Mana Zilnica

Mana Zilnica

15 Ianuarie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

DE OSWALD CHAMBERS

 

15 IANUARIE

 

Umbli tu in alb?

înmormântaţi cu El pentru ca… si noi să umblăm în înnoirea vieţii.Romani 6:4. Bucureşti 2001

Nimeni nu experimentează complet sfinţirea fără să treacă printr-o „înmormântare albă” – îngroparea vieţii vechi. Dacă nu a existat niciodată această criză a morţii, sfinţirea nu este decât un vis înşe­lător. Trebuie să aibă loc o „înmormântare albă”, o moarte care are numai o înviere – o înviere la viaţa lui Isus Cristos. Nimic nu poate afecta o astfel de viaţă; ea este una cu Dumnezeu, urmărind un singur scop: să fie o martoră pentru El.Ai ajuns într-adevăr la ultimele tale zile? Ai ajuns adesea la ele în simţurile tale, dar ai ajuns la ele în realitate! Nu te poţi duce cu bucurie la propria ta înmormântare, nu poţi fi bucuros că mori. A muri înseamnă a înceta să mai exişti. Eşti de acord cu Dumnezeu că trebuie să încetezi a mai fi genul de creştin care se luptă, care este plin de zel, aşa cum ai fost până acum? Noi ocolim tot timpul cimitirul şi refuzăm să murim. Nu e vorba de a ne strădui să mergem la moarte, ci de a muri – „botezaţi în moartea Lui”.Ai avut parte de „înmormântarea ta albă” sau încă le joci cu sufletul tău? Există un loc în viaţa ta marcat ca fiind ultima zi, un loc la care mintea ta se întoarce cu umilinţă şi cu o extraordinară recunoştinţă – „Da. atunci, la acea „înmormântare albă”, am făcut un legământ cu Dumnezeu”?„Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră.” Când înţelegi care este voia lui Dumnezeu, intri în sfinţire într-un mod cât se poate de natural. Eşti gata să treci acum prin acea „înmormântare albă”? Esti de acord cu El că aceasta este ultima ta zi pe pământ? Momentul legământului depinde de tine.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

 

IANUARIE 15

NEEMIA 4:9

„Ne-am rugat Dumnezeului nostru, şi am pus o strajă zi si noapte ca să ne apere împotriva atacurilor lor.”

Neemia, chemat să reconstruiască zidul dărâmat şi să lucreze în mijlocul ruinelor produse de necredincioşia poporului lui Dumnezeu, a întâmpinat tot felul de greutăţi şi împotriviri. Vrăşmaşii invidioşi, vicleni, şi plini de dispreţ exercitau o putere de subminare chiar în interiorul Urii. Experienţa lui Neemia este, în vremea noastră, aceeaşi cu a slujitorului şi a luptătorului pentru cauza Domnului, ba încă este şi mai grea „Căci noi nu avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva……duhurilor

răutăţii…” (Ef. 6:12).

„Ne-am rugat Dumnezeului nostru”. Cînd situaţia ne depăşeşte şi când lupta se înteţeşte, singurul lucru care trebuie să ne preocupe este să ne rugăm lui Dumnezeu. Rugăciunea este un scut, un zid protector în jurul copilului lui Dumezeu. Rugăciunea este o ofensivă declanşată în Numele Său împotriva vrăşmaşului şi a vicleniilor lui. Ea atinge un domeniu pe care „carnea şi sângele” nu-l pot atinge. Rugăciunea face apel la intervenţia lui Dumnezeu căci prin ea ne mărturisim lipsa noastră de putere. Rugăciunea în Numele Domnului Isus nu se lasă influenţată de ce izbeşte privirea nici de  ameninţările  oamenilor.   Rugăciunea   pune  în   mişcare   braţul   lui Dumnezeu a cărei putere El o foloseşte ca să intervină şi să schimbe lucrurile. Rugăciunea ne transmite puterea şi harul de care avem nevoie şi ne fereşte de orice pasivitate periculoasă. Să stabilim şi noi, ca Neemia, „o strajă zi şi noapte”.  Rugăciunea credinţei  face apel la Dumnezeu, dar vegherea credinciosului supraveghează mişcările şi vicleniile vrăşmaşului. Cîţi creştini s-au dat la fund (au sucombat) pentru că au tratat cu carnea şi sângele, adică prin mijloacele lor proprii, problema păcatului, a lumii cu influenţa ei ucigătoare, a oamenilor şi a tuturor împrejurărilor dificile, in loc să se îndrepte către Dumnezeu, recunoscându-şi neputinţa şi apelând la ajutorul şi îndurarea Lui. Dumnezeu îşi are felul Lui de a lucra, drumul Său şi chemarea Lui pentru viaţa noastră. Carnea şi sângele şi le au şi ele pe ale lor dar care. adeseori, sunt exact opusul voii lui Dumnezeu. Să nu încercăm să ne sustragem de pe calea îngustă căutând o cale mai uşoară, să nu părăsim tărâmul pe care ne-a aşezat Dumnezeu şi să  nu abandonăm lucrarea pe care ne-a încredinţat-o El, ci aşa cum a făcut Neemia, să stăruim în rugăciune facând „o strajă zi şi noapte”. „Rugaţi-vă neîncetat”. „Stăruiţi în rugăciune fiind plini de rivnă cu duhul”. „Vegheaţi şi rugaţi-vă; duhul este plin de râvnâ dar carnea este neputincioasă”.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

de  Fritz BERGER

 

15 Ianuarie

 “Preaiubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele firii pământeşti, care se războiesc cu sufletul.” 1 Petru 2:11

Ca un gheţ peste noapte care distruge plantele snsibile, tot aşa şi pofta trupească este ca o otravă pentru roada Duhului.Cât de rău ne pare , dacă primăvara plentele îmgheaţă, deşi paguba nu este mare. Dar câtă pagubă au produs deja:mândria, lăcomia, neîmpăcarea şi altele asemănătoare. Vai de cel care nu se pocăieşte şi nu se întoarce de pe drumul rătăcirii! În curând vine Domnul şi răsplata Lui este cu El, pentru a răsplăti fiecăruia după faptel sale. În curând vine Aceal care a lăsat să fie bătute piroane în mâinile şi picioarele Sale, Şi-a dat sângel şi viaţa Lui pentru tine, ca tu să poţi trăi pentru El. Ai trăit tu pentru El? I-ai mulţumit pentru sângele vărsat pentru tine? Ai mulţumit tu pentru toată dragostea şi bunătatea Lui, şi ai rămas în El? Dacă nu, grăbeşte-te s-o faci, căci dacă nu, vei fi tăiat şi aruncat ca o mlădiţă care nu aduce roadă, şi trebuie să suferi în foc, constatând cu amărăciune: Aceasta merit,  pentru că am nesocotit dragostea şi bunătatea Lui Dumnezeu, care m-au urmărit atâta timp. George Steinberger scrie:” Cea mai grea muncă este să mergi în pierzare.”Căci pentru aceasta o viaţa întreagă trebuie să te opui dragostei Lui Dumnezeu. Cred că nu este niciun copil al Lui Dumnezeu care să nu fi fost pătruns de dragostea Lui Dumnezeu îm Isus Hristos. Legătura dragostei se poate măsura cel mai bine îm momentul despărţirii. Aceasta iese în evidenţă şi la despărţirea Mântuitorului de ucenicii Săi.

 

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

15 Ianuarie

ÎMBOGĂŢIT PRIN CREDINŢĂ

Căci cel nenorocit nu va fi uitat pentru totdeauna…

Psalmul 9.18

Sărăcia este o grea moştenire; dar aceia care se încred în Domnul sunt bogaţi prin credinţă. Ei ştiu că nu sunt uitaţi de Dumnezeu; ci chiar dacă li se pare că uneori sunt neglijaţi cu privire la bunurile pământeşti, sunt încredinţaţi că va veni timpul când toate lucrurile vor fi restabilite. Lazăr nu va rămâne totdeauna cu câinii, la poarta bogatului; ci îşi va găsi răsplata în sânul lui Avraam.

Încă de acuma, Domnul se gândeşte la copiii Lui săraci, dar scumpi. ”Eu sunt sărac şi lipsit, dar Domnul se gândeşte la mine” zicea unul în strâmtorarea sa (Psalmul 40.17). Sfinţii în sărăcie au un privilegiu măreţ: acela de a-L vedea pe Domnul venindu-le în ajutor în toate nevoile vieţii lor vremelnice şi duhovniceşti. Ei se simt tot mai bine fiind cu Acela care n-avea unde să-şi odihnească capul. Ei aşteaptă cu bucurie venirea Sa, ştiind că vor fi părtaşii slavei Sale. Pentru ei, aceasta este o nădejde nepieritoare, pentru că e întemeiată pe însuşi Domnul Isus, care e viu în veac; şi deoarece El trăieşte, şi ei vor trăi. Credinciosul sărac cântă multe cântări care rămân neînţelese pentru bogatul acestei lumi. Iată de ce, dacă partea noastră este modestă aici, este bine să ne gândim la prânzul regesc ce ne aşteaptă acolo sus.

DOMNUL ESTE APROAPE!

 

15 IANUARIE

Şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.1 Tesaloniceni 4.17-18

Ce limpede ne învaţă Cuvântul lui Dumnezeu despre lucrurile veşnice. Ne spune că toţi cei care cred în Isus Hristos vor fi pe veci cu El. Nu avem cuvinte pentru a arăta ce har bogat şi binecuvântări sunt în acest adevăr. În inima tesalonicenilor lucrau aceste trei lucruri: credinţa, nădejdea şi dragostea. Toate gândurile şi acţiunile lor erau îndreptate spre cer, acolo unde Hristos stă la dreapta Tatălui. Ei şi-au întors spatele lumii întregi şi s-au îndreptat de la idolii lor spre Domnul Isus, săvârşind faptele credinţei. Ei trăiau în aşteptarea Domnului şi zi de zi îi preocupa acest gând. De aceea, prin dragostea care era în inimile lor, au fost îmbărbătaţi adesea. Deoarece tesalonicenii trăiau în această nădejde, ei se deosebeau de ceilalţi oameni necredincioşi care priveau la cele pământeşti; partea acestora va fi mânia lui Dumnezeu, mânie de care vor fi izbăviţi însă copiii lui Dumnezeu la venirea Domnului Isus. Dar până în clipa aceea, când Domnul Isus va veni pentru ai Săi, ca într-o clipă să ne schimbe şi să fim înălţaţi la casa Tatălui, noi suntem în mâinile dumnezeieşti a căror făgăduinţă este „DA şi AMIN”. Tot ce ne iese în cale, chiar şi încercările din viaţa noastră, vine din mâna Lui. El ne dă şi nădejdea în revenirea Domnului Isus Hristos. Unde îi va duce pe ai Săi? În casa Tatălui. El este Soarele veşnic al cerului.El este, bucuria şi fericirea Tatălui; şi noi putem spune cu inima plină de bucurie: „Tu eşti al meu în veci”,El este CENTRUL cerului; în faţa Lui vom îngenunchia pentru a-L adora şi a-L proslăvi (Apoc. 5.14).De aceea cu ajutorul lui Dumnezeu NU vom şterge niciodată Numele cel fără seamăn al lui Isus de pe drapelul în jurul căruia ne-a adunat Duhul Sfânt, pentru a pune în locul Lui numele unui om muritor. Să pui un om în fruntea unei adunări, înseamnă curată necredinţă şi o insultă adusă prezenţei lui Dumnezeu.

 

OSWALD CHAMBERS

Bătând la uşa lui Dumnezeu

IANUARIE 15

Doamne, fă să răsară peste mine lumina Feţei Tale şi oferă-mi pace, pacea Ta adâncă precum marea şi înaltă ca piscurile neescaladate ale cerului. Atinge-mă acum, până când lumina şi viaţa şi libertatea vor curge prin mine.

 

MEDITAŢII ZILNICE

DE WIM MALGO

15 IANUARIE

«Moise a răspuns fiilor lui Gad şi fiilor lui Ruben: „Fraţii voştri să meargă oare la război şi voi să rămâneţi aici?»         Numeri 31,6

Ca şi membri ai Bisericii lui Isus, noi suntem în părtăşie unii cu alţii, răscumpăraţi prin acelaşi sânge scump. Dar re­laţiile de sânge aduc cu ele şi responsabilităţi. Prin luptele şi suferinţele sfinţilor din timpurile de odinioară am avut par­te de multe binecuvântări, pentru că ei au păşit pe drumul credinţei înaintea noastră, pentru că au avut adevăratul spi­rit al vieţii cu Domnul şi pentru că nu s-au mulţumit cu nivelul spiritual pe care îl atinseseră. Prin credinţa lor noi suntem şi mai puternic impulsionaţi să Il urmăm pe Dom­nul cu o şi mai mare determinare. În Evrei 11,40 se spune că ei nu ajung la desăvârşire fară noi. Domnul îi spune pro­fetului Ieremia: «Blestemat să fie cel ce face cu nebăgare de seamă lucrarea Domnului» (Ier. 48,10). Ştiu că frica de în­cercări este o mare ispită pentru unii credincioşi, care, în mândria lor stau liniştiţi ca simpli spectatori în arena rega­tului lui Dumnezeu, în loc să participe activ la bătălie. Dar şi ţie ţi-a fost scris să lupţi! Cum doreşti să primeşti cunu­na dacă fugi de cruce? Dacă şi cei mai buni vor fi curăţaţi prin foc, atunci cu greu noi vom putea scăpa de încercare. Sculaţi-vă, căci vremea este aproape! Domnul vieţii trebu­ie să ne găsească veghind în rugăciune.

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

DE CHARLES H. SPURGEON
Dimineaţa şi Seara

15 IANUARIE

Dimineaţa

Lucrează după cuvântul Tău. 2 Samuel 7:25

Făgăduinţele lui Dumnezeu nu vor fi niciodată aruncate ca o hârtie veche. El a intenţionat ca ele să fie folosite. Aurul lui Dumnezeu nu este asemeni banilor unui zgârcit, ci este pregătit pentru negoţ. Nimic nu Îi place mai mult lui Dumnezeu decât să-şi vadă promisiunile în funcţiune. Îi place să-şi vadă copiii amintindu-I-le, şi să-i audă spunând „Doamne, lucrează după Cuvântul Tău”. Îl slăvim pe Dumnezeu când Îi cerem să-Şi împlinească promisiunile. Crezi că Dumnezeu sărăceşte dăruindu-ţi bogăţiile pe care ţi le-a promis? Ţi se pare că va fi mai puţin sfânt dăruindu-ţi sfinţenie? Iţi imaginezi că El va fi mai puţin curat spălându-ţi păcatele? „Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna” (Isaia 1:18). Credinţa se prinde de făgăduinţa iertării; ea nu întârzie, spunând „Este o făgăduinţă preţioasă, dar mă întreb dacă este adevărată?” Nu, ea merge drept la tronul harului şi imploră: „Doamne, aceasta este făgăduinţa. Fă aşa cum ai făgăduit”. Domnul nostru răspunde „Facă-ţi-se cum voiesti” (Matei 15:28). Când un creştin se prinde de o făgăduinţă şi nu o aduce în faţa lui Dumnezeu, Îl dezonorează; dar când se grăbeşte la tronul harului şi strigă „Doamne, nu am nimic care să mă îndreptăţească, decât ceea ce ai spus Tu”, atunci dorinţa lui va fi îndeplinită. Bancherului nostru ceresc îi face plăcere să-şi onoreze poliţele. Nu lăsaţi niciodată făgăduinţele să ruginească. Scoateţi cuvântul făgăduinţei din teacă, şi folosiţi-l cu sfântă violenţă. Nu vă închipuiţi că Dumnezeu va fi tulburat de stăruinţa voastră când Îi veţi aminti ceea ce a făgăduit. Lui îi place să audă strigătele sufletelor în nevoie. Este desfătarea Sa să acorde favoruri. El este mai pregătit să asculte decât eşti tu să ceri. Soarele nu oboseşte luminând, nici izvorul curgând. Îndeplinirea promisiunilor este o parte a caracterului lui Dumnezeu; de aceea, înfaţişaţi-vă imediat în faţa tronului Său spunând „Lucrează după cuvântul Tău”.

Seara

Dar eu alerg la rugăciune. Psalmi 109:4

Gurile mincinoase erau gata să sfâşie reputaţia lui David, dar el nu s-a apărat; a prezentat cazul în faţa unei curţi mai înalte şi a pledat în faţa Marelui Rege. Rugăciunea este cea mai sigură metodă de a răspunde cuvintelor de ură. Psalmistul nu s-a rugat cu răceală; el s-a dăruit cu totul rugăciunii — şi-a sfâşiat sufletul şi inima — încordându-şi fiecare nerv şi muşchi, aşa cum a făcut Iacov în lupta cu îngerul. In felul acesta, şi numai în felul acesta, putem ajunge la tronul harului. Aşa cum o umbră nu are putere fiindcă este lipsită de substanţă, rugăciunea unui om care nu îşi descoperă sufletul în agonie şi dorinţă este zadarnică, fiindcă este lipsită de ceea ce îi oferă forţă. „Rugăciunea fierbinte”, spunea un bătrân om al bisericii, „este ca un tun aşezat în faţa porţilor cerului, obligându-le să se deschidă”. Greşeala cea mai des întâlnită este graba cu care ne lăsăm distraşi. Gândurile noastre hoinăresc încoace şi încolo, şi facem puţine progrese. Ca şi mercurul, mintea noastră nu se poate ţine la un loc, ci se împrăştie în toate părţile. Ce rău mare este acesta! Ne înjoseşte şi, ceea ce este mai grav, îl dezonorează pe Dumnezeul nostru. Ce am crede despre un solicitant dacă, în timp ce se află într-o audienţă la prinţ, se joacă cu penele de la pălărie sau încearcă să prindă o muscă? Continuitatea şi perseverenţa sunt prezente amândouă în expresia textului nostru. David nu strigă o dată şi apoi se cufundă în tăcere; implorarea lui sfântă continuă până când primeşte binecuvântarea. Rugăciunea nu trebuie să fie un accident, ci o obişnuinţă, o lucrare zilnică, o vocaţie. Aşa cum artiştii se dedică modelelor şi poeţii vocaţiei, noi trebuie să ne consacram rugăciunii. Trebuie să ne scufundăm în rugăciune ca în elementul nostru, şi astfel să ne rugăm „neîncetat”(2 Tesaloniceni 5:17). Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, ca să putem fi din ce în ce mai stăruitori în cerere.

IZVOARE IN DEŞERT

15 Ianuarie

 

Domnul i S-a arătat chiar în noaptea aceea, şi i-a zis:
„Eu sunt Dumnezeul tatălui tău Avraam; nu te teme,
căci Eu sunt cu tine; te voi binecuvânta şiţi voi înmulţi sămânţa, din pricina robului Meu Avraam“. (Geneza 26:24)

Era în aceeaşi noapte când Isaac s-a suit la Beer-Şeba. Crezi că această revelaţie de la Dumnezeu a fost accidentală? Crezi că momentul în care a avut loc a fost la întâmplare? Crezi că s-ar fi putut întâmpla în oricare altă noapte ca aceea? Dacă da, atunci te înşeli amarnic. De ce a venit la Isaac în noaptea când a ajuns la Beer-Şeba? Pentru că era noaptea în care în sfârşit s-a odihnit. În ţara lui străveche fusese hărţuit. Au fost o mulţime de certuri meschine pentru nişte fântâni nesemnificative care erau ale lui. Nimic nu este mai rău ca aceste mici necazuri, mai ales când sunt multe. Din cauza acestor mici necazuri, chiar şi după ce s-au terminat, locurile păstrau o amintire neplăcută pentru Isaac. De aceea a fost nevoit să plece şi să caute o schimbare de decor. Şi-a întins cortul departe de locul disputelor lui anterioare. În noaptea aceea a venit revelaţia. Dumnezeu i-a vorbit când nu mai avea nici o furtună interioară. El nu-i putea vorbi lui Isaac când mintea lui era preocupată. Glasul lui Dumnezeu are nevoie de liniştea sufletului tău. Numai în liniştea duhului său, a putut Isaac să audă veşmântul lui Dumnezeu trecând uşor pe lângă el. Noaptea lui liniştită a devenit noaptea lui strălucită.

Suflete al meu, ai cântărit tu aceste cuvinte: „Opriţi-vă, şi să ştiţi…“ (Psalmul 46:10)? În momentele de întristare, nu poţi să auzi răspunsul la rugăciunile tale. De câte ori nu ţi s-a părut că răspunsul a venit mult mai târziu! Inima n-a auzit nici o replică în timpul plânsului ei, a tunetului ei, a cutremurului ei şi a focului ei. Dar odată ce plânsul a încetat, odată ce s-a făcut linişte, odată ce mâna ta nu mai zdruncină poarta de fier, şi odată ce preocuparea pentru alte vieţi învinge tragedia propriei tale vieţi, mult aşteptata replică apare. Trebuie să te odihneşti, o, suflete, ca să primeşti dorinţa inimii tale. Potoleşte-ţi bătăile inimii pentru interesele tale. Pune furtuna problemelor tale personale pe altarul încercărilor zilnice al lui Dumnezeu, şi-n aceeaşi noapte, Domnul ţi Se va revela. Curcubeul Lui se va întinde peste furtuna potolită, şi în liniştea ta vei auzi muzica eternă.  

                                                                     George Matheson

Urmează-ţi singură calea,

Inimă liniştită şi neînfricată.

Vei cunoaşte lucruri ciudate, tainice,

Pe care nici un glas nu ţi le-a spus.

 

În timp ce mulţimea micilor descurcăreţi

Aleargă după lucruri deşarte şi de nimic,

Tu vei vedea răsărind o lume măreaţă

În care se aude o muzică dulce şi sfântă.

 

Lasă altora drumul prăfuit,

Păstrează-ţi sufletul fără pată şi plin de lumină,

Ca suprafaţa strălucitoare a oceanului

Când soarele îşi ia zborul.

din Germanul de V. Schoffel

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

 

Volumul III

15 Ianuarie

Iov 14.1-22

Multe persoane îşi fac despre Dumnezeu aceeaşi imagine ca şi Iov, că «El este un Atotputernic care acţionează în mod liber, fără să ţină cont de cineva, ale Cărui căi sunt de neîn­ţeles», iar despre om, că «se află în întregime la mila aces­tui Dumnezeu, precum o frunză gonită de vânt (13.25)» şi că omul nu ar avea altceva mai bun de făcut decât «să caute să se adăpostească de loviturile Sale cât mai bine posibil». Acest «fatalism» se întâlneşte în cele mai multe dintre religi­ile orientale. Este adevărat că Dumnezeu este atotputernic şi că acţionează după voinţa Sa suverană şi tot atât de adevărat este şi că omul este slab şi dependent, că „răsare ca o floa­re şi este tăiat” (v. 2; 1 Petru 1.24), dar nu este adevărat că Dumnezeu îşi bate joc de om, dominându-1 pentru propria Sa plăcere (v. 20). Dimpotrivă, El poartă de grijă creaturii Sale şi nu zdrobeşte „trestia frântă” (Isaia 42.3; Matei 12.20).

„Cine ar putea să scoată [un om] curat dintr-unul necu­rat?”, întreabă Iov în v. 4, pentru ca, imediat, în v. 17, să adau­ge: „Fărădelegea mea este pecetluită într-un sac”. Este strigă­tul unui om care nu are conştienta plinătăţii harului – şi aşa se întâmplă întotdeauna cu cei preocupaţi de propria îndreptăţire (sau justificare).

Îl cunoaştem noi, fiecare în parte, pe Acela care curăţă per­fect pe păcătosul întinat şi care a azvârlit în adâncurile mării „sacul” apăsător cu toate păcatele din el? (Mica 7.19).

 

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

15 ianuarie

Text: Isaia 54:1 -10        

„URMEAZĂ MAI MULT”

Mă voi îndura de tine cu o dragoste veşnică, zice Domnul,
Răscumpărătorul tău.
Isaia 54:8

Rowland Hill a primit o sumă foarte mare de bani pentru a-i da unui pastor foarte sărac. Gîndindu-se că suma era prea mare pentru a fi trimisă toată odată, Hill a trimis numai o mică parte cu o notiţă: „Urmează mai mult!”. După cîteva zile omul a primit un alt plic cu aceeaşi sumă de bani şi cu acelaşi mesaj: „Urmează mai mult!” La intervale regulate, a sosit al treilea, apoi al patrulea plic şi aşa mai departe. De fapt, plicurile au continuat să sosească cu aceeaşi notă, pînă întreaga sumă a fost primită.C.H. Spurgeon a folosit această povestire pentru a ilustra că lucrurile minunate pe care le primim de la Dumnezeu, vin întotdeauna cu acelaşi anunţ că urmează ceva mai mult decît am primit. El a spus:Cînd Dumnezeu ne-a iertat păcatele, există mai multă iertare care urmează.El ne-a justificat în neprihănirea lui Cristos, dar urmează mai mult.El ne-a adoptat în Familia Sa, dar urmează mai mult.El ne pregăteşte pentru cer, dar urmează mai mult.El ne dă har, dar urmează mai mult.El ne ajută la bătrîneţe, dar încă mai este mult ceea ce urmează.Spurgeon a concluzionat: „Chiar cînd vom ajunge în lumea viitoare, există încă multe cele ce urmează”.Da, binecuvîntările lui Dumnezeu nu au sfîrşit. În eternitate nevom bucura de beneficiile bunătăţii Sale nemărginite. Va fi întotdeauna „ceva mai mult care urmează”.                                 R.W.D.

De te-apasă grijuri multe şi crucea
Si ti-e teamă că nu li-i putea purta;

Ia în seamă binecuvîntările,

Si-atunci ţi s-or însenina zilele.     Anonim

Dragostea omului e limitată;
dragostea Domnului nelimitată.

 

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU pentru astăzi

15 IANUARIE.

VOIA LUI DUMNEZEU PENTRU TINE (4)

„Legea nu se întemeiază pe credinţă” (Galateni 3:12)

Pentru a împlini voia lui Dumnezeu pentru viaţa ta şi pentru a deveni ceea ce doreşte El, trebuie să te confrunţi cu „persoana” de care îţi e frică şi pe care Dumnezeu o doreşte. Majoritatea oamenilor identifică maturitatea spirituală cu strădania de a respecta poruncile Bibliei. Câtă vreme crezi că scopul lui Dumnezeu este de a produce ascultători ai legii, creşterea spirituală îţi va părea mai degrabă o obligaţie decât o dorinţă a inimii. Pavel scrie: „Legea nu se întemeiază pe credinţă; ci ea zice: „Cine va face aceste lucruri, va trăi prin ele”. Aderarea rigidă la legi şi porunci stinge dorinţa, controlează emoţiile şi produce o persoană făţarnică. Biblia spune: „slova omoară, dar Duhul dă viaţa” (2 Corinteni 3:6). E o mare diferenţă între respectarea legilor şi a-L urma pe Hristos, întrucât nu-L poţi urma pe Isus fără a cultiva o inimă bună. Domnul Isus a spus: „Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10:10). Până nu înţelegi că creşterea spirituală înseamnă să te îndrepţi spre cea mai bună versiune creată de Dumnezeu a propriei tale persoane, întrebarea: „cum stai cu viaţa spirituală?” te va intimida. Un sentiment sâcâitor al vinovăţiei şi al înşelătoriei te va îndemna să spui: „Nu prea bine. Nu cât de bine ar trebui”. Oamenii sunt capabili să utilizeze comportamentele exterioare pentru a-şi măsura sănătatea spirituală. De exemplu, ei se măsoară prin cât de devreme se trezesc pentru a citi şi a se ruga, prin cât este de lung timpul lor cu Dumnezeu sau cât de des merg la biserică. Nu la asta se referă formarea spirituală. Se referă la relaţia ta cu Hristos, nu la respectarea legii!

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Vineri, 15 Ianuarie 2016

Și Îngerul Domnului i S-a arătat și i-a zis: „Domnul este cu tine, războinic viteaz!“. Și Ghedeon I-a zis: „Ah, Domnul meu! Dacă este Domnul cu noi, pentru ce au venit toate acestea asupra noastră? Și unde sunt toate minunile Sale, pe care ni le-au istorisit părinții noștri, zicând: «Nu ne-a scos Domnul din Egipt?». Și acum, Domnul ne-a lepădat și ne-a dat în mâna lui Madian“. Și Domnul a privit spre el și i-a zis: „Mergi cu această putere a ta și vei salva pe Israel din mâna lui Madian. Nu te-am trimis Eu?“.
Judecători 6.12-14

Judecătorii lui Israel – Ghedeon – Cu tine / Cu noi

Dumnezeu Își alege uneltele cu grijă și folosește propriile standarde pentru aceasta. Un criteriu folosit de El este acesta: slujitorul se vede doar pe el însuși, sau vede și întregul popor al lui Dumnezeu, în mijlocul căruia este așezat? Ghedeon este un exemplu remarcabil în această privință.

Lui Ghedeon i se spune: „Domnul este cu tine, războinic viteaz!“. Imediat, el răspunde: „Dacă este Domnul cu noi, pentru ce au venit toate acestea asupra noastră?“. Singur, înaintea teascului, departe de poporul său, inima lui Ghedeon era preocupată cu acest popor, nu cu sine însuși. El auzise fără îndoială mustrarea venită prin profetul Domnului și se gândise cu seriozitate la ea. Cum putea fi Domnul cu el, fără să fie și cu poporul Său? De ce nu mai făcea Domnul minuni, așa cum făcuse atunci când îl scosese pe Israel din Egipt? De ce oare? Cu siguranță, Domnul trebuie să-Și fi părăsit poporul!

Domnul apreciază o persoană care gândește astfel. Credincioșii, și astăzi, sunt mai mult decât simpli indivizi. Ca și creștini, noi suntem mădulare ale Trupului lui Hristos, suntem mireasa lui Hristos, suntem casa lui Dumnezeu. Orice credincios astăzi trebuie să înțeleagă că este o mică parte a Adunării Dumnezeului viu și că este afectat de ruina care a intervenit în această Adunare, din cauza necredincioșiei omului.

Din pricina slăbiciunii lui Ghedeon, Îngerul Domnului i-a spus: „Mergi cu această putere a ta și vei salva pe Israel din mâna lui Madian. Nu te-am trimis Eu?“. Domnul să ne dea harul să fim precum Ghedeon, gata pentru a fi folosiți de El!

E P Vedder, Jr

 

Sămânţa Bună

Vineri, 15 Ianuarie 2016

Fiule, păzește sfaturile tatălui tău și nu lepăda învățătura mamei tale: leagă-le necurmat la inimă, atârnă-le de gât. Ele te vor însoți în mersul tău, te vor păzi în pat și îți vor vorbi la deșteptare!
Proverbe 6.20-22

Îndemn

Tinerilor, care părăsesc casa părinților lor temători de Dumnezeu, nu poți să le dai un sfat mai bun ca aceste versete din Biblie. Ei au nevoie de convingeri proprii stabile, pentru a nu fi luați de valul duhului acestui timp.

Solomon recomandă aici: însușește-ți învățăturile părinților tăi, care se bazează pe Cuvântul lui Dumnezeu, fă-le convingerea ta interioară. Cei din jur vor să ne convingă cu exact contrariul: dezvoltă-ți personalitatea, eliberează-te de „tradițiile învechite“ ale părinților tăi. Dar modul normal de a învăța pentru cei tineri este de a urma exemplul și învățăturile acelora care au fost ascultători înaintea lor de Cuvântul lui Dumnezeu și au avut experiențe ale credinței.

„A lega învățăturile la inimă și a le atârna la gât“ înseamnă să trăiești într-o așa de strânsă legătură cu Cuvântul lui Dumnezeu și în părtășie cu Domnul, încât adevărul divin să-ți conducă și să-ți formeze caracterul și voința. Doar așa poate tânărul să fie folositor altora.

Pentru fericirea personală a tinerilor este foarte important să ducă o viață cu o conștiință bună după indicațiile Cuvântului lui Dumnezeu, așa cum au învățat de la părinții lor temători de Dumnezeu.

 

 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: