Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “ganduri”

18 iun. 2024

18 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Două lucruri Îți cer; nu mi le refuza înainte de a muri: depărtează de la mine deșertăciunea și minciunile; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăție; hrănește-mă cu pâinea de care am nevoie zilnic, ca nu cumva, fiind sătul, să Te tăgăduiesc și să zic: „Cine este Domnul?“. Sau ca nu cumva, fiind sărac, să fur și să iau în deșert Numele Dumnezeului meu.

Proverbe 30.7-9

Rugăciunea lui Agur (1)

În rugăciunea sa, Agur Îi cere Domnului două lucruri: integritate și mulțumire. El dorea să trăiască o viață integră înaintea Dumnezeului său, o viață pe care el o considera ca trebuind să fie lipsită de deșertăciune și de minciună. Aceste două cuvinte, deșertăciune și minciună, înglobează întreg caracterul acestei lumi, cu toate promisiunile ei deșarte și cu natura ei înșelătoare. Agur nu cere ajutor pentru a spune adevărul, ci se roagă pentru a fi păzit de mirajul a tot ceea ce este deșertăciune și de orice lucru care nu este din adevăr.

Se spune adesea că reputația este ceea ce oamenii cred că suntem, însă integritatea este ceea ce suntem atunci când nimeni nu este în jur. Această lume va căuta să ne atragă spre ea cu promisiuni, cu speranțe și cu plăceri false. Cuvântul lui Dumnezeu însă ne îndreaptă privirile către Cel care este Adevărul – către Domnul Isus Hristos. Agur nu se încredea în sine însuși.

Iacov ne atenționează: „Nu știți că prietenia lumii este vrăjmășie față de Dumnezeu? Deci oricine va vrea să fie prieten al lumii se face vrăjmaș al lui Dumnezeu“ (Iacov 4.4). David se roagă: „Abate-mi ochii, ca să nu privească deșertăciunea“ (Psalmul 119.37). Avem noi înțelepciunea și devotamentul lui Agur? Să ne îndreptăm ochii către Persoana minunată a Domnului Isus și atunci toate lucrurile acestei lumi își vor pierde strălucirea în ochii noștri!

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ferice de cine citește și de cei care ascultă cuvintele acestei prorocii și păzesc cele scrise în ea, căci timpul este aproape.

Apocalipsa 1.3

Predicțiile biblice devin imaginabile

O companie suedeză a implantat sub pielea angajaților săi un cip, cu ajutorul căruia se pot deschide ușile, se pot folosi copiatoarele sau se poate plăti masa la cantină. De asemenea, poate fi utilizat pentru a monitoriza orele de lucru. Identitatea electronică este formată dintr-un număr de 16 cifre. Cipul este inclus într-o capsulă de sticlă și este injectat sub piele. Acesta permite accesul la o zonă protejată prin parolă, în care pot fi stocate și alte date ale deținătorului de cip, cum ar fi adresa, datele contului, medicamentele, grupa sanguină, vizitele la medic, bolile sau asigurările. O antenă minusculă transmite datele în eter, astfel încât acestea pot fi recepționate pe o rază de aproximativ 10 metri de un calculator cu conexiune la internet sau de un telefon mobil.

Această tehnologie ne oferă posibilitatea să ne imaginăm ceea ce Biblia prezice: „Și va face ca toți, mici și mari, bogați și săraci, liberi și robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte și nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta“ (Apocalipsa 13.16,17).

Biblia este actuală și multe dintre profețiile sale s-au împlinit, iar celelalte se vor împlini.

Dumnezeu anunță evenimentele viitoare, pentru că El este îndelung răbdător și dorește „ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință“ (2 Petru 3.4-10). Astăzi este încă momentul potrivit să credem în Biblie și să ne întoarcem la Dumnezeu.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 26.13-25 · Filipeni 4.8-14

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 5:1-13

Versetele de la 1 la 4 ne dau câteva exemple de păcate care trebuia ispăşite prin jertfă. Se pune problema unor fapte a căror gravitate probabil că nu am fi descoperit-o dacă Cuvântul, piatra de încercare a conştiinţei noastre, nu le-ar fi condamnat: omisiunea depunerii unei mărturii, contactul scurt cu ceva necurat, rostirea unor cuvinte nesocotite. Cineva poate să se facă vinovat prin păstrarea tăcerii (v.1) sau prin faptul că a spus prea mult     (v. 4). În toate aceste cazuri era necesară mărturisirea (v. 5), urmată de aducerea jertfei (v. 6). Tot aşa se pune problema în 1 Ioan 1.9, numai că acolo nu mai trebuia să se aducă jertfă a doua oară. Sângele lui Hristos este deja vărsat pentru noi înaintea lui Dumnezeu, aşa că este suficientă mărturisirea. Atunci Dumnezeu „este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire“.

Versetele de la 7 la 13 iau în considerare unele deosebiri între resursele celor care aduceau jertfe. Unul oferea un miel, altul două turturele şi altul o mână de făină. Nu toţi putem aprecia în aceeaşi măsură lucrarea Domnului Isus. Dar ceea ce con­tează este adevărata valoare pe care o are înaintea lui Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FRICA DE DOMNUL | Fundația S.E.E.R. România

„Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El…” (Proverbele 14:26)

Dacă te supui voii lui Dumnezeu, nu mai trebuie să-ți fie frică de nimic, pentru că El devine „adăpostul și sprijinul tău” (Psalmul 46:1). Să te temi de Dumnezeu nu înseamnă că ți-e frică pentru că-ți va face rău! El este un Dumnezeu bun! „Frica de Domnul” înseamnă să Îi urmezi instrucțiunile și să Îi recunoști autoritatea în toate lucrurile. Biblia spune că: „Frica de Domnul este un izvor de viață, ea ne ferește de cursele morții.” (Proverbele 14:27) Probabil ai observat și tu că în zilele noastre nu prea mai există respect pentru autoritate; am dezvoltat o mentalitate care spune: „Nimeni nu-mi va spune mie ce trebuie să fac!” Dar Biblia afirmă: „Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El.” De ce oare? Pentru că teama de Dumnezeu, plină de reverență și închinare, înseamnă să fii respectuos și supus. Înseamnă să faci ce-ți spune Dumnezeu să faci, iar încrederea și credința ta în El vor continua să crească. Și vei mai observa un lucru important: cu cât ai mai multă teamă reverențioasă și plină de respect față de Dumnezeu, cu atât vei fi mai atent și mai politicos în relațiile cu ceilalți. Asta pentru că știi că ești răspunzător înaintea lui Dumnezeu pentru faptele tale și recunoști că ceilalți sunt la fel de valoroși pentru El, ca tine. Solomon ne spune care este datoria noastră: „Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.” (Eclesiastul 12:13). Iar Moise le-a spus copiilor lui Israel: „ce alta cere de la tine Domnul Dumnezeul tău, decât să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubeşti şi să slujeşti Domnului Dumnezeului tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău…” (Deuteronomul 10:12). Nu este deloc complicat, nu-i așa? Păi atunci, teme-te de Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
17 iun. 2024

17 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Pe cei ce păcătuiesc, mustră-i înaintea tuturor, ca și ceilalți să aibă teamă.

1 Timotei 5.20

Se poate întâmpla ca un păcat să nu fie cunoscut de cei din adunare, dar se poate, de exemplu, să fie făcut cunoscut și răspândit de către niște vecini ai celui care l-a comis. Adunarea trebuie să cerceteze dacă lucrurile răspândite sunt adevărate și dacă ele lezează mărturia publică a adunării. Dacă lucrurile stau așa, atunci este necesară mustrarea în public. Adunarea care este într-o stare duhovnicească bună va hotărî dacă este un păcat care cere o tratare publică sau nu.

Din cauza unei stări duhovnicești pipernicite, „mustrarea înaintea tuturor“ a celui care păcătuiește rămâne mereu o problemă nerezolvată. În mijlocul credincioșilor nu este acel duh dumnezeiesc al sfințeniei, care ar trebui să-i caracterizeze, și, din acest motiv, lipsește puterea duhovnicească pentru a pune păcatul în fața tuturor. „Înaintea tuturor“ înseamnă în prezența tuturor credincioșilor. Este posibil să intervină ceva care trebuie să fie cunoscut și de cei care nu sunt în părtășie. Într-un asemenea caz este bine să fie și ei prezenți, putând astfel recunoaște că adunarea păstrează sfințenia în mijlocul ei.

În general, este bine ca ceea ce nu este neapărat necesar să nu fie descoperit lumii. Lucrurile rele sunt spre rușinea noastră și nu trebuie duse mai departe. Noi trebuie să ne aflăm după perdelele cortului întâlnirii, în prezența lui Dumnezeu, iar pe cei care sunt afară să nu-i invităm înăuntru. Oare nu au trecut credincioșii prin experiențe neplăcute din cauza faptului că au purtat răul în afară, făcând astfel pe placul diavolului? Să presupunem că un frate sau o soră aud șoptindu-se un lucru despre cineva din adunare; ei, la rândul lor, spun mai departe, iar cel care ascultă spune la rândul lui mai departe. Este clar că se face lucrarea diavolului. Îmi amintesc despre un frate bătrân care, atunci când făcea vizite, spunea: «Nu ascult nimic. Să mergem la fratele sau sora despre care vrei să-mi spui și, acolo, în prezența lui sau a ei, poți să-mi vorbești». Să călcăm și noi pe astfel de urme!

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.

Evrei 4.13

Seva corozivă

Exploratorii au adus de pe tărâmuri îndepărtate diferite plante. Una dintre acestea este brânca marelui urs (Heracleum mantegazzianum), care provine din Caucaz și crește până la o înălțime de aproximativ trei metri. În secolul al XIX-lea a fost considerată o plantă ornamentală, mai târziu o plantă meliferă, având o producție de nectar ridicată. Dar această plantă cu creștere rapidă a devenit din ce în ce mai mult o problemă. Ea crește peste alte plante, iar seva sa conține o otravă care provoacă grave arsuri pe piele atunci când este atinsă, uneori chiar și după câteva zile, când reziduurile de sevă ale plantei reacționează cu lumina soarelui și, ulterior, deteriorează grav pielea.

La fel de corozivă ca otrava acestei plante este otrava păcatului. Ca și brânca ursului, păcatul crește rapid peste tot. Uneori pare foarte atractiv, dar are consecințe devastatoare. Așa cum brânca ursului se răspândește rapid datorită numărului mare de semințe, la fel se întâmplă și cu păcatul. Pornind de la păcate „mici“, pe care le considerăm controlabile, păcatul se răspândește din ce în ce mai mult, crește rapid și are un efect distructiv, precum seva acestei plante. Păcatul nu rămâne neobservat, pentru că Dumnezeu îl va scoate la lumină.

Așa cum grădinarul trebuie să smulgă brânca ursului cu tot cu rădăcină, dacă vrea să o stârpească, tot așa trebuie să-L lăsăm pe Dumnezeu să scoată păcatul din viața noastră, pentru ca acesta să nu se înmulțească în întreaga noastră ființă.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 26.1-12 · Filipeni 4.1-7

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 4:27-35

Pentru păcatul lui, un preot uns trebuia să aducă un viţel (v.3), o căpetenie un ţap (v.22, 23), iar un om de rând un ied sau un miel (v.27, 28, 32). Cei care trebuie să fie un exemplu au o responsabilitate mai mare, care se reflectă în importanţa animalului adus ca jertfă. Dar înaintea lui Dumnezeu „toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu“ (Romani 3.23). Fie că sunt în vârful sau la baza scării sociale, onoraţi sau dispreţuiţi de contemporanii lor, fie că sunt răufăcători sau trec drept oameni cinstiţi, toţi oamenii sunt incluşi într-o singură categorie: cea a  păcătoşilor pierduţi. Totuşi, în nemăsurata Lui îndurare, Dumnezeu a creat o nouă categorie: cea a păcătoşilor iertaţi. El „i-a închis pe toţi în neascultare (sau: în necredinţă), ca să arate îndurare tuturor“ (Romani 11.32).

Să ne oprim asupra expresiilor din v. 23 şi 28: „dacă i se va face cunoscut păcatul lui prin care a păcătuit“. Aceasta este o aluzie la slujba delicată, numită „spălarea picioarelor“, care constă în a-l ajuta pe un alt credincios să-şi descopere şi să-şi judece greşelile (Ioan 13.14).

„Şi i se va ierta“, spune Cuvântul la sfârşitul fiecărui paragraf. Acesta este răspunsul divin pe care Dumnezeu îl poate da păcătosului pocăit pe temeiul lucrării Fiului Său preaiubit!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

E TIMPUL SĂ MERGI MAI DEPARTE! | Fundația S.E.E.R. România

„Să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos şi să mergem spre cele desăvârşite…”

 (Evrei 6:1)

Ai impresia uneori că ceea ce a funcționat în trecut nu mai funcționează acum pentru tine? Poate că este vorba despre un loc de muncă pe care nu îl mai ai, despre o relație pe care-ar trebui s-o reanalizezi, sau despre o metodă pe care trebuie s-o schimbi. Indiferent despre ce e vorba, nu-ți fixa rădăcinile atât de adânc, încât să nu poți renunța și să nu poți merge mai departe, când e nevoie. Se spune că crabul pustnic caută o carapace care i se potrivește și trăiește în ea până când devine mai mare decât ea. În acel moment, trebuie să iasă de-acolo, și să găsească pe fundul oceanului una mai mare… un proces care se repetă de-a lungul întregii sale vieți. Așadar, iată o întrebare pentru tine: Oare te agăți de ceva care nu ți se mai potrivește, doar pentru că este ușor și familiar? Psalmistul David s-a rugat: „Scoate-mă la loc larg când sunt la strâmtorare! Ai milă de mine, ascultă-mi rugăciunea!” (Psalmul 4:1). Trebuie să fii dispus să ieși din zona ta de confort și să te confrunți cu un pic de „strâmtorare”! Asta este ceea ce te face să crești. Răbdarea și perseverența sunt calități admirabile, dar nu mai funcționează în situații pe care dorești să le depășești. În loc să „reziști” și să te străduiești mai mult, în anumite momente ale vieții trebuie să te oprești și să te întrebi: „Este bună pentru mine această situație?” Dacă nu ești sigur, cere-I lui Dumnezeu „o inimă pricepută… să deosebească binele de rău!” (1 Împărați 3:9). Și când El îți spune ce să faci, ascultă-L și fă ce-ți spune – chiar dacă la început nu te vei simți în largul tău. Când Dumnezeu îți spune că e timpul să mergi mai departe, o face pentru că există o altă „cochilie” pregătită de El, menită să ți se potrivească mai bine!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
12 iun. 2024

12 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor oamenilor, s-a arătat și ne învață ca, după ce am tăgăduit neevlavia și poftele lumești, să trăim cu cumpătare, cu dreptate și cu evlavie în veacul de acum, așteptând fericita speranță și arătarea gloriei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos.

Tit 2.11-13

Mesajul dominant al Scripturii (3) – Arătarea gloriei

Pavel i-a scris lui Tit că „harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor oamenilor, s-a arătat“. Acest lucru a avut loc în trecut, la prima venire a lui Hristos. În prezent, acest har ne învață să ne ferim de nelegiuire și să trăim cu evlavie, cu dreptate și cu cumpătare, împodobind sau înfrumusețând astfel învățătura harului lui Dumnezeu. Totuși, mesajul creștinismului are în vedere și lucrurile care urmează.

Viitorul: lui Tit i se reamintește de perspectiva strălucită și de viitorul glorios al creștinului. Cea de-a doua venire ne este prezentată în cele două părți ale ei: mai întâi, răpirea; apoi, arătarea glorioasă și vizibilă. Ce speranță binecuvântată! Domnul Isus poate veni să ne ia în orice moment, fără să fie nevoie de împlinirea vreunui eveniment înainte de acest lucru (1 Tesaloniceni 4.15-17). El va veni pentru noi. Însă – binecuvântat să fie numele Său! – după aceasta ne vom arăta împreună cu El (Coloseni 3.4; Apocalipsa 19.14). Când va veni pentru noi, doar copiii lui Dumnezeu Îl vor vedea și se vor bucura; la arătarea Lui însă, „orice ochi Îl va vedea“, iar lumea se va jeli (Apocalipsa 1.7).

Este minunat să vedem cum Pavel folosește principiile mărețe ale credinței creștine pentru a oferi o vedere panoramică asupra întregii întinderi a creștinismului, în doar câteva propoziții. El declară pe scurt ceea ce s-a întâmplat, ce se întâmplă și ce se va întâmpla. Trebuie să fim recunoscători pentru acest rezumat al marilor adevăruri ale credinței.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă cineva nu este născut din apă și din Duh, nu poate să intre în împărăția lui Dumnezeu.

Ioan 3.5

Născut din nou (8)

Nașterea din nou este o naștere „din apă și din Duh“. Apa este o imagine a Cuvântului lui Dumnezeu care ne purifică inimile. Dar numai acesta nu ne dă o viață nouă. Duhul Sfânt este cel care transmite credinciosului viața nouă, care este din El Însuși și, prin urmare, poartă caracterul Duhului. De aceea, în următorul verset citim: „Ce este născut din carne este carne; și ce este născut din Duhul este duh“. Ceea ce se naște este întotdeauna de același fel sau de aceeași natură cu cel care îl naște sau îl concepe. Când natura păcătoasă a omului, „carnea“, lucrează ceva, atunci rezultatul este tot „carne“. Ea nu poate aduce roade spirituale; nici nu poate fi îmbunătățită sau rafinată. „Carnea“ nu va deveni niciodată „duh“. De aceea, și Iov a spus: „Cum ar putea să iasă dintr-o ființă necurată un om curat? Nici unul măcar!“ (Iov 14.4). Și David a simțit nevoia unei înnoiri interioare radicale atunci când s-a rugat: „Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule“ (Psalmul 51.10).

Omul este caracterizat încă de la naștere de o natură păcătoasă. Fie că este grosolan sau manierat, fie că este educat sau needucat, fie că este tăgăduitor al lui Dumnezeu sau religios – natura sa, caracterul său, este „carne“.

Înainte de nașterea din nou, există doar „carnea“. Dar, prin credința în Hristos, omul poate fi „născut din Dumnezeu“; el primește atunci noua natură divină prin Duhul Sfânt. Așa cum „carnea“ nu poate deveni „duh“, noua natură, care este „născută din Duhul“, nu poate degenera în carne. Ea este darul lui Dumnezeu, este perfectă și bună (Ioan 1.12,13; 1 Ioan 5.1; 2 Petru 1.4).

Citirea Bibliei: 1 Samuel 23.14-29 · Filipeni 2.12-18

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 1:1-17

Leviticul este o carte închisă pentru cine nu are „cheia“ divină. Aici Îl găsim pe Hristos în aspectele jertfei şi ale preoţiei Sale. Credinciosul are o singură jertfă, adusă „odată pentru totdeauna“, deplin suficientă (Evrei 10.10). Dar, pentru a descrie această jertfă sub diferitele ei înfăţişări, Duhul lui Dumnezeu ne oferă imagini variate şi complementare.

Ardereadetot este amintită prima, pentru că reprezintă partea care Îi revine lui Dumnezeu din lucrarea lui Hristos. Este exprimată în Noul Testament prin pasaje ca: Ioan 10.17; Efeseni 5.2; Filipeni 2.8. Dragi prieteni creştini, când ne gândim la cruce, în loc să vedem în primul rând mântuirea noastră, să luăm în considerare mai întâi satisfacţia pe care Dumnezeu Şi-a găsit-o în Persoana şi în lucrarea Fiului Său sfânt.

Pentru jertfă puteau fi aduse trei feluri de animale şi erau unele diferenţe nete în modul lor de sacrificare. De exemplu, numai jertfele de animale erau tăiate în bucăţi şi aşezate pe altar. Dar, în fiecare caz, se înălţa o „mireasmă plăcută Domnului“. Acesta era efectul focului judecăţii care a căzut asupra Jertfei sfinte de pe cruce: ea a dat la iveală până în cele mai mici detalii perfecţiunea jertfei „fără pată“ (Evrei 9.14).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EVANGHELIZARE SAU FOSILIZARE (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.” (Faptele apostolilor 2:47)

Biserica are doar două opțiuni: să evanghelizeze sau să se transforme într-o fosilă. Dacă sau când nu reușim să ne împărtășim credința cu cei din afara bisericii, ajungem fie încremeniți într-un tipar, fie în agonia morții. Creșterea Bisericii din Noul Testament este descrisă în următoarele cuvinte: „Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi”. Nu numai că au influențat fiecare nivel al societății, dar dușmanii lor au spus: „Oamenii aceştia care au răscolit lumea au venit şi aici…” (Faptele apostolilor 17:6). Întrebare: dacă biserica ta și-ar închide mâine porțile, ar observa cineva diferența, în afară de congregația ta? Gândește-te la acei primi credincioși: misiunea lor părea imposibilă din multe puncte de vedere; cum puteau ei să ajungă la atâția oameni din locuri așa de îndepărtate?! Nu aveau la dispoziție mijloacele de transport sau de comunicare de azi, nici tipografii, internet sau orice alte asemenea căi moderne pentru a comunica Evanghelia. Părea imposibil din punct de vedere legal: autoritățile guvernamentale le interziceau să vorbească în Numele lui Isus. Și părea imposibil și din punct de vedere social: la urma urmei, cine ar fi ascultat cu adevărat o adunătură de galileeni, lipsiți de cultură și de instruire? Cu toate acestea, ei au fost martori – prin puterea Duhului Sfânt, iar oamenii i-au ascultat. Ei au făcut atât de mult cu atât de puțin, iar noi părem să facem atât de puțin cu atât de multe! Se estimează că, dacă doar 10% dintre membrii unei biserici obișnuite ar lua în serios evanghelizarea, biserica lor s-ar dubla într-un an. Apropo, cuvântul tradus prin „martor” este același cuvânt din care provine cuvântul „martir”. Acei primi credincioși au evanghelizat lumea pentru Hristos, pentru că au fost dispuși să-și dedice viața pentru cauza Sa. Și tu, și eu trebuie să facem la fel!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
11 iun. 2024

11 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor oamenilor, s-a arătat și ne învață ca, după ce am tăgăduit neevlavia și poftele lumești, să trăim cu cumpătare, cu dreptate și cu evlavie în veacul de acum, așteptând fericita speranță și arătarea gloriei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos.

Tit 2.11-13

Mesajul dominant al Scripturii (2) – Harul ne invata

Apostolul Pavel i-a scris lui Tit, însoțitor al lui și împreună-lucrător cu el, pentru a-i da misiunea de a vizita adunările din Creta. Tit deci avea să acționeze ca trimis al lui, pentru a rândui bătrâni în fiecare adunare și pentru a transmite sfinților „învățătura sănătoasă“ și felurite alte instrucțiuni (Tit 1.5; 2.1).

Pavel i-a oferit lui Tit un sumar în trei puncte al credinței creștine, pentru a-l împărtăși sfinților (Tit 2.11-13). Acest sumar face referire la trecut, la prezent și la viitor. În trecut, harul lui Dumnezeu s-a arătat, aducând mântuire pentru toți oamenii.

Prezentul: harul lui Dumnezeu, odată cunoscut cu adevărat, ne învață anumite lucruri. El ne învață „ca, după ce am tăgăduit neevlavia și poftele lumești, să trăim cu cumpătare și cu dreptate și cu evlavie în veacul prezent“. Lucrul uimitor cu privire la creștinism și la doctrina harului lui Dumnezeu este că faptele trebuie să-i urmeze mântuirii, nu să o preceadă, nici s-o inițieze.

Apostolul spusese deja că cei credincioși trebuie să trăiască în așa fel încât „în toate să împodobească învățătura Dumnezeului nostru Mântuitor“ (Tit 2.10). Cuvântul „împodobească“ în original este acela din care a derivat cuvântul „cosmetică“, folosit de noi astăzi. Pavel ne îndeamnă deci să facem atractivă învățătura harului lui Dumnezeu, s-o înfrumusețăm prin purtarea noastră evlavioasă. Este deci cât se poate de limpede că faptele bune nu ne pot îndreptăți, ci că ele au rolul ca noi să facem harul atractiv pentru alți păcătoși.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine își ascunde fărădelegile nu prosperă, dar cine le mărturisește și se lasă de ele capătă îndurare.

Proverbe 28.13

Buruieni ascunse

De câteva săptămâni urmăresc cu interes cum se dezvoltă grădina vecinului meu în vârstă. Straturile de legume au fost aranjate cu grijă de rudele lui încă de primăvară. De atunci, cartofii, castraveții și roșiile au crescut și au înflorit. Cum reușește pensionarul să facă în așa fel, încât să nu se vadă buruieni în lungul și-n latul grădinii? Trupul său slăbit nu îi permite să îngenuncheze și să plivească ore întregi.

Secretul mi-a fost dezvăluit ieri: l-am văzut pe bătrân cum se plimba pe alei cu un sac cu rumeguș și scoarță și cum făcea ca fiecare plantă nedorită să dispară sub un strat gros de asemenea amestec, numit mulci.

Nu ne comportăm noi, oamenii, la fel atunci când vine vorba de păcatele noastre? Așa cum în fiecare grădină sunt buruieni, în viața fiecărui om sunt păcate. Le acoperim cu sârguință, pentru că nimeni nu trebuie să vadă răul pe care l-am făcut și ne prefacem că suntem prietenoși, veseli și serviabili. Nimeni nu ne poate acuza de nimic.

Cu toate acestea, suntem împovărați, neliniștiți și nefericiți. Nu ar fi mai bine dacă am îngenunchea, pentru a îndepărta buruienile împreună cu rădăcinile? Cum putem face aceasta? Prin pocăință și mărturisire sinceră în fața lui Dumnezeu și a oamenilor pe care i-am nedreptățit.

De asemenea, să căutăm cauzele care ne-au condus la păcat și apoi să luăm măsurile de precauție, pentru a nu cădea din nou.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 23.1-13 · Filipeni 2.1-11

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 40:20-38

Sanctuarul şi obiectele necesare pentru închinare au fost pregătite până în cele mai mici detalii şi au fost aşezate fiecare la locul potrivit. Moise a terminat lucrarea, ceea ce ne aminteşte de Cel care i-a putut spune Tatălui: „Am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac“ (Ioan 17.4).

Dar credincioşia lui Moise peste toată casa lui Dumnezeu, menţionată în Evrei 3.2, … este numai o umbră a credincioşiei Fiului, „credincios Celui ce L-a rânduit“. El L-a descoperit pe Tatăl, Şi-a sfinţit „fraţii“, a ridicat adevăratul cort al cărui Mare Preot este, a stabilit o nouă ordine a lucrurilor (nu a celor văzute, materiale), prin care Îl putem cunoaşte pe Dumnezeu, ne putem apropia de El şi Îi putem sluji (vezi şi Evrei 8.1, 2).

Minunatul Cort, cu care ajungem la sfârşitul studiului asupra cărţii Exod, a ilustrat pentru noi multe aspecte ale lucrării lui Hristos şi consecinţele acesteia. Cea dintâi consecinţă este că Dumnezeu coboară în glorie ca să locuiască în mijlocul poporului Său (v.34, 35). Astfel că, pe temeiul lucrării terminate a lui Hristos, Dumnezeu Duhul Sfânt a coborât pentru a alcătui Biserica, pentru a fi, conform Ef. 2.22, „o locuinţă a lui Dumnezeu în Duh“.

De atunci, în ciuda declinului, El este prezent acolo ca o călăuză divină, conducând poporul lui Dumnezeu, aşa cum o făcea pentru Israel norul de deasupra cortului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EVANGHELIZARE SAU FOSILIZARE (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Îmi veți fi martori… până la marginile pământului.” (Faptele apostolilor 1:8)

Antrenorul Vince Lombardi a condus echipa de fotbal american Green Bay Packers din victorie în victorie… Dar, într-o zi, au pierdut în fața unei echipe pe care ar fi trebuit să o învingă cu ușurință. Lombardi și-a adunat echipa, a băgat mâna într-o pungă și a scos o minge de fotbal… Cu zâmbetul său inconfundabil, le-a spus: „Domnilor, aceasta este o minge de fotbal!” Cu alte cuvinte, era timpul să se întoarcă la elementul de bază.

La fel este și în viața spirituală. Domnul Isus este „Căpetenia mântuirii” noastre (Evrei 2:10; 12:2); înainte de a Se întoarce în ceruri, El ne-a dat „planul de joc”: „Voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.” (Faptele apostolilor 1:8). Și cum ultimele cuvinte ale unei persoane sunt dintre cele mai importante, lucrul acesta ne face să ne punem întrebarea: „Cu cine vorbea Isus?” Cu tine! „Tu… îmi vei fi… martor!”

Există oameni în jurul nostru care nu vor merge niciodată la biserică. Tu poți fi singura lor șansă de a auzi Evanghelia – prin ceea ce declară buzele tale și demonstrează viața ta. Care este această „putere” despre care vorbea Isus?

Duhul Sfânt! Cuvântul grecesc pentru „putere” este dynamos, de unde provine cuvântul „dinamită”. Dinamita este o forță explozivă, care, atunci când este exploatată corespunzător, poate înlătura orice obstacol care stă în calea progresului.

S-ar putea să spui: „Nu am fost niciodată la o școală biblică și nu mă simt calificat să împărtășesc Evanghelia!” Dumnezeu nu îi cheamă pe cei calificați; El îi califică pe cei chemați! Îi umple cu Duhul Său și-i folosește pentru a ajunge la o lume care suferă!

Așadar, dacă faci parte din biserica lui Hristos, și tu ești chemat să faci acest lucru!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
08 iun. 2024

8 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Mâna lui Ahicam, fiul lui Șafan, a fost cu Ieremia, ca să nu-l dea în mâna poporului, ca să fie omorât.

În mijlocul lor stătea Iaazania, fiul lui Șafan: fiecare bărbat era cu tămâietoarea lui în mâna lui; și un nor gros de tămâie se înălța.

Ieremia 26.24; Ezechiel 8.11

Cărturarul Șafan a fost un personaj important în Iuda. Înainte de trezirea din timpul lui Iosia, el a fost cel care a citit înaintea împăratului din cartea Legii găsită de curând (2 Împărați 22.8-10). Câțiva ani mai târziu, Ahicam, fiul său, s-a dovedit a fi unul dintre puținii prieteni ai profetului Ieremia, atunci când poporul voia să-l omoare pe acesta din urmă.

Totuși, scena din Ezechiel 8 este cu totul diferită. După aproximativ cincisprezece ani de la experiența lui Ieremia cu Ahicam, Ezechiel a primit o viziune cu privire la Iaazania, un alt fiu al lui Șafan. Acesta era, de asemenea, un conducător al poporului. Influența lui însă a fost ilustrată printr-o ceremonie nelegiuită, prin care erau onorați idoli urâcioși. Cu multă aroganță, el declara: „Nu ne vede Domnul! Domnul a părăsit țara“ (Ezechiel 8.12).

Nu avem detalii despre copilăria fiilor lui Șafan, însă putem găsi aici câteva lecții folositoare. În primul rând, ca părinți, nu trebuie niciodată să presupunem că progresul spiritual al unui copil al nostru va fi conferit automat și altuia dintre copiii noștri. Vigilența părintească trebuie să fie constantă. Încăpățânarea unui copil, lăsată necorectată, va da naștere unui comportament nestăpânit atunci când el va fi adult. Dacă lăsăm ca micuții noștri să semene vânt, și ei și noi vom secera furtună (Osea 8.7).

În al doilea rând, să nu ne grăbim în a-i blama pe părinții evlavioși pentru alegerile nepotrivite făcute de copiii lor adulți. Credincioșia lui Șafan este de netăgăduit, iar idolatria lui Iaazania a fost responsabilitatea proprie a acestuia. În al treilea rând, dacă avem sau am avut părinți evlavioși, să căutăm să le urmăm exemplul! Dacă am primit mult, ni se va cere mult. Ochii lui Dumnezeu sunt asupra tuturor căilor noastre!

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iată, acestea le face Dumnezeu, de două ori, de trei ori, omului, ca să-i ridice sufletul din groapă, ca să-l lumineze cu lumina celor vii.

Iov 33.29,30

Încă o șansă!

Ziua începuse promițător. Cerul senin invita pe oricine la o plimbare. El tocmai traversase câteva trecători elvețiene cu motocicleta împreună cu prietenii săi. Mâncarea bună de la restaurant le-a ridicat și mai mult moralul. Apoi s-a întâmplat ceva neașteptat. În drum spre casă, concentrarea a scăzut, a intrat prea repede într-o curbă, a derapat și s-a izbit de un copac.

A fost dus de urgență la spital. După mai multe examinări, medicul-șef a spus: „Cred că vă putem coase. Sunt șanse mari să vă puneți pe picioare“.

Acolo, în curbă, a avut moartea în fața ochilor, dar acum urma să se refacă. Nu era aceasta o nouă șansă de a trăi? O va folosi pentru a se îndrepta spre Dumnezeu, astfel încât să poată scăpa de judecata veșnică?

Dumnezeu intervine uneori așa în viața noastră, pentru că nu vrea ca noi să pierim. Cum răspundem? Suntem dispuși să ne oprim din călătoria vieții noastre și să profităm de oportunitatea de a ne întoarce la Dumnezeu?

Cât de rău ar fi dacă am ignora pur și simplu vorbirea lui Dumnezeu prin astfel de evenimente!

„Disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungii Lui răbdări? Nu știi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință?“ (Romani 2.4).

Citirea Bibliei: 1 Samuel 21.1-15 · Filipeni 1.1-11

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 39:1-21

În descrierea veşmintelor sfinte ale lui Aaron se adaugă un detaliu (v. 3), care nu apare în cap. 28: firele efodului trebuia să se împletească cu fire subţiri de aur. Gloria divină a Marelui nostru Preot străluceşte între toate trăsăturile umanităţii Sale sfinte. Să le contemplăm în Evanghelii. El doarme la cârmă pe căpătâi, dar în următorul moment linişteşte vântul şi marea. Plânge la mormântul din Betania, dar aceasta tocmai înainte de a-l învia pe Lazăr. Plăteşte birul, dar cu o monedă găsită în gura unui peşte pe care El L-a creat. La fiecare pas, aurul divinităţii Sale se arată în împrejurările cele mai obişnuite ale vieţii Lui ca om, ca Om al durerii. Caracterul unitar al gloriilor lui Isus este întărit prin lănţişoare, monturi, şnururi şi inele – care realizau îmbinarea acestor veşminte unele de altele. Cu privire la Hristos, nu putem lăsa deoparte nimic, nu putem pune la îndoială nici un adevăr în parte fără a-L nega în totul. Vai! În istoria Bisericii sunt prea multe exemple de îndrăzneţi care nu s-au temut să facă asemenea lu­cruri. Dumnezeu să ne ajute să recunoaştem cu mintea şi cu inima toate perfecţiunile morale, oficiale şi personale, cu care este învestit Domnul Isus!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EVITĂ CEARTA! | Fundația S.E.E.R. România

„Acolo unde este… duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.” (Iacov 3:16)

Apostolul Pavel ne îndeamnă să avem „o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând. Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:2-4). Cearta face ravagii în relații. Deseori, ea provine dintr-un ego îngâmfat și duce la comparație, competiție și condamnare. Apostolul Iacov subliniază astfel (cum am auzit): „Acolo unde este… duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.” Așadar, fii un detector de certuri! În momentul în care își arată chipu-i urât, smulge-o din rădăcină! „Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare şi mulţi să fie întinaţi de ea.” (Evrei 12:15). Dacă astăzi vrei să umbli în binecuvântarea lui Dumnezeu, încearcă să trăiești în armonie cu ceilalți. Credeți că este vreodată ușor? Nu, dar cu cât înveți mai repede și exersezi mai mult, cu atât lucrurile vor merge mai bine pentru tine. Iar când Domnul te îndeamnă: „Întoarce și celălalt obraz” sau „Celui ce-ți cere haina, dă-i și cămașa”, apelează la harul Său, și fă ce-ți spune! Și-apoi, roagă-te: „Doamne, dă-mi înțelepciunea Ta, în problema aceasta!”, iar El o va face. În astfel de situații avem nevoie de înțelepciune, iar Biblia afirmă că „Înţelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.” (Iacov 3:17-18) Concluzie: dacă vrei ca Dumnezeu să-Și reverse binecuvântarea peste viața ta, evită certurile!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
05 iun. 2024

5 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Așadar, preaiubiții mei, după cum întotdeauna ați ascultat, nu numai ca în prezența mea, ci cu mult mai mult acum, în absența mea, duceți la bun sfârșit mântuirea voastră cu teamă și tremur, căci Dumnezeu este Cel care lucrează în voi și voința și înfăptuirea, pentru buna Sa plăcere.

Filipeni 2.12,13

Această poruncă vine la sfârșitul unui lung pasaj. Dacă vrem să ne facem o idee exactă cu privire la context, trebuie să mergem înapoi până la Filipeni 1.27. Credincioșii din Filipi erau amenințați de adversari din afară și de disensiuni dinăuntru. Sfârșitul capitolului 1 se referă la primul aspect, iar începutul capitolului 2 se referă la cel de-al doilea. Primul pericol era ușor de eliminat, însă, pentru a face față celui de-al doilea, era necesar să fie prezentată înaintea lor toată greutatea exemplului inegalabil al lui Hristos. La acel moment, apostolul nu mai era în mijlocul lor pentru a-i ajuta, deoarece era prizonier la Roma.

În astfel de împrejurări, filipenii trebuia să arate curaj spiritual și să-și ducă la bun sfârșit mântuirea, dincolo de pericolele care îi amenințau, dar nu sprijinindu-se pe resursele proprii, ci pe Domnul: „Căci Dumnezeu este Cel care lucrează în voi și voința și înfăptuirea, pentru buna Sa plăcere“ (Filipeni 2.13). Dacă următoarele trei versete erau împlinite de către ei, prin aceasta dovedeau, într-adevăr, că își vor fi lucrat mântuirea lor.

Subiectul este mântuirea zilnică; iar partea accentuată aici este cea omenească. Mai întâi trebuie să vină partea divină – preoția lui Hristos, lucrarea lui Dumnezeu în noi prin Duhul Său, instrucțiunile și corectarea lucrate prin Cuvântul Său. Însă partea omenească își are importanța ei. Trebuie să ne folosim cu sârguință de harul pe care Dumnezeu ni l-a pus la dispoziție.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă cineva nu este născut din apă și din Duh, nu poate să intre în împărăția lui Dumnezeu“.

Ioan 3.5

Născut din nou (7)

Apoi Domnul i-a explicat lui Nicodim ce înseamnă „nașterea din nou“.

Cuvintele apă și duh nu se referă la două nașteri diferite, ci la două aspecte ale nașterii din nou. Ele ne arată instrumentul care duce la nașterea din nou și persoana divină care folosește acest instrument și îi dă putere.

Apa este adesea o imagine a Cuvântului lui Dumnezeu în Scriptură. Duhul Sfânt Se folosește de Cuvântul lui Dumnezeu pentru a ne vorbi inimii.

Astfel, Cuvântul îl pune pe om în lumina lui Dumnezeu și îl purifică. Acesta este un proces dureros, dar, însoțit de pocăință și credință, duce la viață. După aceea, omul acela are gânduri, sentimente și afecțiuni noi.

Niciun păcătos nu se poate naște din nou fără Cuvântul lui Dumnezeu. „Potrivit voii Sale, El ne-a născut prin Cuvântul adevărului“ (Iacov 1.18). „Acum voi sunteți curați, datorită cuvântului pe care vi l-am spus“ (Ioan 15.3). „Ați fost născuți din nou nu dintr-o sămânță care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și care rămâne“ (1 Petru 1.23).

Toate aceste pasaje ne arată că Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu – în chip de apă sau de sămânță – este instrumentul nașterii din nou.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 19.18-20.4 · Psalmul 106.1-15

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 37:17-29

A urmat sfeşnicul din aur curat, cu piedestalul lui din aur bătut, cu fusul său, gămălioarele, potiraşele şi florile sale, care „erau din el“ (v.17). Dumnezeu Îşi găseşte plăcerea să repete în detaliu toată plinătatea (numărul 7) roadelor şi a frumuseţilor acestui sfeşnic, simbol al lui Hristos, neîntrecut de nimeni în nici una din gloriile Sale. Dar să nu uităm că sfeşnicul era din aur bătut şi că era alimentat cu untdelemn fără drojdii (27.20), descrieri care ne amintesc de suferinţele Celui care a venit ca adevărata lumină în întuneric şi care nu a fost primit. Respins, El străluceşte acum în sanctuar, unde ai Săi pot să-L contemple prin credinţă.

Altarul de aur, care era tot în Locul Sfânt, înaintea perdelei dinăuntru, este încă o imagine a Celui care este centrul adorării noastre, în Numele căruia ne apropiem de Dumnezeu pentru a ne închina şi pentru a beneficia de lucrarea Sa mijlocitoare. Tămâia adusă acolo, dacă ne referim la capitolul 30.34-38, era „după arta celui care face mir: sărată, curată, sfântă“. Diferitele uleiuri din care era alcătuită ne vorbesc de aspecte ale perfecţiunii Fiului lui Dumnezeu şi de valoarea ei pentru Tatăl, căruia îi sunt oferite aceste calităţi desăvârşite.

Untdelemnul sfânt pentru ungere este, în mod similar, pregătit conform instrucţiunilor din cap. 30.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DOUĂ REGULI DE TRĂIRE | Fundația S.E.E.R. România

„Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină…” (Geneza 2:16)

Adam avea o slujbă perfectă, o casă perfectă, o căsnicie perfectă și un mediu perfect… adică toate cele pentru care ne luptăm și noi astăzi. Deci, ce s-a întâmplat cu el, deși a beneficiat de toate acestea? Pe baza relației sale cu Dumnezeu, Acesta i-a dat practic două reguli după care să trăiască: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.” (Geneza 2:16-17). Așadar, cele două reguli sunt următoarele: 1) Cu Dumnezeu, ce primești ca răsplată este întotdeauna mult mai mult decât lucrul la care-ți cere să renunți: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină…” Dar ceea ce facem atât de des – și ceea ce face religia legalistă – este că ne uităm la acest verset (și la altele asemenea) și ne concentrăm pe ce nu avem voie să facem… Adevărul este că, atunci când lista noastră de lucruri pe care nu le putem face pare că întrece lista celor pe care suntem liberi să le facem, am mers prea departe în ce privește scopul acestor versete. Viața creștină ar trebui să fie măsurată prin lucrurile de care ești liber să te bucuri, nu prin cele care ți se refuză! 2) Când îți trăiești viața în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu, și nu cu propriile tale porniri, ești binecuvântat. Biblia spune: „O, de ar rămâne ei cu aceeaşi inimă, ca să… păzească toate poruncile Mele, ca să fie fericiţi…” (Deuteronomul 5:29). Singurul lucru pe care Dumnezeu ni-l refuză este dreptul de a stabili singuri ce este „bine sau rău”, pentru că El știe că nu suntem calificați s-o facem! Noi trebuie să trăim după revelația divină, nu după înclinația umană! Dumnezeu, în dragostea și înțelepciunea Sa, a stabilit această limitare pentru a ne proteja și a ne binecuvânta. Așadar, ține cont de aceste două reguli, și trăiește-ți viața în acord cu ele!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
29 mai 2024

29 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alții în dragoste, străduindu-vă să păstrați unitatea Duhului, în legătura păcii.

2 Corinteni 4.6

Ce este unitatea Duhului? Este ea doar o chestiune locală, sau are în vedere întreaga Adunare? Există o unitate a Trupului și există o unitate a Duhului, iar acestea nu sunt același lucru. Noi nu putem strica unitatea Trupului, iar pe cea a Duhului trebuie să o păstrăm. Fiecare trebuie să fie pus sub disciplina Duhului, așa cum Trupul este sub conducerea Capului. Duhul conduce și lucrează. Dacă suntem supuși Duhului, ne vom pleca înaintea Cuvântului lui Dumnezeu. Unitatea Duhului nu este o chestiune locală; ea trece dincolo de limitele adunării locale și trebuie respectată ca și unitatea Trupului. Unitatea Duhului conduce la pace atât în adunările locale, cât și între adunări.

Dacă râvnim să păstrăm unitatea Duhului, dacă vrem cu tot dinadinsul ca inimile noastre să fie supuse Cuvântului lui Dumnezeu, nu vom fi doar noi mulțumiți, ci ne vom îngriji să mulțumim și conștiința fraților de pretutindeni. Noi nu suntem chemați să păstrăm unitatea Trupului, ci unitatea Duhului. Pentru a putea păstra unitatea Duhului în legătura păcii, trebuie să împlinim ce este scris în Efeseni 4.1,2: „Vă îndemn deci eu, cel întemnițat în Domnul, să umblați într-un chip vrednic de chemarea cu care ați fost chemați, cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alții în dragoste, străduindu-vă să păstrați unitatea Duhului, în legătura păcii“.

Dacă, în ce mă privește pe mine personal, am o convingere dreaptă, dacă gândesc modest despre mine și renunț la voința proprie, abia atunci sunt capabil să ascult de voia lui Dumnezeu, așa cum arată Cuvântul lui Dumnezeu. Numai atunci voi avea cu adevărat o inimă smerită. Acest adevăr este foarte important.

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nicodim I-a zis: „Cum se poate naște un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele mamei sale și să se nască?“.

Ioan 3.4

Născut din nou (6)

Fariseul Nicodim nu s-a îndoit de cuvintele lui Isus, care i-a spus că este necesar un nou început pentru a intra în Împărăția lui Dumnezeu. Mulți și-au exprimat dorința de a lua viața de la capăt! Dar întrebările lui Nicodim arată că el nu-și putea imagina felul în care ar putea avea loc un nou început atât de radical.

O nouă naștere naturală nu era posibilă și nici nu ar fi rezolvat problema. Natura păcătoasă a omului nu poate fi schimbată sau îmbunătățită. De aceea, Domnul Isus, când a vorbit despre nașterea din nou, S-a referit la un proces interior, spiritual.

Pentru a intra în Împărăția lui Dumnezeu, omul trebuie să aibă o natură care să corespundă sfințeniei lui Dumnezeu. Această natură nu ne poate fi transmisă prin discuții teologice sau învățături biblice, nici chiar de către cel mai bun învățător. Nu ar fi suficientă nicio „îmbunătățire“ a naturii umane, ci este necesară o natură nouă, printr-o naștere din nou spirituală. Această natură nouă, divină, este dată credinciosului de către Dumnezeu (2 Petru 1.4).

Întrebările lui Nicodim arată că el nu experimentase încă nașterea din nou și că îi lipsea natura nouă. Prin urmare, el nu putea să înțeleagă natura Împărăției lui Dumnezeu. Isus i-a răspuns la întrebare și i-a explicat în detaliu cum poate avea acces la Împărăția lui Dumnezeu.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 17.1-16 · Psalmul 103.1-12

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 34:12-26

Pentru a doua oară, Moise este cu Dumnezeu pe munte timp de patruzeci de zile. Ca urmare a celor petrecute, Dumnezeu Se face cunoscut ca un „Dumnezeu gelos“ (v.14), care doreşte să fie singurul la care să  se închine poporul Său. Nu că idolii I-ar fi făcut o cât de mică nedreptate; pentru că ce rivalitate putea exista între Creatorul lumilor şi dumnezeii de aur, de piatră sau de lemn, lucraţi de mâinile oamenilor? El este „gelos“ atât pentru că ştie că fericirea alor Săi constă în a-L iubi numai pe El şi că idolii îi vor dezamăgi mereu, dar şi pentru că iubirea lor, atât de slabă, are totuşi o mare însemnătate în inima Lui. Întâia epistolă a lui Ioan, care vorbeşte cel mai mult despre iubirea divină, se încheie cu îndemnul: „Copilaşilor, păziţivă de idoli!“

„Fereştete să faci legământ cu locuitorii ţării în care vei intra, ca să nu fie o cursă în mijlocul tău“, avertizează Domnul, Cel care cunoaşte şi cursa şi cât de înclinaţi suntem să cădem în ea. El adaugă: „nu cumva … să fii invitat şi să mănânci din jertfa lor“ (v.15). Anumite invitaţii sunt în adevăr curse. Să avem curajul să le refuzăm! Sau, mai bine, să ne purtăm astfel încât nici unul să nu dorească sau nici măcar să nu gândească să ne invite (1 Regi 1.9, 10).

Cu privire la ceea ce I se cuvine, Domnul repetă aici unele instrucţiuni date în capitolele 21-23.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TE ROGI PENTRU COPIII TĂI? | Fundația S.E.E.R. România

„Pentru copilul acesta mă rugam și Domnul a ascultat rugăciunea…” (1 Samuel 1:27)

În a doua carte a Împăraților, capitolul 20 de la versetul 16 citim: „Atunci, Isaia a zis lui Ezechia: „Ascultă cuvântul Domnului: Iată că vor veni vremuri când vor duce în Babilon tot ce este în casa ta şi ce au strâns părinţii tăi până în ziua de azi; nu va rămâne nimic, zice Domnul. Şi vor lua din fiii tăi, care vor ieşi din tine, pe care-i vei naşte, şi-i vor face fameni slujitori în casa împăratului Babilonului.” Ezechia a răspuns lui Isaia: „Cuvântul Domnului pe care l-ai rostit este bun.” Şi a adăugat: „Căci va fi pace şi linişte în timpul vieţii mele!” Ezechia a aflat că lucrurile pe care le-a moștenit de la înaintașii săi se vor pierde și copiii săi vor fi duși în robie de dușmanii lor. Dar în loc să fie îngrijorat și să se roage ca Dumnezeu să intervină pentru copiii lui, el a spus ceva de genul: „Asta e, bine măcar că va fi pace şi linişte în timpul vieţii mele!” Cu alte cuvinte: „După mine, potopul!” Oare de ce a spus lucrul acesta? Era împietrit și indiferent? Era egoist, gândindu-se numai la el, și nu la binele copiilor săi? Era o persoană fatalistă, care se gândea: „Dumnezeu a vorbit prin proroc, iar eu n-am cum să schimba toate astea!”?! Dar tot în acest capitol, când Ezechia era bolnav pe moarte, iar prorocul Isaia i-a spus: „Rânduieşte ce ai de rânduit casei tale, căci vei muri, şi nu vei mai trăi”, Ezechia strigase către Dumnezeu să-i cruțe viața, și Dumnezeu i-a mai dat încă cincisprezece ani de trăit (vezi 2 Împărați 20:1-6)! Ce lecție putem învăța de aici? Se pare că Ezechia a fost mai preocupat de propriul său viitor decât de viitorul copiilor săi. Dar tu? Te rogi și mijlocești la Tatăl pentru copiii tăi?

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
20 mai 2024

20 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.

Marcu 10.45

Să cântărim cu atenție aceste cuvinte: Fiul Omului a venit pentru a sluji și pentru a dărui. Aceasta este o realitate divină. Isus a venit în această lume pentru a împlini nevoia noastră, pentru a ne sluji în tot ceea ce era necesar pentru noi, și pentru a-Și da viața ca răscumpărare pentru mulți; pentru a ne sluji purtând păcatele noastre în trupul Său pe lemn și lucrând pentru noi o mântuire deplină și eternă. El n-a venit să obțină ceva, nici să ia, nici să fie slujit și nici să fie admirat. El a venit ca să ne fie de folos. Prin urmare, în timp ce sufletul cercetat de toate acestea poate întreba: «Ce pot face eu pentru Domnul?», răspunsul este: «Trebuie mai întâi să te oprești, să vezi și să crezi ceea ce Domnul a făcut pentru tine. Trebuie să stai liniștit și să vezi mântuirea lui Dumnezeu».

Să ne aducem aminte de aceste cuvinte pline de frumusețea și de dulceața divină a evangheliei: „Dar celui care nu lucrează, ci crede în Cel care-l îndreptățește pe cel neevlavios, credința i se socotește ca dreptate“ (Romani 4.5). Niciodată nu vom putea să-L slujim pe Hristos într-un fel inteligent și așa cum trebuie, până nu cunoaștem și nu credem felul în care El ne-a slujit nouă. Trebuie să încetăm cu faptele noastre truditoare și să ne odihnim pe lucrarea împlinită în mod divin. Atunci, și numai atunci, ne vom putea începe viața de slujire creștină.

Este foarte necesar ca toate sufletele cuprinse de neliniște să înțeleagă faptul că întreaga slujire creștină începe cu deținerea vieții eterne și că poate fi practicată doar prin puterea Duhului Sfânt, care locuiește în noi, și prin lumina și autoritatea Sfintei Scripturi. Aceasta este ideea divină cu privire la lucrarea și la slujirea creștină.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu știi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință?

Romani 2.4

Nu vă face nimic!

Proprietarii de câini spun adesea, când animalele lor de companie latră și mârâie: „Nu vă face nimic“. Dar dinții dezgoliți ne arată limpede că nu este nicidecum vorba de un animal atât de inofensiv pe cât ne-ar plăcea să fie.

Oamenii spun la fel despre Dumnezeu: „El nu face nimic; este un Dumnezeu neprimejdios, un bătrân cu barbă, care va închide un ochi“. Dar nu aceasta este realitatea. Biblia spune: „Înfricoșător lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului Celui viu!“ (Evrei 10.31).

De aceea, nu vă culcați pe o ureche, gândind că Dumnezeu este bun și că nu vă va condamna pentru faptele rele înfăptuite de-a lungul vieții! El este bun, căci bunătatea Lui nu are apus, dar totodată este și drept. Cine poate să scoată un singur cuvânt în ziua judecății, pentru a se dezvinovăți înaintea Lui? Cine poate să-I enumere lui Dumnezeu lucrurile bune pe care le-a făcut în viață? Nimeni! Și Iov a trebuit să spună: „Iată, eu sunt nimic; ce să-Ți răspund? Îmi pun mâna la gură. Am vorbit o dată, și nu voi mai răspunde; de două ori, și nu voi mai adăuga nimic“ (Iov 40.3,4).

Nu mai amânați întoarcerea la Dumnezeu! Recunoașteți cu sinceritate că nu sunteți nicidecum un om drept, că nu vă puteți îndreptăți cu nimic înaintea Lui. Acceptați prin credință jertfa Domnului Isus ca fiind înfăptuită pentru dumneavoastră, mulțumiți-I pentru ea și duceți o viață așa cum Îi place lui Dumnezeu! „Și viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine“ (Galateni 2.20).

Citirea Bibliei: 1 Samuel 13.6-23 · Psalmul 96.1-13

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 30:1-16

Odată ce se încheia lucrarea care-i permitea preotului să se apropie, se deschide calea pentru a lua în consi­derare cel de-al doilea altar poleit cu aur, pe care Aaron şi fiii săi trebuia să ardă tămâie. Primul altar vorbeşte despre Hristos şi despre valoarea sângelui Său, iar cel  de-al doilea tot despre Hristos, dar în eficienţa mijlocirii Lui. Altarul de aur era strâns legat de altarul de bronz. Isus a fost întâi jertfă, apoi preot. După ce Şi-a dat pe cruce sângele curăţitor, El Se poate prezenta, viu, pentru ai Săi, în Locul Sfânt.

 Nici o jertfă nu era adusă pe altarul de aur: Hristos nu mai trebuie să sufere, nici să moară. Odată lucrarea încheiată, de acum înainte El va fi subiectul laudelor noastre în cer, «esenţa» închinării. Prin El, la rândul lui, credinciosul se apropie şi Îi oferă Tatălui mirosul plăcut al adorării şi al rugăciunii (Psalmul 141.2), întrucât închinarea este, întâi de toate, prezentarea înaintea lui Dumnezeu a desăvârşirii Fiului Său Preaiubit.

Versetele 11-16 tratează problema preţului de răscumpărare. Acesta era strict personal şi, pe de altă parte, constituia o sumă egală atât pentru bogat, cât şi pentru sărac. Dumnezeu nu face deosebire între păcătoşi (Romani 2.11). El le oferă tuturor acelaşi mijloc de a fi mântuiţi. O mântuire gratuită! Dar cât de mult L-a costat pe Cel care a plătit răscumpărarea în locul nostru!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PĂCATUL ȘI EFECTELE LUI | Fundația S.E.E.R. România

„Avem îndrăzneală la Dumnezeu.” (1 Ioan 3:21)

Când păcătuiești cu bună știință, trupul tău este supus unui stres imens. Și nu există niciun test de detectare a minciunilor. În realitate, detectorul de minciuni nu spune dacă cineva minte. Aparatul nu face decât să măsoare ce impact au răspunsurile unei persoane la anumite întrebări asupra sistemului său nervos. Dumnezeu a conceput trupul nostru astfel încât să-L glorifice pe El (vezi 1 Corinteni 6:19-20). Deci când păcătuiești, lucrul acesta are un impact negativ asupra trupului. Chiar dacă nu ai trecut printr-un test poligraf, poți să confirmi că atunci când ai mințit, ai experimentat o creștere a emoțiilor și a ritmului cardiac. Deci, când Dumnezeu îți spune să nu păcătuiești, El nu încearcă să-ți fure bucuria, ci să ți-o păstreze, deoarece păcatul îți fură trei lucruri: 1) Confortul. „Cei răi n-au pace”, zice Domnul” (Isaia 48:22). Când îți încalci propriile valori cu bună știință, începi să nu te mai simți bine în pielea ta, cu alte cuvinte îți dispare tihna. 2) Caracterul. Reputația este modul în care te văd ceilalți, dar caracterul este ceea ce vezi tu atunci când te uiți în oglindă, în fiecare zi. Gândurile îți determină faptele, faptele îți determină obiceiurile, obiceiurile îți determină caracterul și caracterul îți determină destinul. 3) Încrederea. Nimic în viață nu este mai important decât să fii în stare să te apropii de Dumnezeu cu încredere. Apostolul Ioan spune: „Dacă nu ne osândeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu. Şi, orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui.” (1 Ioan 3:21-22). Așadar, când Satan va încerca să te ispitească să păcătuiești, oprește-te și fă-ți bine socotelile. Uitându-te la rezultatul final, vei reuși să faci de fiecare dată alegerea corectă!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
15 mai 2024

15 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Iar el a zis: „Cine ești, Doamne?“.

Domnul Isus Hristos fie cu duhul tău! Harul fie cu voi! Amin.

Fapte 9.5; 2 Timotei 4.22

Cât de puternic trebuie să le fi vorbit aceste cuvinte inimilor credincioșilor dintre națiuni! Bunătatea și asprimea lui Dumnezeu stăteau înaintea lor. Ei experimentaseră bunătatea, iar Prima dată când îl auzim pe Saul vorbind a fost pentru a răspunde la întrebarea pusă lui de Domnul: „Saul, Saul, pentru ce Mă persecuți?“ (Fapte 9.4,5). Saul își dăduse acordul ca Ștefan să fie omorât (Fapte 8.5). Mulți ani mai târziu, el a confirmat acest lucru în cuvântarea sa către iudeii din Ierusalim, care încercau să-l omoare (Fapte 22.20). El n-a uitat niciodată că a fost complice la omorârea unui confrate iudeu, care a fost în Hristos mai înainte de el. Fără îndoială că, în timp ce Saul păzea hainele celor care vărsau sângele lui Ștefan, Dumnezeu a folosit moartea acestui om credincios pentru a ascuți țepușele care i-au tot străpuns conștiința, până când Domnul i S-a arătat pe drumul Damascului (Fapte 26.14).

Când propria execuție îi stătea înainte (2 Timotei 4.6), Pavel a scris ultimele sale cuvinte din Scriptură lui Timotei, un alt iudeu – mama lui, Eunice, era evreică – în care Dumnezeu făcuse o lucrare puternică, de data aceasta folosindu-Se de Pavel. Apostolul îl recomandase pe Timotei corintenilor astfel: „Pentru aceasta vi l-am trimis pe Timotei, care este copilul meu preaiubit și credincios în Domnul, care vă va aminti căile mele care sunt în Hristos, după cum dau învățătură pretutindeni, în fiecare adunare“ (1 Corinteni 4.17).

Acum el urma să predea ștafeta aceluia care avea să continue alergarea (2 Timotei 2.2). Ștefan nu i-a putut preda ștafeta lui Pavel, fiindcă acesta era în tabăra greșită, însă I-a cerut Domnului să-i primească duhul, acea componentă a ființei umane care stă în legătură cu Dumnezeu (Fapte 7.59). Prin urmare, Pavel se roagă ca Domnul să fie cu duhul lui Timotei, acum, când îl aștepta o viață de slujire și de luptă fără ajutorul rugăciunilor și ale sfaturilor părintelui său în Hristos. Nu există mai mare mângâiere și încurajare decât să fii încredințat în mâna Domnului și a harului Său.

S. Attwood

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus a răspuns și i-a zis: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu este născut din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu“.

Ioan 3.3

Născut din nou (4)

Nicodim a recunoscut cu primele sale cuvinte că minunile pe care le făcea Isus confirmau misiunea Sa divină: „Învățătorule, știm că ești un Învățător venit de la Dumnezeu“ (Ioan 3.2). Era interesat de cine este Isus și de învățătura pe care El o vestește. Adevărul despre Dumnezeu, despre poruncile și regulile Sale era, de fapt, domeniul de specialitate al teologului Nicodim. El a presupus, fără îndoială, că lui îi era larg deschisă ușa către Împărăția lui Dumnezeu, iar aceasta pentru că era un evreu pios și un cărturar al Bibliei.

În răspunsul Său însă, Isus nu S-a referit la aprecierea cărturarului. Domnul Isus S-a uitat în inima lui Nicodim și a văzut imediat ce îi lipsea și, fără alte comentarii, a ajuns la miezul problemei: „Dacă un om nu este născut din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu“. Nicodim nu avea nevoie întâi de un Învățător, ci întâi de un Mântuitor! Omul trebuie să primească o natură nouă – viața nouă, divină – altfel nu poate avea părtășie cu Dumnezeu și nu poate înțelege deloc Cuvântul Său și lucrările Sale. „Nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.“ Dumnezeu întemeiază o împărăție în care El domnește și îi binecuvântează pe credincioși prin puterea și prin bunătatea Sa. Această împărăție nu poate fi „văzută“ până când cineva nu este născut din nou. În starea păcătoasă în care se află omul prin natura sa, el nu are nicio atracție spre Împărăția lui Dumnezeu. Nicodim nu a „văzut“, pentru că nu a înțeles nimic despre Împărăția lui Dumnezeu, în ciuda religiozității și a erudiției sale.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 10.1-12 · Psalmul 92.1-15

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 28:15-30

Peste efod, în faţă, era prins „pieptarul“, ca un fel de şorţ în faţă. Pe el erau fixate douăsprezece pietre preţioase, după numele celor douăsprezece seminţii care erau astfel necurmat pe inima lui Aaron (v.30). Imagine mişcătoare a locului pe care-l ocupăm noi ca iubiţi ai Domnului! Suntem pe umerii Lui puternici, dar suntem şi pe inima Lui, subiecte ale necontenitei Sale griji (comp. cu Ioan 13.23). Numele erau gravate ca o pecete, ca un semn al proprietăţii (Cântarea Cântărilor 8.6; Hagai 2.23).

„Necurmat“ este cuvântul de subliniat în acest capitol (v. 29 sf., 30, 38). Din imaginea acestor pietre fixate de neclintit vedem că pe cei care sunt ai Domnului nimic nu îi poate despărţi, nici de puterea Lui cea mare (Ioan 10.28 sf.), nici de dragostea Lui (Romani 8.35).

Pietrele erau foarte diferite, răsfrângând fiecare într-o manieră particulară lumina aceluiaşi sfeşnic. Tot astfel, cei mântuiţi sunt diferiţi unul de altul, fiecare reflectând o anumită trăsătură morală a lui Isus. Şi fiecare este preţios pentru inima Celui care îl poartă. Când suntem pe punctul de a critica un alt creştin, să ne amintim că Domnul îl iubeşte. În sfârşit, pentru ca toate aceste nestemate sau, mai degrabă, pentru ca toţi aceşti credincioşi să reflecte deplin lumina din sanctuar, trebuia să fie tăiate şi şlefuite: aceasta este lucrarea răbdătoare a Duhului Sfânt.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ROAGĂ-TE PENTRU ÎNȚELEPCIUNE (4) | Fundația S.E.E.R. România

„Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu… și ea îi va fi dată.” (Iacov 1:5)

Astăzi vă rog să fiți atenți la câteva sfaturi, testate și probate în timp, pentru a obține înțelepciunea: 1) Trebuie să recunoști că ai nevoie de înțelepciune. Benjamin Franklin a spus pe bună dreptate: „Pragul de la intrarea în templul înțelepciunii este recunoașterea propriei tale neștiințe.” 2) Trebuie s-o cauți la sursa corectă. Iar Biblia ne spune care este sursa corectă: „Domnul dă înţelepciune.” (Proverbele 2:6). Numai El îți poate oferi adevărata înțelepciune, pentru că numai El are adevărata înțelepciune. Firește, înțelepciunea Sa o face pe a noastră să pară caraghioasă. Apostolul Pavel spunea: „nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii” (1 Corinteni 1:25). Gândește-te la acest lucru în felul următor: dacă Dumnezeu ar avea un gând absurd (bineînțeles că El nu are asemenea gânduri! Dar cel mai absurd gând al Lui) ar fi mult mai înțelept decât cel mai înțelept gând pe care l-am putea noi concepe vreodată! 3) Trebuie să ceri înțelepciunea. Dumnezeu nu-Și depozitează înțelepciunea; El este gata s-o dăruiască. Înțeleptul Solomon ne-a lăsat scris: „Dacă vei cere înţelepciune şi dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înţelege frica de Domnul şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.” (Proverbele 2:3-5). Iar apostolul Iacov ne spune și cum trebuie s-o cerem de la Dumnezeu: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc, pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.” (Iacov 1:5-8). Așadar, astăzi, recunoaște că ai nevoie de înțelepciune, cere-o de la Dumnezeu, și roagă-te cu credință pentru ea!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
12 mai 2024

Mai 12 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Plăcinte fără aluat, unse cu untdelemn.

Levitic 2.4

Dumnezeu dorește ca inimile noastre să fie preocupate cu a pătrunde în înțelegerea slăvilor minunate ale Domnului Isus. De aceea ne-a dat Cuvântul Său. În Vechiul Testament găsim, de exemplu, aceste jertfe și, de asemenea, găsim mulți psalmi, care dau expresie sentimentelor interioare ale Domnului – ce ieșeau din inima Sa în împrejurările pe care le traversa. „Ei M-au răsplătit cu rău pentru bine și cu ură pentru dragostea Mea“, citim în Psalmul 109.5. Cuvinte ca acestea nu se găsesc în Evanghelii, unde vedem rezultatele exterioare, dar nu și expresia sentimentelor interioare ale Domnului, felul în care Îi sângera inima. În psalmi însă le găsim: „În timp ce Eu îi iubesc, ei Îmi sunt vrăjmași“ (Psalmul 109.4). Ce trebuie să fi fost pentru El, al Cărui suspin răzbate din Psalmul 102: „Sunt ca vrabia singuratică pe acoperiș … Semăn cu pelicanul din pustie“ (versetele 7 și 6)! Pelicanul este o pasăre de apă, dar acum el se găsește undeva în pustie, unde nu se află niciun strop de apă – cât de îngrozitor trebuie să fie pentru o asemenea pasăre! Așa a fost Domnul aici, pe pământ, ca un pelican în pustie, ca o pasăre singuratică pe acoperiș.

El Și-a ales doisprezece ucenici și Și-a deschis inima față de ei. În Ioan 15.15, El le spune: „V-am numit prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscut“. Nu este aceasta minunat: un Prieten care ne spune tot ceea ce a auzit de la Tatăl Său? Și ce minunat este acest Tată! Însă ei nu L-au înțeles. El a fost singur, El nu a avut nicio părtășie cu ei.

Când Și-a deschis inima față de ei și le-a explicat că va trebui să fie vândut și crucificat, Petru spune: „Dumnezeu să Se îndure de Tine, Doamne! Nicidecum să nu Ți se întâmple așa ceva“ (Matei 16.22). Când a instaurat Cina (Luca 22) și a vorbit cu ei despre faptul că trebuia să fie vândut și că trebuia să sufere și apoi să moară, ei s-au certat unii cu alții cine să fie cel mai mare dintre ei. Apoi El i-a pregătit pentru plecarea Sa și le-a spus: «Până acum am îngrijit Eu de voi și trebuie să recunoașteți că nimic nu v-a lipsit». Când însă a spus: „Cine nu are traistă sau pungă să-și vândă haina și să cumpere o sabie“, ei I-au spus: „Doamne, iată, aici sunt două săbii“. Ei n-au înțeles nimic din ce le spunea. Cât de singur a fost El! Ce trebuie să fi fost aceasta pentru sufletul Său sfânt!

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci este un singur Dumnezeu și un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Hristos Isus, care S-a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți.

1 Timotei 2.5

Isus Hristos – Dumnezeu și Om în același timp

Evangheliile descriu lucrarea Domnului nostru în timpul vieții Sale pe pământ. Ele pun în lumină adevărul măreț că Isus a fost Dumnezeu adevărat și Om adevărat în același timp. Să ne oprim o clipă în fața a două evenimente din viața Sa care ne arată aceste aspecte ale glorioasei Sale Persoane.

Isus a fost luat de ucenicii Săi cu o corabie. Obosit după o zi grea, a dormit în partea din spate a corabiei, pe un căpătâi. În această situație a fost Om adevărat! Dar câteva clipe mai târziu a stat maiestuos în mijlocul furtunii și Și-a arătat atotputernicia divină. „El S-a sculat, a certat vântul și a zis mării: Taci! Fii liniștită! Vântul a stat și s-a făcut o liniște mare“ (Marcu 4.35-41).

Într-o altă împrejurare, Domnul Isus S-a lăsat tratat ca un cetățean obișnuit, care avea obligația de a plăti taxa de la templu. Aici vedem din nou că El a fost Om adevărat! Dar modul în care a plătit taxa arată divinitatea Sa. Fiind Dumnezeul Creator, El a condus la undița lui Petru un pește având exact moneda necesară în gură. „Du-te la mare, aruncă undița și trage afară peștele care va veni întâi; și, când îi vei deschide gura, vei găsi în ea o monedă.“ În această situație Îl vedem fiind Dumnezeu adevărat (Matei 17.24-27)!

Pentru noi este și rămâne o taină faptul că Hristos este Dumnezeu și Om în același timp: „Nimeni nu cunoaște deplin pe Fiul, afară de Tatăl“ (Matei 11.27). Dar ne minunăm de slava Lui și ne închinăm înaintea Lui!

Citirea Bibliei: 1 Samuel 8.1-22 · Psalmul 90.10-17

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 26:31-37, 27:1-8

Dacă mergem de la interior spre exterior, aşa cum procedează Dumnezeu cu păcătosul, Cortul are întâi Locul Preasfânt – inaccesibil – care cuprinde numai chivotul mărturiei (v.33), apoi un Loc Sfânt, separat de Locul Preasfânt prin perdeaua dinăuntru, semnificaţia perdelei fiind arătată în Evrei 10.20: perdeaua (dinăuntru) este trupul Său (Lit: carnea Sa). Firea omenească a lui Hristos este astfel reprezentată ca o îmbinare de glorii şi de perfecţiuni, despre care ne dau o idee materialele întrebuinţate. Heruvimii brodaţi ne amintesc de cei care i-au interzis omului accesul la pomul vieţii (Geneza 3.24). Dar, la moartea lui Isus, perdeaua dinăuntru a fost ruptă, Dumnezeu deschizândui astfel omului o cale în locul prezenţei Sale.

Înaintea perdelei dinăuntru sunt aşezate atât masa şi sfeşnicul (v.35), cât şi altarul de aur (30.6). Cortul însuşi este închis printr-o perdea, dar o perdea fără heruvimi, pentru că preoţii sunt autorizaţi să intre acolo pentru a-şi face slujba. În sfârşit, în faţa cor­tului era altarul de bronz, descris în cap. 27 (v.1-8) El era pătrat şi de dimensiuni apreciabile, spunând despre cruce şi eficacitatea ei. Era făcut din lemn de salcâm: Hristos făcut om pentru noi, pentru ca să sufere şi să moară – acoperit cu aramă: potrivit pentru a face faţă testului focului judecăţii divine împotriva păcatului. Glorie Răscumpărătorului nostru desăvârşit!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ROAGĂ-TE PENTRU ÎNȚELEPCIUNE (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Dă-mi dar înţelepciune… ca să știu cum să mă port…” (2 Cronici 1:10)

Când împăratul Solomon s-a urcat pe tron, Dumnezeu i-a zis: „Cere ce vrei să-ţi dau…” (2 Cronici 1:7) Să ne imaginăm scena: Solomon a primit undă verde din partea Celui în al cărui vocabular nu există cuvântul „imposibil”. Dumnezeu l-a testat. El l-a pus la încercare pe Solomon ca să vadă ce este în inima lui. O persoană arogantă ar fi cerut faimă. O persoană lumească ar fi cerut avere. O persoană egoistă ar fi cerut putere. Dar ce I-a cerut Solomon lui Dumnezeu? „Înțelepciune.” Așa că, Dumnezeu a onorat cerința lui Solomon, și i-a dăruit ceva mai încântător decât faima, mai exorbitant decât averea și mai senzațional decât puterea. După cum s-a dovedit ulterior, toate binecuvântările materiale de care s-a bucurat Solomon au fost produse secundare ale darului înțelepciunii. Un gânditor anonim a scris: „Spune-mi ce visuri ai și-ți voi spune enigma din viața ta. Spune-mi rugăciunile tale și-ți voi spune istoria sufletului tău. Spune-mi cererile tale și-ți voi spune lucrurile pe care le primești. Spune-mi căutările tale și-ți voi spune cine ești. Nu vreau să-ți cunosc averea, ci doar dorințele. Nu-mi pasă de lucrurile pe care le ai, ci doar de cele pe care nu le ai și pe care dorești să le ai; nu vreau să-ți știu realizările, ci ceea ce nu ai realizat încă și urmărești… Ceea ce primești în urma victoriilor tale din timpul zilei și în urma viselor tale din timpul nopții, idealul pe care ți-l stabilești, lucrurile pe care le aprobi ca fiind excelente, ce cauți și cărui lucru ți-ai dedicat inima – acestea reprezintă măsura unui om.” Așadar, roagă-te pentru înțelepciune!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →