Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “noutati”

14 mai 2024

14 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar au fost și falși profeți în popor, după cum și între voi vor fi falși învățători, care vor strecura erezii distrugătoare, tăgăduindu-L și pe Stăpânul care i-a cumpărat, aducând asupra lor o grabnică pieire; și mulți vor urma căile lor desfrânate, prin care calea adevărului va fi hulită. Și, prin lăcomie, cu cuvinte bine întocmite, vor căuta câștig de la voi; pentru ei, judecata din vechime nu întârzie și pieirea lor nu dormitează.

2 Petru 2.1-3

În a doua sa epistolă, Petru ne prezintă guvernarea lumii creștine, în opoziție cu guvernarea casei lui Dumnezeu, care a fost prezentată în prima epistolă. În contrast cu „oamenii sfinți ai lui Dumnezeu“ despre care a vorbit în capitolul precedent, apostolul anunță că printre creștini vor exista falși învățători, așa cum odinioară au existat falși profeți în mijlocul poporului evreu. Pentru a da un exemplu în acest sens, este suficient să menționăm relatarea din 1 Împărați 22. Nu îl amintim pe Balaam, care pe de o parte nu era din poporul evreu, iar pe de altă parte nu este numit fals profet, ci profet.

În dreptul acelor falși profeți din vechime, apostolul îi pune acum pe falșii învățători de la începuturile creștinismului, care se prezentau în mijlocul credincioșilor și introduceau pe furiș „erezii distrugătoare“. Aceste erezii distrugătoare abundă astăzi în creștinătatea mărturisitoare, așa cum odinioară ele făceau ravagii printre creștinii ieșiți din iudaism. Ele se caracterizau prin faptul că atacau Însăși Persoana Mântuitorului. Falșii învățători Îl tăgăduiau pe Hristos, Stăpânul care îi cumpărase (nu răscumpărase) și Își întinsese puterea asupra lor pentru a-i lua în stăpânire, ca făcând parte din poporul Lui. Acești oameni erau sortiți unei „grabnice pieiri“.

Nu mă îndoiesc că, după plecarea apostolilor, așa s-au petrecut lucrurile în mijlocul acestor iudei care mărturiseau creștinismul. Printre ei se aflau învățători care purtau numele de creștini și care tăgăduiau că Hristos este Fiul lui Dumnezeu; a scăzut oare numărul lor în zilele noastre? Esențial este faptul că judecata acestor oameni care pervertesc adevărul nu se va lăsa așteptată.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului nostru, noi și părinții noștri, din tinerețea noastră și până în ziua de azi, și n-am ascultat de glasul Domnului Dumnezeului nostru.

Ieremia 3.25

Medicul credincios și reporterul

Un medic credincios care Îi slujise Domnului ani de zile în Africa, îngrijind nu numai de trupurile bolnave ale oamenilor, ci și de mântuirea sufletelor lor, a fost intervievat de un reporter.

Când medicul a povestit una dintre experiențele sale în lucrarea sa pentru Domnul, reporterul necredincios l-a întrebat: „De ce oameni ca dumneavoastră trebuie să vorbească mereu și atât de mult despre păcat?“. — Medicul credincios a răspuns: „Profesia mea este să lupt împotriva bolilor. Acestea pot avea diverse cauze și pot afecta atât corpul omului, cât și sufletul acestuia. Uitați-vă la toată mizeria, durerea, suferința, bolile, deformările și moartea oamenilor! Nu trebuie să uitați că nu doar trupul suferă, ci și sufletul se poate îmbolnăvi. Cauza acestei îmbolnăviri este păcatul“.

„Nu credeți că toată discuția despre păcat este puțin exagerată?“ — „Oricui îi pasă de ceea ce are Dumnezeu de spus în această privință nu i se pare exagerată această discuție. Dar oamenii nu vor să audă concluzia lui Dumnezeu că toți oamenii sunt păcătoși. Suntem cu toții în aceeași barcă și nu ne putem ajuta. Numai Dumnezeu ne poate ajuta. Prin Isus Hristos, El ne întinde mâna pentru a ne salva. Numai în El, omul poate să găsească mântuirea de sub puterea păcatului și de sub efectul mortal al acestuia.“ — „Ce interesant, domnule doctor!“ Apoi crainicul a întors un buton și a spus: „Și acum puțină muzică, pentru a schimba tonul sobru“.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 9.15-27 · Psalmul 91.9-16

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 28:1-14

Aaron este un simbol al lui Hristos în caracterul Său de Mare Preot. El era purtătorul de cuvânt pentru poporul Domnului, aşa cum este acum Hristos, înaintea lui Dumnezeu, reprezentantul celor care-I aparţin. Îmbrăcămintea Lui prezintă simbolic tot ceea ce este legat de slujba pe care o înfăptuieşte Isus în cer în favoarea poporului Său răscumpărat. Fie ca Duhul Sfânt să ne dea înţelepciune (v.3) pentru a examina aspectele diferite ale acestei slujbe. Ele ilustrează, în fapt, atât caracteristicile glorioase ale Marelui nostru Preot, cât şi adevărurile cu care venim în contact direct.

Efodul, un fel de tunică fără mâneci, era elementul principal şi caracteristic. Ca şi perdeaua, era ţesut şi brodat cu fire de diferite culori, a căror semnificaţie deja am aflat-o. Spre deosebire de perdea, avea şi fire de aur, o adăugare importantă. Efodul era completat de doi „umerari“, cu rol de legătură între partea din faţă şi cea din spate, pe care erau montate pietre de onix, în care erau săpate într-un fel de neşters, pentru aducereaminte, numele celor douăsprezece seminţii ale lui Israel. Frumoasă imagine, nu-i aşa, a modului în care Isus îi susţine şi îi poartă pe răscumpăraţii Săi! Ei sunt cunoscuţi pe nume şi sunt neîncetat în gândurile Lui (compară cu Luca 15.5). Şi, mai mult chiar, ei fac parte din gloria şi podoaba Lui (v. 2).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ROAGĂ-TE PENTRU ÎNȚELEPCIUNE (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Iată începutul înţelepciunii: dobândeşte înţelepciunea…” (Proverbele 4:7)

De ce oare Biblia vorbește atât de mult despre înțelepciunea lui Solomon? Deoarece nu este vorba despre o înțelepciune omenească supranaturală; ci despre o înțelepciune supranaturală coborâtă la priceperea omenească. Dacă îți închipui că sunt lucruri care țin de domeniul trecutului și că subiectul nu este pentru tine, ascultă cuvintele lui Solomon, cel mai înțelept om din lume: „N-o părăsi, şi ea te va păzi; iubeşte-o, şi te va ocroti! Iată începutul înţelepciunii: dobândeşte înţelepciunea şi, cu tot ce ai, dobândeşte priceperea. Înalţ-o şi ea te va înălţa; ea va fi slava ta dacă o vei îmbrăţişa.” (Proverbele 4:6-8).

Haddon Robinson, profesor universitar, dar și scriitor prolific și unul dintre cei mai eficienți predicatori din lume, a scris: „Începând cu anul 1955, cunoștințele s-au dublat tot la cinci ani. În zilele noastre, absolvenții de liceu au fost expuși la mai multă informație despre lume decât Platon, Aristotel, Spinoza sau Benjamin Franklin. De fapt, astăzi, nici Moise și nici apostolul Pavel nu ar putea lua examenul de admitere la facultate. Și totuși, cu toate standardele noastre înalte, și cu toate cunoștințele noastre, societatea de astăzi este populată cu o recoltă bogată de eșecuri magnifice, cu persoane educate să-și câștige existența, dar care n-au habar de nimic în ce privește gestionarea vieții însăși.

Absolvenți ai unor universități de renume sunt experți în informații despre o felie îngustă a vieții, dar sunt la nivel de clasa întâi când vine vorba despre o viață reușită de familie și despre prieteni. Să fim sinceri: cunoașterea nu este suficientă pentru a face față problemelor vieții. Avem nevoie de înțelepciune și de abilitate pentru a face față provocărilor vieții!”

Spurgeon a spus: „Nu există nebun mai mare decât acela care știe că e nebun; dar ca să știi să folosești cunoștințele, îți trebuie înțelepciune.” Concluzie: Dacă ești expus la multă informație, cu atât mai mult trebuie să te rogi pentru înțelepciune!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
11 mai 2024

11 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeu v-a ales de la început pentru mântuire în sfințirea Duhului și în credința adevărului, la care v-a chemat prin evanghelia noastră, ca să dobândiți gloria Domnului nostru Isus Hristos.

2 Tesaloniceni 2.13,14

Chemarea lui Dumnezeu (9) – Chemați la glorie prin evanghelie

Pavel aducea mulțumiri pentru sfinții din Tesalonic, care erau „frați preaiubiți de Dumnezeu“. Poate nu ne simțim întotdeauna iubiți, însă suntem iubiți de Dumnezeu mai mult decât putem vreodată pricepe.

Ni se spune că Dumnezeu i-a ales pe acești credincioși (și pe noi, de asemenea) de la început pentru mântuire, prin sfințirea Duhului și prin credința adevărului. Sfințirea este lucrarea Duhului Sfânt, care ne pune deoparte pentru Dumnezeu. Deși există și o sfințire progresivă, prin care cei credincioși devin din ce în ce mai puși deoparte pentru Dumnezeu, crescând prin sfințenia practică în asemănarea cu Hristos, este totuși important să vedem că, de cele mai multe ori, în Cuvântul lui Dumnezeu sfințirea este folosită pentru a semnifica punerea deoparte pentru Dumnezeu, o dată pentru totdeauna.

De asemenea, mântuirea noastră este prin credința adevărului. Aceasta este partea noastră. Suntem eliberați de inimile noastre înșelătoare și de diavolul, care este un mincinos de la început (Ioan 8.44).

Apoi, Dumnezeu i-a chemat pe tesaloniceni (și pe noi) prin evanghelie: „V-a chemat prin evanghelia noastră“. Dumnezeul nostru folosește evanghelia pentru a-i chema pe oameni la El. Să ne rugăm pentru prilejurile în care evanghelia este predicată!

Care este scopul chemării lui Dumnezeu? Suntem chemați să dobândim gloria Domnului Isus Hristos. Cât de mărețe sunt gândurile Dumnezeului și Tatălui nostru! El ne-a chemat nu pentru a ne lăsa în starea în care eram, ci pentru a împărtăși gloria Domnului Isus Hristos. Acest lucru se va întâmpla în cer. În plus, „când Se va arăta Hristos, care este viața noastră, atunci veți fi arătați și voi, împreună cu El, în glorie“ (Coloseni 3.4). Când Domnul va veni din nou, vom împărtăși cu El gloria Sa publică. Uimitor har!

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

În aceasta este iubirea, nu în faptul că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci că El ne-a iubit pe noi și L-a trimis pe Fiul Său ca ispășire pentru păcatele noastre.

1 Ioan 4.10

Asta-i tot?

Tatăl unei fetițe de patru ani plecase pentru două săptămâni într-o călătorie de afaceri. În prima seară, când fetița a trebuit să meargă la culcare, a găsit o scrisoare pe pernă. Mama ei i-a citit-o: „Draga mea, te iubesc foarte mult. Cu un sărut mare de la tati“. — „Asta-i tot?“, a întrebat fata. „Nicio jucărie în plic?“ Dezamăgită, a mototolit mica scrisoare și a aruncat-o.

Mama copilei s-a întristat din cauza comportamentului fetei. Dar apoi s-a gândit: Oare nu fac oamenii exact la fel atunci când aud mesajul evangheliei? Ei spun: „Asta-i tot? Hristos, care a murit pentru oameni…? Biblia, un mesaj al dragostei divine? Eu cu ce mă aleg din toate acestea?“.

În seara următoare, când mama a pus-o pe fetiță la culcare, acesteia i-a fost foarte dor de tatăl ei. Mama i-a arătat scrisoarea mototolită, pe care o netezise din nou. Acum ochii copilei au început să se lumineze, când mama i-a spus: „Vezi cât de mult te iubește tati?“. Fetița a pus scrisoarea pe pernă și a căzut într-un somn adânc.

Oamenilor li se întâmplă adesea același lucru. Dintr-un motiv sau altul, ei încep să întrebe de Dumnezeu. O inimă care până acum a fost disprețuitoare și egoistă poate astăzi să fie dornică să audă mesajul evangheliei. Dragostea lui Dumnezeu este tot timpul la lucru și dorește să-i salveze pe oamenii păcătoși.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 7.2-17 · Psalmul 90.1-9

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 26:15-30

Cele trei laturi ale Cortului erau făcute din scânduri, cu alte cuvinte, din plăci late de salcâm poleit cu aur, aşezate în picioare pe piedestale de argint. Acestea sunt o imagine a sufletelor mântuite, întemeiate pe răscum­părare, despre care ne vorbeşte întotdeauna argintul, şi îmbrăcate în dreptate divină (aurul), cu scopul de a face să strălucească divinul caracter. Dar, pentru ca scândurile să poată sta împreună şi să reziste la vânturile pustiului, erau necesari drugii transversali, care ne fac să ne gândim la ceea ce îi uneşte pe copiii lui Dumnezeu; de exemplu, legă­turile de dragoste frăţeas­că. Ce sprijin pentru un tânăr credincios, să aibă un frate sau un prieten cu care să poată vorbi despre greutăţile lui şi cu care să îngenuncheze împreună! Mai presus de orice, „un singur Duh“ îi uneşte pe toţi mântuiţii Domnului, astfel încât ei rămân un trup „îmbinat împreună şi strâns legat“, ca să reziste la „orice vânt de învăţătură“ şi la uneltirile vrăjmaşe de a-i răsturna (Efeseni 4.2-4, 14-16; 1 Corinteni 10.12).

În final, să notăm ceea ce caracteriza scândurile de la colţuri: erau „unite împreună la capetele lor într-un inel“ (v. 24; Ioan 17.21; 1 Corinteni 1.10). Relaţia strânsă cu Domnul, iată ceea ce cimentează comuniunea creştinilor între ei.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU TE LĂSA ADEMENIT! | Fundația S.E.E.R. România

„Feriți-vă de orice se pare rău.” (1 Tesaloniceni 5:22)

Apostolul Pavel spune: „mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” (1 Corinteni 9:27). Mintea noastră este ca un hotel; managerul nu poate opri pe nimeni să intre în hol, dar îl poate opri să intre în camere. La fel este și cu ademenirea. Când se întâmplă acest lucru? Când dorm și nu veghez în post și rugăciune. Când Dumnezeu te-a răscumpărat, tu ai devenit un duh născut din nou care trăiește într-un trup nenăscut din nou. Și ai fost „pecetluit pentru ziua răscumpărării” (vezi Efeseni 4:30).

Când sigilezi un plic, conținutul său este protejat până ajunge la destinație. Înțelegi ideea? Satan nu se poate impune în fața duhului tău născut din nou, așa că te atacă prin firea ta căzută. Apostolul Pavel a recunoscut lucrul acesta și spune: „răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!” (Romani 7:19). Nu vei fi niciodată imun în fața tentației, dar o poți învinge. Cum? Cu ajutorul lui Dumnezeu. Pentru că El ne promite în Scriptură că:

1) „Ne veghează.” Asemenea unui păstor care nu-și părăsește niciodată turma, când te piezi, El te va readuce în turmă.

2) Nu va îngădui să fim ispitiţi peste puterile noastre (vezi 1 Corinteni 10:13); ca un bun antrenor care te pregătește, Dumnezeu va lăsa ca greutatea ispitei să te întărească, dar nu să te zdrobească sau să te distrugă.

3) A pregătit mijlocul ca să ieșim din „orice se pare rău.” Dacă îți alegi singur calea, vei fi înfrânt. Mijloacele lui Dumnezeu prin care poți să scapi din „orice se pare rău” sunt: rugăciunea, Cuvântul Său, părtășia creștină și viața umplută de Duhul Sfânt. Doar în felul acesta, poți învinge „orice rău”!

Așadar, nu te lăsa ademenit!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
07 mai 2024

7 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Cerul gurii lui este plin de dulceață; ființa lui este plină de farmec. Acesta este preaiubitul meu, da, acesta este prietenul meu, fiice ale Ierusalimului!

Cântarea Cântărilor 5.16

Mirele și Mireasa (9)

„Cerul gurii lui este plin de dulceață.“ Versetul de mai sus încheie portretul Mirelui, început la versetul 10. Mireasa a vorbit în versetul 13 despre buzele Lui, care sunt ca niște „crini picurând smirnă curgătoare“. Acum ea vorbește despre cerul gurii Lui. Tot ceea ce rostește El este spre desfătarea Tatălui, care cunoaște valoarea fiecărui cuvânt al Domnului, fiindcă El a vorbit tot ceea ce Tatăl Său I-a dat să vorbească.

„Ființa Lui este plină de farmec.“ Aceste cuvinte însumează răspunsul Miresei către fiicele Ierusalimului. Da, El este cu totul plin de farmec, fie că privim la capul Lui – la gândurile și la planurile Lui; fie că privim la vigoarea Lui perpetuă, văzută în descrierea părului Său negru, care curge în valuri; fie la ochii Lui, care sunt plini de bunătate, de pace și de dragoste; fie la buzele Lui, de pe care se revarsă harul; fie la mâinile Lui, care au vindecat și au binecuvântat; fie la simțămintele Lui lăuntrice, descrise ca fiind precum fildeșul strălucitor; fie la picioarele Lui, care au fost neclintite în împlinirea misiunii pe care Tatăl I-a dat-o. În orice privință, El este plin de farmec!

„Acesta este preaiubitul meu, da, acesta este prietenul meu.“ Preaiubitul ei este, de asemenea, prietenul ei, Acela cu care ea dorește să petreacă timp. Cât de trist ar fi un bărbat dacă logodnica lui ar prefera să-și petreacă timpul cu alți prieteni! Să ne cercetăm în această privință: Cel pe care-L numim Preaiubitul nostru este El și Prietenul nostru, Căruia să ne destăinuim în orice situație? Este El Acela cu care ne place să petrecem cât de mult timp posibil? Dacă într-adevăr Îl vedem ca fiind plin de farmec, vom dori să învățăm de la El și să-I urmăm exemplul. El este plăcerea inimii Tatălui și ar trebui ca și noi să ne găsim toată plăcerea în El. Cu adevărat, Doamne Isuse, nu este nimeni ca Tine!

A. M. Behnam

SĂMÂNȚA BUNĂ

Prin moarte, să nimicească pe cel care are puterea morții, adică pe Diavolul, și să elibereze pe toți aceia care, prin frica morții, erau supuși robiei toată viața lor.

Evrei 2.14,15

Învingător asupra morții

Deasupra cascadei Niagara se află epava unei nave. Pentru că echipajul nu reușise să o scoată la timp din curentul puternic ce se formează înainte de prăvălirea apelor, corabia a fost izbită violent de stânci și s-a răsturnat. Iar stâncile au împiedicat-o să fie măturată în abis. Se spune că un singur membru al echipajului a fost salvat.

Miile de turiști care vin să vadă spectacolul natural oferit de cascadă nu pot să nu observe epava. Ea a fost lăsată între stânci poate ca un memento de avertizare al forțelor distructive care ne târăsc viața în abisul morții. Suntem prea slabi pentru a le face față. Niciun om nu are puterea de a rezista curentului morții care ne trage viața în jos.

Din fericire, este Cineva care a învins moartea: Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. El Însuși a trebuit să treacă prin moarte. Dar ea nu L-a putut reține. Hristos a înviat dintre morți. Acum, El trăiește pentru totdeauna și vrea să ne elibereze de puterea morții și să ne dea viața veșnică. Prin credința în El, Domnul Isus vrea să ne unească cu Sine și să ne ducă pentru totdeauna acolo unde este învierea.

El i-a spus Martei: „Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?“. Marta a răspuns: „Da, Doamne, eu cred că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume“ (Ioan 11.25-27). „Crezi lucrul acesta?“, mă întreabă astăzi și pe mine Isus, Învingătorul asupra morții.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 4.12-22 · Efeseni 5.22-33

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 23:20-33

Primul legământ a fost instituit cu toată solemnitatea cuvenită şi a fost pecetluit cu sânge (citiţi Evrei 9.18 …). Apoi Domnul Şi-a arătat ceva din strălucirea gloriei Sale bătrânilor lui Israel. Ei au văzut că „sub picioarele Lui era ca o lucrare străvezie ca safirul şi ca înseşi cerurile în curăţie“ (v.10; Ezechiel 1.26). „Picioarele Lui“ ne ajută să ne gândim la calea glorioasă a Fiului lui Dumnezeu, aşa cum ne-o prezintă Evangheliile, o cale „ca înseşi cerurile în curăţie“. Hristos nu numai că „a coborât din cer“, „S-a suit în cer“, ci El n-a încetat nici o clipă să fie „Fiul Omului care este în cer“ (Ioan 3.13). Şi în umblarea lui Hristos aici, jos, poate fi admirată gloria lui Dumnezeu în toată perfecţiunea ei morală (Psalmul 68.24). „Cine M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl“ (Ioan 14.9).

Versetul 11 ilustrează libertatea sfântă şi comuniunea de care se bucură acum răscumpăraţii Domnului Isus. Pe baza lucrării încheiate a lui Hristos şi a prezenţei Sale la dreapta lui Dumne­zeu, ei sunt, într-un fel, „acasă“ în glorie.

Moise, pe un alt munte, cel al transfigurării, va fi împreună cu Ilie şi cu cei trei ucenici martor al gloriei Domnului Isus (Luca 9.28-36).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ FACEM FAȚĂ ISPITEI (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Domnul este tăria mea…” (Exodul 15:2)

Ai remarcat vreodată că atunci când ți-e foame, toate felurile de mâncare din meniu îți par bune? În mod similar, când sufletul tău nu este împlinit, păcatul pare ispititor. De aceea, tu trebuie să fii mereu conștient de starea ta spirituală și să-ți monitorizezi nivelul la care se află sufletul tău în căutare de împlinire. La bordul mașinii tale există lumini de avertizare care îți spun cât de fierbinte este motorul, când mașina merge (sau rămâne) fără ulei. Uneori li se spune „luminile idiotului”, căci trebuie să fii așa ca să le ignori! Deci, lumina principală de pe tabloul de bord al inimii tale este „lumina satisfacției sufletului.” De aceea în Biblie sunt atât de multe versete care ne cheamă să ne bucurăm: „Bucuria Domnului va fi tăria voastră.” (Neemia 8:10); „Înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse” (Psalmul 16:11); „Veţi scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii” (Isaia 12:3); „Cereţi şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.” (Ioan 16:24) Atunci, de ce persoane de altfel inteligente cad mereu în cursă? Pentru că atunci când nu suntem mulțumiți de viețile noastre, suntem vulnerabili față de ispită. Și cu cât nivelul nemulțumirii noastre este mai mare, cu atât suntem mai susceptibili de a cădea în ispită. Noi am fost creați pentru mulțumirea sufletului; nu putem trăi fără asta. Și dacă nu o găsim în relația cu Dumnezeu, o vom căuta în toate locurile greșite. Apostolul Pavel spune: „Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.” (Romani 14:17). Ce vrea să spună Pavel prin expresia „bucurie în Duhul Sfânt”? Că secretul bucuriei și a satisfacției sufletești se găsește în viața trăită sub călăuzirea Duhului Sfânt! Așa a fost, și așa va fi mereu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
06 mai 2024

6 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

În ce privește evanghelia, ei sunt vrăjmași, din cauza voastră; dar, în ce privește alegerea, sunt preaiubiți, datorită părinților.

Romani 11.28

„În ce privește evanghelia“, iudeii se arătaseră într-adevăr vrăjmași. Ei refuzaseră cu dușmănie vestea bună și prin aceasta deschiseseră o ușă pentru binecuvântarea neamurilor. Ca sămânță a lui Avraam, ei rămâneau obiectul dragostei de neschimbat a lui Dumnezeu, nu pe baza legământului de la Sinai – căci pe temeiul acestuia pierduseră totul – ci datorită părinților lor, Avraam, Isaac și Iacov. Pe aceștia, Dumnezeu îi chemase odinioară prin har și le dăduse făgăduințele necondiționate. Această chemare și darurile de har legate de ea „sunt fără părere de rău“ (versetul 29). La sfârșitul zilelor, El Își va aduce aminte de ei, iar dragostea arătată în alegerea părinților se va dovedi credincioasă față de fiii lor. Schimbându-le inimile de piatră cu unele de carne, El îi va pregăti pentru primirea harului Său nemărginit.

Israel avea făgăduințe, deși îi fuseseră dăruite prin har; dacă acum poporul urma să fie readus pe terenul binecuvântărilor datorită acestor făgăduințe, atunci pe bună dreptate ne-am fi putut aștepta la o pretenție îndreptățită. Și totuși, ce s-a întâmplat? Iudeii L-au lepădat pe Singurul în care făgăduințele ar fi putut fi „Da“ și „Amin“ pentru ei, și prin aceasta au ajuns pe un teren pe care doar harul îi mai putea așeza, adică tocmai acolo unde stăteau și neamurile. Nu mai exista nicio deosebire între ei și națiuni. Națiunile trăiau odinioară în întuneric, departe de Dumnezeu. Nu crezuseră în Dumnezeu, dar acum primiseră îndurare, o îndurare prilejuită de necredința iudeilor. Avuseseră parte de un har la care nu aveau niciun drept. Tot așa stăteau lucrurile și cu iudeii: necredincioși ca și păgânii, ei de asemenea respinseseră harul și negaseră cu oroare chiar gândul că acum harul s-ar fi îndreptat către națiuni. Ca urmare, pierduseră toate drepturile cu privire la împlinirea făgăduințelor și, la fel ca națiunile, puteau fi salvați doar prin harul necondiționat. Pentru ambele categorii rămânea doar îndurarea gratuită a lui Dumnezeu. Orice laudă și orice fel de încredere în faptele proprii erau excluse. Toți (iudei și neamuri) stăteau pe același teren, iar Dumnezeu făcuse aceasta pentru ca harul Său să se poată îndrepta către toți (iudei și neamuri).

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

A înviat.

Marcu 16.6

Doar două cuvinte

Un bărbat din Suedia a transmis unei case de pompe funebre că nu dorește să i se publice niciun necrolog în ziar când va muri. Oamenii urmau să fie informați despre moartea lui numai prin două cuvinte: „A murit“. Și exact așa s-a și întâmplat atunci când a murit el, la vârsta respectabilă de 92 de ani. Dar însuși anunțul mortuar atât de scurt și de simplu, transmis prin mass-media, a devenit și mai interesant pentru întreaga lume. Astfel, cele două cuvinte au făcut ca moartea bărbatului să atragă atenția cu mult mai mult decât intenționase el.

După ce Isus Hristos a murit la cruce, s-ar fi putut spune simplu și despre El că „a murit“. Dar, după trei zile, îngerii de la mormântul lui Isus vesteau cu totul altceva: „A înviat“ (Marcu 16.6). Este triumful care exprimă rezultatul lucrării Sale!

    Mântuitorul a plătit, cu moartea Lui, pentru vina tuturor acelora care cred în El. Învierea Sa este dovada că totul este achitat.

    Domnul Isus a învins moartea – acest dușman îngrozitor al omului – când a înviat cu putere divină. Biruința Sa este și biruința celor mântuiți. Prin credința în El, ei au speranța învierii și a vieții veșnice în cer.

    Credincioșii cred într-un Mântuitor viu, care trăiește în cer. Cu toate că ei nu-L văd, sunt în legătură cu El și Îl cunosc tot mai bine prin Biblie.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 4.1-11 · Efeseni 5.8-21

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 23:20-33

DOMNUL nu-i dă numai porunci lui Israel. El îl înconjoară cu grija Lui atentă: îi oferă un conducător, pe Îngerul Său, care va merge înaintea lui pentru a-i conduce şi a-i îndruma în bătălii. Mai mult chiar, de atunci El le-a dat instrucţiuni cu privire la sfârşitul călătoriei lor. Îna­inte de aceasta au fost trasate hotarele largi ale ţării pe care aveau să o moştenească.

În mod ase­mănător, în zilele noastre, Dumnezeu Se îngrijeşte de calea poporului Său creştin pe acest pământ, dândule un tovarăş de drum, Duhul Sfânt. Îndemnul adresat lui Israel în v. 21: „Fii atent în prezenţa Lui şi as­cultă glasul Lui … pentru că Numele Meu este în El“ poate fi legat cu cel din Noul Testament de a nu mâhni Duhul Sfânt al lui Dumnezeu (Efeseni 4.30). În harul Său, Dumnezeu doreşte ca ai Săi să cunoască destinaţia acestui drum: frumoasa moştenire pe care le-a pregătito cu Isus în cer.

Totodată, între preocupările lui Dumnezeu sunt unele pe care suntem mai puţin dispuşi să le înţelegem şi mai ales să le acceptăm. Ele au ca temelie grija Lui deosebită ca ai Săi să fie în totul despărţiţi de naţiunile din jur. Dar Dumnezeu nu insistă asupra acestei separări pentru a-i lipsi de ceva bun, dimpotrivă, aceasta este o consecinţă a dragostei, care urmăreşte să-i ferească de o capcană sigură (v. 33).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ FACEM FAȚĂ ISPITEI (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeu… împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea…” (1 Corinteni 10:13)

Domnul Isus a zis: „Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tâlhari…” (Luca 10:30) Ierusalimul reprezenta locul harului lui Dumnezeu, pe când Ierihonul era cetatea blestemată de Iosua când Dumnezeu i-a dărâmat zidurile (vezi Iosua 6:26). Drumul care lega cele două cetăți mișuna de tâlhari, așa că ne punem întrebarea: Oare intenția acestui om a fost să călătorească pe acolo doar parțial și apoi s-o ia pe alt drum? Biblia nu ne spune nimic despre asta, dar ceea ce știm sigur este că Dumnezeu merge cu noi ca să ne ofere protecție și să ne împiedice s-o luăm pe calea ispitei, și să avem de suferit… El a venit în ajutorul acelui om prin samariteanul milostiv. Și chiar dacă avem parte de toate măsurile Sale de protecție, noi tot reușim să dăm de necaz. Oare de ce? Mai întâi, pentru că nu mai ascultăm de atenționările Duhului Său cel Sfânt. În al doilea rând, nu mai suntem dispuși să ne rugăm pentru anumite nevoi cu o inimă supusă. În al treilea rând, nu ne interesează și nu vrem să discutăm cu un prieten de încredere care să ne ceară socoteală. În al patrulea rând, nu vrem să știm ce spune Biblia despre acel subiect. Am luat hotărârea unilaterală de a stinge Duhul, ca să putem da frâu liber pornirilor noastre trupești. Dar să nu uităm că întotdeauna găsim mâncare gratuită în cârligul pescarului, iar ispita ne promite privilegii… dar la sfârșit vom avea de plătit! Adevărata libertate nu se referă la libertatea de a ne satisface fiecare poftă, ci înseamnă să refuzăm să devenim robii unor dorințe nesănătoase. Așadar, lupta împotriva ispitei este nobilă, dar dacă nu faci altceva decât să te lupți să-ți reprimi dorințele, în cele din urmă vei ajunge epuizat. Trebuie să-ți păstrezi o imagine mentală clară a ceea ce vrea Dumnezeu să fii, și să cooperezi cu Duhul Său cel Sfânt pentru a deveni acea persoană!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
29 apr. 2024

29 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Credincios este Dumnezeu, prin care ați fost chemați la comuniunea Fiului Său Isus Hristos, Domnul nostru.

1 Corinteni 1.9

Chemarea lui Dumnezeu (7) – Chemați la comuniune

Versetul nostru începe cu expresia minunată, „credincios este Dumnezeu“, care apare de trei ori în Noul Testament.

În 1 Corinteni 10.13, Dumnezeu este credincios ca să nu îngăduie să fim ispitiți sau încercați peste puterile noastre. El ne cunoaște măsura de putere spirituală, de aceea limitează întinderea încercărilor noastre.

În 2 Corinteni 1.18, Dumnezeu este credincios în ceea ce spune, fie direct, fie prin apostolii Săi, astfel că Pavel le transmite corintenilor că ceea ce el vorbise, ca din partea lui Dumnezeu, nu era doar „da și nu“, ci era „da și amin“. Cuvântul lui Dumnezeu este sigur, iar noi ne putem încrede și baza astăzi pe el în totul.

În 1 Corinteni 1.9, versetul nostru de azi, Dumnezeu este credincios prin chemarea pe care ne-a făcut-o, nu numai la mântuire, ci și la comuniunea Fiului Său Isus Hristos, Domnul nostru.

În primele nouă versete din 1 Corinteni 1, numele Domnului nostru Isus Hristos este menționat de mai multe ori. Orice binecuvântare este legată de El. Dacă ne bucurăm de binecuvântări, să ne bucurăm de ele în comuniune cu Fiul preaiubit al Tatălui! În versetul nostru, credinciosul Dumnezeu ne-a chemat la părtășia Fiului Său. Ca ilustrație a semnificației acestui lucru, putem privi la David, aflat în peștera Adulam (1 Samuel 22.1,2). David era lepădat de Saul și de popor, însă câțiva oameni se adunaseră în jurul lui. Într-un anumit sens, ei erau în comuniunea lui. Dacă David ar fi fost omorât, această comuniune s-ar fi încheiat.

Adevăratul nostru David a murit și acum este viu la dreapta lui Dumnezeu. În timp ce este încă lepădat de lumea aceasta, noi suntem chemați la comuniunea cu El, Cel al Cărui centru și și al Cărui caracter este El Însuși. Ce privilegiu minunat avem!

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Lumina este semănată pentru cel drept și bucuria pentru cel cinstit cu inima.

Psalmul 97.11

Onestitatea lui Robbie

În secolul al XIX-lea, în Anglia, un băiat pe nume Robbie își câștiga existența vânzând ace, piepteni și alte mărunțișuri. „Cumpărați piepteni și ace!“, striga el în sala de așteptare a unei gări. Dar vocea îi era slabă, pentru că era obosit și flămând. Aproape nimeni nu îl băga în seamă. În cele din urmă, o doamnă s-a apropiat de el și i-a spus: „Vreau un set de ace, ca să pot prinde această ruptură în rochie“. Apoi s-a întors spre fratele ei: „Harry, te rog, plătește-i băiatului!“. Bărbatul i-a dat banii lui Robbie. Dar băiatul a protestat: „Nu, doamnă! Este prea mult!“. Cu aceste cuvinte, băiatul a dat înapoi doi din cei zece cenți pe care îi primise.

„Ești cinstit“, i-a spus bărbatul. „Cum o să supraviețuiești dacă nu înșeli și tu puțin, din când în când?“ Robbie a răspuns hotărât: „Prefer să nu trăiesc decât să trăiesc trișând“. — „Cine te-a învățat aceasta?“, a întrebat bărbatul. „Mama mea, domnule, înainte să moară și să se ducă în cer. Și sunt sigur că ar fi preferat să mă vadă murind, decât să aibă un băiat necinstit.“ — „Ai dreptate, băiatul meu“, a recunoscut bărbatul, pentru că și el era negustor și avea probleme mari cu banii în acea perioadă și tocmai plănuia să se ajute prin înșelăciune. Dar onestitatea simplă a lui Robbie l-a impresionat atât de mult, încât a renunțat la planul său și, cu ajutorul lui Dumnezeu, a ieșit cinstit din impasul său.

Și pentru Robbie onestitatea a dat roade. Comerciantul l-a angajat la el și i-a dat o mulțime de responsabilități, pentru că se putea baza pe Robbie.

Citirea Bibliei: Deuteronom 34.1-12 · Efeseni 3.8-13

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 18:13-27

După pustiul Şur (15.22) şi cel din Sin (16.1), poporul ajunge în pustiul Sinai. Purtaţi „pe aripi de vultur“ (simbol al puterii; v.4), sosesc acum la locul unde Domnul le va face descoperiri şi îi va învăţa cum doreşte El să fie slujit (10.26). Cum am văzut, în Egipt închinarea era imposibilă. În contrast cu Egiptul, de îndată ce s-a împlinit răscumpărarea şi Dumnezeu i-a pus deo­parte pe ai Săi, El aşteaptă de la ei slujba laudei. „Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi naţiune sfântă“, declară El în v.6. „Ca să vestiţi virtuţile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată …“, completează            1 Petru 2.9.

Cu capitolul acesta începe o nouă parte a cărţii. Până aici am văzut ceea ce a făcut Domnul în har pentru poporul Său. Începând de aici vom vedea ce aşteaptă El în schimb de la ai Săi. Dumnezeu începe întotdeauna prin a dărui, înainte de a cere. Vai! Bietul popor nu ajunsese să se cunoască pe sine, în ciuda evenimentelor de la Masa şi de la Meriba (17.7). Ei răspund printr-o promisiune nebunească, pe care Dumnezeu nu le-o ceruse: „Vom face tot ce a zis Domnul!“ (v.8). Nu peste mult timp se va vedea incapacitatea lor de a respecta acest angajament.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SECRETUL STĂPÂNIRII DE SINE | Fundația S.E.E.R. România

„Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.” (Coloseni 3:2)

Pentru a avea o viață disciplinată, trebuie să ai o gândire disciplinată. Domnul Isus a spus că scopul lui Satan este să „fure, să înjunghie și să prăpădească” (Ioan 10:10). Și dacă uiți lucrul acesta, o faci pe riscul tău, vei suporta consecințele! Prin propriile forțe, n-ai cum să-i ții piept – tu nu ești la egalitate cu Satan… dar când Îl ai pe Dumnezeu, El îți va da putere să-i învingi strategiile și să exersezi arma stăpânirii de sine. Și Biblia ne spune și cum: „Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.” Să reținem bine îndemnul acesta: „Gândiți-vă la lucrurile de sus.” Multe mașini sunt dotate cu pilot automat. Când atingi limita de viteză, „setezi” pur și simplu computerul de bord acționând o manetă sau apăsând un buton, și mașina menține această viteză. Mașina nu va merge mai tare sau mai încet. Tot astfel, când mintea ta este programată cu Cuvântul lui Dumnezeu, îți „setezi” gândurile și dorințele după lucrurile plăcute lui Dumnezeu, și nu după cele care satisfac poftele firii tale pământești. Autodisciplina se obține cu prețul libertății. Când ești controlat de pornirile tale, nu ești liber, ci rob. Chiar și lucrurile legitime te pot înrobi. Se spune că „prea mult bine devine la un moment dat un lucru rău!” Apostolul Pavel scria: „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.” (1 Corinteni 6:12). Deci, secretul stăpânirii de sine constă în programarea minții după Cuvântul lui Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
23 apr. 2024

23 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

De aceea, având încinse coapsele minții voastre, fiți treji, sperați în mod desăvârșit în harul care vă va fi adus la descoperirea lui Isus Hristos.

1 Petru 1.13

Toate îndemnurile din această epistolă nu sunt altceva decât prezentarea ascultării, a umblării și a purtării lui Hristos (versetele 2 și 15), care trebuie să devină, prin urmare, ascultarea, umblarea și purtarea noastră. Întreaga epistolă ne vorbește despre suferințele lui Hristos pe acest drum și despre gloriile care urmează acestor suferințe, ceea ce ne angajează și pe noi pe același drum de suferință, dar cu speranța gloriilor la care, spre deosebire de El, noi încă nu am ajuns.

Acești credincioși evrei sunt îndemnați să-și „încingă coapsele minții lor“. În Efeseni 6, adevărul, Cuvântul, este centura cu care suntem încinși pentru luptă; aici, el este centura minții pentru umblare. În ambele cazuri, centura ne este absolut necesară. Un alt îndemn este: „fiți treji“. Dacă ne lăsăm antrenați în lucrurile acestei lumi, care ne amețesc sufletul, vom pierde puterea de a umbla în ascultare, deoarece ascultarea este aceea care ne desparte întotdeauna de lucrurile pe care lumea ni le-ar putea oferi.

În această stare, având coapsele minții încinse și fiind treji, suntem capabili să sperăm în mod desăvârșit, chiar dacă nu am ajuns încă la favoarea care ne va fi adusă la descoperirea lui Isus Hristos. Acest har este mereu prezent înaintea noastră, pentru că el este realizat prin credință și nimic nu-l poate clinti din inimile noastre. El ne va fi adus la descoperirea lui Isus Hristos.

Nu la fel este privit harul de către apostolul Pavel; el ne spune că avem intrare liberă, prin credință, la acest har sau favoare în care suntem. Totuși, în ambele cazuri, harul este la fel de desăvârșit. Când avem mijlocul încins și când suntem treji, suntem făcuți capabili să privim spre descoperirea lui Isus Hristos nu numai într-o stare de liniște, dar și cu o imensă bucurie.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Prin har sunteți mântuiți, prin credință … Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni … Am fost creați în Hristos Isus pentru fapte bune pe care Dumnezeu le-a pregătit mai dinainte, ca să umblăm în ele.

Efeseni 2.8-10

Ce așteaptă Dumnezeu de la noi

Femeia credea în Dumnezeu și era evlavioasă. Ea a reacționat cu atât mai consternată, cu cât predicatorul i-a spus că trebuie să Îl aibă pe Isus Hristos ca Mântuitor personal: „Nu am lipsit niciodată duminica de la biserică, am citit Biblia și m-am rugat zilnic, am făcut bine vecinilor mei și, după părerea mea, am făcut tot ce trebuie să facă un creștin! Și acum îmi spuneți că toate acestea nu sunt esențiale?“.

Cu mai multe versete din Biblie, predicatorul i-a arătat că toți oamenii sunt păcătoși și că nu se pot salva singuri. Trebuie să credem că Isus a primit pedeapsa divină, dreaptă, pentru păcatele noastre, pe cruce. Mântuirea este numai prin har, prin credința în El. Cei care vor să se bazeze pe propriile lor fapte bune sunt pierduți.

Pentru femeie a început o mare luptă. A stat mult timp cu fața îngropată în mâini. Deodată a exclamat: „O, Doamne, oare toate faptele mele bune nu-mi vor fi de niciun folos? Atunci nu am cu ce să stau în fața Ta!“. Conștiința i-a fost trezită și ea și-a dat seama că nu putea sta în fața sfințeniei lui Dumnezeu. L-a acceptat din toată inima pe Fiul lui Dumnezeu ca Mântuitor.

Fără îndoială, Dumnezeu așteaptă de la noi „fapte bune“, dar după ce omul este mântuit prin credința în Hristos. Și, din recunoștință, ar trebui să facă toate acele fapte bune pe care Dumnezeu „le-a pregătit mai dinainte“ pentru el și care arată dragostea pe care o are față de Domnul său.

Citirea Bibliei: Deuteronom 31.19-29 · Efeseni 1.9-14

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 16:1-12

Murmure în faţa Mării Roşii (14.11, 12), la Mara (15.24), din nou în deşertul Sin (16.2), curând murmure şi la Refidim (17.3)! Vai, ce oglindă fidelă a inimilor noastre, atât de înclinate să uite că „bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna“ (Psalmul 136.13)! Cu câteva zile înainte cântaseră din toată inima cântarea eliberării. Acum ei murmură împotriva lui Moise şi a lui Aaron. De fapt plângerile lor sunt împotriva lui Dumnezeu (v.8). Dragi răsumpăraţi ai Domnului, să ne amintim că, fiind nemulţumiţi de alţii sau de împrejurările în care ne găsim, înseamnă, de fapt, că de Dumnezeu nu suntem mulţumiţi.

Iar cât despre îngrijorarea legată de lucrurile necesare acestei vieţi, nu este ea oare un afront adus Celui care a spus: „Nu vă îngrijoraţi pentru viaţa voastră, ce veţi mânca şi ce veţi bea … Ajunge zilei necazul ei“ (Matei 6.25, 34; de văzut şi Psalmul 23.1)? El Însuşi a cunoscut ce înseamnă să fii în pustiu şi să-ţi fie foame. Dar, într-o supunere deplină, El a respins vicleșugurile ispititorului. A aşteptat de la Dumnezeu, cu toată încre­derea, răspun­sul la nevoile Sale.

Câtă răbdare a arătat Domnul! În loc să pedepsească poporul, El începe prin a le arăta gloria Sa (v. 7, 10), luând asupra Lui satisfacerea lor.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

VREMEA CERNERII | Fundația S.E.E.R. România

„Domnul a zis: „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul.” (Luca 22:31)

„Domnul a zis: „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul.” (Luca 22:31)

     Domnul Isus a știut că Petru se va lepăda de El, și – cu toate acestea – l-a chemat să-i fie ucenic, și i-a spus: „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” (Luca 22:31-32). Greșelile pe care le faci și necazurile pe care le creezi în general, nu au loc la întâmplare, ci prin alegere. Cu toate acestea, ele nu te plasează dincolo de harul lui Dumnezeu! Secretul victoriei este să-L lași pe Dumnezeu să-ți folosească greșelile pentru a te dezvolta, și să nu-l lași pe Satan să le folosească pentru a te distruge. Să remarcăm cuvintele: „Satana v-a cerut…” Satan dorește să recupereze ce a pierdut – pe tine. Când ai îndoieli, pentru că el are puterea de a te doborî, tu îți pregătești terenul pentru eșec. Ai văzut cum trece grâul prin procesul treieratului? Nu e o imagine prea drăguță… Și când la fel se întâmplă și în viața ta, nu te simți bine. Așadar, dacă Petru, unul dintre ucenicii aleși personal de Hristos, a putut să cadă, cu atât mai mult ți se poate întâmpla și ție. Și atunci, ce crezi că vrea Domnul să împlinească prin asta? Poate că viața ta este „cu susul în jos” acum, dar dacă te întorci la Dumnezeu, El poate face ceva frumos din ea. Și încă un gând: Domnul Isus i-a mai zis lui Petru: „Eu M-am rugat pentru tine.” Da, și astăzi, Domnul Isus Se roagă și pentru tine! Citim în Sfânta Scriptură că: „Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos Cel neprihănit.” (1 Ioan 2:1). Deci, dacă ai căzut, Domnul Isus te va ridica și te va restaura – dacă vrei, și-L lași!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
01 apr. 2024

1 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Iată, mâna Domnului nu s-a scurtat, încât să nu poată salva, nici urechea Lui nu s-a îngreunat, încât să nu poată auzi; ci nelegiuirile voastre au făcut o despărțire între voi și Dumnezeul vostru și păcatele voastre v-au ascuns fața Lui, ca să nu audă … Ei nu cunosc calea păcii.

Isaia 59.1,2,8

Cartea Isaia vorbește des despre pace, începând cu Prințul Păcii (Isaia 9.6) și încheind cu „pacea ca un râu“ (Isaia 66.12). Aceste două expresii sunt minunate, iar între ele există multe altele, precum cele din pasajul citat mai sus. Domnul vorbise despre păcatele casei lui Iacov (Isaia 58.1), iar aici a arătat că avea puterea să-i salveze de ele. El putea să-i aducă la Sine, deși ei erau departe de El. De asemenea, El îi putea asculta, dacă ei Îl chemau cu sinceritate. Totuși, ei aleseseră o altă cale. N-au vrut să-și părăsească păcatele, iar această atitudine Îl făcea pe Domnul să-Și ascundă fața de ei și să refuze să le asculte rugăciunile false. Piedica era doar în ei, de aceea nu cunoșteau ei calea păcii.

Mai târziu, acest pasaj este citat în Romani 3, pentru a arăta că această problemă nu era limitată la Israel, ci era caracteristică și națiunilor, fiindcă starea inimii lor naturale era aceeași. Ce înseamnă să găsești nu numai pacea, ci și calea păcii? Înseamnă să umbli împreună cu Prințul Păcii și să te bucuri de pacea care este ca un râu – ce satisfacție! Totuși, această pace nu este cunoscută de noi, dacă refuzăm invitația lui Dumnezeu de a ne întoarce la El.

Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, este hotărât să lucreze în privința stării noastre lipsite de speranță. Isus Mântuitorul a venit la noi din cer „ca să ne conducă picioarele pe calea păcii“ (Luca 1.79). Dumnezeul Bibliei nu numai că știe cum poate fi găsită calea păcii, ci ne și poate conduce pe ea. Dacă nu poți găsi această pace, nu dispera; Domnul Păcii Însuși îți va arăta calea (2 Tesaloniceni 3.16).

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu sunt cu tine … Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijin.

Isaia 41.10

Noroc sau ghinion, cine știe?

Un fermier chinez a vrut să-și cultive pământul primăvara. Avea un singur fiu și un singur cal. Într-o zi, calul a fugit de acasă. Vecinii au venit și l-au compătimit pe fermier: „Ghinion! Ți s-a propus o avere pe calul ăsta, dar n-ai vrut să-l dai. Acum a plecat singur“. Dar el a răspuns cu calm: „De unde știți că este ghinion?. Eu una știu: calul meu a plecat de acasă“.

În săptămâna următoare, calul s-a întors, aducând cu el zece cai sălbatici. Vecinii au venit din nou, de data aceasta pentru a-l felicita pe fermier pentru norocul său. Din nou, cu calm, el a spus: „De unde știți că este noroc? Eu una știu: calul meu s-a întors acasă cu alți zece cai“.

O săptămână mai târziu, fiul fermierului, încercând să dreseze unul dintre cai, a căzut și și-a rupt piciorul. Atunci fermierul a fost nevoit să se descurce fără niciun ajutor. Vecinii au venit din nou, acum ca să-i deplângă sărăcia: „Ghinion“. În liniște, bătrânul a spus: „De e noroc sau ghinion, eu nu cunosc. Dar una știu: băiatul meu și-a rupt piciorul“.

La scurt timp a izbucnit războiul și în sat au venit soldații pentru a-i recruta pe tineri. Toți au fost nevoiți să se înroleze, cu excepția fiului fermierului, pentru că își rupsese piciorul. Sătenii i-au zis: „Ceea ce noi am crezut că este ghinion iată că s-a dovedit a fi noroc“.

Oare nu gândim și noi adesea ca vecinii fermierului? Vedem doar evenimentul, bun sau rău, și uităm că Dumnezeul nostru privește mult mai departe. Numai El știe ce este cu adevărat bun pentru noi. Să ne încredem în Dumnezeu chiar și atunci când nu putem înțelege căile Sale cu noi!

Citirea Bibliei: Deuteronom 17.8-20 · Matei 27.11-26

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 4:18-31

Înainte Moise plecase fără să fi fost trimis de Dumnezeu. Acum, când îl trimite Domnul, ridică tot felul de obiecţii posibile pentru a nu urma chemarea: incapacitatea sa (3.11), ignoranţa sa (3.13), lipsa lui de autoritate (4.1), de talent în a vorbi frumos (v.10), de aptitudini pentru această misiune a sa, cu dorinţa ca altcineva să o îndeplinească (v.13), eşecul primei lui încercări (5.23), lipsa de înţelegere manifestată de fraţii săi (6.12). Oare nu venim şi noi deseori cu asemenea motive pentru a nu asculta? Versetele 24-26 ne amintesc de faptul că, înainte de a intra într-o slujbă publică, este necesar ca slujitorul lui Dumnezeu să-şi fi pus propria casă în ordine. Până acum, probabil sub influenţa soţiei sale, Moise nu-şi circumcisese fiul în semn de condamnare a cărnii. Dumnezeu o cerea (Gen. 17.10-14) ca pe un lucru necesar şi drept în casa slujitorului Său. Şi aceasta era o problemă care trebuia rezolvată sub ameninţarea morţii!

Versetele 27 şi 28 ne indică unde sunt chemaţi să se întâlnească fraţii: la muntele lui Dumnezeu – şi, de asemenea, care trebuie să fie subiectul conversaţiei lor: Cuvântul lui Dumnezeu şi lucrările Sale minunate.

La începutul capitolului, Moise spusese: „Iată, nu mă vor crede“. Dar Domnul le-a pregătit inimile, astfel că la sfârşitul capitolului putem citi: „şi poporul a crezut“ (v.31, comp. cu 2 Cronici 29.36). Chiar înainte de a fi fost eliberaţi, ei se pleacă înaintea Lui.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DESPRE SINGURĂTATE (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Nu mai pot dormi și sunt ca pasărea singuratică pe un acoperiș.” (Psalmul 102:7)

În decembrie 1998, Wolfgang Dircks, persoană divorțată, cu dizabilități și care trăia singur, a fost descoperit în apartamentul său din orașul Bonn, Germania – la 5 ani după ce a murit! Avea 43 de ani și murise privind la televizor. Vecinii nu i-au remarcat absența. Proprietarul apartamentului a trecut pe acolo după ce contul bancar din care era plătită chiria s-a golit. Programul canalelor TV era încă în poala rămășițelor lui Dircks și era deschis la pagina din 5 decembrie 1993 – data probabilă a decesului… Televizorul se oprise demult, dar luminițele de pe bradul de Crăciun erau încă aprinse. Dureros, nu-i așa?

Când ne-a creat, Dumnezeu a decis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” (Geneza 2:18). Tu ai fost creat ca să trăiești în relații; nu trebuie să accepți singurătatea ca destin al tău, ba din contră! Așa că fă următoarele lucruri:

1) Găsește o nevoie și împlinește-o. Adesea, singurătatea nu este absența oamenilor, ci a scopului. Implică-te, arată un interes real pentru problemele altora! Împotrivește-te tentației ca doar necazurile sau dorințele tale să fie subiectele tuturor conversațiilor! „Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:3-4).

2) Fii generos cu ceilalți. Nu toată lumea va accepta ce ai tu de oferit, dar se va găsi cineva. Roagă-te pentru călăuzire și continuă să te implici în relații. Dumnezeu îți spune: „eşti preţuit şi te iubesc” (Isaia 43:4), iar tu trebuie să spui la fel mai departe! Începe de azi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
30 mart. 2024

30 Martie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Soțul Naomei avea o rudă, om puternic, bogat, din familia lui Elimelec. Și numele lui era Boaz.

Rut 2.1

Boaz, ca răscumpărător, este o frumoasă imagine a lui Hristos, care, prin moartea și prin învierea Sa, ne-a câștigat răscumpărarea de care aveam nevoie. Vedem două lucruri importante în Hristos, Mântuitorul nostru: El este revelația deplină a lui Dumnezeu și El este, de asemenea, Omul perfect. El este Omul care poate izbăvi pe cineva de iazul de foc; este Omul care poate oferi dreptatea lui Dumnezeu – „Om puternic, bogat“, iar numele Său neasemuit este Isus.

El a fost bogat, avea toate în posesia Sa, fiind Fiul etern, plăcerea lui Dumnezeu, și, în harul Său fără margini, a venit în această lume, S-a făcut Om, pentru a ne răscumpăra. Primul om, Adam, în mândria lui, a încercat să fie ca Dumnezeu și a devenit păcătos. Însă Cel care a fost Dumnezeu a devenit Om, în harul și în dragostea inimii Sale, pentru ca astfel să poată muri și să ne poată elibera de puterea păcatului și a lui Satan, și să ne aducă la Dumnezeu. „Deoarece cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos, că El, bogat fiind, S-a făcut sărac pentru voi, ca, prin sărăcia Lui, voi să fiți îmbogățiți“ (2 Corinteni 8.9).

Cum să nu dorim ca sufletele noastre să fie legate de acest Om puternic și bogat! El a arătat în viața Sa, ca Om pe pământ, tot ceea ce este Dumnezeu. Tot ceea ce primul om este a fost condamnat la crucea Sa, atunci când El, ca Înlocuitor, a luat asupra Sa tot păcatul și toată vina; apoi, murind, le-a înlăturat, după care a înviat și S-a suit la cer, ca Om. El L-a manifestat în mod perfect pe Dumnezeu omului aici, pe pământ, iar acum îl manifestă în mod perfect pe om înaintea lui Dumnezeu acolo, în ceruri.

W. T. P. Wolston

SĂMÂNȚA BUNĂ

El [Dumnezeu] face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți.

Matei 5.45

Cascada Niagara

Cei care locuiesc în apropierea unei cascade se obișnuiesc cu vuietul apei. În funcție de direcția vântului, vuietul sună mai încet sau mai tare, însă nu mai tulbură liniștea nimănui. Cu totul altceva este atunci când vuietul se oprește brusc și o liniște necunoscută îi surprinde pe toți.

Exact aceasta s-a întâmplat în noaptea dinspre 29 spre 30 martie 1848 la cascada Niagara, din America de Nord. Dintr-odată, vuietul nu s-a mai auzit! Consternați, locuitorii din zonă au căutat cauza. S-a constatat că sloiurile de gheață blocau fluxul de ieșire din Lacul Erie, în apropiere de Buffalo. După 30 de ore de muncă, apa a străpuns barajul de gheață și a curs din nou liberă.

De milenii, bunătatea lui Dumnezeu se revarsă neîncetat peste omenire. „Bunătatea Domnului umple pământul“ (Psalmul 33.5). Dumnezeu a creat și a dotat planeta noastră astfel ca oamenii să poată trăi pe ea. Mai mult, prin bunătatea Sa, El susține viața pe pământ zi de zi. Ne-am obișnuit atât de mult cu acest lucru, încât mulți nici măcar nu mai observă cum curentul bunătății lui Dumnezeu îi cuprinde pe toți, și pe cei buni, și pe cei răi.

Ar fi însă fatal să ne gândim la Dumnezeu doar atunci când fluxul harului Său se oprește brusc și când judecățile anunțate se abat asupra pământului. Atunci va fi prea târziu să ne mai întoarcem la El.

    Azi poți veni: deci nu mai zăbovi! Și pentru tine loc în cer va fi.

    Astăzi e loc: Domnul Isus a spus că mâine este sigur prea târziu.

Citirea Bibliei: Deuteronom 16.1-17 · Matei 26.59-75

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 3:7-22

În timpul lungilor ani de servitute în „cuptorul de fier“ al Egiptului (Deuteronom 4.20), Dumnezeu nu a rămas indiferent faţă de suferinţele poporului Său. El Şi-a amintit de promisiunile făcute lui Avraam (Gen. 15.13, 14), lui Isaac (Gen. 26.3) şi lui Iacov (Gen. 46.4). Sosise şi momentul să Se facă cunoscut alor Săi prin Moise, prezentându-Se ca Dumnezeul părinţilor lor, care în acelaşi timp este şi Dumnezeul care Se gândeşte la ei cu dragoste, pentru a-i elibera. Oare nu este în aceeaşi măsură cazul ca El să fie cunoscut de toţi cei care gem sub povara păcatelor lor? Starea jalnică a făpturilor Sale pierdute nu putea să nu-L mişte pe Dumnezeu, întocmai cum nu putea să nu vadă suferinţele lui Israel şi să nu audă strigătele şi gemetele lor. Da, El nu Se mulţumeşte numai să ia cunoştinţă de „durerile“ lor (v. 7). El adaugă: „Am coborât ca să-i scap“.

Dumnezeu S-a coborât până la noi în Isus şi prin El suntem eliberaţi. Dar S-a oprit El aici? Nu, El a dorit ca mai departe să ne facă poporul Său, să ne pună într-o relaţie cu El şi să ne îmbogăţească (v. 22). Dumnezeu Îi dezvăluie lui Moise Numele Său: „EU SUNT“, Cel a cărui prezenţă umple eternitatea. El există, El este, toate celelalte decurgând din aceasta (Isaia 43.11, 13, 25).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DOMNUL ISUS ESTE AVOCATUL TĂU! | Fundația S.E.E.R. România

„Copilașilor… avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit.” (1 Ioan 2:1)

În zilele când te întrebi cum te poate iubi Dumnezeu, recitește aceste cuvinte: „Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit.” Când gândurile tale au ajuns la cel mai jos nivel, iar faptele tale sunt orice, numai „asemenea lui Hristos” nu, amintește-ți că „El… trăieşte pururea ca să mijlocească pentru” tine (Evrei 7:25) – dacă te apropii de Dumnezeu.

Iată cum funcționează lucrurile: când legea lui Dumnezeu te declară vinovat, Domnul Isus intervine și spune: „Doamne, această persoană este acoperită cu sângele Meu; ea crede în sângele Meu vărsat, și neprihănirea Mea s-a transferat asupra ei!”

Încearcă să-ți imaginezi următoarele: în cortul Vechiului Testament, sângele mielului era turnat peste scaunul îndurării, pe capacul Chivotului legământului care adăpostea tablele Legii – ceea ce ne acuza. La fel este și azi! Dacă te întrebi de ce continuă Dumnezeu să te iubească, să te accepte și să te binecuvânteze, răspunsul este: pentru că Isus este avocatul tău!

Să reținem:

1) El are calificare deplină să te reprezinte. Dumnezeu a spus: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.” (Matei 3:17);

2) El nu a pierdut niciun proces. „De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El…” (Evrei 7:25);

3) El Își oferă serviciile gratuit, „fără bani şi fără plată” (Isaia 55:1). Biblia ne spune: „Să ne apropiem dar cu deplină încredere… ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evrei 4:16).

Domnul Isus este avocatul tău, așa că astăzi poți veni la Dumnezeu cu încredere!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

Newer Entries →