Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “iubire”

01 feb. 2025

1 Februarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Să ținem cu tărie mărturisirea speranței neclintite (deoarece credincios este Cel care a promis).

Evrei 10.23

Speranța este peste tot accentuată în Epistola către Evrei. Speranța noastră este ancorată în Hristos, care, ca Înainte-Mergător al nostru, S-a așezat la dreapta lui Dumnezeu (Evrei 6.18-20). Acum noi Îl așteptăm să Se întoarcă și, de asemenea, așteptăm o cetate viitoare (Evrei 9.28; 13.14). Privirile noastre sunt ațintite asupra lui Hristos, care este Speranța noastră (Evrei 12.1,2).

În versetul citat la început suntem îndemnați să ținem cu tărie mărturisirea speranței noastre, fără să șovăim. A ține cu tărie implică a lua în stăpânire și a manifesta în trăire. Această ținere cu tărie se bazează pe faptul că Cel care a făcut promisiunea este credincios: „Credincios este Cel care vă cheamă, care va și face aceasta“ (1 Tesaloniceni 5.24).

Se spune că un băiețel a mers în oraș cu tatăl său, care, la un moment dat, i-a spus: «Așteaptă-mă în locul acesta; mă voi întoarce curând». Tatăl însă, deoarece i se defectase mașina, s-a întors mai târziu decât prevăzuse. Pe vremea aceea nu erau telefoane mobile, așa că tatăl s-a gândit că fiul său avea să fie îngrijorat, însă nu putea lua legătura cu el. Cinci ore mai târziu a sosit și l-a găsit pe fiul său așteptându-l liniștit. Tatăl l-a întrebat: «Nu te-ai îngrijorat? N-ai crezut că nu mai vin?». Fiul și-a ridicat privirea către el și i-a răspuns: «Nu! Am știut că vei veni, fiindcă așa mi-ai spus».

Câteodată, așteptând ca Domnul să ne răspundă la rugăciuni sau să intervină cu ajutorul Lui, ni se pare că durează prea mult, însă Cel care a făcut promisiunea este credincios. Să ținem cu tărie mărturisirea speranței noastre! Să nu cedăm, ci să stăruim, să privim în sus și să ținem strâns!

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și spunea și mulțimilor: „Când vedeți un nor ridicându-se de la apus, îndată spuneți: «Vine ploaie»; și așa se întâmplă. Și când suflă vântul de sud, spuneți: «Va fi arșiță», și așa se întâmplă“.

Luca 12.54,55

Prognoza vremii

Cât de des, vremea devine un subiect de conversație! Însă referitor la această temă ar fi bine să nu luăm vreo poziție partizană, ci să rămânem neutri, atunci când vorbim cu o persoană pe care nu o cunoaștem. Indiferent cât de mult ne plângem de vreme, nu o putem schimba.

Când era pe pământ, Isus Hristos a vorbit și El despre vreme, însă pentru a le transmite ascultătorilor Săi ceva foarte important. În zilele Lui nu existau prognoze meteorologice științifice, ci oamenii priveau cerul pentru a face anumite predicții. Dar trebuie să remarcăm ce concluzie a tras Domnul după cuvintele de mai sus: „Fățarnicilor, înfățișarea pământului și a cerului știți să o deosebiți, dar timpul acesta, cum de nu-l deosebiți?“ (versetul 56).

Majoritatea oamenilor nu înțeleseseră ceea ce marca timpul în care trăiau, respectiv faptul că Mesia, Mântuitorul lor, venise în har pentru a-i salva. Erau zorii unui timp de binecuvântare, mai glorios și mai minunat decât strălucirea zilelor de vară. Cu toate acestea, oamenii L-au respins.

Timpul harului a durat până astăzi. Cum reacționăm noi? Am recunoscut că este timpul să ne punem în ordine relația cu Dumnezeu? Ziua de azi este un bun prilej de a ne mărturisi vinovăția și de a crede că Isus Hristos este Răscumpărătorul. Ziua de mâine nu ne aparține, așa că amânarea este peste măsură de periculoasă.

Citirea Bibliei: Ezra 10.1-44 · Proverbe 10.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 18:1-16

Propria voie şi spiritul idolatru manifestate în casa lui Mica au contaminat o seminţie întreagă (după cum relatează capitolul de astăzi). Întotdeauna este aşa. Înainte ca răul să se împrăştie şi să afecteze poporul lui Dumnezeu, el începe prin a prinde rădăcini în familii.

În v.1 citim că, în zilele acelea, daniţii nu-şi primiseră încă moştenirea. Astfel, în loc să-L întrebe şi să‑L aştepte pe Domnul, decid în nerăbdarea lor să încerce s-o obţină singuri. Iată ce înseamnă spiritul de independenţă şi, de asemenea, alegerea rapidă a unei soluţii! Să ne reamintim că fiii lui Dan se lăsaseră împinşi în ţinutul muntos (1.34). În loc să intre în stăpânirea a ceea ce le fusese destinat, care le stătea la îndemână, dar care necesita puterea credinţei, ei întreprind o expediţie până la celălalt capăt al ţării. Probabil că şi noi acţionăm asemenea lor mult mai adesea decât am gândi. Domnul a pregătit special pentru noi un serviciu în imediata noastră apropiere, dar noi ne tragem înapoi de la încercarea credinţei şi de la strădaniile pe care acest serviciu le-ar implica, deoarece suntem tentaţi să pornim mai degrabă într-o acţiune spectaculoasă, într-o direcţie aleasă de noi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ CREȘTI COPII MINUNAȚI ÎNTR-O LUME TULBURE (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Fiii sunt o moştenire de la Domnul…” (Psalmul 127:3)

Începând de azi, câteva zile vom reflecta la unele domenii practice în care părinții sunt adesea confuzi. Dacă nu ești părinte, poți să folosești ceea ce vei auzi ca să le transmiți părinților pe care-i cunoști și să te rogi pentru ei. Astăzi vom vorbi despre îndrumare versus critică. Dacă ai un copil liniștit, plăcut și ascultător, care se bucură să învețe, să-și facă temele și să ajute la treburile casnice, creșterea lui „în mustrarea şi învăţătura Domnului” va fi o bucurie! (vezi Efeseni 6:4).

Mulți dintre noi, însă, avem copii mofturoși, cu voință puternică și cu propriile lor planuri. Ei se pare că știu ce vor, și când și cum să obțină. Știu, de asemenea, ce nu vor să mănânce, să poarte, să audă, să spună și să facă! Iar părinții sau îngrijitorii acestor copii au nevoie de ajutor pentru a putea construi acel gen de relație care să creeze încredere și să permită discuții și respect reciproc într-o atmosferă de „război”.

În astfel de cazuri, îndrumarea se poate transforma cu ușurință în critică, subliniind în mod constant defectele copilului: „Arăți ridicol cu chestia aia… Niciodată nu ajungi la timp… De ce nu poți fi ca…” O abordare mult mai bună ar fi să-i arăți copilului soluția. Chiar și o îndrumare validă, oferită în mod negativ, îi va afecta stima de sine, va genera resentimente și va distruge posibilitatea de a construi un respect reciproc. Copilul trebuie să te audă spunând: „Nu sunt absurd, suntem în aceeași echipă!”

Când apare un conflict – și va apărea! – e tentant să devii autoritar sau frustrat. Dar când țipi, insulți sau umilești copilul, îți pierzi din vedere obiectivul tău ca părinte: acela de a ghida și de a instrui. Acest lucru îl face pe copil să se simtă furios, lipsit de putere, nesigur (de el însuși și de tine) – ceea ce echivalează cu o invitație la rebeliune. Dar dacă îți ghidezi copilul ca unul care face parte din echipa lui, dându-i ajutor practic cu dragoste și răbdare, se vor crea legături care încurajează cooperarea, încrederea și respectul reciproc.

Așadar, alege îndrumarea, nu critica!

Posted in Biblia, Comentarii biblice, Daily Devotionals, mana, mana cereasca, mana de azi, mana lui dumnezeu, Mana Zilnica, Romanian devotionals, Studiu Biblic, Uncategorized and tagged , , , , , , , , , | Lasă un comentariu
19 ian. 2025

19 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, după acestea, a ieșit și a văzut pe un vameș cu numele Levi șezând la vamă și i-a spus: „Urmează-Mă!“. Și, lăsând toate, ridicându-se, L-a urmat.

Luca 5.27,28

Tatăl dorește ca noi să ne dăruim pe deplin Lui. Însă aceasta trebuie să aibă loc cu hotărâre de inimă și în conștiența slăbiciunii noastre și, de aceea, în părtășie cu Tatăl și cu Fiul. Fiul lui Dumnezeu, care ne-a iubit și care S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, a dăruit tot ceea ce a avut ca să fim ai Săi (Matei 13.46). „Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să fiți îmbogățiți“ (2 Corinteni 8.9). „Nu știți că […] voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Slăviți deci pe Dumnezeu în trupul vostru“ (1 Corinteni 6.19,20). Domnul Isus dorește ca, prin contemplarea dragostei Sale, inimile noastre să fie încălzite, așa încât dorința noastră să fie de a trăi numai pentru El, așa cum Rebeca, atunci când l-a văzut pe Isaac, s-a acoperit, ca să arate că, din acel moment, îi aparținea doar lui. Dragostea Sa nemărginită față de noi, care a fost gata să plătească orice preț pentru noi – chiar moartea îngrozitoare de pe cruce pe când a purtat păcatele noastre în trupul Său și a fost făcut păcat pentru noi și a fost lovit de Dumnezeu – găsește numai atunci satisfacție în dragostea noastră, când noi vrem să ne dăruim Lui pe deplin. Vedem aceasta în Ioan 14.21-23. Domnul spune acolo: „Cine are poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește […] Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu“.

Levi nu s-a comportat nechibzuit. Când Domnul i-a spus: „Urmează-Mă!“, el a calculat consecințele și nu le-a găsit prea grele. „Părăsind totul, s-a sculat și L-a urmat.“ El nu s-a sculat mai întâi, pentru ca după aceea să se dezlipească de tot ceea ce trebuia să lase în urmă, ci el s-a sculat numai după ce, în inima sa, părăsise deja totul: casa, banii, poziția etc. Găsim apoi, în versetul următor, minunea că el a primit iarăși totul înapoi. Însă, de data aceasta, le primise de la Domnul și putea să Îi fie administrator. Aceasta a și făcut-o: „Și Levi I-a făcut un ospăț mare la el în casă și o mulțime de colectori de taxe și de alți oaspeți erau la masă cu ei“ (Luca 5.29).

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pe alții i-a mântuit, pe Sine Însuși nu Se poate mântui!

Matei 27.42

„Pe Sine Însuși nu Se poate mântui“

„Pe Sine Însuși nu Se poate mântui.“ Este adevărat? În niciun caz! Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Împăratul iudeilor, Alesul lui Dumnezeu (Luca 23.35). El are „toată puterea … în cer și pe pământ“ (Matei 28.18) și este Creatorul și Stăpânitorul tuturor persoanelor și al tuturor lucrurilor. El demonstrase acest fapt cu câteva ore înainte, când au încercat să-L aresteze. Spunând simplu, „Eu sunt!“ (Ioan 18.6), ostașii și slujitorii s-au dat înapoi și au căzut la pământ.

El nu a vrut să Se salveze de la moartea pe cruce, deși ar fi putut să facă lucrul acesta. Mântuirea noastră depindea de jertfa Lui. El S-a lăsat crucificat, așa cum fusese vestit în Scripturile Vechiului Testament. Acestea trebuia să se împlinească întocmai (Matei 26.54). De asemenea, El a fost ascultător față de Dumnezeul și Tatăl Său – „făcându-Se ascultător până la moarte, și chiar moarte de cruce“ (Filipeni 2.8). El a venit să ne caute pe când eram pierduți, pentru că ne iubește (Matei 18.11). Păstorul cel Bun Și-a dat viața pentru oi (Ioan 10.15).

Noi eram în inima Lui acum 2.000 de ani. Fiindcă El nu S-a salvat pe Sine, mântuirea este încă disponibilă pentru toți. Ce dragoste măreață are El pentru cei pierduți! Pentru mântuirea noastră, El a fost pregătit să Se sacrifice într-un mod atât de umilitor.

    Ce iubire minunată Dumnezeu ția arătat:

    pentru vina ta cea mare, chiar pe Fiul Său La dat!

Citirea Bibliei: Ezra 1.1-11 · Proverbe 3.19-35

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 10:1-18

Doi judecători sunt numiţi la începutul acestui capitol: Tola şi Iair, amândoi bărbaţi respectaţi. Apoi declinul se restabileşte şi mai grozav. În rătăcirea sa, Israel se grăbeşte să slujească dumnezeilor cât mai multor popoare posibile. Apoi, ca şi mai înainte, Dumnezeu Se foloseşte de vrăjmaşi pentru a-i pedepsi şi de această dată sunt filistenii şi fiii lui Amon. Faptul că israeliţii au servit idolilor acestor două naţiuni nu le este de nici un ajutor. Să remarcăm că seminţiile de dincolo de Iordan cad victimă primele. Ele sunt zdrobite în adevăratul sens al cuvântului (v. 8)! În sfârşit vine mărturisirea: „Noi am păcătuit…!” (v. 10). Cunoaştem că acesta este întotdeauna „cuvântul de trecere” pentru a reveni la Domnul.

Şi totuşi Dumnezeu răspunde cu severitate, spunând chiar cu ironie: „Mergeţi şi strigaţi la dumnezeii pe care vi i-aţi ales: ei să vă salveze în timpul strâmtorării voastre!” (v. 14). Ah, situaţia aceasta arată că nu este de ajuns numai mărturisirea păcatului! Ei trebuie şi să scoată idolii din mijlocul lor (cf. Geneza 35.2). Iată piatra de încercare pentru o lucrare autentică în conştiinţă. Poporul înţelege. Apoi auzim aceste cuvinte care ne mângâie: „Sufletul Său a fost îndurerat de nenorocirea lui Israel” (v. 16). Câtă tandreţe din partea lui Dumnezeu pentru poporul Lui necăjit! Oare va simţi El mai puţin astăzi pentru copiii Săi?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ASEMĂNAREA CHIPULUI SĂU | Fundația S.E.E.R. România

„Pe aceia pe care i-a cunoscut… i-a hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său…” (Romani 8:29)

Deoarece Dumnezeu este atât Creatorul, cât și Răscumpărătorul nostru, noi suntem chemați să fim „asemenea chipului Său” în ambele domenii. Așadar, a deveni mai asemănători cu Creatorul înseamnă a deveni mai creativi. Atunci când ne folosim imaginația sfințită pentru a sluji obiectivelor Sale, facem ceea ce Dumnezeu face cel mai bine și iubește cel mai mult. Iar Tatăl nostru ceresc Se bucură profund de acest lucru! La fel cum noi sărbătorim creativitatea copiilor noștri, așa și Dumnezeu sărbătorește creativitatea copiilor Lui care suntem! Ai observat de câte ori se spune în Psalmi să cântăm o cântare nouă? Porunca de a crea (a compune) este repetată de cel puțin șase ori. Cu cât descoperi mai multe lucruri despre Dumnezeu, cu atât Îl iubești mai mult. Și cu cât Îl iubești mai mult, cu atât mai mult ai nevoie de noi modalități de a-ți exprima dragostea! Cei mai mulți dintre noi nu se consideră drept persoane creative, dar asta pentru că definim creativitatea în mod greșit! Ne gândim la ea în termeni de capodopere de artă, invenții sau idei antreprenoriale. Dar aceasta este doar o fațetă îngustă. Creativitatea nu este doar pentru artiști, inventatori sau antreprenori; ea este vitală în toate aspectele vieții. În termeni generici, creativitatea este orice utilizare a imaginației. Da, este posibil ca în trecut să ne fi folosit imaginația în scopuri greșite. Dar, după nașterea- din-nou, imaginația noastră este răscumpărată, astfel încât poate fi folosită pentru a-L glorifica pe Dumnezeu. Dacă Dumnezeu este infinit de creativ, iar noi nu doar că suntem creați după chipul Său, ci suntem chemați să fim asemenea chipului Său, atunci creativitatea nu este opțională, ci este o dimensiune a maturității spirituale!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
01 ian. 2025

1 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

O, de ar fi în ei o astfel de inimă, ca să se teamă de Mine și să păzească toate poruncile Mele, în toate zilele, ca să le fie bine, lor și fiilor lor, pentru totdeauna!

Deuteronom 5.29

Prețioase cuvinte! Ele ne pun înainte, în modul cel mai binecuvântat, izvorul secret al acelei vieți pe care noi, ca și creștini, suntem chemați să o trăim zi de zi – o viață de simplitate și, implicit, de ascultare necondiționată care vine dintr-o inimă temătoare de Domnul – temându-ne de El nu într-un duh de servilitate, ci cu toată profunzimea și realitatea unei iubiri adoratoare, pe care Duhul Sfânt a vărsat-o în inimile noastre.

Aceasta este ceea ce place inimii Tatălui nostru iubitor. Cuvântul Lui pentru noi este: „Fiul meu, dă-mi inima ta!“ (Proverbe 23.26). Acolo unde inima este dăruită lui Dumnezeu, toate celelalte lucruri vin de la sine, în cea mai plăcută ordine morală. Inima iubitoare își găsește bucuria ei cea mai profundă când ascultă de toate poruncile lui Dumnezeu; și nimic nu este mai valoros pentru Dumnezeu decât acele lucruri care vin dintr-o inimă iubitoare.

Inima este sursa tuturor izvoarelor vieții; prin urmare, când este guvernată de Dumnezeu, în ea se va găsi un răspuns plin de dragoste față de toate poruncile lui Dumnezeu. Noi iubim poruncile Lui datorită faptului că Îl iubim pe El. Orice cuvânt al Său este prețios pentru inima care Îl iubește. Orice regulă, rânduială sau verdict – într-un cuvânt toată legea Lui – sunt iubite, respectate și ascultate, datorită Numelui Său și autorității Sale, care sunt atașate acestora.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pământul; și cerurile sunt lucrări ale mâinilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu rămâi. Evrei 1.10,11

„Tu rămâi“

Tocmai am încheiat o etapă din călătoria noastră spre eternitate. Iată-ne ajunși în cea dintâi zi a unui nou an. Este un bun prilej pentru a sta puțin liniștiți, înainte de a ne relua rutina de zi cu zi. Privind înapoi, la anul care s-a scurs, se poate să cădem pe gânduri; iar cu privire la viitor, se poate să ne asalteze întrebări fără răspuns. În trecut, am avut parte de schimbări năucitoare; și nu ne referim aici la cele pe care Dumnezeul Creator le-a rânduit în natură prin succesiunea anotimpurilor, ci la acele schimbări din lume produse prin intervenții ale oamenilor care trăiesc despărțiți de Dumnezeu. Asemenea schimbări ne arată că oamenii se îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu și indică un pronunțat declin. În viitor, ne putem aștepta la și mai multe asemenea schimbări.

Credincioșii își găsesc stabilitatea privind numai în sus, la Dumnezeu „Tatăl luminilor, la care nu este schimbare sau umbră de mutare“ (Iacov 1.17), și la Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, „Cel prin care a făcut și lumile“ (Evrei 1.2). Domnul Isus „este Același ieri, azi și în veci“ (Evrei 13.8). La El se referă versetul nostru când spune: „Tu rămâi“. El ne-a dat Cuvântul Lui, întotdeauna actual, care niciodată nu se schimbă. Biblia este singurul mijloc de orientare pe acest drum prin care am pășit într-un an nou. Este un privilegiu că îl avem, de aceea suntem datori să punem în practică principiile lui, în împrejurările pe care le traversăm și în timpul pe care îl trăim. Domnul Însuși ne va ajuta la aceasta.

Citirea Bibliei: Osea 1.1-11 · Iacov 1.1-8

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 1.1-15

Există o mare diferenţă între cartea Iosua şi cea a Judecătorilor. Cea dintâi îl înfăţişează pe Israel luând victorios în stăpânire ţara Canaan. Cea de-a doua ne va oferi o descriere a poporului locuind în moștenirea lui. Deşi la prima vedere cartea Judecători pare să abordeze același subiect, chiar de la începutul ei există semne sigure care indică faptul că nu ne mai aflăm în zilele lui Iosua: chiar dacă Iuda acționează cu zel împotriva canaaniţilor, el pare să conteze mai puţin pe Domnul decât pe fratele său Simeon. Apoi împăratul vrăjmaş, lăsat în viaţă, este tratat într-un mod barbar.

Pagina glorioasă este întoarsă; vom asista la declin.

Aceasta este ceea ce s-a produs şi în Adunarea răspunzătoare. Puterea şi, în mare măsură, binecuvântarea colectivă au dispărut astăzi. Însă Dumnezeu nu S-a schimbat. Puterea Lui se găseşte întotdeauna la dispoziţia credinţei individuale. Otniel, luând în stăpânire Debirul, ne stă ca exemplu. Binecuvântarea este de asemenea la îndemâna noastră (1 Petru 3.9 sf.). Este suficient să o cerem, aşa cum a făcut Acsa (v. 15). Ea vine prin Duhul lui Dumnezeu care, asemenea pâraielor de apă promise în Deuteronom 8.7, ne împrospătează sufletele prin Cuvântul lui Dumnezeu. Să cerem această binecuvântare Tatălui nostru, la începutul acestui an.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

UN NOU AN, UN NOU ÎNCEPUT | Fundația S.E.E.R. România

„…Tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.” (Romani 6:4)

Bun găsit, Un An Nou binecuvântat – și nu lăsa trecutul să-ți fure viitorul! Încă o dată, Dumnezeu îți oferă un nou început! Să recunoaștem, cu toții avem relații care parcă nu pot fi vindecate, și probleme care par să nu fie niciodată rezolvate așa cum ne-ar plăcea nouă. Dar, prin harul lui Dumnezeu, putem ierta, uita și merge mai departe!

Nu trebuie să stai treaz noaptea ca să dezgropi morții, să scotocești printre amintiri și să redeschizi răni adânci și dureroase. Dacă le deschizi o portiță, nălucile trecutului tău își vor stabili reședința în mintea ta. S-ar putea să te gândești acum la început de an: „Dar încă mă lupt în atât de multe domenii!” Cu toții o facem. Chiar și marele apostol Pavel a recunoscut că nu era prea organizat. Spre deosebire de cei care condamnă la alții exact lucrurile cu care ei înșiși se luptă, Pavel recunoștea: „Nu… sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac! Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.” (Romani 7:17-20 )

Vă mulțumesc, frate Pavel, în numele tuturor celor care au crezut că odată ce au devenit creștini nu vor mai exista lupte! Dar Pavel nu se oprește aici; el ne dă soluția în alte două versete importante:

1) „După cum Hristos a înviat din morţi… tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă…” (Romani 6:4);

2) „Socotiţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 6:11).

Atunci se ridică întrebarea: „Ce ar trebui să fac cu vechile mele probleme?” Recunoaște-le, renunță la ele, și uită-le! În loc să te lupți în bătălii pe care nu le poți câștiga, lasă puterea Învierii lui Hristos să vină peste viața ta și să rupă legăturile dintre tine și durerea trecutului tău!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
12 dec. 2024

12 Decembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Tu-i urăști pe toți lucrătorii nelegiuirii.

Psalmul 5.5https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Unii au presupus, pe baza acestui verset, că Dumnezeu îi urăște pe păcătoși. Această eroare își are izvorul în lipsa de înțelegere a diferențelor dintre Vechiul și Noul Testament.

Vechiul Testament are de-a face cu faptele și cu vina omului, nu cu natura și cu starea lui; cu păcatele, ca roade, nu cu păcatul, ca rădăcină. Din capitolele 4 și 5 din Levitic, unii au tras concluzia că jertfa pentru vină era pentru faptele păcătoase și că jertfa pentru păcat era pentru natura păcătoasă. O simplă lectură a capitolului 4 din Levitic este suficientă pentru a respinge o astfel de teorie. Acolo se vorbește despre lucruri care nu trebuiau făcute, despre fapte, despre vină și despre iertare.

În contrast, Noul Testament prezintă cu claritate problema naturii păcătoase: „Pentru că, ceea ce legea nu putea să facă, întrucât era slabă prin carne, Dumnezeu, trimițând pe propriul Său Fiu, în asemănare cu carnea păcatului și pentru păcat, a condamnat păcatul în carne“ (Romani 8.3). Natura păcătoasă este condamnată, nu iertată, în moartea lui Hristos. A fost nevoie de învățătura Noului Testament pentru a se ajunge la o astfel de zicală: «Nu suntem păcătoși pentru că facem păcate, ci facem păcate pentru că suntem păcătoși». Dumnezeu îi iubește pe păcătoși (Marcu 10.21; Galateni 2.20; Romani 5.8). Isus – care este Dumnezeu – l-a iubit pe un păcătos chiar și atunci când acesta a refuzat cuvintele Sale. El m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine atunci când încă eram un păcătos. Bebelușii care mor la naștere, sau înainte, sunt și ei păcătoși, însă Scriptura arată dragostea lui Dumnezeu care le-a asigurat un loc de binecuvântare.

Dumnezeu urăște păcatele, nu pe păcătoși. Păcatele comise de oameni, precum și faptul că ei stăruie în ele, constituie obiectele mâniei Sale. Faptele unei persoane, nu natura ei, intră sub incidența mâniei și a judecății lui Dumnezeu. Jertfa lui Hristos este singurul remediu care ne poate izbăvi de această mânie și judecată.

G. Quail

SĂMÂNȚA BUNĂ

Despre lucrarea aceasta mărturisesc conștiința lor și gândurile lor, care sau se învinovățesc sau se dezvinovățesc între ele.

Romani 2.15

Glasul conștiinței

Fiecare om poartă cu sine un indicator despre binele sau răul pe care îl face în viață: acesta este conștiința! De exemplu, atunci când mințim, conștiința ne acuză imediat de faptul că nu am spus adevărul și ne avertizează: este rău ce ai făcut! Când însă ne ajutăm colegul de serviciu care are de făcut o lucrare dificilă, tot conștiința este cea care de data aceasta ne spune: este bine ce ai făcut!

Cum reacționăm noi la vocea conștiinței? O ascultăm? Sau, dimpotrivă, o reducem la tăcere? Dacă îi ignorăm acuzațiile sau încercăm să ne justificăm acțiunile greșite, avertismentele sale devin din ce în ce mai slabe. Cu timpul, conștiința tace cu totul. Păcătuim din ce în ce mai mult, pentru că nicio voce interioară nu ne mai avertizează.

Dar un indicator și mai clar decât conștiința este Biblia! Ea ne vorbește despre bine și rău și este standardul absolut al lui Dumnezeu, pe baza căruia ne judecă viața. Concluzia ei este clară: „Nu este nicio deosebire; căci toți au păcătuit și n-au ajuns la slava lui Dumnezeu“. Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, veșnic valabil. Pe aceasta n-o putem reduce la tăcere.

Dar Biblia nu se oprește la a judeca viața oamenilor, ci continuă prezentându-ne mesajul harului:

„Fiind îndreptățiți fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. Pe El Dumnezeu L-a rânduit să fie ispășire, prin credința în sângele Lui“ (Romani 3.22-25).

Citirea Bibliei: Ezechiel 34.1-31 · Psalmul 135.13-21

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 10:12-27https://www.good-seed.org/img/teiler.png

La rugăciunea lui Iosua, DOMNUL opreşte soarele şi luna aproximativ o zi întreagă. Arată astfel acestor popoare păgâne cine este Dumnezeul care luptă pentru Israel, în timp ce alor Săi le arată cât de departe poate merge răspunzând la rugăciunile lor (Marcu 9.23). Oare nu este o şi mai mare minune că Dumnezeu a lungit încă de acum două mii de ani ziua harului Său? Şi, în loc ca aceasta să fie ca aici, pentru a permite judecata şi răzbunarea, scopul Său în prezent este convertirea celor păcătoşi. El are răbdare faţă de lume (poate faţă de tine?) şi „face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni“ (Matei 5.45). Aceasta pare firesc pentru toţi, dar să ne gândim adesea, văzând zorii unei noi zile, la această îndelungă răbdare a lui Dumnezeu.

Soarele nu mai apune, vrăjmaşii fug de lumină şi caută întunericul, încercând să se ascundă (v. 16; Ioan 3.19-21; Apocalipsa 6.15-17). Dar victoria este repurtată şi cei cinci împăraţi sunt scoşi din peşteră. Apropiaţi-vă − le spune Iosua căpeteniilor sale − nu vă temeţi deloc! „Puneţi-vă pi­cioarele pe grumajii acestor împăraţi!“     (v. 24). Era semnul triumfului, anticipând momentul viitor când „Dumnezeul păcii va zdrobi … pe Satan sub picioarele noastre“ (Romani 16.20; Ps. 110.1).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AI UN LOC TAINIC CU DUMNEZEU? | Fundația S.E.E.R. România

„Tu, când te rogi, intră în odăiţa ta…” (Matei 6:6)

Domnul Isus a spus: „Tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.” (Matei 6:6).

Viața creștină ar putea fi comparată cu Cortul din Vechiul Testament, care era împărțit în trei compartimente.

Exista o curte exterioară în care puteau să intre toți evreii. Și tu ai o curte exterioară: locul în care mergi la muncă, la cumpărături ori la activități relaxante. Ea reprezintă aspectul tău exterior sau persoana ta publică, partea din tine pe care o vede toată lumea.

Cortul avea, de asemenea, o cameră interioară numită Locul Sfânt, unde majoritatea oamenilor nu aveau voie să intre. Și tu ai un „Loc Sfânt” în care pot intra persoane desemnate, cum ar fi prietenii apropiați sau familia. Tu decizi cine intră și cine nu intră, și nimeni nu poate intra cu forța. Anumite persoane pot avea autoritate asupra ta, din punct de vedere profesional sau financiar, dar asta nu le dă dreptul să intre în locul tău sfânt. Când vine vorba de acea cameră interioară, tu decizi cine intră și cine iese!

Cel de-al treilea compartiment al Cortului din Vechiul Testament era Sfânta Sfintelor, un locaș mic și păzit cu grijă, care se afla cel mai departe. Acolo avea acces doar marele preot, și era loc doar pentru o singură persoană și Dumnezeu. Și tu ai un asemenea loc în interiorul tău. Uneori ne referim la el ca fiind „odăița noastră”, deoarece numai Dumnezeu are voie să intre. Și iată un adevăr pe care trebuie să-l cunoști: nivelul tău de pace, bucurie, mulțumire, călăuzire și victorie este reglementat de timpul pe care îl petreci cu Dumnezeu în locul tău secret. Așa că, dă-i prioritate, protejează-l… și petrece timp, în acel loc tainic, în fiecare zi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
19 iul. 2024

19 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Tată, iartă-i, căci ei nu știu ce fac!

Luca 23.34

Oamenii L-au urât pe Domnul Isus. El Însuși a spus, în mod profetic: „Cei care Mă urăsc fără temei sunt mai mulți decât perii capului Meu“ (Psalmul 69.4). Profetul Isaia a scris: „El era disprețuit și părăsit de oameni“ (Isaia 53.3). În Nazaret, Domnul Isus i-a avertizat pe iudei că harul lui Dumnezeu nu poate fi limitat la ei, ci că avea să fie extins și la națiuni. Aceste cuvinte i-au umplut de mânie și, „ridicându-se, L-au scos afară din cetate și L-au dus până pe sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie“ (Luca 4.29).

Când a venit timpul să moară, ei L-au arestat, L-au legat la ochi și L-au lovit, cerându-i să le spună cine erau cei care-L loveau. I s-a înscenat un proces, a fost acuzat de blasfemie și au adus martori mincinoși împotriva Lui. A fost biciuit, soldații I-au pus o coroană de spini pe cap și o trestie în mână, și Îl batjocoreau, făcându-I plecăciuni, scuipându-L și bătându-L cu trestia în cap (Matei 27.29,30). După ce I-au făcut toate acestea, L-au dus la Golgota, unde L-au răstignit. Apoi Îl batjocoreau cerându-I să coboare de pe cruce, dacă El era Fiul lui Dumnezeu.

Cum a răspuns El la tot acest tratament nedrept? „Tată, iartă-i, căci ei nu știu ce fac“ (Luca 23.34). Petru redă pe scurt toate aceste lucruri: „Care, fiind insultat, nu răspundea cu insultă; suferind, nu amenința, ci Se încredința pe Sine Celui care judecă drept“ (1 Petru 2.23). Dumnezeu să ne dea harul să fim și noi iertători, și să ne abandonăm în brațele Lui ca răspuns la toate nedreptățile și insultele pe care le suferim!

R. A. Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Noi L-am găsit pe Acela despre care a scris Moise în lege și despre care au scris prorocii: pe Isus, Fiul lui Iosif, care este din Nazaret.

Ioan 1.45

Nimic împotriva lui Isus din Nazaret (1)

Soția unui renumit bancher evreu murise. El a fost atât de mâhnit de pierderea suferită, încât a renunțat la afacere și a emigrat împreună cu singura lui fiică în Statele Unite ale Americii, unde a trăit în izolare. Toată dragostea lui era acum pentru copila sa, o tânără frumoasă de 17 ani. Ea a fost crescută în credința evreiască strictă a tatălui ei și s-a bucurat de cea mai bună educație. La scurt timp după sosirea lor în America, tânăra a fost atinsă de o boală gravă, care a avut o evoluție îngrijorătoare. Tatăl a consultat cei mai renumiți medici, dar, în ciuda celui mai bun tratament, starea fetei s-a deteriorat din ce în ce mai mult pe zi ce trecea, astfel încât nici tatăl nu mai avea nicio speranță.

Într-o zi, tatăl a intrat în camera fetei, s-a așezat lângă patul ei și a luat-o de mână, așa cum făcea întotdeauna când stătea cu ea. Deodată, fata l-a întrebat: „Tată, mă iubești?“. — „Draga mea copilă“, a răspuns tatăl, „știi că te iubesc mai mult decât orice pe lume“. — „Tată, mă iubești cu adevărat?“, a întrebat ea din nou. „Întrebarea ta mă întristează profund“, a spus tatăl, „cu siguranță că te iubesc“. Și pentru a treia oară fata bolnavă a întrebat: „Tată, mă iubești?“.

Tatăl nu a putut răspunde imediat, deoarece inima îi bătea cu putere, așa că fiica a continuat: „Știu că m-ai iubit întotdeauna; și eu te iubesc foarte mult. Îmi vei îndeplini o dorință? Este probabil ultima din viața mea. Te rog, dragă tată, să nu mai spui niciodată nimic împotriva lui Isus din Nazaret“.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 18.1-18 · Tit 1.10-16

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 25:20-38

„Pământul este al Meu“, aminteşte Domnul poporului Său, şi „voi sunteţi străini şi oaspeţi ai Mei“ (v. 23). În acelaşi fel în care o gazdă se îngrijeşte de oaspeţii săi, Dumnezeu Se angajează să Se preocupe de întreţinerea alor Săi şi să le dea, într-o manieră miraculoasă, în fiecare al şaselea an, o recoltă triplă, care să le permită să ţină anul sabatic. Creştinul este aici jos proprietar de pământ în şi mai mică măsură decât Israel. Dacă am fi mereu conştienţi că nimic nu este al nostru, ci că totul este al Domnului, nu ar fi mai puţine pofte în inimile noastre şi mai puţine certuri între noi? Noi avem în cer, nu pe pă­mânt, adevăratele bogăţii şi acelea sunt ale noastre (Luca 16.11-12).

În tot cuprinsul acestui capitol, Dumnezeu are plăcerea de a-Şi dezvălui harul Său măreţ, arătându-ne cum îi eliberează pe ai Săi, cum Se ocupă de odihna lor, de bucuria lor, cum Se îngrijeşte ca ei să nu cadă victimă împietririi fraţilor lor sau propriei lor neglijenţe. În toate acestea, El ne dă un exemplu, invitându-ne să arătăm celorlalţi aceeaşi îndurare de care avem noi parte (v. 35-38). Aceasta va fi pentru noi un prilej să Îi arătăm Domnului că preţuim harul Său şi că nu am uitat ceea ce a făcut El pentru noi (Matei 18.32, 33).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IERTAREA NECESITĂ CONCENTRARE ȘI ENERGIE | Fundația S.E.E.R. România

„Fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte…” (Filipeni 3:13)

Să ierți pe cineva care te-a rănit profund este unul dintre cele mai dificile lucruri pe care le vei avea de făcut vreodată. Știi că trebuie să ierți, pentru că a ține supărare pe cineva este ca și cum ai alăpta un copil: orice hrănești și îngrijești va continua să crească. „Dar asta nu face ca iertarea să fie mai ușoară!” – spui tu. Dar încearcă să înțelegi următorul lucru: iertarea este o decizie, nu o emoție. Dacă aștepți până când simți nevoia să ierți, riști să rămâi prins în tortura resentimentelor. Când apostolul Petru L-a întrebat pe Domnul Isus cât de des ar trebui să ierte pe cineva care i-a greșit, Isus i-a răspuns: „De șaptezeci de ori câte șapte” (Matei 18:22). Cu alte cuvinte, tu trebuie să ierți și să continui să ierți – până când treci peste…

Reține aceste patru lucruri:

1) Iertarea nu înseamnă că trebuie să reiei o relație cu ofensatorul, mai ales dacă acesta nu se pocăiește și refuză să-și schimbe comportamentul;

2) Nu înseamnă că trebuie să aprobi ce a făcut acea persoană sau să fii de acord cu ea;

3) Nu-l eliberează pe ofensator dacă nu-și cere iertare, ci te eliberează pe tine și îți permite să-ți continui viața;

4) Nu înseamnă că nu-ți vei mai aminti, ci că vei avea puterea de a te gândi la asta în mod diferit: cu bunăvoință, și nu cu resentimente.

Mare atenție: să nu-l lași pe Satan să te convingă că nu ai iertat, doar pentru că îți mai aduci aminte. Capacitatea de a ierta este o deprindere care se învață. Cu cât o exersezi mai mult, cu atât mai bine te vei pricepe să ierți… Iar acest lucru se întâmplă atunci când cauți modalități de a extinde înțelegerea față de ofensator și găsești ceva pentru care să fii plin de compasiune. Deci, când alegi să ierți, tu demonstrezi că ești născut din Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
12 iul. 2024

12 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

El era la cârmă, dormind pe căpătâi. Și ei Îl trezesc și-I spun: „Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?“.

Marcu 4.38

Cât de rușinați trebuie să fi fost ucenicii când, după strigătele lor de necredință, Domnul S-a trezit și a liniștit marea și vântul cu câteva cuvinte! Cât de scandaloase s-au dovedit îndoielile lor cu privire la El, după ce vântul și marea s-au supus ascultătoare cuvintelor Lui!

Ce bine ar fi fost să se fi încrezut în El! Ar fi putut să șadă alături de El și să învețe cât de minunat este să aibă o pace de neclintit în mijlocul furtunii, făcând astfel ca acea noapte să rămână una memorabilă, datorită încrederii lor în El. Ar fi putut să împărtășească pacea Lui, fiindcă somnul Său nu era unul al indiferenței, ci al păcii minunate și perfecte, în mijlocul furtunii dezlănțuite. Iar ei n-au fost cu nimic mai în siguranță atunci când Domnul a liniștit marea, decât erau atunci când valurile izbeau în corabie, fiindcă Omul care dormea la cârmă era Domnul universului. În liniște sau în furtună, ei erau în grija Sa. Dacă ar fi înțeles acest lucru prin credință, L-ar fi onorat pe El și ar fi fost scutiți de multă frământare.

Să avem grijă să nu ne pierdem încrederea în Domnul, așa cum au făcut ei! Poate că, atunci când vremea este frumoasă, vorbim despre siguranța oferită de El, dar, când vin furtuni, trebuie să avem grijă să ne ținem strâns de adevărul că El nu poate niciodată eșua. Ne-am încredințat cu totul grijii Lui? Atunci trebuie să știm că El este în întregime vrednic de încrederea noastră. Cunoaștem noi dragostea și înțelepciunea Lui îndeajuns de mult pentru a încredința cârma micuțelor noastre corăbii în mâna Lui și pentru a le lăsa acolo? Câteodată întrebăm: „Doamne, nu-Ți pasă?“. Scriptura însă ne răspunde: Aruncați „asupra Lui toate îngrijorarea voastră, fiindcă Lui Însuși Îi pasă de voi“ (1 Petru 5.7).

J. T. Mawson

SĂMÂNȚA BUNĂ

Hristos a murit pentru noi.

Romani 5.8

                                                                                                                      Locțiitorul lui Caesar Manati

Era în anul 1848. Regatul Sardinia-Piemont se afla în fruntea mișcării de unificare a Italiei. Stăpânirea austriacă din nordul Italiei avea să fie înlăturată prin campanie militară. În acest scop, guvernul piemontez mobilizase 100.000 de oameni. Mulți tineri au fost smulși din casele lor și expuși pericolelor și atrocităților războiului.

Tânărul Caesar Manati era căsătorit de puțin timp. Dar a fost chemat sub arme și nu s-a putut opune. În schimb, Carlo Donaldi, unul dintre verișorii lui Caesar, nu a fost obligat să facă serviciul militar. Acesta l-a însoțit pe Caesar la biroul de recrutare. Pe drum, Carlo i-a spus: „Caesar, durerea ta îmi străpunge inima. Dă-mi uniforma ta! Voi merge în locul tău la război. Dacă voi muri, amintește-ți mereu că te-am iubit“.

Carlo s-a înrolat în armată, a luptat și a căzut pe front… Pe mormântul său, Caesar a pus inscripția: Caesar Manati, eliberat din serviciul militar de locțiitorul său, Carlo Donaldi. Caesar nu a mai fost chemat niciodată la arme, căci Carlo îndeplinise cerințele legii în locul său.

Principiul substituției este cel mai viu ilustrat în Biblie: Isus Hristos a purtat pe crucea de la Golgota pedeapsa pentru păcatele tuturor oamenilor care cred în El, îndeplinind tot ceea ce pretindea dreptatea lui Dumnezeu. Prin urmare, Dumnezeu îi iartă acum pe toți cei care cred în Hristos și în lucrarea Sa de răscumpărare. Problema lor cu Dumnezeu este rezolvată o dată pentru totdeauna.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 14.1-33 · 2 Tesaloniceni 1.1-5

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 21:1-24

Aşa cum odinioară simplul fapt de a aparţine familiei lui Aaron conferea titlul de preot, tot astfel toţi răscumpăraţii Domnului sunt astăzi adoratori. Însă când era vorba să-şi exercite funcţiunea, un preot putea fi scos din slujbă. Contactul cu moartea, o căsătorie contrar voii lui Dumnezeu, un defect fizic incurabil îl scoteau pe fiul lui Aaron din funcţia sa sfântă. Îi era permis să se hrănească din pâinea lui Dumnezeu ca şi ceilalţi fraţi (v. 22), dar nu cunoştea deloc bucuria de a-I servi. Din nefericire, mulţi credincioşi sunt în acest ca­z! Cei care sunt orbi în sensul din 2 Petru 1.9 sau şchiopi în sensul din Evrei 12.13, în timp ce îşi păstrează titlul şi privilegiul de copii ai lui Dumnezeu, nu-şi pot împlini cum se cuvine serviciul de adoratori. Aceasta este o mare pierdere, nu numai pentru ei, ci în primul rând pentru Domnul.

Dacă Marele nostru Preot Se poartă cu milă faţă de defectele şi infirmităţile alor Săi (cap. 21 – ceea ce ne este confirmat de Evrei 4.15), El nu Se poate asocia cu acela care, în cap. 22, este imaginea evidentă a păcatului în ei: o scurgere sau o lepră (v. 4). O asemenea întinare a unui credincios îl privează de a se bucura de „lucrurile sfinte“.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU CEDA RESENTIMENTELOR, FII IERTĂTOR! | Fundația S.E.E.R. România

„Prostul moare ucis de aprinderea lui.” (Iov 5:2)

Din motive cunoscute doar de Dumnezeu și de Satan, Iov și-a pierdut banii, copiii și sănătatea. Dacă a existat vreodată cineva îndreptățit să fie plin de resentimente, acela a fost Iov. Elifaz, prietenul lui, i-a spus printre altele: „Prostul moare ucis de aprinderea lui.” Ce putem învăța din asta? Singurul lucru care ne poate răni mai mult decât ceea ce s-a întâmplat deja este să permitem ca resentimentul să ne conducă mintea și să ne dicteze faptele. S-ar putea să spui: „Dar eu vreau dreptate!” Cât de multă dreptate? Imaginează-te o clipă cu dușmanul tău. Imaginează-ți-l legat de un stâlp pentru biciuire. Bărbatul înarmat cu biciul se întoarce spre tine și te întreabă: „Câte lovituri de bici?” Și tu îi spui un număr. Biciul pocnește, sângele curge și pedeapsa este aplicată. Dușmanul tău se prăbușește la pământ, iar tu pleci. Ești fericit acum? Te simți mai bine? Ești împăcat? Pentru o vreme poate… dar în curând o altă amintire va ieși la suprafață și va fi nevoie de alte lovituri de bici. Când se va opri totul? Doar când vei lua în serios cuvintele Domnului Isus: „Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar, dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.” (Matei 6:14-15) Atunci când te rogi: „Tratează-mă așa cum îl tratez și eu pe aproapele meu” (vezi Matei 6:12), ești conștient de ceea ce Îi spui de fapt lui Dumnezeu? „Dă-mi ceea ce-i dau și eu lui. Dă-mi aceeași pace pe care i-o dau și eu lui. Fă-mă să mă bucur de aceeași toleranță pe care i-o ofer eu.” Crezi c-ai putea suporta o asemenea tratație? Aproape sigur, nu! Așadar, dacă vrei pace, fă pace. Dacă vrei generozitatea lui Dumnezeu, fii generos cu ceilalți. Dacă vrei siguranța iertării lui Dumnezeu, acordă iertare celorlalți!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
26 iun. 2024

26 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Fiindcă nu sunteți din lume, căci Eu v-am ales din lume, de aceea vă urăște lumea.

Ioan 15.19

Lumea este un sistem vast, care înglobează orice rasă, orice clasă și orice falsă religie, toate având în comun ura față de Dumnezeu. Lumea care îi înconjura pe ucenici era cea a iudaismului corupt. Astăzi, lumea cu care cei mai mulți credincioși sunt în contact este lumea creștinătății corupte. Forma ei exterioară se poate schimba din veac în veac, însă, în esență, ea este întotdeauna caracterizată de înstrăinarea față de Dumnezeu și de ura față de Hristos.

De ce îi ura lumea pe acești oameni simpli? Ei erau doar un grup de oameni sărmani, care se iubeau unii pe alții, care trăiau în rânduială, fiind supuși autorităților și fără să se implice în politică; proclamau evanghelia și făceau fapte bune. De ce îi ura lumea?

Domnul oferă două motive pentru această ură. Mai întâi, ei erau un grup de oameni pe care Hristos îi alesese din această lume; apoi, ei erau un grup de oameni care mărturiseau numele lui Hristos înaintea lumii. Prima cauză atrăgea în mod principal ura lumii religioase; cea de-a doua, ura lumii în general. De-a lungul timpului însă, nimic nu i-a înfuriat mai mult pe oamenii religioși ca harul suveran care, fără să țină cont de eforturile religioase ale omului, îi alege și îi binecuvântează pe cei proscriși și nenorociți. Doar menționarea harului care binecuvântase o văduvă și un lepros dintre națiuni i-a făcut pe oamenii religioși din Nazaret să se umple de mânie și de ură împotriva lui Hristos (Luca 4.24-30). De asemenea, ucenicii sunt atenționați că această ură se va manifesta prin persecuție: „Dacă M-au persecutat pe Mine, vă vor persecuta și pe voi“ (Ioan 15.20). Această expresie energică a urii este în mod direct legată de mărturisirea numelui lui Hristos.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Vântul suflă încotro vrea și-i auzi vuietul, dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din Duhul.

Ioan 3.8

Născut din nou (10)

Isus i-a spus teologului Nicodim că omul trebuie să se nască din nou, altfel nu are parte de împărăția lui Dumnezeu. Această naștere din nou este o naștere „din Duhul Sfânt“; ea nu se produce prin ritualuri religioase exterioare.

Dar dacă nașterea din nou este atât de misterioasă, atât de inexplicabilă pentru noi, cum poate cineva să știe dacă este cu adevărat născut din nou? – De unde știu eu că am o viață nouă, divină? O percep cu simțurile mele? Nu, ci am viața nouă, deoarece cred în Domnul Isus ca Mântuitor personal. Nu pot nici „simți“ că am iertarea păcatelor. Dar știu acest adevăr din Cuvântul lui Dumnezeu.

Nu este o cunoaștere pur intelectuală, ci o cunoaștere a inimii care se bazează cu fidelitate pe ceea ce Dumnezeu Însuși spune: „Tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu“ (Ioan 1.12).

Desigur, sunt și indicii importante că cineva a primit o nouă viață. De pildă, cine este născut din nou îi iubește pe copiii lui Dumnezeu: „Noi știm că am trecut din moarte la viață, pentru că iubim pe frați“ (1 Ioan 3.14). – De asemenea Îl iubește pe Dumnezeu, pe Domnul Isus, Cuvântul lui Dumnezeu, lucrarea Lui în această lume, pe omul pierdut. Înainte, omul nu a știut de toate acestea. Dar acum, aceste semne sunt dovada că există o viață nouă. „Oricine iubește a fost născut din Dumnezeu“; „noi Îl iubim, pentru că El ne-a iubit întâi“ (1 Ioan 4.7,19).

Citirea Bibliei: 2 Samuel 1.1-16 · Coloseni 3.1-11

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 10:1-20

În capitolul 9 ne-a fost amintit faptul că preoţii luaţi „dintre oameni“ pot păcătui. Nu este nevoie să mergem prea departe pentru a verifica acest adevăr trist. De fiecare dată când Dumnezeu l-a pus pe om într-o nouă relaţie, acesta s-a dovedit incapabil să facă faţă. Până aici totul fusese îndeplinit „cum poruncise Domnul“ (expresie care se repetă de 14 ori în capitolele 8 şi 9). Dar acum Nadab şi Abihu, fiii cei mari ai lui Aaron, fac ceva „ce nu le poruncise El“ (v.1). Abia fuseseră consacraţi şi au şi adus „înaintea Domnului foc străin“, neluat de pe altar. Pedeapsa severă care a urmat ne aminteşte de cât de grav este să substituim Cuvântul lui Dumnezeu prin voinţa noastră (în 2 Samuel 6.3 … transportarea chivotului pe un car nou a avut ca urmare moartea lui Uza). Tot astfel, gândurile cărnii, ca şi tot ce excită (băuturi tari) sentimentele ei, nu trebuie tolerate în închinarea adusă lui Dumnezeu. Dispreţul manifestat faţă de adevăruri cunoscute îl aduce pe călcătorul de lege sub guvernarea lui Dumnezeu. Pe de altă parte, aşa cum arată sfârşitul acestui capitol, Domnul este plin de îndurare faţă de cei neştiutori şi răi, care au rătăcit calea, ca şi faţă de cei care se pleacă sub disciplina Lui.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DESPRE STRES (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Eu sunt Domnul Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva de mirat din partea Mea?” (Ieremia 32:27)

Când ești stresat, amintește-ți de victoriile din trecut. Haideți să vedem cum s-a rugat regele Iosafat când a fost sub presiune: „Oare n-ai izgonit Tu, Dumnezeul nostru, pe locuitorii ţării acesteia dinaintea poporului Tău Israel şi n-ai dat-o Tu pentru totdeauna de moştenire seminţei lui Avraam, care Te iubea?” (2 Cronici 20:7). Dacă Dumnezeu a făcut vreodată o minune pentru tine sau pentru oricine altcineva, El o poate face din nou. Așadar, citește Cuvântul Său și întărește-ți credința amintindu-ți de faptele Sale mărețe. Un alt lucru care funcționează atunci când ești stresat este să-L înalți pe Dumnezeu mai presus de problemă. Iată cum L-a înălțat Iosafat: „Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, nu eşti Tu Dumnezeu în ceruri şi nu stăpâneşti Tu peste toate împărăţiile neamurilor? Oare n-ai Tu în mână tăria şi puterea, aşa că nimeni nu Ţi se poate împotrivi?” (2 Cronici 20:6). În neliniștea sa, Iosafat a pus întrebări retorice care au scos la iveală cât de mare era Dumnezeul său, în comparație cu problema. Uneori este dificil să privești dincolo de problemă, atunci când realitatea ei este atât de aproape. Dar să nu uităm că Dumnezeul nostru este Atotputernic! Ce a mai făcut Iosafat, și putem face și noi? A cerut ajutor și sprijin în rugăciune! „Iosafat… a vestit un post pentru tot Iuda. Iuda s-a adunat să cheme pe Domnul…” (2 Cronici 20:3-4) Iosafat nu le-a cerut oamenilor părerea, ci rugăciunile lor, pentru că rugăciunea mișcă inima lui Dumnezeu. Așadar, când ești stresat sau sub presiunea circumstanțelor, bazează-te pe Dumnezeu și pe promisiunile Lui. Când faci lucrul acesta, poți spune și tu ca psalmistul: „Necazul şi strâmtorarea mă ajung, dar poruncile Tale sunt desfătarea mea.” (Psalmul 119:143) Aceasta este rețeta lui Dumnezeu pentru stres; folosește-o!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
02 iun. 2024

2 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

El este chipul lui Dumnezeu cel nevăzut, Cel întâi-născut din întreaga creație; pentru că toate au fost create prin El, cele care sunt în ceruri și cele care sunt pe pământ, cele văzute și cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie stăpâniri, fie autorități: toate au fost create prin El și pentru El. Și El este mai înainte de toate și toate se mențin prin El.

Coloseni 1.15-17

Domnul nostru Isus Hristos este Fiul dragostei Tatălui (Coloseni 1.13). În același timp, El este cu adevărat Dumnezeu, în timp ce de asemenea Îl reprezintă pe Dumnezeu în acest univers. Hristos este Chipul Dumnezeului adevărat, care este invizibil și pe care nicio făptură nu-L poate vedea (1 Timotei 6.16). Ca și Imagine a lui Dumnezeu, Hristos Îl reflectă pe Dumnezeu, deoarece El Însuși este Dumnezeu. Totuși, El a devenit Om, iar acum, ca Om, Îl revelează pe Dumnezeu omului, deși El este și rămâne Dumnezeu. El n-a renunțat niciodată la ceea ce era dintotdeauna atunci când a devenit ceea ce nu mai fusese niciodată.

Această taină de nepătruns – anume că Hristos este Dumnezeu și Om într-o singură Persoană, Cuvântul devenit trup – este acceptată prin credință, nu prin rațiunea omenească. Deși niciodată n-o vom înțelege pe deplin, ea constituie totuși un adevăr binecuvântat, care ne face să ne închinăm Lui, acum și pentru totdeauna.

Măreția lui Hristos este rezumată în trei puncte distincte în Coloseni 1.15-17. În primul rând, ea este văzută în relația Lui cu alții, El fiind Cel Întâi-născut din toată creația, în timp ce, ca Fiu, ca Singurul-născut, El este într-o relație unică cu Tatăl. În al doilea rând, Hristos este Creatorul tuturor lucrurilor (versetul 16); diferitele prepoziții folosite aici – în, prin și pentru – arată că El este Arhitectul, Executantul și Obiectul creației. Alte pasaje ne învață că Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Duhul Sfânt au fost de asemenea implicați în actul creației. Ca și Creator, Hristos este mai înainte de orice lucru, fiindcă nimic nu a fost făcut fără El (Ioan 1.3). În al treilea rând, El este Acela prin care toate lucrurile stau în ființă și sunt susținute.

A. E. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iată Mielul lui Dumnezeu!

Ioan 1.36

„Eu sunt“

Oprindu-ne în fața evangheliei după Ioan, vom auzi glasul Domnului, care ni Se prezintă sub câteva din titlurile Sale. Toate sunt ca niște raze de lumină care proiectează câte ceva din nespusa Lui glorie:

    Eu sunt Pâinea vie, care S-a coborât din cer (6.51).

    Eu sunt Lumina lumii. Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții (8.12).

    Eu sunt de sus … Eu nu sunt din lumea aceasta (8.23).

    Eu sunt Ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit (10.9).

    Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi (10.11).

    Eu sunt Fiul lui Dumnezeu (10.36).

    Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi (11.25).

    Eu, Domnul și Învățătorul (13.14).

    Eu sunt Calea și Adevărul și Viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine (14.6).

    Eu sunt Vița, voi mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce multă roadă; căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic (15.5).

Citirea Bibliei: 1 Samuel 17.55-18.9 · Psalmul 104.27-35

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 36:1-13

Într-o scurtă parabolă a evangheliei după Marcu, Domnul Se prezintă ca un stăpân care a plecat de acasă după ce a dat de lucru robilor Săi. El a lăsat „fiecăruia lucrarea lui“ (Marcu 13.34). Cu excepţia portarului, natura acestor lucrări nu este precizată. În absenţa Lui, Domnul a pregătit o îndatorire pentru fiecare dintre ai Săi, în raport cu vârsta sa şi cu capacităţile sale. Într-o altă parabolă, cea a talanţilor, vedem că stăpânul, la întoarcerea sa, cere socoteală lucrătorilor săi. Unii dintre ei primesc o recompensă, alţii sunt daţi de ruşine (Matei 25.14-30). Am făcut noi, fiecare în parte, ceea ce aştepta Domnul de la noi?

Lectura noastră de astăzi ne învaţă că multe daruri sunt aduse prea târziu. Momentul pentru a îndeplini o slujbă sau pentru a aduce un dar trecuse. Probabil că mulţi au muncit din greu, dar nu de îndată. Şi ceea ce nu aducem imediat poate să nu mai fie necesar în momentul când în sfârşit ne decidem: este prea târziu, ocazia este pierdută. Ce lecţie importantă pentru noi!

„Cortul era una“, concluzionează v.13. „Este un singur trup“, declară Efeseni 4.4. În ciuda divizării creştinătăţii în numeroase denominaţii, Dumnezeu vede Adunarea Sa ca fiind un întreg.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE SPUNE LUMEA DESPRE TINE? | Fundația S.E.E.R. România

„Se răspândeşte zvonul… că tu…” (Neemia 6:6)

Pentru a-l împiedica pe Neemia să reconstruiască zidurile Ierusalimului, dușmanii săi au răspândit zvonuri despre el. „Se răspândeşte zvonul printre popoare… că tu şi iudeii aveţi de gând să vă răsculaţi şi că în acest scop zideşti zidul… și că tu vei ajunge împăratul lor…” (Neemia 6:6). Nu vei putea controla ce gândesc oamenii și nu-i vei putea împiedica să vorbească, dar poți decide cum să răspunzi.

Neemia a raspuns astfel: „Le-am trimis soli cu următorul răspuns: „Am o mare lucrare de făcut şi nu pot să mă cobor; cât timp l-aş lăsa ca să vin la voi, lucrul ar înceta.” Mi-au făcut în patru rânduri aceeaşi cerere, şi le-am dat acelaşi răspuns.” (Neemia 6:3-4).

Din această istorie putem reține trei învățături importante:

1) Să refuzăm să acordăm unui critic mai multă atenție decât i-am acorda unui prieten. Pentru Neemia, oamenii care au contat au fost aceia care au stat de partea lui, și nu cei care erau împotriva lui. Așa că, în loc să încerce să schimbe păreri, el a schimbat vitezele și… a mers înainte!

2) Să acceptăm că odată cu oportunitatea vine și adversitatea. Pavel scria că i „s-a deschis aici o uşă mare şi largă şi sunt mulţi potrivnici.” (1 Corinteni 16:9) Cu alte cuvinte critica este un semn de respect; dacă nu ai avea valoare, oamenii nici măcar nu te-ar observa!

3) Să nu uităm că bătăliile grele sunt cele care produc marile victorii. Satan nu ne va trimite o felicitare pentru că am decis să facem voia lui Dumnezeu, ci se va lupta cu noi la fiecare pas. Să nu uităm niciun moment că „Cel ce este în noi este mai mare decât cel ce este în lume.” (1 Ioan 4:4)

Așadar, adu-ți aminte în fiecare moment că Dumnezeu este de partea ta – iar cu El alături, victoria este asigurată!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
24 mai 2024

24 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și toată adunarea fiilor lui Israel s-a adunat la Șilo și au așezat acolo cortul întâlnirii.

Iosua 18.1

Odată cu trecerea anilor, israeliții au devenit din ce în ce mai mulțumiți de ei înșiși și au început să ia prezența Domnului ca pe un lucru de apucat. Măsura în care apreciau realitatea locuirii lui Dumnezeu în mijlocul lor a început să scadă și gândirea lor a devenit tot mai asemenea celei a națiunilor din jurul lor. Chivotul legământului a început să fie considerat o relicvă religioasă, fiind privit ca o amuletă care aducea noroc. De aceea, ei au socotit să ia acest chivot de la Șilo și să-l ducă la luptă împotriva filistenilor (1 Samuel 4.3).

Aceste atitudini au avut consecințe, fiindcă Dumnezeu nu lasă ca gloria Lui să fie tratată în felul acesta. Binecuvântarea lui Dumnezeu nu este ca un plan de rezervă, la care să apelăm după ce am procedat așa cum am vrut noi și, în consecință, am falimentat. Locuirea lui Dumnezeu în mijlocul lor era menită să aibă un efect asupra lor și să-i facă să fie o lumină pentru națiuni. Domnul a îngăduit să le fie luat chivotul legământului de către filisteni, după care le-a arătat atât filistenilor, cât și israeliților, că nu trebuiau să compare gloria Lui cu nimic altceva.

Cât de des avem și noi astfel de atitudini! Lăsăm să pălească valoarea relației noastre cu Dumnezeu, a apropierii de El, a privilegiilor și a bucuriei; umblăm pe căi lumești și religioase, lucru care-L dezonorează pe Dumnezeu. Suntem însă chemați să fim lumini în lume (Filipeni 2.15), iar acest lucru este posibil doar când ne ținem privirile ațintite asupra lui Hristos.

E. Clermont

SĂMÂNȚA BUNĂ

Luați seama deci cu amănunțime cum umblați, nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți.

Efeseni 5.15

Oferă timp!

Eram destul de grăbit când am intrat în oficiul poștal. Spre indignarea mea, am constatat că era o coadă lungă, până la ușă. „Ah, și mă grăbesc“, mi-am zis uitându-mă la ceas.

Eram cu mâna pe mânerul ușii când un bărbat în vârstă s-a apropiat de mine. „Nu știu cum funcționează copiatorul“, a spus el, arătând spre aparatul din spatele nostru. „Mi-a înghițit banii și acum nu știu ce să fac.“ Spre deosebire de el, eu știam bine ce trebuia să fac în acel moment.

Am ieșit din rând și l-am ajutat să rezolve problema și să-și facă respectivele copii. Bărbatul mi-a mulțumit cum a putut el mai bine și a plecat. Când m-am întors la rând, coada dispăruse și m-am trezit în fața ghișeului.

Această experiență m-a făcut să conștientizez încă o dată că timpul meu este în mâinile lui Dumnezeu. El îmi poate arăta cum să-l folosesc pentru gloria Sa în situațiile de zi cu zi. El îmi oferă ocazii în care pot arăta ceva despre Domnul Isus prin purtarea mea.

Mai mult, această experiență mi-a amintit de cuvintele Domnului meu: „Dați și vi se va da; ba încă vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veți măsura, cu aceea vi se va măsura“ (Luca 6.38). Dumnezeu nu lasă nerăsplătit un gest altruist. Când eu ofer cuiva timp, primesc din partea Lui un dar bogat.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 14.36-52 · Psalmul 100.1-5

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 32:11-20

Domnul îi spusese lui Moise: „Poporul tău pe care tu l-ai scos din ţara Egiptului s-a stricat“ (v.7). Moise însă Îi răspunde: Nu, ci acest popor este al Tău, pe care Tu l-ai scos … (v.11). În consecinţă, nu se poate ca Tu să-i nimiceşti. În Ioan 17, Domnul Isus, rugându-Se pentru ai Săi, Îi spune Tatălui: „Sunt ai Tăi“ (v.9). Aici Moise este un apărător talentat. Înainte protestase că nu era înzestrat cu talentul de a vorbi frumos, că nu era om cu „vorbire uşoară“ (4.10), dar acum inima îi bate pentru Israel şi, din belşugul inimii sale, cât de bine ştie să plede­ze prin Duhul în favoarea poporului lui Dumnezeu! Totuşi, înflăcărarea lui Moise nu L-ar fi pu­tut opri pe Domnul să-l nimicească pe Israel, dacă Legea care-i condamna ar fi fost aplicată imediat cu stricteţe. Unul dintre aceste două lucru­ri tre­bu­ia înlăturate: Legea sau poporul vinovat. În harul Său, Dumnezeu pune deoparte Legea, astfel încât Moise,   întrun gând cu Dumnezeu, sfărâmă cele două table de piatră de piciorul muntelui.

Când Domnul Isus a venit într-o lume vinova­tă, nu a venit pentru a aboli Legea, ci, dimpotrivă, El a împlinit-o în chip desăvârşit, înainte de a-i îndura blestemul pe cruce (Matei 5.17-18; Galateni 3.13).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU PENTRU TINE | Fundația S.E.E.R. România

„Să puteţi pricepe… și să cunoaşteţi dragostea lui Hristos…” (Efeseni 3:18-19)

Apostolul Pavel înalță una dintre cele mai emoționante și puternice rugăciuni pentru cei care vor să cunoască dragostea lui Dumnezeu. El spune: „Îl rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia puse în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii care sunt lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” (Efeseni 3:16-19). În ciuda celor mai bune intenții ale noastre, noi încă mai păcătuim. Drept urmare, ne simțim rău. Și Satan se folosește de sentimentele noastre de vinovăție și condamnare pentru a ne face să ne îndoim de dragostea lui Dumnezeu pentru noi.

Dacă Dumnezeu te-a iubit atât de mult încât L-a trimis pe Fiul Lui ca să moară în locul tău, pe când erai un păcătos, poți să fii sigur că nu Se va răzgândi cu privire la tine acum, când ești un copil răscumpărat, care se luptă încă cu păcatul. Faptul că simți o durere lăuntrică și o întristare plină de lacrimi când păcătuiești este de fapt dovada că ești cu adevărat copilul lui Dumnezeu.

Când ai fost născut din nou, ai devenit un duh renăscut care trăiește într-un trup păcătos. Deci, când îi permiți păcatului să intre în viața ta, duhul tău renăscut se ridică și spune: „Ignoră-l, nu-i deschide ușa, nu-l pofti înăuntru, dă-l afară, n-are ce căuta aici, nu e binevenit și nici potrivit!” Dumnezeu este întristat când păcătuiești, dar continuă să te iubească. Păcatul este ca un musafir nepoftit. El te face să te simți „cu musca pe căciulă” și îți fură încrederea în Dumnezeu.

Deci dacă ai păcătuit, pocăiește-te, primește iertarea lui Dumnezeu și mergi mai departe, cu o putere și o înțelepciune tot mai mari!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
21 mai 2024

21 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar voi sunteți seminție aleasă, preoție împărătească, națiune sfântă, popor dobândit pentru Sine, ca să vestiți virtuțile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.

1 Petru 2.9

Chemarea lui Dumnezeu (10) – Chemați din întuneric

Odinioară eram întuneric. Eram nu doar în întuneric, ci eram întuneric (Efeseni 5.8). Fără harul lui Dumnezeu, am fi ajuns cu toții în „negura întunericului“ pentru totdeauna (2 Petru 2.17). Dumnezeul nostru însă ne-a chemat din acel întuneric. Așa cum odinioară i-a chemat pe Adam și pe soția lui care se ascundeau de El, și așa cum odinioară l-a chemat pe Avraam din întunericul idolatriei din Ur – așa ne-a chemat și pe noi. Am fost chemați din întuneric și din depărtare la lumina Sa minunată. „Dumnezeu este lumină și în El nu este deloc întuneric“ (1 Ioan 1.5). Acum, toți cei care cred sunt lumină în Domnul (Efeseni 5.8) și au fost aduși în lumina prezenței lui Dumnezeu. Fiind în lumină, putem avea comuniune cu Tatăl și cu Fiul, și unii cu alții (1 Ioan 1.7). Minunat har!

După ce am fost aduși în lumină, trebuie să arătăm virtuțile, perfecțiunile și frumusețile Tatălui și ale Fiului în viețile noastre. Trebuie să facem ca Tatăl și Fiul să fie atractivi pentru cei din jurul nostru. Cât de trist este când purtarea celor credincioși îi depărtează pe oameni de credința în evanghelie, sau pe cei credincioși de adevărurile Scripturii!

Apostolul Pavel ne spune că trebuie să împodobim învățătura lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru (Tit 2.10). Învățătura (sau doctrina) nu este ceva doar pentru mințile noastre, ci și pentru mâinile și pentru picioarele noastre. Trebuie să înțelegem doctrina, după care trebuie să o aplicăm în viețile noastre. La aceasta am fost chemați de către Tatăl și de către Domnul Isus. Trăim cumva ca și cum ne-am afla încă în întuneric? Domnul să ne ajute, prin harul Lui, să arătăm cine este El și ce a lucrat El în viața noastră, pentru gloria și lauda Lui!

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Atunci … va zice: Am păcătuit, am călcat dreptatea, și nu mi s-a răsplătit la fel. Dumnezeu mi-a scăpat sufletul ca să nu intre în groapă și viața mea vede lumina!

Iov 33.27,28

Mesajul de pe bucata de hârtie din curtea închisorii

Venise ora de plimbare prin curtea închisorii. Cu capul plecat, deținutul aflat în arest preventiv pășea pe acolo, purtându-și cu greu povara de pe conștiință. Se simțea singur și abandonat, iar sentința lui nu era nicidecum una ușoară. Apoi a văzut deodată la picioarele sale o bucată de hârtie tipărită. Probabil că un alt condamnat o aruncase neglijent. Era o pagină dintr-un calendar creștin. Deținutul a citit hârtia, cuvintele scrise acolo puneau situația lui într-o lumină diferită. În acele rânduri citea despre dragoste, despre ispășire, despre mântuire și despre iertare. Luând pagina în celula sa, bărbatul a recitit-o. Mesajul i se potrivea, pentru că era adresat păcătoșilor – celor care deveniseră vinovați nu numai în fața oamenilor, ci mai ales în fața lui Dumnezeu. Nici măcar nu se gândise la aceasta. Avea în minte doar urmărirea penală făcută de oameni. Dar acum își dădea seama că Însuși Dumnezeu trebuia să-l condamne.

A citit încă o dată pagina de calendar și s-a gândit mult la cele scrise acolo. Apoi a izbucnit în lacrimi: „Am păcătuit, am călcat dreptatea“. Și-a mărturisit vina în fața lui Dumnezeu și s-a încrezut în promisiunea Lui: Isus Hristos a murit și pentru păcatele sale! Pacea i-a pătruns în inimă. Și chiar dacă nu a putut fi scăpat de justiția omenească, a putut fi salvat de judecata lui Dumnezeu.

Și îndurare, deplină iertare, dă oricui crede în El. —W. Thompson

Citirea Bibliei: 1 Samuel 14.1-10 · Psalmul 97.1-12

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 30:17-38

Mai era necesar încă un obiect pentru a putea fi adusă închinarea, şi anume ligheanul de aramă. El trebuia aşezat în curte, între altar şi cort, în calea preotului care, mergând să-şi împlinească slujba, trebuia să-şi spele în el mâinile şi picioarele. Este o imagine a puterii Cuvântului (apa) pentru judecata de sine, care-l curăţă pe închinător de întinare în urma umblării prin lume (Ioan 13.10).

După apa care-l curăţa de „înti­narea cărnii“ (aspectul nega­tiv), găsim untdelemnul pentru ungere (Duhul), care îi conferea un caracter sfânt. Ingredientele ce compun untdelemnul exprimă feluritele haruri şi glorii ale lui Hristos. Era interzisă turnarea untdelemnului sfânt pe carnea omului (adică folosirea darurilor Duhului spre gloria omului) sau fabricarea unui ulei asemănător (imitaţia lucrărilor Duhului Sfânt). Psalmul 133 (v.2) înfăţişează untdelemnul pe cap, coborând pe barba lui Aaron, apoi până spre marginile veşmintelor sale: o minunată imagine a celor răscumpăraţi bucurânduse prin Duhul de perfecţiunea Capului lor glorificat şi participând la aceeaşi ungere. În contrast, mirosul plăcut al tămâiei se înălţa necontenit spre Dumnezeu pentru a-I prezenta în detaliu toate excelenţele Preaiubitului Său.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ROAGĂ-TE SĂ POȚI IERTA! | Fundația S.E.E.R. România

„Aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu…” (Filipeni 4:6)

În zilele noastre, neiertarea face ravagii – în familie, în biserică și în societate. De ce? Pentru că atunci când cineva ne-a rănit, primul nostru gând este să ne răzbunăm. Dar este greșit, pentru că Biblia ne învață că trebuie să iertăm pentru a fi iertați (vezi Marcu 11:25). Mai știm și că amărăciunea ne poate răni fizic și emoțional. Adesea, însă, nu suntem în stare să iertăm, așa că ne tot luptăm cu problema în mintea noastră. Dar opriți-vă o clipă și gândiți-vă: ce se întâmplă într-o luptă adevărată? Te focalizezi pe adversar, agățându-te de el și încercând să-l controlezi… Scopul tău este să-l pui la podea și să-l aduci la supunere, iar lucrul acesta necesită toată energia ta. Dar știi că poți să ai de suferit în tot acest proces! Singura putere adevărată pe care o ai asupra cuiva care te rănește este puterea iertării. Deci, de dragul tău, iartă-l și mergi mai departe! Chiar dacă nu simți că vrei să ierți, roagă-te: „Întoarce-mă Tu, şi mă voi întoarce, căci Tu eşti Domnul Dumnezeul meu!” (Ieremia 31:18). Cu alte cuvinte, „Doamne, ajută-mă să fiu dispus să iert!” Este foarte adevărat vechiul proverb care spune: „A greși e omenește, dar a ierta e dumnezeiește”! Micile ofense pot fi iertate rapid, dar cele mari necesită asistență divină. Și o poți avea pentru că Sfânta Scriptură spune că: „Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa, şi înfăptuirea.” (Filipeni 2:13) Da, s-ar putea să-ți dorești ca cel care te-a ofensat să sufere, dar când cea mai mare dorință a ta este să Îi faci pe plac Domnului, El îți va da harul să ierți. Când îți dai seama ce binecuvântări a pregătit pentru tine în viitor, vei refuza să mai petreci vreo clipă înțepenit în trecut. Așa că, roagă-te să poți ierta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →