Nu vom deveni nişte creştini maturi decît după ce vom accepta responsabilitatea păcatelor noastre. Sindromul: „Nu sînt de vină!” nu reflectă maturitatea creştină.  – H.V.L.

Pocăinţă înseamnă să las păcatul

Pe care l-am iubit altă dată

Şi s-arăt ce rană mi-a produs

Prin a nu-l mai face niciodată.       – Anonim.

Pocăinţa înseamnă că-ţi pare atît de rău pentru păcat încît eşti gata să-l părăseşti.

 

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU pentru astăzi

21 IANUARIE.

DUHUL SFÂNT (1)

„Vă las pacea, vă dau pacea Mea” (Ioan 14:27)

Viaţa este plină de surprize. Unele dintre ele sunt aşteptate cu drag, altele nu. Într-o vară faci o plimbare pe ţărmul mării iar în vara următoare nu mai poţi pentru că plaja este acoperită de petrol. Într-o lună valoarea acţiunilor tale se ridică şi investiţiile cresc, după care brusc, totul se năruie. Iar „minţile” despre care credeai că sunt la conducerea sistemului se întrunesc la o masă rotundă şi spun: „Nu am anticipat niciodată aşa ceva”. În acele rare perioade când crezi că lumea a intrat pe un făgaş normal, ai grijă! Pe colon se vede o celulă malignă sau o tornadă distruge un cartier, făcând casele una cu pământul. Aşadar, ce vom face noi? Când Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi că va pleca de la ei, au intrat în panică, aşa că El le-a spus: „Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu. Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte” (v. 26-27). Trebuie să recunoşti prezenţa Duhului Sfânt care locuieşte în tine şi să-ţi zideşti o relaţie cu El. El nu este „ceva”, „un lucru” sau o prezenţă eterică la care nu ai acces. El este „reprezentantul” lui Hristos. El doreşte să te înveţe ceea ce nu ştii şi să-ţi aducă aminte lucrurile pe care le uiţi cu atâta uşurinţă. Şi pe lângă toate acestea, El îţi va da „pacea”, indiferent ce-ţi rezervă viaţa.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Joi, 21 Ianuarie 2016

 

Și să le întipărești în fiii tăi și să vorbești despre ele când șezi în casa ta și când mergi pe drum și când te culci și când te scoli. Deuteronom 6.7

Familia

Să privim la fiecare parte a acestui verset, rând pe rând.

Să le întipărești în fiii tăi.“ Acest lucru necesită sârguință. Este important pentru noi, ca părinți, să transmitem familiei noastre, prin felul în care vorbim și în care ne purtăm în cămin, un respect și o încredere în Dumnezeu și în Cuvântul Său.

Să vorbești despre ele când șezi în casa ta și când mergi pe drum.“ Trebuie să avem conversații cu copiii noștri despre ceea ce Biblia învață și despre cum putem să aplicăm învățăturile ei în viața de zi cu zi. Tatăl nostru ceresc știe că trăim în timpuri foarte dificile și că vrăjmașul, Satan, caută să ne abată de la a-L urma pe Domnul în ascultare față de Cuvântul Său. Este important pentru părinți să facă orice efort pentru a menține o inimă deschisă în copiii lor. Copiii au nevoie de cineva în care să se încreadă, cu care să-și împărtășească bucuriile, speranțele, dezamăgirile și încercările. Ei trebuie să simtă că sunt doriți și apreciați, că ne pasă de ei și că ne îngrijim de ei.

Când te culci și când te scoli.“ Dumnezeu ia în considerare că avem nevoie de odihnă: „Veniți voi înșivă deoparte, într-un loc pustiu, și odihniți-vă puțin“ (Marcu 6.31). Aceste cuvinte au fost adresate de Domnul Isus ucenicilor atunci când mulțimile umblau încoace și încolo ca niște oi care nu au păstor. Domnul nu a spus: „Duceți-vă deoparte“, ci: „Veniți deoparte“. El nu dorea să-i lase singuri. Cât de minunat este acest lucru! Când vin necazuri în viață, în familie sau în adunare și nu vedem nicio ieșire, să mergem și să petrecem timp singuri împreună cu Domnul Isus!

J Redekop

 

Sămânţa Bună

Joi, 21 Ianuarie 2016

 

… Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii. 2 Corinteni 6.2

Cutremure

Astăzi trebuie să fii pregătit să-L întâlnești pe Dumnezeu! Nu a vorbit El destul de puternic sufletului tău? Trebuie să vorbească mai tare? Trezește-te acum – întoarce-te acum – primește-L acum pe Domnul Isus ca Mântuitorul tău! El nu va mai spune mult: „Veniți la Mine!“ (Matei 11.28). După glasul harului urmează glasul judecății. Refugiază-te astăzi la Domnul Isus Hristos, singurul Salvator și Mântuitor, care a spus: „Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară“ (Ioan 6.37)! El te va primi, te va salva, te va ocroti și te va prezenta fără pată înaintea tronului.

 

Azi Isus te cheamă iară;

Tu departe stai mereu;

Sufletu-ți de ce să piară?

Vino azi la Dumnezeu!

Nu-ntârzia, nu mai sta,

Azi Isus te va ierta!

Cu iubire azi te cheamă,

El nu vrea ca să te pierzi;

Ia strigarea Lui în seamă,

Mântuit vei fi de crezi!

 

 

 

 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: