Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “fara-categorie”

05 mai 2024

5 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Turte fără aluat din floarea făinii, frământate cu untdelemn, sau plăcinte fără aluat, unse cu untdelemn.

Levitic 2.4

Dumnezeu Se așteaptă și dorește ca inimile noastre să se preocupe cu această Persoană minunată, care este așa de scumpă pentru inima Sa. Trebuie să cercetăm și să vedem cât de prețioasă a fost această floare a făinii, dar și cum a fost ea caracterizată prin untdelemnul care era vărsat deasupra. Trebuie să recunoaștem că tot ceea ce a făcut Domnul Isus, toate cuvintele, toate faptele și toate sentimentele Sale arătau ungerea Duhului Sfânt. Iar în această jertfă nu era niciun aluat.

Când inima plină de profund respect se preocupă cu El, atunci se vede cum totul era fără aluat. Știm că aluatul vorbește despre păcat, însă într-un fel aparte. Este o imagine a caracterului omului păcătos. Aluatul este plămădeala care s-a învechit și care s-a stricat. El cuprinde totul, astfel că tot ce vine în contact cu el se strică. Aluatul mai are un caracter special: el se umflă și face ca, în aparență, totul să fie mai mare, mai frumos decât este în realitate. Acesta este păcatul care este ascuns în caracterul omenesc.

Însă la Domnul nu era așa. Putem vedea faptele Sale. El nu a făcut niciodată vreun lucru și nu a rostit niciodată vreun cuvânt pentru a fi plăcut înaintea oamenilor sau pentru a căpăta trecere înaintea ochilor lor. El nu a încercat niciodată, prin vorbe, fapte sau purtare, să obțină favoarea oamenilor sau să le câștige prietenia. El a trăit numai pentru Dumnezeu. Dumnezeu era singurul Său scop. El făcea numai ceea ce Dumnezeu voia. Nu a vrut nici măcar să mănânce, dacă Dumnezeu nu I-a spus. El întreba mereu care este voia lui Dumnezeu și, când făcea ceva, chiar când le vorbea oamenilor, El îndrepta atenția doar către Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să fie descoperit și slăvit. Când îi ajuta pe oameni, când îi vindeca pe bolnavi, El nu o făcea mai întâi pentru ei. Oamenii aveau, într-adevăr, binecuvântare din aceasta, însă scopul Său era întotdeauna Dumnezeu. Singura Sa țintă era să-L mulțumească pe Dumnezeu, să-I fie plăcut lui Dumnezeu, să-L descopere pe Dumnezeu, să fie ascultător de Dumnezeu. El nu a încercat niciodată să fie mai frumos decât era. Niciodată nu a fost ceva în El asemenea aluatului.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

În seara aceleiași zile, cea dintâi a săptămânii, pe când ușile locului unde erau adunați ucenicii erau încuiate de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!“.

Ioan 20.19

„Pace vouă!“

Duminica, în ziua învierii lui Hristos, dis-de-dimineață, Maria Magdalena a venit la mormântul în care fusese pus trupul Lui. Piatra care blocase intrarea fusese rostogolită, iar mormântul era gol. Profund uimită, Maria i-a chemat pe ucenici. Petru și Ioan au venit și s-au convins că într-adevăr trupul Domnului lor nu mai era acolo.

Ucenicii s-au întors acasă. Maria însă a rămas lângă mormântul gol și plângea acolo. Deodată, cineva a venit și a strigat-o pe nume. Era Isus Însuși, Mântuitorul ei! El i-a transmis un mesaj de o importanță fără margini pentru ucenici, pe care i-a numit „frații Săi“: Tatăl Său voia acum să fie Tatăl lor, iar Dumnezeul Său să fie Dumnezeul lor (Ioan 20.17).

În seara aceleiași zile, ucenicii se aflau împreună într-o cameră, cu ușile încuiate, pentru că se temeau că dușmanii care Îl răstigniseră pe Domnul lor vor pune mâna și pe ei. Despre ce vorbeau? Fără îndoială, despre El, pe care Îl văzuseră ultima dată răstignit. Unde era El? – Atunci Isus a venit în mijlocul lor și „le-a zis: Pace vouă! Și, după ce a zis acestea, le-a arătat mâinile și coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când L-au văzut pe Domnul“ (Ioan 20.19,20).

Și astăzi, Hristos dorește să fie prezent în mijlocul celor credincioși „adunați pentru Numele Său“ în fiecare duminică, ziua învierii Sale (Matei 18.20). Când ei citesc din Biblie și Îl găsesc acolo pe Domnul lor, se bucură la fel cum au făcut ucenicii din acea vreme.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 3.1-21 · Efeseni 5.1-7

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 23:6-19

„Să nu ucizi pe cel nevinovat şi pe cel drept“ (v.7), este obligat să spună DOMNUL poporului Său – ordin care va fi, vai, prea bine justificat, din vreme ce El, „Cel Sfânt şi Drept“, va fi trimis la moarte (Fapte 3.14-15). Străinul este şi el cuprins în aceste recomandări: el nu trebuia să fie nici strâmtorat, nici asuprit (v. 9; 22.21; vezi şi Ieremia 22.3). Levitic 19.34 merge mult mai departe: pe străin să-l iubim ca pe noi înşine. În Noul Testament, Domnul Isus declară că a te îngriji de străin este acelaşi lucru cu a-L primi pe El Însuşi (citiţi Matei 25.35 sf.). Mai mult chiar, nu a fost El Însuşi Străinul ceresc care S-a coborât pentru a-i cerceta pe oameni? Cum a fost inima Lui, atât de tandră, rănită de nerecunoştinţa celor în mijlocul cărora venise în dragos­te! Da, suntem invitaţi să înţelegem „sufletul celui străin“ (v.9), inima Mântui­torului.

Amintiţi-vă că şi voi aţi fost străini – adaugă DOMNUL. Acesta este secretul dragostei: «să ne punem în locul altuia»!

În v. 10-13, Dumnezeu ne arată cum grija Sa se manifestă pentru întreaga creaţie: pentru animale, pentru plante şi pentru pă­mântul în sine. Să învăţăm şi noi să respectăm tot ceea ce-I aparţine Tatălui nostru ceresc.

În sfârşit, în legătură cu închinarea să subliniem finalul v. 15: „nimeni să nu se înfăţişeze înaintea feţei Mele fără nimic“. De citit Deuteronom 26.2.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVIEREA LUI HRISTOS O GARANTEAZĂ PE A NOASTRĂ | Fundația S.E.E.R. România

„Să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor.” (Evrei 2:15)

Când Charles Lindbergh (una dintre cele mai cunoscute figuri ale aviației americane și prima persoană care a traversat în zbor Oceanul Atlantic) era pe moarte, din cauza cancerului, el a scris aceste cuvinte (și a dorit să fie citite la serviciul său de înmormântare): „Astăzi așezăm trupul lui Charles A. Lindbergh în locașul de odihnă finală; dar duhul său îl încredințăm Dumnezeului Celui Atotputernic, știind că moartea este doar o nouă aventură a existenței care ne aduce aminte de cuvintele pe care le-a rostit Hristos pe cruce: ‚Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!’” Moartea este doar „o nouă aventură a existenței”, deci nu ai niciun motiv să te sperii de ea sau s-o ignori! Datorită lui Hristos, o poți înfrunta fără teamă și cu încredere. În plus, învierea lui Hristos garantează învierea ta. Aristotel nu a avut dreptate, moartea nu este un lucru de temut. Grecii s-au înșelat: luntrașul Charon nu te va duce cu barca sa de partea cealaltă a râului Styx – în uitare, într-o lume a duhurilor unde nu există soare. În calitate de credincios, tu nu ești îngropat, ci ești strămutat! Biblia ne asigură: „Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire şi înviază în neputrezire; este semănat în ocară şi înviază în slavă; este semănat în neputinţă şi înviază în putere.” (1 Corinteni 15:42-43). Într-o zi, când Sfântul Francisc de Assisi cosea iarba din grădină, un om l-a întrebat ce ar face dacă ar afla că va muri la apusul soarelui, în acea zi… El a răspuns: „Mi-aș termina de cosit grădina.” Acest om era pregătit să moară și nu avea frică de moarte, ci era gata să profite la maximum de fiecare clipă a vieții. Și tu trebuie să trăiești la fel! Și nu uita că Învierea lui Hristos o garantează pe a ta. Hristos a înviat!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
30 apr. 2024

30 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Întăriți cu toată puterea, potrivit tăriei gloriei Sale, pentru orice răbdare și îndelungă-răbdare, cu bucurie.

Coloseni 1.11

Chemarea lui Dumnezeu (7) – Chemați la comuniune

Pentru a umbla într-un chip vrednic de Domnul, aducând rod și crescând prin cunoașterea lui Dumnezeu, este necesară puterea. Așadar, găsim acest adevăr prețios: cunoașterea lui Dumnezeu ne face să vedem unde se află secretul puterii. Dumnezeu este Cel în care se află puterea; El este sursa puterii noastre: „Întăriți cu toată puterea, potrivit tăriei gloriei Sale“. Creștinul este întărit printr-o putere care vine de sus, din gloria unde puterea lui Dumnezeu L-a așezat pe Hristos, după ce L-a înviat dintre morți (Efeseni 1.19,20).

Această putere infinită a lui Hristos în glorie este cea care îi conferă creștinului „toată puterea“, nu numai o măsură de putere pentru o anumită împrejurare, ci acea putere care îi este necesară în fiecare moment pentru a manifesta viața lui Hristos aici, pe pământ; este viața cerească manifestată în împrejurări pământești; o viață în armonie cu caracterul lui Dumnezeu, al Celui pe care creștinul Îl cunoaște. Aceasta este măsura puterii creștinului: „Întăriți cu toată puterea, potrivit tăriei gloriei Sale“; nu există nicio limită, deoarece este vorba de însăși puterea lui Dumnezeu. Nu avem oare aici suficiente temeiuri pentru a fi încurajați și susținuți pe cale?

Totuși, această putere de sus nu ne este dată pentru a împlini lucrări și semne care să-i impresioneze pe oameni, ci pentru a realiza adevăratul caracter al vieții creștine aici, pe pământ, așa cum acesta a fost manifestat, în mod desăvârșit, de Domnul nostru în zilele vieții Sale pământești. Suntem întăriți „pentru orice răbdare și îndelungă-răbdare, cu bucurie“. Durerile, necazurile, împotrivirile și dificultățile de tot felul abundă în viața de credință. Domnul Isus nu le-a ascuns alor Săi aceste lucruri, pe care și apostolii le-au reamintit mai târziu (Ioan 16.33; Fapte 14.22). Domnul Însuși a trecut prin toate aceste încercări, dovedind în permanență răbdare și îndelungă-răbdare.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Au venit niște oameni … spunând: „Fiica ta a murit; pentru ce mai superi pe Învățătorul?“. Dar Isus, auzind cuvântul care fusese rostit, a zis mai-marelui sinagogii: „Nu te teme, crede numai!“.

Marcu 5.35,36

Crede numai!

Nu te teme! – Cât de liniștitoare sunt aceste cuvinte rostite de Isus!

Te gândești la păcatele trecute și prezente din viața ta? Ești apăsat de gânduri și ele te fac nefericit? Nu te teme! Crede numai că păcatele îți sunt iertate, dacă le-ai mărturisit lui Dumnezeu.

Îți faci griji pentru ziua următoare? Îți este teamă că-ți vei pierde locul de muncă și că nu vei putea să îți întreții familia? Nu te teme! Crede numai că Dumnezeu va avea grijă de tine, pentru că El este Tatăl tău – indiferent de ce se întâmplă.

Treci printr-o perioadă dificilă? Te-a părăsit cineva apropiat? Ți-au fost zădărnicite cele mai bune planuri? Nu te teme! Crede numai că dragostea lui Dumnezeu te va ajuta să treci peste această perioadă dificilă. El vrea ca sufletului tău să-i fie bine.

Unul dintre copiii tăi a luat-o pe un drum rău și simți că situația se înrăutățește pe zi ce trece? Nu te teme! Crede numai că Dumnezeu are puterea de a-ți proteja copilul și că El va căuta această oaie pierdută până o va găsi.

Ți-e frică de moarte? Nu te teme! Crede numai că în momentul morții vei experimenta harul Său, dacă ești un copil al lui Dumnezeu. Crede că Păstorul tău va fi cu tine în moarte. Nimic și nimeni nu te poate îndepărta de El. Domnul te va purta pe brațul Său puternic până când vei fi cu El (Ioan 10.28).

Citirea Bibliei: 1 Samuel 1.1-11 · Efeseni 3.14-21

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 18:13-27

Când un copil mic susţine că poate face ceva care-i este imposibil, de exemplu să ridice un sac de cincizeci de kilograme, ce-i spune tatăl? „Încearcă!“ Numai după ce, dând greş, copilul s-a convins că tatăl are dreptate, el se poate încrede în tatăl său, ca să facă el acest lucru în locul lui.

Aceasta este lecţia pe care va trebui s-o înveţe Israel lângă Muntele Sinai.

Poporul crede că poate face tot ceea ce cere Domnul? Aşa să fie, atunci să li se facă înţelese cerinţele Lui sfinte.

Capitolul 12 din Evrei (v. 18-19) tocmai la această scenă se referă când prezintă în antiteză muntele „care nu se putea atinge“ cu cel al Sionului, cu alte cuvinte, harul prin care suntem chemaţi să ne apropiem. Şi nu Moise mijloceşte pentru noi pe munte, ci Isus, care este în cer. „De aceea“, conchide scriitorul acestei epistole, „să avem har, prin care să slujim plăcut lui Dumnezeu, cu respect şi cu teamă evlavioasă“ (Evrei 12.28). Această teamă de a nu fi pe plac Domnului, în cazul nostru, nu se naşte din porunci stricte, nici din angajamente îndrăzneţe pe care le-am făcut noi, nici, ca aici, pornind de la o demonstraţie solemnă a puterii lui Dumnezeu. Ea este răspunsul inimilor noastre faţă de harul Lui nemăsurat pentru noi (Psalmul 130.4).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SCHIMBĂ-ȚI MINTEA ȘI VIAȚA! | Fundația S.E.E.R. România

„Vă îndemn… să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu…” (Romani 12:2)

Apostolul Pavel ne spune cum putem să ne înnoim mintea: „Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.” (Filipeni 4:8). Dacă îți dorești cu seriozitate o viață mai bună, trebuie să-ți schimbi felul de a gândi. Cea mai bună metodă prin care poți înceta să te mai gândești la ceva este pur și simplu… să te gândești la altceva! Când nu-ți place un anumit program TV, ce faci? Schimbi canalul! Oare canalul care nu-ți place nu mai există? Nu, el e acolo – te poți întoarce la el oricând dorești… Tot astfel, când îți dai seama că ești blocat într-un tipar repetat de gândire care îți este dăunător – ceva ce-ți sună în ureche mereu ca un disc stricat – ia atitudine! Refuză să-ți pui mintea în slujba diavolului! Singurul loc în care poate locui un gând este mintea… deci, și mintea ta! Singura putere pe care o are un gând asupra ta este puterea pe care i-o dai tu! Dumnezeu spune: „Ți-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa…” (Deuteronomul 30:19). Dumnezeu îți dă opțiuni, dar El nu le va pune în practică în locul tău. A alege gândul cel bun este ca și cum ai apăsa pe întrerupătorul unui bec: întunericul se împrăștie și încăperea se luminează. Gândurile cele mai persistente îți vor controla viața, deci asigură-te că sunt în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu. Așadar, schimbă-ți mintea, și-ți schimbi viața!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
28 apr. 2024

28 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus i-a spus: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece capul“.

Luca 9.58

Ce trebuie să fi fost pentru El să nu aibă niciun loc unde să-Și plece capul – El, Cel care era, ca Om, Întâiul-născut din toată creația! Ce trebuie să fi fost pentru El când iudeii I-au zis: „Noi nu suntem născuți din desfrânare“ (Ioan 8.41) – o aluzie clară la nașterea Sa minunată! Ce trebuie să fi fost aceasta pentru sufletul Său sfânt! Domnul nu a răspuns la astfel de cuvinte, însă putem înțelege oare ce a însemnat pentru El, Fiul veșnic al lui Dumnezeu, care, ca și Om, era tot Fiu al lui Dumnezeu – pe care Dumnezeu Îl numise „Sfântul care Se va naște“ – să I se spună așa ceva?

Cărturarii, care studiaseră Cuvântul Său, au venit la El și au folosit propriile Sale cuvinte, ca să-L prindă, dacă ar fi fost posibil. Ce trebuie să fi fost pentru El când marele-preot, pe care El îl așezase să fie mijlocitor între Dumnezeu și oameni și care ar fi trebuit să fie îndurător – să poată avea milă de aceia care se împiedicau și care erau slabi (vedeți Evrei 4.15) – s-a întors împotriva Lui și a căutat să-L omoare, ba chiar a fost în stare să plătească bani, prețul unui sclav, ca să-L aresteze!

Ce trebuie să fi fost în inima Sa când a fost în Ghetsimani și când Satan I-a pus înaintea ochilor întreg paharul suferințelor pe care avea să-l bea pe Golgota! Citim, în Evanghelii, că sudoarea I s-a făcut ca niște picături mari de sânge și că El a strigat, în puține cuvinte: „Tată, dacă este posibil, depărtează paharul acesta de la Mine!“. Putem noi înțelege ce a fost pentru El când Satan I-a prezentat acest pahar și când El a văzut înaintea ochilor Săi păcatele noastre, pe care urma să le poarte pe cruce, împreună cu toată murdăria lor? Putem noi să ne dăm seama cum trebuie să I se fi cutremurat sufletul sfânt când a văzut că trebuia să fie făcut păcat, că trebuia să fie părăsit de Dumnezeu și că trebuia să fie judecat?

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci acolo unde doi sau trei sunt adunați pentru numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor.

Matei 18.20

Adunați în Numele Lui

În Vechiul Testament, Ierusalimul a fost locul pe care Dumnezeu l-a ales pentru ca Numele Său să locuiască acolo. De asemenea, acolo a fost și locul unde a fost ridicat mai târziu templul Său.

Există și astăzi un astfel de loc unde Domnul Isus a promis prezența Sa? Da, dar nu mai este un loc geografic, așa cum era în timpul Vechiului Testament. Domnul Isus a promis prezența Sa în mijlocul celor care sunt adunați în Numele Său, adică atunci când credincioșii se strâng într-o adunare locală.

Ce presupune o astfel de adunare?

Acolo trebuie să fie recunoscute, învățate și susținute următoarele principii: adevărul despre Persoana Domnului Isus (Dumnezeu adevărat și Om real, dar fără păcat, într-o singură persoană), adevărul despre lucrarea Sa de răscumpărare ca singura bază a mântuirii noastre veșnice, adevărul despre inspirația întocmai a întregii Biblii și adevărul despre Adunarea lui Dumnezeu, inclusiv punerea sa în practică. Toate acestea trebuie să fie respectate, pentru ca Matei 18.20 să devină realitate.

Un astfel de loc este recunoscut și astăzi de Domnul, chiar dacă sunt doar câțiva care se adună în acest fel. În ochii lumii, acești credincioși poate sunt disprețuiți, dar pentru Domnul Isus sunt prețioși. Dacă doi sau trei (sau mai mulți) pun în practică principiile lui Dumnezeu privind întâlnirea laolaltă a celor credincioși, fac bucurie Domnului.

Citirea Bibliei: Deuteronom 33.13-29 · Efeseni 3.1-7

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 18:13-27

Ietro l-a îndemnat pe Moise să încredinţeze altora o parte din lucrarea sa. A fost un sfat aparent înţelept, dar Ietro nu înţelegea puterea Duhului lui Dumnezeu! Acesta este unul dintre principiile care au stat la baza instituirii clerului: oameni sunt desemnaţi şi învestiţi cu autoritate de către alţi oameni, după o ierarhie, ca intermediari între Dumnezeu şi simplii credincioşi. Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu recunoaşte în Biserică decât un singur Cap, care este perfect capabil să Se ocupe de tot ceea ce îi priveşte pe ai Săi (Efeseni 4.5). Şi Isus nu Se ocupă numai cu „lucrurile grele“, ci cu orice lucru care ne priveşte, pentru că nici unul nu este fără însemnătate pentru El. Să nu ne fie niciodată teamă să contăm direct pe El (citiţi 1 Petru 5.7).

Sub aspect profetic, acest capitol arată că administrarea împărăţiei (Matei 19.28) nu va fi înfăptuită de Hristos singur. Când El va veni în mijlocul zecilor de mii de sfinţi ai Săi, se va instaura o guvernare cu diverse responsabilităţi, în totul spre gloria lui Dumnezeu.

În timp ce poporul lui Dumnezeu îşi urmează calea prin deşert (v. 27), Ietro se întoarce în ţara lui. Viaţa de credinţă, statutul de străin şi de călător nu-l atrag. Vai, cât de mulţi creştini i se aseamănă!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DEDICAREA ÎN CĂSNICIE (4) | Fundația S.E.E.R. România

„Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiţi?” (Amos 3:3)

Rețeta pentru o căsnicie fericită a lui Benjamin Franklin (unul dintre fondatorii SUA și poate cea mai cunoscută personalitate din istoria SUA) se cuprindea în următoarele cuvinte: „Ține-ți ochii larg deschiși înainte de căsătorie și pe jumătate închiși după aceea!” Un motiv principal pentru care multe căsnicii sfârșesc prin divorț este acela că vedem numai ce vrem să vedem. Și chiar dacă am văzut greșeli evidente care știam că vor distruge relația, i-am permis inimii să zădărnicească planurile minții și a gândirii: „Lasă că se va schimba după ce ne căsătorim!” Dacă astăzi ai trecut cu vederea un lucru, mâine nu mai ai dreptul să te plângi de el! Deci dacă ești înțelept, vei face următoarele două lucruri, înainte să iei decizia de a te căsători: 1) Discută pe față ce vei accepta și ce nu vei accepta în relația voastră. Aceste lucruri se numesc factori determinanți. Lucruri precum: insultele, infidelitatea, consumul de alcool, mânia, capriciile, achiziționarea de bunuri pe care nu vi le permiteți. Dacă ai impresia că e dureros să te desparți de cineva acum, așteaptă și ai să vezi cum va fi după ce te căsătorești, când mai sunt poate și copii la mijloc, sau plata creditelor bancare, și familia extinsă! Amintește-ți cuvintele Scripturii: „Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiţi?” 2) Dacă nu sunt îngrijorări cu priviri la anumite impedimente, dar de fapt îți este teamă de necunoscut, folosește-ți credința în Dumnezeu pentru a micșora prăpastia dintre îndoielile tale și pacea pe care ți-o dorești. Nu inventa motive ca să nu fi dedicat! Nu căuta cu lumânarea defectele din celălalt. Pentru că Dumnezeul tău este „Minunat, Sfătuitor, Dumnezeu tare…”, dă-i în rugăciune „Minunatului Sfetnic” (vezi Isaia 9:6) șansa de a te călăuzi în alegerea relației. Nu uita: Dumnezeu a instituit căsătoria! Deci, când te căsătorești după voia lui Dumnezeu, poți ajunge pe crestele înalte ale fericirii omenești!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
27 apr. 2024

27 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul a vorbit lui Moise, zicând: „Poruncește fiilor lui Israel să scoată afară din tabără pe orice lepros și pe oricine are o scurgere și pe oricine este necurat printr-un mort. Fie parte bărbătească, fie parte femeiască, să-i scoateți afară; să-i scoateți afară din tabără, ca să nu întineze tabăra lor, în mijlocul căreia locuiesc Eu“. Și fiii lui Israel au făcut așa și i-au scos afară din tabără; după cum vorbise Domnul lui Moise, așa au făcut fiii lui Israel.

Numeri 5.1-4

Aici avem prezentat, în câteva cuvinte, principiul de temelie pe care se bazează disciplina făcută în adunare – un principiu, am putea spune, de cea mai mare importanță, deși, din nefericire, atât de puțin înțeles și pus în practică. Prezența lui Dumnezeu în mijlocul celor ai Săi era cea care solicita sfințenie din partea lor – „Ca să nu întineze tabăra lor, în mijlocul căreia locuiesc Eu“. Locul în care locuiește Cel Sfânt trebuie să fie sfânt. Acesta este un adevăr clar și necesar.

Răscumpărarea era baza locuirii lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său. Trebuie să ne amintim însă că disciplina era esențială pentru ca această locuire să continue în mijlocul lor. El nu putea locui acolo unde răul era în mod deliberat acceptat. Binecuvântat să fie Numele Său, El poate îngădui slăbiciunile noastre și le îngăduie, însă ochii Săi nu pot privi răul! El nu poate locui împreună cu răul, nici nu poate avea părtășie cu el. Aceasta ar însemna o tăgăduire a naturii Sale, iar El nu Se poate tăgădui pe Sine Însuși.

Cineva ar putea spune: «Nu locuiește oare Duhul Sfânt în cel credincios, în care este atât de mult rău?». Este adevărat că Duhul Sfânt locuiește în cel credincios, pe temeiul răscumpărării împlinite, însă locuirea Lui acolo nu constituie o aprobare a ceea ce aparține firii păcătoase, ci este o pecete a ceea ce Îi aparține lui Hristos, iar prezența Lui și părtășia cu El sunt savurate doar în măsura în care răul din noi este judecat. Ar putea cineva afirma că putem să ne bucurăm de locuirea Duhului în noi, în timp ce suntem îngăduitori cu răul din noi și ne complăcem în dorințele cărnii? Nu, ci trebuie să ne judecăm pe noi înșine și să îndepărtăm tot ceea ce nu se potrivește cu sfințenia Aceluia care locuiește în noi.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Brațul Tău este puternic, mâna Ta este tare, dreapta Ta este înălțată.

Psalmul 89.13

                                                                                                                             Mâna lui Dumnezeu a ghidat avionul

Pe 27 aprilie 1988, cerul era de un albastru strălucitor! În 30 de minute, aeronava Boeing 737-297, care efectua zborul 243, plină de pasageri și de bagaje, urma să ajungă la destinația sa, Honolulu. Dintr-odată s-a auzit un zgomot asurzitor. La o altitudine de peste 7.000 de metri, avionul a suferit o decompresie explozivă! Unii pasageri au spus cu resemnare: „Ghinion!“. Alții au strigat la Dumnezeu – un Dumnezeu pe care nici măcar nu-L cunoșteau.

Apoi s-a întâmplat miracolul! În ciuda numeroaselor probleme tehnice, pilotul a reușit să aterizeze de urgență pe aeroportul Kahului. Bucuroși, deși nu se cunoșteau, pasagerii s-au luat în brațe și pe obrajii lor șiroiau lacrimi de fericire. „Am avut noroc!“ – Iar Dumnezeu? Majoritatea oamenilor L-au și uitat. Însă la conferința de presă, pilotul a mărturisit: „Mâna lui Dumnezeu a fost cea care a ghidat avionul“.

Atunci când Dumnezeu intervine în mod miraculos, omul vorbește adesea doar de noroc sau de șansă. Dumnezeu este din nou uitat. El nu are ce căuta în lumea noastră!

Da, mâna lui Dumnezeu a ghidat avionul! Dumnezeu Se află în spatele tuturor lucrurilor și El ține toate sforile în mâna Sa. Dorința Lui este „ca toți oamenii să fie mântuiți“ (1 Timotei 2.4). El bate la ușa inimii noastre! Uneori, aceste bătăi sunt catastrofe naturale. Alteori, necazuri. Dar chiar și când totul iese bine, să recunoaștem că doar Dumnezeu a intervenit. În îndurarea Lui, El încă ne așteaptă să ne punem viața în mâna Lui.

Citirea Bibliei: Deuteronom 33.1-12 · Efeseni 2.17-22

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 18:1-12

Aici îl întâlnim din nou pe Ietro, socrul lui Moise. El personifică naţiunile pământului care, întro vreme viitoare, se vor bucura împreună cu poporul Israel de eliberarea lui şi Îl vor glorifica pe Dumnezeu. Vedem de asemenea că Sefora şi cei doi fii ai ei, personificând Biserica, aşa cum am văzut mai înainte în cap. 2, nu au jucat nici un rol în încercările lui Israel, nici în eliberarea lui. Biserica va fi răpită de pe pământ atunci când va începe necazul cel mare, căruia îi va urma restaurarea poporului evreu.

Gherşom ne aminteşte prin numele lui că, asemenea lui Moise, Hristos a fost un străin pe pământul unde a venit să locuiască şi că şi Biserica este străină aici jos. Dar, în această situaţie dificilă, el are ajutorul lui Dumnezeu: aceasta este semnificaţia numelui Eliezer. În v. 8, Moise aduce mărturie despre tot ce a făcut Dumnezeu pentru ai Săi. Nu este oare un exemplu bun pentru noi? Să nu ne abţinem să spunem altora, începând cu membrii familiei noastre, care s-ar putea să nu ştie, cum am fost mântuiţi. Rezultatul acestei mărturii se vede în v.11: Ietro recunoaşte măreţia Domnului, Îi dă glorie, aduce jertfe şi, în final, mănâncă sau, cu alte cuvinte, are comuniune cu cei răscumpăraţi în prezenţa lui Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DEDICAREA ÎN CĂSNICIE (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Gustă viața cu nevasta pe care o iubești… pe care ți-a dat-o Dumnezeu…” (Eclesiastul 9:9)

Ca o relație să fie reușită, ambele părți trebuie să fie dedicate total relației. Vom trece acum în revistă alte motive pentru care poate ne este teamă să ne dedicăm: 1) Gândește-te dacă ai sentimente adevărate pentru persoana cu care te întâlnești, sau doar îți ocupi timpul până când va apărea o persoană mai bună. Cu alte cuvinte, fii cinstit cu tine însuți, pentru că fericirea ta depinde de asta. 2) Discută cu potențialul soț (sau cu viitoarea soție) despre fricile tale specifice. Un scriitor ne sugera următoarele: „Mă tem că vei încerca să mă schimbi”; „Mă tem că nu îmi vei fi supusă”, „Dacă mariajul eșuează, poate îmi iei banii și mă lași sărac!” „Poate îmi vei restricționa prea mult din timpul meu cu prietenii.” „Poate îmi vei cere prea multă atenție” etc. Trebuie să-ți împărtășești sentimentele în mod sincer și să ceri păreri și reacții cu privire la îngrijorările tale. 3) Încearcă să stabilești un interval de 30 de zile în care să nu ai nicio legătură cu interesul tău romantic, și să constați cum ți se pare viața fără el sau ea. Unele relații din care lipsește dedicarea sunt pur și simplu de complezență, așa că evaluează-ți sentimentele dincolo de inconvenientele pe care trebuie să le suporți. Conveniența este o temelie slabă pentru o căsnicie! 4) Reanalizează-ți așteptările. Nu aștepta ca soțul sau soția să-ți împlinească toate nevoile din viață. De exemplu, dacă ai nevoie de adrenalină și aventură (care se manifestă prin dorința de a face sporturi extreme: nautice, terestre sau aeriene), găsește-ți prieteni cu care să te bucuri de asta și fii fericit că soția ta este credincioasă, iubitoare și că se bucură de cascadoriile tale. Și încă un gând: în fiecare dintre noi, există un gol pe care numai Dumnezeu îl poate umple! Și când o face, vom pretinde mai puțin de la soțul sau soția noastră, și vom învăța să fim mai dedicați.

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , | Lasă un comentariu
26 apr. 2024

26 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Privește deci la bunătatea și la asprimea lui Dumnezeu: asprime peste cei care au căzut și bunătate a lui Dumnezeu peste tine, dacă vei stărui în bunătate; altfel, și tu vei fi tăiat. Și ei, de asemenea, dacă nu vor stărui în necredință, vor fi altoiți, pentru că Dumnezeu poate să-i altoiască din nou.

Romani 11.22,23

Cât de puternic trebuie să le fi vorbit aceste cuvinte inimilor credincioșilor dintre națiuni! Bunătatea și asprimea lui Dumnezeu stăteau înaintea lor. Ei experimentaseră bunătatea, iar Israel avusese parte de asprime. Iar acum trebuia ca ei să stăruie în bunătate, pentru a nu împărtăși și ei soarta lui Israel. Au luat ele aminte la această avertizare solemnă? Au stăruit ramurile altoite dintre păgâni în bunătatea lui Dumnezeu? Paginile istoriei Bisericii oferă un răspuns cutremurător la această întrebare. Care va fi deci sfârșitul? Vor fi tăiate și ele, exact cum s-a întâmplat cu iudeii.

Dar, deși chipul sau înfățișarea exterioară a măslinului se poate schimba odată cu trecerea timpului, el însuși rămâne ceea ce este, prin urmare „și ei [ramurile firești], de asemenea, dacă nu vor stărui în necredință, vor fi altoiți; pentru că Dumnezeu poate să-i altoiască din nou“ (versetul 23). Planurile lui Dumnezeu nu vor fi influențate, cu atât mai puțin anulate din cauza necredincioșiei omului. Darurile Sale de har și chemarea Sa sunt fără părere de rău. Israel va fi readus la poziția sa de mai înainte, dar pe o temelie cu totul nouă – accentuez încă o dată, pe poziția sa de mai înainte, nu implantat în Biserica creștină, pentru că iudeii nu au fost niciodată în acea poziție. Formarea Adunării a coincis cu ruperea relațiilor lui Israel cu Dumnezeu. Judecata asupra ramurilor dintre neamuri va deschide calea pentru altoirea din nou a iudeilor în măslin; pentru că ei nu vor rămâne în necredință, iar pomul este și rămâne „propriul lor măslin“, un fapt trecut atât de ușor cu vederea de comentatori. După cum odinioară sistemul iudaic s-a sfârșit prin judecată, pentru a face loc neamurilor, tot așa și sistemul neamurilor, creștinătatea, va sfârși prin judecată, pentru a face posibilă întoarcerea poporului Israel la locul pierdut al făgăduinței și al binecuvântării.

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Omul! … zilele lui sunt ca iarba și înflorește ca floarea de pe câmp. Când trece un vânt peste ea, nu mai este și locul pe care-l cuprindea n-o mai cunoaște.

Psalmul 103.15,16

                                                                                                                               Mica umbrelă a păpădiei

Până de curând, micile umbrele zburătoare ale păpădiei au fost un mister. De fapt, nu sunt niște umbreluțe, ci sunt perișori fini care au condiții prealabile bune pentru un zbor eficient. În condiții favorabile, acești perișori zboară mulți kilometri cu semințele de păpădie.

Cercetătorii au descoperit acum următorul lucru: aerul care curge prin perișori creează un fel de vid deasupra umbreluței, care o trage în sus și, în același timp, o menține stabilă în aer. Conform estimărilor cercetătorilor, acest mecanism de zbor este chiar mult mai eficient decât ceea ce este posibil cu parașutele convenționale. Încă o dată vedem limpede cum creația este echipată cu construcții și mecanisme sofisticate, care, aparent, ating limitele posibilităților fizice. Se pare că micuța umbrelă de păpădie nu putea fi făcută mai bine de atât.

Dar cât de repede dispare această floare: „Când trece un vânt peste ea, nu mai este și locul pe care-l cuprindea n-o mai cunoaște“! Și viața noastră este atât de scurtă și de efemeră. Folosim bine timpul pe care îl avem la dispoziție?

Dacă Dumnezeu a construit atât de ingenios umbreluțele păpădiilor, cu cât mai multă grijă și dragoste are El față de noi! El nu este departe de noi și ne vorbește și prin creație, dar mai ales prin și în Isus Hristos, deoarece El vrea să ne salveze și să ne aibă cu Sine pentru totdeauna.

Citirea Bibliei: Deuteronom 32.34-52 · Efeseni 2.11-16

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 17:8-16

Cu foamea satisfăcută şi cu setea potolită, iată că poporul era pregătit de Domnul pentru o nouă experienţă, cea a luptei cu Amalec. După ce au fost întăriţi „în Domnul şi în puterea tăriei Lui“, credincioşii pot să facă faţă vrăjmaşilor lor (Efeseni 6.10-13). La Marea Roşie, Domnul luptase pentru ei, iar ei a trebuit să stea liniştiţi (14.14). Crucea a fost în exclusivitate lupta Domnului. Nu putem face nimic pentru mântuirea noastră. Dar imediat după convertire încep luptele (Gălăteni 5.17). Ca o armată puternică, toate greşelile noastre vechi vin din nou să ne hărțuiască, să lupte împotriva noastră (1 Petru 2.11). Oare nu putem conta pe Domnul şi de astă dată? Putem, întradevăr! La cruce, El a luptat pentru noi, în locul nostru; acum El luptă alături de noi – El, adevăratul Iosua. Totuşi, victoria este câștigată sus, pe munte. Hristos, adevăratul Moise şi adevăratul Aaron, este acum în cer, mijlocind pentru ai Săi. Şi mâinile Sale nu slăbesc niciodată (Romani 8.34, 37; Evrei 7.25). Rezul­ta­tul bătăliei nu depinde de forţele angajate în lup­tă, ci de credinţa şi de rugă­ciunile Domnului Isus.

În această relatare, Iosua ne învaţă cum să luptăm, iar Moise cum să ne rugăm (Psalmul 144.1, 2).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DEDICAREA ÎN CĂSNICIE (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Isus a zis: …Cei doi vor fi un singur trup.” (Matei 19:5)

Cuvântul „a se dedica” înseamnă „a se lega, a se obliga, a se angaja, a promite.” Și pentru unii dintre noi, acest cuvânt evocă imagini ale servituții, constrângerilor și pierderii libertății. Într-un cuvânt, ne sperie! Mulți oameni prețuiesc prea mult independența și autosuficiența lor și prin urmare, unii dintre ei pot deveni mai reticenți față de dedicarea într-o relație care presupune smerenie și preocupare față de părerea celuilalt. Biblia spune să „nu facem nimic din duh de ceartă… ci, în smerenie” să ne privim soțul sau soția mai presus de noi înșine (vezi Filipeni 2:3-4). Cei care nu se dedică relației de căsătorie doresc să mențină relația fluidă și flexibilă, astfel încât să poată rămâne în relație sau să poată ieși din relație când doresc. Partenerul care dorește dedicarea în căsnicie consideră o astfel de relație ca fiind frustrantă și fără viitor. Așadar, ce trebuie să faci, dacă ești reticent față de dedicarea în căsnicie? Cel puțin aceste două lucruri: 1) Fii cinstit față de tine însuți în privința fricilor, sentimentelor și motivațiilor. Psalmistul David a spus: „Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii: fă dar să pătrundă înţelepciunea înăuntrul meu!” (Psalmul 51:6). Să observăm faptul că înțelepciunea vine când ești cinstit referitor la ce se petrece înăuntrul tău. Care sunt amintirile tale despre căsnicia părinților tăi, și cum te-a afectat relația lor? Ai observat aceleași tipare de comportament din partea ta sau din partea viitorului partener, referitor la relații? 2) Recunoaște că poate ai jucat și tu un rol, chiar și acela de facilitator al comportamentelor urâte, în prăbușirea unei relații trecute. Acum, te-ai schimbat? Ești dispus s-o faci? În acest caz, iată promisiunea lui Dumnezeu față de tine: „Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte şi nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou…” (Isaia 43:18-19) Așadar, tu poți avea o căsnicie reușită cu ajutorul lui Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
24 apr. 2024

24 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Împotriva unui bătrân nu primi acuzație decât dacă sunt doi sau trei martori. Pe cei care păcătuiesc mustră-i înaintea tuturor, ca și ceilalți să aibă teamă. Te îndemn înaintea lui Dumnezeu și a lui Hristos Isus și a îngerilor aleși, să păzești aceste lucruri fără prejudecată, nefăcând nimic cu părtinire.

1 Timotei 5.19-21

Apostolul i-a scris lui Timotei, în prima sa epistolă către acesta, despre răspunderea pe care o avea ca reprezentant al său (1 Timotei 1.3). El trebuia să lucreze fără prejudecăți. Nimeni, nici chiar un bătrân sau unul care a slujit de mult timp, având o slujbă încredințată de adunare, nu putea fi tratat preferențial (1 Timotei 5.19,20). Însă nu trebuia să se ia nicio măsură până când nu era dovedită vina (versetul 19). Dacă păcatul lui era confirmat (nu în același caracter ca în 1 Corinteni 5, însă era dovedit ca păcat), el trebuia să fie mustrat în prezența tuturor. Scopul acestei mustrări era ca și ceilalți să se teamă (Deuteronom 19.20; 21.21; 1 Timotei 5.20). Să tragem învățătură din aceste cuvinte, ca nu cumva să cădem și noi în astfel de păcate. Când este vorba de un frate bătrân, suntem în pericolul de a deveni părtinitori. Timotei însă trebuia să judece aceste lucruri fără prejudecăți și să nu facă nimic cu părtinire (1 Timotei 5.21).

Cu toate că acum nu mai este prezentă autoritatea apostolică, acesta este standardul pentru umblarea în lucrare a slujitorilor (1 Timotei 3.15; 2 Timotei 2.2). Este un lucru serios când auzim de o persoană că a păcătuit. Dacă este ceva care L-a necinstit în mod deschis pe Domnul și dacă nu s-a pus în aplicare cazul extrem de excludere, atunci trebuie să fie făcută o mustrare publică. O mustrare publică este ceva ce nu vedem prea des. Dacă s-ar aplica mai frecvent o astfel de măsură, astfel de cazuri de excludere ar fi mult mai rare. Dacă față de astfel de stări rele s-ar aplica această măsură a mustrării publice la timpul potrivit, s-ar ajunge foarte rar ca o persoană să fie exclusă. În același timp, această procedură i-ar reține și pe alții de la a urma astfel de exemple rele. Însă mustrarea trebuie făcută în duhul harului (Galateni 6.1).

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaș al iudeilor.

Ioan 3.1

                                                                                                                           Născut din nou (1)

Isus Hristos venise la Ierusalim pentru una dintre marile sărbători iudaice. Cu această ocazie, El a făcut semne și minuni pline de putere, astfel încât „mulți au crezut în Numele Lui“ (Ioan 2.23). El a subliniat faptul că o credință pur intelectuală sau emoțională nu este suficientă. Dacă cineva dorește cu adevărat să intre în Împărăția lui Dumnezeu, în inima acelui om trebuie să aibă loc o schimbare radicală: trebuie să fie „născut din nou“. Această naștere din nou este foarte necesară pentru fiecare om.

În acest context nu este vorba despre un „fiu risipitor“, ci despre un om foarte onorabil, respectatul profesor de teologie Nicodim, care aparținea fariseilor, o grupare în iudaism foarte strictă, conservatoare. El era, de asemenea, membru al sinedriului, cea mai înaltă autoritate religioasă și politică a evreilor (Ioan 3.10; 7.50).

Nu avea Nicodim tot ceea ce era necesar pentru o relație bună cu Dumnezeu și pentru intrarea în Împărăția Sa? În aparență, așa era. Și totuși îi lipsea lucrul cel mai important, pentru că nici religiozitatea și nici învățătura nu-i pot da omului viața din Dumnezeu.

Prezența lui Isus a impresionat nu numai mulțimile doritoare să vadă minuni, ci și pe unii dintre liderii religioși. De aceea, Nicodim a venit la Isus pentru a afla mai multe despre El.

Citirea Bibliei: Deuteronom 31.30-32.14 · Efeseni 1.15-23

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 16:13-31

Murmure „Părinţii noştri au mâncat mana în pustiu …“, I-a amintit mulţimea Domnului Isus. Dar El le-a răs­puns că El Însuşi este „adevărata pâine … care coboară din cer“ (Ioan 6.31-33). Hristos este hrana credinciosului; El dă şi tot El hrăneşte viaţa cea nouă. Capitolul acesta ne oferă mai multe instrucţiuni practice de cea mai mare importantă în legătură cu aceasta:

1. Cantitatea de mană strânsă depindea de apetitul lor (v. 18). Ne bucurăm de Hristos numai în măsura în care Îl dorim. Şi noi nu-L dorim niciodată îndeajuns! (Psalmul 81.10);

2. Mana satisface numai nevoile zilei de azi, nu şi pe ale celei de mâine. Hristos trebuie să-mi fie susținătorul meu, puterea mea. Dacă, de exemplu, astăzi am nevoie în mod deosebit de răbdare, o voi găsi meditând la răbdarea desăvârşită a lui Isus.

3. În sfârşit, copiii lui Israel trebuia să-şi strângă raţia de mană în fiecare dimineaţă, îna­inte să se topească sub dogoarea zilei. Să ne hrănim cu Cuvântul lui Dumnezeu devreme, dimineață, înainte ca treburile zilei să poată interveni, răpindune ocazia de a o face. Nu trece o zi fără să ne hrănim trupul. Tot astfel, nici sufletul să nu   ni-l lipsim de singura hrană care-l poate ţine în viaţă şi care îl face să prospere: Isus, Pâinea vieţii.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU NU TE-A PĂRĂSIT! | Fundația S.E.E.R. România

„Petru și-a adus aminte de vorba… ‘te vei lepăda de Mine de trei ori!’” (Matei 26:75)

„Petru și-a adus aminte de vorba… ‘te vei lepăda de Mine de trei ori!’” (Matei 26:75)

     Biblia ne spune că, după ce s-a lepădat, „Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.” (Matei 26:75). Ce ne mântuiește pe noi? Faptele noastre bune? Nu, ci credința noastră în Hristos. Sfânta Scriptură ne asigură: „Prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” (Efeseni 2:8-9). Așa putem înțelege mai bine cuvintele adresate de Hristos lui Petru: „Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta…” (Luca 22:32) Când ai credință în Dumnezeu, te poți redresa. Când vine vorba de harul lui Dumnezeu, nu există limite. Petru s-a lepădat de Hristos – nu o dată, ci de trei ori. Poate că e și povestea ta! Nu a fost un moment de care Petru să fi fost mândru, ci o experiență în urma căreia a ajuns să fie mai puternic. Când cineva păcătuiește grav, noi spunem că „s-a ars” sau „s-a fript.” Ori, când ceva s-a ars, tot ce rămâne este cenușa. Dar noi aparținem unui Dumnezeu al restaurării, care scoate o „cunună împărătească din cenușă” (Isaia 61:3). Dacă l-ai fi văzut pe Petru jurându-se că nu-L cunoaște pe Domnul, l-ai fi ales să fie pastorul bisericii tale? Nu cred! Dar Dumnezeu l-a ales! Și El l-a făcut capul Bisericii Noului Testament. Noi le spunem oamenilor: „Nu intrați în necazuri”, „Nu păcătuiți!” – și sunt sfaturi bune: Dumnezeu nu dorește ca noi să păcătuim. Dar ar trebui să le spunem și: „Nu vă jucați cu păcatul, pentru că vă compromiteți veșnicia. Iar când cădeți (pentru că se va întâmpla, cu siguranță), întoarceți-vă la Dumnezeu! Doar El vă poate restaura, și vă poate folosi eșecul ca să vă întărească!”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
22 apr. 2024

22 Aprilie 2024

13 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Darurile de har și chemarea lui Dumnezeu sunt fără părere de rău.

Romani 11.29

Chemarea lui Dumnezeu (6) – Dumnezeu nu Se va răzgândi

În Romani 9–11, Pavel prezintă căile lui Dumnezeu cu Israel în trecut (capitolul 9), în prezent (capitolul 10) și în viitor (capitolul 11). Astăzi, persoane din Israel sunt mântuite și adăugate Adunării lui Dumnezeu (Efeseni 2.13-18). Totuși, Dumnezeu nu a renunțat la Israel, ca popor. Într-o zi viitoare, acest popor, care s-a făcut vinovat de răstignirea lui Mesia al lor, va fi restabilit, iar toate promisiunile făcute lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov vor fi împlinite. Acesta este harul uimitor al Dumnezeului și Tatălui nostru! Acest har ne-a fost arătat și nouă.

Acesta este contextul versetului citat mai sus. Cât de încurajator este să știm că darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt fără părere de rău! Dumnezeul nostru nu Se răzgândește! Când oferă un dar sau când face o chemare a harului, El nu Se schimbă, în ciuda falimentului celor ai Săi. Când ne-a dat darurile Sale, El a știut perfect de bine tot ceea ce eram și ceea ce aveam să fim. Căderile noastre nu-L iau prin surprindere. El a pregătit remediul pentru ele prin suferințele, moartea și învierea Fiului Său preaiubit. Aceasta însă nu este o scuză pentru ca noi să păcătuim; de fapt, nu există nicio scuză pentru păcat. El a pregătit totul pentru ca noi să umblăm în sfințenie. El îi disciplinează pe cei ai Săi, dacă ei se depărtează de El, așa cum a făcut cu privire la fiii lui Israel, care au trebuit să rătăcească prin pustie timp de patruzeci de ani. Însă El îi promisese lui Moise că avea să-i ducă în țara Canaan și, în credincioșia Sa, a făcut acest lucru: „N-a căzut niciun cuvânt din toate cuvintele bune pe care le spusese Domnul către casa lui Israel: toate s-au împlinit“ (Iosua 21.45; vedeți și Iosua 23.14).

La fel stau lucrurile și pentru noi. Darurile Sale, precum viața eternă (Romani 6.23) și Duhul Sfânt (Fapte 2.38; 5.32), nu vor fi luate niciodată de la noi. De asemenea, El nu va revoca niciodată chemarea la mântuire pe care ne-a făcut-o. Lăudat să fie numele Lui!

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Credința este … convingere cu privire la lucrurile care nu se văd.

Evrei 11.1

Cred că…

Parcă îl aud și acum pe profesorul de geografie punându-mi întrebarea: „Unde este Napoli?“, iar eu, nu prea sigur pe mine, răspunzând cu ezitare: „Cred că… în Italia“. — „Poți să crezi la biserică. Aici trebuie să știi!“

Profesorul a vrut să sublinieze contrastul dintre „a crede“ și „a ști“. Din răspunsul meu și-a dat seama că nu eram sigur pe mine.

În limbajul cotidian folosim cuvântul „cred“ pentru a exprima o simplă presupunere. Și spunem, de exemplu, „cred că pacientul se simte puțin mai bine“, dar în aceste cuvinte este simțită incertitudinea.

Pe de altă parte, în sens biblic, „a crede“ înseamnă a ști ceva cu siguranță și a avea încredere fermă, chiar dacă nu Îl putem vedea încă pe Dumnezeu și nici ceea ce ne-a promis. El a dovedit că ne putem încrede în El și știm că El Își ține promisiunile. Cei care cred trebuie să trăiască prin credință pretutindeni și în orice moment. Nu numai în biserică, ci și la locul de muncă, în familie, peste tot! Cei care limitează credința la biserică o transformă într-o credință moartă. Credința vie este o forță dinamică pentru întreaga viață.

Să alergăm la Dumnezeu cu tulburările și cu îndoielile noastre și să credem în El și în Cuvântul Său! Ne putem baza pe El! A crede înseamnă a renunța la propriile certitudini și nesiguranțe și a ne încredința deplin în mâna lui Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Deuteronom 31.7-18 · Efeseni 1.1-8

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 15:17-27

Până la v. 16, cântecul copiilor lui Israel celebrează ceea ce Domnul tocmai făcuse pentru poporul Său. Versetele 17 şi 18 proclamă ceea ce El va face în vii­tor. Roadele victoriei sunt privite prin credinţă. Dumnezeu Şi-a pregătit: 1) o moştenire; 2) o locuință; 3) un sanctuar; 4) o împărăţie. În prima sa epistolă, Petru ne prezintă forma nouă pe care o iau aceste binecuvântări sub dispensaţia creştină (1 Petru 1.4; 2.5, 9).

Poporul este acum răscumpărat şi se află în drum spre ţara promisă. În acelaşi fel, calea noastră creştină începe cu convertirea şi sfârşeşte în glorie. Dar, pe drumul dintre ele, sunt experienţele pustiei. Cea dintâi dintre aceste mari lecţii este Mara. Asemeni acestor ape amare, Dom­nul permite să întâlnim pe calea noastră împre­jurări dureroase şi dezamăgitoare. Dar, de îndată ce înţelegem că aceste ne­cazuri sunt îngăduite spre binele nostru şi vedem în ele puterea crucii lui Hristos, atunci, fără ca aceste împrejurări să se schimbe, ele încetează să mai aibă gust amar şi ajungem chiar să găsim bucurie şi mângâiere în ele (Romani 5.3 …; 2 Corin­teni 12.9). Suntem atunci în stare să apreciem Elim, acest loc de înviorare şi de odihnă, imagine a strângerii împreună a credincioşilor, acolo unde Dumnezeu dă binecuvântarea (Psalmul 133.3).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎMBĂTRÂNIREA CU HAR (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale şi-ţi vor aduce multă pace.” (Proverbele 3:2)

„Ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale şi-ţi vor aduce multă pace.” (Proverbele 3:2)

     Până în anul 2030, unul din cinci oameni va avea 70 de ani sau mai mult. Asta înseamnă aproximativ 20% din populația lumii. Milioane dintre noi vor trăi cel puțin 100 de ani. Când a fost întrebat la aniversarea vârstei de 80 de ani cum se simte că a atins această vârstă, președintele Dwight D. Eisenhower a răspuns: „În orice caz, e mai bine așa decât cealaltă variantă!” Anita Bogan a murit în 2007, la o vârstă foarte înaintată: 106 ani. În necrologul ei publicat în Los Angeles Times scria: „Binecuvântată cu sănătate bună și o minte sănătoasă, Bogan și-a petrecut cea mai mare parte a bătrâneții făcând tot ce și-a dorit, având o atitudine tenace, specifică omului care nu înțelege ce legătură are bătrânețea cu viața ei. În anii care au urmat vârstei de 80 de ani, ea a creat o fundație non-profit prin care a construit case de bătrâni, a deschis o florărie, a jucat zilnic golf, a mers în croaziere pentru a-și sărbători zilele de naștere și a inspirat nenumărați oameni. La împlinirea vârstei de 100 de ani, Consiliul local al districtului Kern a declarat „Ziua Anita Bogan.” Prin atitudinea ei față de viață, Anita a schimbat percepția celor din jur despre bătrânețe.” Biblia nu ne promite numai o viață lungă, ci și o viață de calitate. „Fiule, nu uita învăţăturile mele şi păstrează în inima ta sfaturile mele! Căci ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale şi-ţi vor aduce multă pace.” (Proverbele 3:1-2). „Începutul înţelepciunii este frica de Domnul şi ştiinţa sfinţilor este priceperea. Prin mine ţi se vor înmulţi zilele şi ţi se vor mări anii vieţii tale.” (Proverbele 9:10-11) Secretul bucuriei în procesul îmbătrânirii este relația profundă cu Dumnezeu și o viață trăită conform principiilor Sale!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
20 apr. 2024

20 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Vestește Cuvântul, stăruie la timp și nelatimp, mustră, ceartă, încurajează cu toată îndelunga-răbdare și învățătura.

Cuvintele Tale au fost găsite și eu le-am mâncat; și cuvântul Tău a fost pentru mine veselia și bucuria inimii mele.

2 Timotei 4.2; Ieremia 15.16

Care este lucrarea pe care Dumnezeu o face atunci când Cuvântul Său este vestit? David ne spune că acest Cuvânt este o lampă pentru picioarele noastre și o lumină pe cărarea noastră, și că pătrunderea cuvintelor Lui oferă lumină și pricepere celor simpli (Psalmul 119.105,130). Potrivit parabolei semănătorului, predicarea Cuvântului lui Dumnezeu este ca plantarea seminței adevărului Său în inimile oamenilor (Luca 8.11-15). Este ca administrarea unui medicament celor care sunt bolnavi spirituali (Psalmul 107.20). El dorește să ne sfințească și să ne curețe cu apa Cuvântului Său (Efeseni 5.26). Mânuit așa cum trebuie, Cuvântul lui Dumnezeu este sabia Duhului, folosită împotriva vrăjmașului în luptele noastre spirituale (Efeseni 6.17). Ieremia a putut spune: „Cuvintele Tale au fost găsite și eu le-am mâncat; și cuvântul Tău a fost pentru mine veselia și bucuria inimii mele“.

Cuvântul lui Dumnezeu este o bogăție spirituală, de aceea nu trebuie să neglijăm valoarea lui. El este ca argintul și ca aurul. Dacă citim Psalmul 119, putem observa valoarea pe care psalmistul o dă Cuvântului lui Dumnezeu – „M-am bucurat pe calea mărturiilor Tale ca de toate bogățiile“ (versetul 14). Duhul lui Dumnezeu dorește să Se folosească de Cuvântul lui Dumnezeu pentru a ne întări pe fiecare dintre noi, spre gloria lui Dumnezeu. Însă, pentru ca acest lucru să aibă loc, trebuie să săpăm noi înșine în acest Cuvânt; iar dacă săpăm, El ne întâmpină cu aceste promisiuni: „Îți voi da comorile întunericului și avuțiile ascunse ale locurilor tainice, ca să cunoști că Eu, Domnul, care te chem pe nume, sunt Dumnezeul lui Israel“ (Isaia 45.3).

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăiește în urâciune și în minciună, ci numai cei scriși în cartea vieții Mielului.

Apocalipsa 21.27

Cartea vieții Mielului

Într-o dimineață, un șofer a ridicat marfă dintr-un depozit. După ce s-au întocmit toate actele de expediere a mărfii, salariatul de acolo i-a spus: „V-am consemnat numele în registrul nostru și puteți lua marfa“. Șoferul a răspuns: „Numele meu este înregistrat într-o carte mult mai sigură“. — „Într-o carte mult mai sigură? Ce fel de carte este aceasta? Să fie o carte a unei bănci comerciale?“ — „O, nu“, a răspuns șoferul, „numele meu este scris în cartea vieții Mielului“.

Colegul, care îl însoțea pe respectivul șofer și care ascultase această scurtă conservație, a întrebat mirat: „Ai văzut tu această carte?“. — „Nu, nu am văzut-o eu, ci un altul a văzut-o și mi-a spus acest lucru.“ — „Cine este acela?“ Șoferul era un bun cunoscător al Scripturii și a spus: „Însuși Duhul mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Și, dacă suntem copii, suntem și moștenitori: moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori cu Hristos“ (Romani 8.16,17).

Șoferul era un om fericit, pentru că se știa iubit de Dumnezeu și mântuit prin credința în Isus Hristos! Numele lui era scris în cartea vieții Mielului, deoarece crezuse în jertfa adusă de Mielul lui Dumnezeu pe crucea de la Golgota. Știa sigur că numele lui nu va fi șters niciodată din cartea vieții, pentru că Însuși Domnul Isus a spus: „Cel care va birui va fi îmbrăcat în haine albe. Nu-i voi șterge nicidecum numele din cartea vieții“ (Apocalipsa 3.5).

Citirea Bibliei: Deuteronom 30.1-14 · Galateni 6.1-10

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 14:15-31

Poporul a ajuns la concluzia că nu putea să se salveze singur. Situaţia lor era disperată … Acum Dumnezeu putea să lucreze. Le-a spus să meargă înainte! Cum, când marea este înaintea lor, Domnul să le poruncească să avanseze? Dar credinţa ascultă şi se bizuie pe Dumnezeu.

Îngerul lui Dumnezeu ca un stâlp s-a aşezat între tabăra lui Israel şi cea a egiptenilor. Acum de cine să se mai teamă poporul? Să ne aducem aminte că Dumnezeu Se interpune întotdeauna ca un scut între noi şi greutăţile noastre. În timpul zilei, în timpul nopţii, grija Lui ne apără de pericolele de care adesea n-avem habar.

Aceasta este eliberarea! Regăsim fazele ei în trei versete din Psalmul 136: „a împărţit în două Marea Roşie, pentru că bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna! (v.13); a trecut pe Israel prin mijlocul ei, pentru că bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna! (v.14); a aruncat pe Faraon şi oştirea lui în Marea Roşie, pentru că bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna!“ (v.15). Nu numai că moartea nu are putere asupra credincioşilor, ci a devenit chiar aliatul lor, arma lor şi întăritura lor. Prin moartea Sa, Hristos l-a nimicit „pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul“ şi i-a eliberat „pe toţi aceia care, prin frica de moarte, erau supuşi robiei toată viaţa lor“ (Evrei 2.14-15).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SPARGE TIPARELE! | Fundația S.E.E.R. România

„Da, n-au încetat… să întărâte pe Sfântul lui Israel.” (Psalmul 78:41)

Biblia ne spune despre poporul Israel: „De câte ori s-au răzvrătit ei împotriva Lui în pustie! De câte ori L-au mâniat ei în pustietate! Da, n-au încetat să ispitească pe Dumnezeu şi să întărâte pe Sfântul lui Israel. Nu şi-au mai adus aminte de puterea Lui…” (Psalmul 78:40-42). Iudeii au provocat în mod continuu răbdarea lui Dumnezeu și I-au îndurerat inima în pustie. În ce fel? Ignorându-L… și limitând ce putea și voia El să facă pentru ei și prin ei. Și noi facem la fel, când nu recunoaștem și nu folosim darurile pe care ni le oferă El și ideile creative pe care le-a pus în mintea noastră. Dumnezeu vrea să spargi tiparele propriului tău trecut, ale problemelor și limitărilor tale personale. Una dintre modalitățile prin care poți să faci lucrul acesta este să fii deschis ideilor noi, locurilor noi și oamenilor noi. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Lărgeşte locul cortului tău şi întinde învelitoarele locuinţei tale! Nu te opri! Lungeşte-ţi funiile şi întăreşte-ţi ţăruşii! Căci te vei întinde la dreapta şi la stânga…” (Isaia 54:2-3).

Să reținem verbele imperative „lărgește”, „întinde”, „lungește” și „întărește.” Creativitate înseamnă capacitatea de a te lăsa învățat. Așadar, ești o persoană care poate fi învățată? Pe o piatră funerară erau gravate cuvintele: „A murit la 40 de ani și a fost îngropat la 80.” Dacă nu continui să înveți, să crești și să-ți dezvolți gândirea, asta poate fi și soarta ta! Poate spui: „Dar eu nu sunt o persoană creativă din fire!” Creativitatea nu este neapărat ceva cu care te naști; ea vine în urma dezvoltării darurilor oferite de Dumnezeu și a ocaziilor pe care El ți le scoate în cale, de-a lungul vieții. Așa că, n-ai vrea să spargi tiparele? Doar așa vei reuși!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
18 apr. 2024

18 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Pe voi, care odinioară erați străini și vrăjmași în gândire, prin lucrări rele, acum dar v-a împăcat în trupul cărnii Lui, prin moarte, ca să vă prezinte sfinți și fără pată și de neînvinuit înaintea Lui.

Coloseni 1.21,22

Orice lucru care, în ce ne privește, era respingător înaintea lui Dumnezeu și atrăgea condamnarea a fost judecat în moartea lui Hristos; și, ca rod al împăcării, stăm înaintea lui Dumnezeu într-o acceptare perfectă. Aceasta este lucrarea Lui, în baza căreia El „ne-a făcut plăcuți în Cel Preaiubit“ (Efeseni 1.6). Acceptarea lui Hristos reprezintă măsura acceptării noastre; iar măsura acceptării Lui poate fi înțeleasă prin titlul care I-a fost dat – „Cel Preaiubit“. Ba mai mult, de vreme ce nu am fi putut crede evanghelia fără intervenția lucrării Duhului în noi, prin care a fost efectuată nașterea din nou, noi primim împăcarea prin credință. Gândurile noastre cu privire la Dumnezeu sunt cu totul schimbate; vrăjmășia care umplea inimile noastre odinioară este îndepărtată, iar noi ne bucurăm în El.

Împăcarea constituie o binecuvântare foarte înaltă a evangheliei. Fiind iertați, cunoaștem că păcatele ne-au fost înlăturate. Fiind îndreptățiți, cunoaștem că am fost curățiți de tot ceea ce ne învinuia. Fiind răscumpărați, cunoaștem că zilele robiei noastre sunt de domeniul trecutului. Fiind împăcați, avem intrare deplină în bogăția favorii și a dragostei lui Dumnezeu. Aceasta constituie introducerea în binecuvântarea cea mai înaltă.

Noi deci am fost aceia care am avut nevoie de împăcare. Dumnezeu a fost Acela care a împlinit împăcarea prin Domnul Isus Hristos. Însă, chiar dacă așa stau lucrurile, nu trebuie să trecem cu vederea faptul că a fost nevoie să se facă ispășire cu privire la păcat înaintea lui Dumnezeu. El niciodată nu ne-a urât. Inima Lui nu a fost niciodată înstrăinată față de om, pentru că, dacă ar fi fost, nu L-ar fi trimis niciodată pe Fiul Său să facă ispășirea de care era nevoie pentru ca cerințele dreptății și ale sfințeniei Lui să fie împlinite.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Răsărea soarele peste el când trecea pe lângă Peniel. Însă Iacov șchiopăta din coapsă.

Geneza 32.31

Răsărea soarele (2)

Să-l privim pe Iacov, un om credincios din Vechiul Testament. El a dorit foarte mult binecuvântarea din partea lui Dumnezeu în viața sa. Dar, în loc să se încreadă în Dumnezeu și să aștepte această binecuvântare de la El, Iacov a încercat să o obțină prin propriile forțe, cu viclenie, punând la bătaie toată iscusința lui. Ca urmare, a trebuit să treacă prin multe experiențe amare. Iacov își adusese familia dincolo de râul Iaboc. El însuși a rămas singur pe partea cealaltă, în timpul nopții. Apoi a întâlnit pe cineva care s-a luptat cu el. A fost Dumnezeu, care a vrut ca Iacov să renunțe la forțele și la eforturile sale. S-au luptat până în zori. Când bărbatul a văzut că nu-l poate învinge, i-a dislocat lui Iacov articulația șoldului.

Ce înseamnă acest lucru pentru noi? Dumnezeu dorește să renunțăm la voința noastră proprie și să-I supunem Lui viața noastră, pentru ca El să poată lucra în noi. Dar câte probleme nu întâmpină El cu noi… Câte împotriviri nu are El de înlăturat din ființa noastră…

În cazul lui Iacov, răsărea soarele când, la Peniel, a renunțat la eul său. O experiență dureroasă, dar cu consecințe binecuvântate! Când ajungem și noi în acest punct, putem spune împreună cu poetul:

    Deci ia-mi Tu, Doamne, mâna și mă condu, de-acum și-ntotdeauna, precum vrei Tu.

    Eu singur nu pot face măcar un pas:

    deci spune-mi unde-Ți place să merg eu azi.

—J. Hausmann

Citirea Bibliei: Deuteronom 29.1-17 · Galateni 5.11-15

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 13:11-22

Să istoriseşti fiului tău“, îndemna v. 8. Dar în v. 14 se poate vedea cum copiii vor fi cei care îi vor întreba pe părinţii lor. Este o atitudine fericită când copiii, văzând că părinţii lor se comportă altfel decât lumea, le pun întrebări. Fie ca ei să nu se sfiască niciodată să facă aşa!

Versetul 19 arată îndeplinirea angajamentului lor faţă de Iosif (Geneza 50.25). Oasele patriarhului aveau să-i însoţească pe cei din poporul lui Dumnezeu în călătoria lor: imagine a lui Hristos în puterea morţii Sale, pe care-L purtăm cu noi prin pustiul acestei lumi                (2 Corinteni 4.10)!

Copiii lui Israel au pornit la drum. Dumnezeu avea să le reamintească mai târziu de ziua când i-a luat de mână ca să-i scoată din ţara Egiptului (Ie­re­mia 31.32). Ei urmau să străbată un lung drum ocolit (v.17, 18), pentru a avea timp să înveţe lecţii importante de la Dum­nezeu, aşa cum trebuie să învăţăm şi noi. Dar Dumnezeu nu S-a mulţumit numai să traseze drumul poporului Său, ci El Însuşi îi însoţeşte, sub forma acestui stâlp de nor ziua, de foc noaptea. Ce har! El este în acelaşi timp prezent pentru a-i călăuzi pas cu pas şi pentru a-i ocroti. Tot astfel şi Isus a făcut această promisiune alor Săi: „Eu sunt cu voi în toate zilele“ (Matei 28.20).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TU ÎI APARȚII LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Te laud că sunt o făptură aşa de minunată…” (Psalmul 139:14)

„Omul de șase milioane de dolari” a fost un serial TV care a rulat cândva în anii ‘70 ai sec. trecut și în care era vorba despre un fost astronaut, care avea forță, viteză și viziune, supraomenești, datorită implanturilor bionice. Ei bine, tu n-ai nimic de-a face cu așa ceva! Tu ești unic, irepetabil, o minune autentică a geniului creator al lui Dumnezeu. Să ne privim mai îndeaproape, spre exemplu limba: există 400 de mici muguri gustativi, fiecare dintre ei capabili să perceapă diferența dintre sparanghel și plăcinta cu brânză. Dar sistemul digestiv? Există 20 de milioane de mici guri capabile să digere aproape orice. Apoi există un sistem de răcire. Niciun frigider nu este dotat cu așa ceva: 350 de mii de glande sudoripare pe cm². Dar sistemul senzitiv? O rețea de 10 milioane de nervi, ale căror ramuri trimit și interpretează mesaje și de asemenea formulează un răspuns pentru fiecare.

Tu ești unic! Nimeni nu mai are timbrul vocii tale, amprentele tale sau ADN-ul tău. Când te-ai născut, Dumnezeu nu S-a oprit să spună: „Cu acesta ce vom face?” Nu, ci El ți-a dat un nume (vezi Isaia 43:1). Ai fost cumpărat cu un preț (vezi 1 Corinteni 6:20). Ai fost făcut membru al familiei Sale răscumpărate (vezi 1 Ioan 3:2). Pașii tăi sunt „întăriți” de El (vezi Psalmul 37:23). El a făcut deja un plan pentru succesul tău (vezi Ieremia 29:11). El te-a iubit când nu erai demn de a fi iubit și te-a ales dinainte să faci binele sau răul. Și atunci, oare nu are El dreptul să-ți spună: „Vreau lauda și ascultarea ta, vreau să petreci timp cu mine, vreau să citești scrisorile pe care ți le-am scris, și-aș vrea ca nimeni și nimic să nu intervină între noi”?! Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: tu îi aparții lui Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
16 apr. 2024

16 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Cei care se sprijină pe Domnul își vor înnoi puterea; se vor înălța pe aripi ca vulturii; vor alerga și nu-și vor pierde puterea; vor umbla și nu vor obosi.

Isaia 40.31

Dumnezeu nu este lipsit de putere atunci când nu ne eliberează imediat din încercări și din necazuri. Înțelepciunea Lui este infinită, iar El Își împlinește planurile pentru binecuvântarea noastră atunci când îngăduie să fim încercați sau oprimați. Trebuie să învățăm lecția pe care a învățat-o Iov: că omul nu poate pătrunde planurile lui Dumnezeu. Prin urmare, trebuie să căutăm să ne supunem lucrărilor Lui cu noi fără să obiectăm.

Atunci când necazul sau suferința se prelungesc, este ușor să ne gândim că Dumnezeu ne-a uitat sau că este indiferent cu privire la împrejurările prin care trecem. O astfel de gândire este întotdeauna greșită. El este întotdeauna preocupat cu cei ai Săi și va da eliberare la timpul hotărât de El; până atunci, harul și puterea Lui sunt la dispoziția noastră, ca să fim întăriți și să putem îndura ca văzându-L pe Cel care este nevăzut. „El dă tărie celui obosit și mărește puterea celui lipsit de puteri“ (Isaia 40.29).

Puterea naturală nu va fi de ajuns în ceasul în care ne vom confrunta cu dificultăți de ordin spiritual, însă cei care au învățat să-L aibă întotdeauna pe Dumnezeu ca punct de reper și să aștepte toate de la El vor beneficia de puterea necesară de a se ridica deasupra împrejurărilor deprimante, putând astfel să plutească precum vulturii, să alerge cu răbdare și să umble cu Dumnezeu cu o încredere și cu un curaj reînnoit, știind că sunt întotdeauna obiectele dragostei și ale purtării Lui de grijă.

Așteptând toate de la El, suntem schimbați în același chip cu al Lui, suntem eliberați de griji și de tulburare, știind că El nu va întârzia, ci, la timpul hotărât de El, ne va da ajutorul de care avem nevoie.

H. A. Ironside

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cel ce se încrede în Domnul nu are de ce să se teamă.

Proverbe 29.25

Sisteme de siguranță

Pe șosea este periculos! La orice colț pândește temutul pericol de moarte! Acesta este motivul pentru care inginerii perfecționează fără încetare sistemele de siguranță ale autovehiculelor. Multe mașini sunt dotate cu un asistent de frânare având senzori ABS, care nu permit blocarea roților la frânare bruscă; de asemenea au un sistem de recunoaștere a semnelor de circulație, un senzor automat de fază scurtă, un sistem de detectare a unghiului mort și chiar un sistem de avertizare în caz de somnolență. Mașinile mai scumpe sunt echipate și cu un asistent de direcție, pentru menținerea benzii de rulare, cu sistem de detectare a vederii pe timp de noapte și uneori chiar cu un sistem de frânare de siguranță, complet automat, controlat de senzori radar și camere stereo. Toată această dotare poate compensa o parte din erorile umane de pe șosea care prezintă riscuri și pericole.

La fel stau lucrurile și pe drumul vieții noastre: multe pericole ne pândesc la tot pasul, viraje greșite, drumuri rele, viteză prea mare… În această situație avem nevoie de un ajutor care funcționează mai bine decât tehnologia. Avem nevoie de siguranță autentică și absolută! Aceasta o putem găsi numai la Dumnezeu. „Căci în Tine caută adăpost sufletul meu; la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare“ (Psalmul 57.1).

În Biblie Îl întâlnim pe Dumnezeu. El ne dă sfaturi pentru viață și ne arată calea cea bună. A-L crede pe Dumnezeu pe cuvânt înseamnă a fi echipat cu un puternic sistem de siguranță.

Citirea Bibliei: Deuteronom 28.15-32 · Galateni 4.21-31

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 12:28-39

În timp ce în casele lor israeliţii mănâncă paştele sub protecţia sângelui mielului, afară, în noapte, domneşte groaza şi nimicirea. Îngerul nimicitor trece şi loveşte întâii-născuţi şi mari strigăte de deznădejde răsună în tot Egiptul. Este a zecea şi ultima plagă, imagine a unei judecăţi infinit mai grele, pe care Scriptura o numeşte moartea a doua, pregătită pentru cei care nu s-au pus la adăpost prin Mielul lui Dumnezeu.

Nici o deosebire între un prizonier din închisoare şi Faraon însuşi (v.29). Tot astfel, nu se va face deosebire când toţi morţii, „mari şi mici“, vor sta înaintea scaunului de judecată din Apocalipsa 20.

Pentru copiii lui Israel sosise timpul să plece. Ei mâncaseră paştele în grabă, cu mijlocul încins, cu încălţămintea în picioare, cu toiagul în mână (v. 11), arătând prin aceasta că sunt un popor despărţit, străin, gata de plecare. Suntem şi noi aşa? Prin zelul nostru pentru Dumnezeu, prin detaşarea noastră faţă de lucrurile de aici, de jos, prin sobrietatea noastră, pe scurt, prin tot comportamentul nostru, ceilalţi ar trebui să vadă că, fiind răscumpăraţi prin sângele Mielului, suntem în orice moment gata să plecăm spre căminul nostru etern.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU PROVOCA CEARTĂ! | Fundația S.E.E.R. România

„Curmă cearta înainte de a se înteţi.” (Proverbele 17:14)

Ai văzut vreodată un abțibild din acelea pe care scrie: „Cei care cred că le știu pe toate sunt enervanți pentru noi, care le știm pe toate”?! Nu? N-ai pierdut nimic, pentru că atotștiutori se găsesc peste tot. Persoanele mai în vârstă cărora le este teamă de inutilitatea lor se chinuie să arate că încă mai știu și mai pot destule! Persoanele religioase își folosesc convingerile pe post de bastoane cu care îi amenință și-i intimidează pe ceilalți. Da, Biblia ne îndeamnă „să luptăm pentru credinţă” (Iuda vers. 3), dar este o diferență între a te lupta și a te certa.

Apostolul Pavel scrie: „Fereşte-te de întrebările nebune şi nefolositoare, căci ştii că dau naştere la certuri. Şi robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare…” (2 Timotei 2:23-24).

Să reținem aceste patru expresii:

1) „Nu trebuie să se certe.” Nu fi certăreț, ci seamănă sămânța Cuvântului lui Dumnezeu și crede că Duhul Sfânt va lucra în inimile oamenilor!

2) „Să fie blând cu toți” – este inutil să ai o atitudine ostilă, umilitoare sau nesuferită față de cineva care nu-ți împărtășește punctul de vedere. Ce te-ar putea împinge spre o asemenea lipsă de blândețe? Nu e nevoie să-i învinovățești pe alții ca să-ți dovedești propria valoare!

3) „În stare să învețe” – în loc să încerci să-ți impui părerile cu forța, mai bine spune: „Iată ce am descoperit în Cuvântul lui Dumnezeu și iată ce schimbare a produs în viața mea…” Experiența personală poate fi adesea cel mai bun argument!

4) „Plin de îngăduință răbdătoare.” Numai atunci când propriile tale răni au fost vindecate, Dumnezeu te va putea folosi să vindece rănile altora.

Așadar, roagă-te: „Tată ceresc, fă-mă un instrument al păcii, ca oamenii să primească adevărurile pe care li le descoperi prin mine! În Numele Domnului Isus mă rog. Amin!”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →