Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “crestin”

05 feb. 2025

5 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, trecând pe lângă Misia, au coborât la Troa. Și noaptea i s-a arătat lui Pavel o viziune […] Și, când a văzut viziunea, îndată am căutat să plecăm în Macedonia, înțelegând că Domnul ne-a chemat să le vestim evanghelia.

Fapte 16.8-10

Slujirea lui Luca (1)

În cea de-a doua călătorie misionară a lui Pavel, el, Sila și Timotei s-au oprit la Troa. Când Pavel a văzut într-o viziune un om din Macedonia cerându-i ajutor, a înțeles acest lucru ca pe o călăuzire din partea Domnului să meargă acolo. Acum însă apare un lucru interesant în cartea Fapte. În timp ce în versetul 8 se spune că ei au ajuns la Troa, versetul 10 ne spune că noi ne-am decis să mergem în Macedonia. Concluzia este că Luca, scriitorul cărții Fapte, trăia în Troa și că acum i se alăturase lui Pavel. Poate că el fusese convertit prin predicile lui Pavel și ale lui Sila, în timpul șederii lor în acea cetate. Sau poate că evanghelia ajunsese mai înainte în Troa prin vreunul dintre cei convertiți de la început în Ierusalim, în ziua Cincizecimii, fiindcă citim că fuseseră acolo unii din Asia Mică (Fapte 2.9).

Ce lucru minunat că Luca a devenit asociatul lui Pavel! Părăsindu-și cetatea, Luca a călătorit la Filipi împreună cu Pavel și cu Sila, a mers la locul de rugăciune de pe malul râului, a văzut convertirea Lidiei și a umblat zilnic pe străzile cetății împreună cu Pavel și cu ceilalți (Fapte 16.11-17).

Dar, după ce Dumnezeu i-a eliberat pe Pavel și pe Sila din închisoare, citim că ei i-au încurajat pe frați și au plecat din Filipi (Fapte 16.40). Pronumele noi revine în text doar în capitolul 20.6, când Pavel a vizitat din nou cetatea Filipi. Înțelegem astfel că Luca trebuie să fi decis să rămână acolo, loc unde a stat vreme de cel puțin cinci ani, ajutând la consolidarea adunării locale. Ce dragoste și grijă a avut el pentru cei ai Domnului!

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cei ce cunosc Numele Tău se vor încrede în Tine, căci Tu nu-i părăsești pe cei ce Te caută, Doamne.

Psalmul 9.10

Sașa

Sașa s-a născut și a crescut într-o țară totalitară, în anii ‘80. Mama lui era creștină. Din acest motiv, când Sașa avea zece ani, miliția a venit să-l ia și să-l despartă de mama lui, urmând să-l interneze la o școală de corecție. Sașa s-a prins cu mâinile de ea, strigând: „Mamă, nu vreau să rămân fără tine!“. Ținându-l la rândul ei în brațe, mama plângea. Vecinii, alertați, erau și ei de față. Unul dintre milițieni a inventat atunci o frază liniștitoare: „Nu vrem deloc să-i despărțim, mama poate veni cu băiatul“. Mama și copilul au fost urcați în mașină. Vehiculul a pornit, dar undeva, în mijlocul unei păduri, au oprit, au obligat-o pe mamă să coboare și au demarat în viteză, părăsind-o lipsiți de orice sentiment.

Timpul a trecut de când fuseseră despărțiți. Mama, fără să înceteze să se roage pentru copilul ei, s-a interesat neobosit la toate internatele, dar de fiecare dată i s-a spus: „Nu avem cum să te ajutăm“. În cele din urmă, Domnul a ajutat-o să găsească școala unde era internat Sașa.

La primul contact, profesoara i-a spus: „Aveți un fiu foarte special! Înainte de a merge la culcare, el se așază mereu în genunchi și se roagă. Ceilalți copii aruncă în el cu perne. Iar în dimineața următoare se roagă din nou; mulțumește și la masă. Și este întotdeauna liniștit și blând!“. Singuri în camera de vizită, băiatul și mama pot în sfârșit să vorbească și să plângă împreună.

Mama îl întreabă discret: „De ce nu mi-ai scris?“. El i-a răspuns înăbușit de durere: „Nu am voie, sunt mereu supravegheat…“. Timpul de vizită expirase. Profesoara se întoarce și îi găsește în genunchi. Nu după multe zile, învățătoarea și fiica ei au descoperit puterea crucii și iubirea de necuprins a Domnului Isus Hristos.

Citirea Bibliei: Neemia 3.1-15 · Proverbe 11.10-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Rut 2:4-16

Rut nu avusese încă de-a face decât cu servitorii lui Boaz. Acum îl întâlneşte personal pe acest prieten puternic şi bogat (v. 1), imagine deosebit de frumoasă a Domnului Isus. Boaz ne aminteşte de Prietenul suprem, blajin şi compătimitor, Celui căruia Dumnezeu Îi poate spune în Psalmul 89.19: „Am dat ajutor unui om puternic”.

Iată-l în acest oraş, Betleem (unde avea să Se nască Mântuitorul), binecuvântându-şi servitorii şi spunându‑le ce să facă, veghind la toate, remarcând-o pe secerătoarea săracă, în sfârşit, purtându-se cu ea cu o favoare încărcată de atâta delicateţe, încât îi aduce linişte tinerei femei înfricoşate. El o invită să se apropie, îi vorbeşte inimii ei şi o consolează.

Fiecare dintre noi trebuie să treacă prin aceeaşi experienţă pe care a avut-o Rut. Nu este suficient doar să‑i cunoaştem pe slujitorii Domnului, păstori, învăţători sau evanghelişti, şi să învăţăm de la ei, din când în când, lecţii din Cuvântul lui Dumnezeu. Fiecare trebuie să aibă de-a face personal cu Domnul Isus. Atunci El Însuşi va vorbi inimilor noastre. Ne va face să înţelegem prin ce a trecut El pentru noi când a venit aici jos ca să sufere şi să moară (aceste grăunţe prăjite din v. 14). Şi ne va sătura cu bogăţiile dragostei Sale.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

„IZBĂVEȘTE-NE DE CEL RĂU!” | Fundația S.E.E.R. România

„Făcusem un legământ cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.” (Iov 31:1)

Există anumite uși în viață care, odată deschise, sunt greu de închis – iar pornografia este una dintre ele! Și, ca orice dependent, odată ce ești prins în mreajă, ai nevoie de doze din ce în ce mai mari pentru a te mulțumi… până când, în cele din urmă, ajungi să fii șocat și rușinat de adâncimile întunecate în care ai ajuns!

Statistic vorbind, problema este similară în biserică și în societate. Domnul Isus ne-a învățat să ne rugăm: „Izbăvește-ne de cel rău” – pentru că o parte din acest rău a ajuns deja în casele noastre prin intermediul televiziunii și al Internetului. Părinți, protejați-vă copiii de lucruri care le pot întuneca mintea și le pot afecta șansele de a construi relații sănătoase! Iar dacă tu ești dependent de pornografie, vino înaintea lui Dumnezeu cu vorbele lui David (Psalmul 51:2): „Doamne, spală-mă de nelegiuirea mea și curăţă-mă de păcatul meu!” Ajută-mă să nu mă mai expun la lucruri care duc la rușine și la eșec (vezi Romani 13:14). Mă pocăiesc și Îți cer acum izbăvirea. Ajută-mă să-mi birui nevoile emoționale pe care încerc să le satisfac, și dă-mi curajul, puterea și înțelepciunea să le tratez într-un mod care să Te onoreze. Vreau să mă ajuți să urmez exemplul lui Iov, care a făcut un legământ cu ochii lui să nu privească, să nu dorească și să nu poftească lucruri păcătoase! N-o pot face cu propriile mele forțe, așa că ajută-mă Tu, Doamne, Te rog! Trimite-mi pe cineva în care să pot avea încredere și care să fie sincer cu mine… cineva care să împărtășească această povară cu mine în rugăciune, și care mă va susține în procesul eliberării! Și Te rog să-mi dai un dor după Tine care să depășească și să distrugă orice altă dorință sau poftă! În Numele lui Isus mă rog. Amin!”

Iar noi nu putem spune decât: „Amin! Doamne, ajută-i pe toți aceia care au o asemenea problemă, și eliberează-i Tu!”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
24 ian. 2025

24 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Tu îmi întinzi o masă înaintea vrăjmașilor mei; mi-ai uns capul cu untdelemn, paharul meu este plin de dă pe deasupra.

Psalmul 23.5

David, cel care a scris acest psalm, a avut multe experiențe minunate în timp ce păștea oile tatălui său, experiențe pe care Duhul lui Dumnezeu le-a folosit pentru a ilustra lecții spirituale. Motivul pentru care David a cules atâtea lecții bogate și practice din experiențele sale a fost că el a trecut prin aceste experiențe împreună cu Domnul. El a fost conștient de prezența Domnului alături de el în timpul când era singur în pășunile din Iuda, păzind oile tatălui său. Acolo a înfruntat și a omorât ursul și leul, ca să-și salveze oile. Încrederea lui era în Dumnezeu.

David a cunoscut nu doar puterea și protecția Domnului, ci și resursele Lui pentru el. Avem o imagine a lor în masa întinsă în prezența vrăjmașilor săi. Domnul Însuși le pregătește celor ai Săi o astfel de masă, manifestându-Și astfel dragostea, iar cei ai Săi se pot ospăta cu această dragoste. În Geneza 14.18 vedem cum Melhisedec a adus pâine și vin și l-a binecuvântat pe Avraam, care se întorcea de la luptă, având cu sine trofeele biruinței sale.

Capul uns cu untdelemn ne vorbește despre Duhul Sfânt trimis de Marele Biruitor, de Capul nostru înviat din ceruri. De acolo toarnă El acum toate binecuvântările spirituale asupra celor ai Săi. Savurarea acestor binecuvântări la masa Lui umple inima de bucurie și de laudă. „Paharul meu este plin de dă pe deasupra.“ Când o inimă este plină de Hristos, ea dă pe afară, fiindcă din plinătatea inimii vorbește gura – „În fiecare zi Te voi binecuvânta și voi lăuda Numele Tău în vecii vecilor. Mare este Domnul și foarte vrednic de laudă și măreția Sa este nepătrunsă. Generație către generație va lăuda lucrările Tale și va istorisi faptele Tale puternice. Voi vorbi de glorioasa splendoare a măreției Tale și de faptele Tale minunate“ (Psalmul 145.2-5).

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și noi eram altădată fără minte, neascultători, rătăciți, robiți diferitelor pofte și plăceri, trăind în răutate și în invidie, vrednici de a fi urâți și urându-ne unii pe alții. Dar, când s-a arătat bunătatea și dragostea de oameni a lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, El ne-a mântuit … potrivit îndurării Lui.

Tit 3.3-5

Robert Moffat

Misionarul scoțian Robert Moffat (1795-1883), socrul lui David Livingstone, a lucrat timp de 50 de ani în Africa de Sud, începând din anul 1816, în mijlocul triburilor Basotho, de-a lungul fluviului Orange. Populațiile locale îl respectau pe Moffat datorită dibăciei lui într-ale grădinăritului, ale tâmplăriei și ale fierăriei. Principala sa preocupare însă a fost aceea de a le aduce mesajul lui Isus Hristos. În acest scop, el a tradus în dialectul lor Biblia și Călătoria Creștinului (o carte ilustrând viața de credință, scrisă de John Bunyan, concepută sub forma unei alegorii; este considerată a doua cea mai citită carte după Sfânta Scriptură, descriind călătoria pelerinului spre Cetatea Sfântă).

Într-o zi, un membru al tribului a venit la Moffat și l-a întrebat: „Învățătorule, nu-i așa că oamenii care au scris Noul Testament cunosc tribul nostru? Am discutat despre aceasta între noi, în satele noastre, și mulți oameni cred același lucru“. — „Ce vă face să credeți asta?“, a întrebat Moffat. — „Ei bine, noi suntem siguri că ei ne cunosc, pentru că tot răul din inimile noastre este pus în această carte“. În acel timp, mulți localnici au fost convinși nu numai prin prezentarea clară și adevărată a Cuvântului lui Dumnezeu cu privire la starea lor personală, ci și prin mesajul plin de iubire al Dumnezeului Salvator găsit de ei prin citirea Cuvântului. Prin credința în Hristos, viața lor a fost transformată.

Citirea Bibliei: Ezra 5.6-17 · Proverbe 6.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 13:11-25

Nu celor puternici din Israel Îşi face Domnul cunoscut gândurile cu privire la eliberarea poporului Său, ci la doi sărmani israeliţi din Dan, cea mai slabă dintre seminţii (1.34).

Cui îi descoperă Dumnezeu astăzi planul Său de salvare şi pe Salvatorul pe care L-a oferit? Copilaşilor şi celor care le seamănă acestora în simplitatea credinţei (Matei 11.25).

În momentul acestei a doua vizite a Îngerului remarcăm arderea-de-tot, darul de mâncare, stânca, deopotrivă imagini ale lui Hristos, care nouă ne sunt familiare. Dar ce este cu Îngerul, cine este El, care-I este numele? Manoah, cel care dorise cu înfocare să-L cunoască personal, nu doar prin intermedierea soţiei, obţine acest singur răspuns: „Numele Meu? … El este minunat” (v. 18).

Pentru ca noi să-L recunoaştem, nu-I este necesar să ne spună mai mult. Să ne deschidem Bibliile la Isaia 9.6: <Îl vor numi: „Minunat”>. Şi, pentru că este minunat, El nu poate lucra decât „un lucru minunat”, prin care noi Îl şi recunoaştem. Îngerul care Se suie aici „în flacăra altarului” şi Isus care, având lucrarea încheiată, „după ce le-a vorbit, a fost înălţat la cer” (Marcu 16.19), sunt una şi aceeaşi Persoană.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CREDE CĂ DUMNEZEU VA FACE LUCRURI MAI MARI! | Fundația S.E.E.R. România

„Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi…” (Filipeni 1:6)

Mulți dintre noi au vise îndrăznețe, dar le este atât de frică de eșec, încât nici măcar nu încearcă să le concretizeze. Nu-și pot imagina cum s-ar putea întâmpla, așa că nu fac nimic în acest sens!

Dar iată o provocare: nu-ți mai face griji cu privire la rezultat! Nu este responsabilitatea ta, ci a lui Dumnezeu. Biblia spune că: „Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos”.

Trebuie pur și simplu să acționezi în consecință. Nu trebuie să fie neaparat ceva mare, probabil că va fi ceva mic, dar tot ce este mare a fost la început mic! Dacă faci însă lucrurile mici ca și cum ar fi lucruri mari, Dumnezeu le va binecuvânta și le va folosi.

A.W. Tozer a spus: „O viziune măruntă despre Dumnezeu este cauza a o sută de lucruri rele mai mici. O viziune înaltă despre Dumnezeu este soluția la zece mii de probleme temporare!” Să ne uităm la modul în care s-a rugat apostolul Pavel pentru credincioșii din Efes: „să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui!” (Efeseni 1:18-19)

Așa-i că noi nu ne putem imagina ce poate să facă Dumnezeu? Iar asta înseamnă că nu ne putem imagina nici de ce-am fi noi în stare să facem dacă I-am da lui Dumnezeu controlul asupra vieții noastre. Puterea Lui inițiază o reacție în lanț. Și cu puterea Sa care lucrează în noi, putem realiza tot ceea ce ne-a chemat El să facem!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
18 oct. 2024

18 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Noi, cei tari, suntem datori să purtăm slăbiciunile celor fără putere și să nu ne plăcem nouă înșine. Fiecare dintre noi să placă aproapelui său spre bine, pentru zidire. Pentru că și Hristos nu Și-a plăcut Lui Însuși, ci după cum este scris: „Insultele celor care Te insultă pe Tine au căzut asupra Mea“.

Romani 15.1-3 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Aici apostolul prezintă învățătura despre purtarea celui tare față de cel slab. Identificându-se cu cel tare, el spune: „Iar noi, cei tari, suntem datori să purtăm slăbiciunile celor fără putere și să nu ne plăcem nouă înșine“ (versetul 1). A spus deja care este poziția sa în această problemă, dar în loc să impună convingerile sale și altuia, ceea ce nu duce niciodată la un sfârșit bun, el tratează slăbiciunile fratelui său cu îngăduință plină de dragoste și, potrivit cuvintelor apostolului către corinteni, „necăutând folosul său, ci pe al altuia“ (1 Corinteni 10.24).

Dragostea ne va păzi de a „ne plăcea nouă înșine“. Fiind determinați de ea să „plăcem aproapelui spre bine, spre zidire“, nu doar că nu vom pune nicio povară pe fratele nostru, ci, cu atât mai mult, vom fi gata să-i purtăm povara și astfel să împlinim legea lui Hristos (Galateni 6.2). El, Slujitorul desăvârșit, S-a făcut aici jos una în toate cu Dumnezeul Său, a lăsat să vină asupra Lui tot ceea ce aducea cu sine împlinirea voii Tatălui Său, fără a căuta vreodată recunoaștere pentru Sine sau propria slavă. Ca imagine a Dumnezeului cel nevăzut (Coloseni 1.15), El a îndurat de bunăvoie insultele celor care Îl insultau pe Dumnezeu.

Citatul din Psalmul 69 îi dă apostolului posibilitatea să amintească de adevărul atât de important că toate cele scrise mai înainte au fost lăsate pentru învățătura noastră. Da, ceea ce spune Vechiul Testament despre Hristos se poate aplica astăzi la noi, creștinii. Ce loc minunat ne-a dăruit harul! Ca și copii iubiți, una cu Hristos, părtași ai vieții Sale, suntem și noi chemați pe de o parte să umblăm în dragoste, după cum a umblat El, și, pe de altă parte, la fel ca El, să lăsăm să vină asupra noastră insultele oamenilor care ne dușmănesc. Pentru că noi am fost așezați în poziția Lui, partea Sa a devenit și partea noastră. Cu bucurie putem să stăruim acum în ceea ce El a împlinit în mod desăvârșit și astfel, în măsura noastră limitată, să-L prezentăm pe Dumnezeul care, după cum spune o cântare, a fost văzut odinioară în El „fără văl“.

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Vei ști despre cortul tău că este în siguranță, îți vei cerceta locuința și nu te vei teme de vreo lipsă.

Iov 5.24

„Dormitorul lui Vincent din Arles“

O familie intactă și un cămin frumos! Ce ar putea însemna aceasta? Poate o locuință din care nu lipsește nimic din cele necesare traiului, în care părinții și copiii se înțeleg între ei, în care nu sunt greutăți, nici probleme și certuri.

Probabil că astfel și-a imaginat și olandezul Vincent van Gogh (1853-1890) un cămin ideal, atunci când a pictat ceea ce el însuși a considerat a fi unul dintre cele mai bune tablouri ale sale, „Dormitorul lui Vincent din Arles“ (1888). Pe acea pânză este imortalizată o cameră, cu un pat, o noptieră și un scaun, toate pictate în culori calde și radiante. Podeaua, pereții și mobilierul modest, toate din lemn, emană liniște și simplitate. Pictorul Van Gogh sperase și el la o viață de familie armonioasă, dar visul său nu s-a împlinit niciodată.

Poate că și noi avem un vis care de asemenea nu s-a împlinit niciodată. Nu locuim în zona centrală sau în cartierul râvnit, nu avem o casă luxoasă, nici măcar un apartament aranjat. Nu avem banii necesari pentru trai și nu știm ce înseamnă dragoste și armonie în familie. Poate suntem bolnavi sau ne temem să nu ne îmbolnăvim. Ne îngrijorează faptul că îmbătrânim. Și, cum niciodată nu este totul perfect, aproape întotdeauna suntem nemulțumiți. – Domnul Isus ne vorbește despre locuințe care sunt în casa Tatălui Său. Ele nu sunt un vis, ci o realitate. El ne-a promis că Se va duce să le pregătească, apoi că va veni din nou și ne va lua la Sine, ca, acolo unde este El, să fim și noi (Ioan 14.3). O astfel de locuință la El și cu El va fi, cu siguranță, inimaginabil de frumoasă!

Citirea Bibliei: 2 Împărați 15.1-22 · 1 Ioan 2.20-29

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 11:16-32

„Să vă puneţi deci aceste cuvinte ale Mele în inimă şi în suflet“ (v. 18). „Dacă … cuvintele Mele rămân în voi…“ este cuvântul de ordine pe care ni l-a lăsat Domnul Isus la plecare. Dacă lucrul acesta este împlinit, atunci vom şti cum să ne rugăm (Ioan 15.7),  cum să-I vorbim (Psalmul 45.1; Matei 12.34), cum să ne ferim de rău (Psalmul 119.11). În fiecare moment al zilei vom fi preocupaţi de aceste cuvinte şi cu Cel care le-a rostit. Conversaţiile noastre, faptele noastre, umblarea noastră le vor purta amprenta. Se va putea citi până şi pe faţa noastră fericirea pe care ele ne-o asigură. În căminul nostru, la locul nostru de muncă, în alergăturile noastre, „în toate“ vom împodobi „învăţătura care este a Dumnezeului nostru Mântuitor“ (Tit 2.10 şi nota c).

Apoi vine concluzia tuturor acestor îndemnuri la ascultare: „Iată, vă pun înainte astăzi binecuvântarea şi blestemul“ (v. 26).

     În faţa fiecăruia dintre noi se deschid aceste două căi. Una este poteca îngustă a ascultării de Domnul; cealaltă, drumul larg al propriei noastre voinţe. Însă la această răscruce, Dumnezeu a aşezat stâlpi indicatori. Calea ascultării duce la bine­cuvântare; cealaltă, a voinţei proprii, la bles­tem. Pe care o vom alege şi urma?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PREȚUIEȘTE-ȚI COPIII! | Fundația S.E.E.R. România

„Fiii sunt o moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El.” (Psalmul 127:3)

Un psiholog creștin scria: „Cu ceva timp în urmă, un bărbat mi-a descris una dintre cele mai dureroase experiențe din viața lui. Când avea șaptesprezece ani, era una dintre vedetele echipei de fotbal din liceul său. Dar tatăl lui, un afacerist de succes din oraș, era întotdeauna prea ocupat pentru a veni să-l vadă jucând. În scurt timp a venit și ultimul meci al sezonului, din campionatul național al liceelor. Băiatul era disperat să-și vadă tatăl acolo. În seara marelui meci, el se afla pe teren, încălzindu-se, când s-a uitat în tribună exact la timp pentru a-și vedea tatăl sosind împreună cu alți doi bărbați, fiecare purtând costum de afaceri. Au stat de vorbă un moment sau două, apoi au plecat. Bărbatul care mi-a povestit această întâmplare are acum cincizeci și opt de ani, și totuși îi curgeau lacrimi pe obraji în timp ce retrăia acel moment de demult! Au trecut peste patruzeci de ani de la acel eveniment, și totuși respingerea și durerea erau la fel de vii ca oricând. Am fost impresionat de influența puternică pe care o are un tată în viața copiilor săi. Când nu este implicat, când nu își arată dragostea sau grija pentru ei, se creează un vid care reverberează timp de zeci de ani. Tatăl acelui bărbat a murit nu cu mult timp în urmă. În timp ce stătea lângă trupul tatălui său la morgă, el a spus: „Tată, nu te-am cunoscut niciodată cu adevărat. Am fi putut împărtăși atât de multă iubire… dar tu n-ai avut niciodată timp pentru mine!” Trist, nu-i așa? Deci, dacă ești părinte sau bunic, nu uita: copiii sunt o „moștenire” de la Dumnezeu! Prețuiește-i și bucură-te de ei, în fiecare zi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
22 iul. 2024

22 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și așa erați unii dintre voi. Dar ați fost … sfințiți … în Numele Domnului Isus și prin Duhul Dumnezeului nostru.

1 Corinteni 6.11

Sfințirea credincioșilor înseamnă pentru mulți oameni, poate pentru cei mai mulți, un proces prin care ei devin tot mai sfinți și mai plăcuți lui Dumnezeu, în timp ce semnificația primară este că, printr-o acțiune a lui Dumnezeu, ei au fost puși deoparte pentru Sine Însuși și, drept consecință, creșterea lor în sfințenie devine o necesitate.

Ideea pe care o subliniază rădăcina cuvântului sfințire, atât în Vechiul cât și în Noul Testament, este cea a punerii deoparte pentru Dumnezeu. Persoanele sau lucrurile sfințite sunt puse deoparte de la folosirea obișnuită, pentru a fi posesiunea lui Dumnezeu și pentru a sluji folosului și bucuriei Sale. În contrast cu sfințirea stă profanarea. Preotul din timpul lui Aaron trebuia „să nu se întineze, profanându-se singur“ (Levitic 21.4). Preoții din timpul Mileniului vor trebui să „învețe pe poporul Meu diferența între ceea ce este sfânt și ceea ce este profan“ (Ezechiel 44.23). Cuvântul folosit aici înseamnă lucru comun sau necurat. Înțelegem cu ușurință că, atunci când un lucru este pus în folosința comună, acesta devine necurat. Acest lucru este ușor de observat în împrejurările normale ale vieții. Când o bucată de teren este lăsată la dispoziția publicului larg, ea devine „comună“ și concomitent trebuie făcute reguli pentru ca ea să fie păstrată într-o stare curată și decentă. Lăsată fără reguli, ea va deveni, mai curând sau mai târziu, un morman de gunoi.

În primul sens al cuvântului, fiecare credincios a fost pus deoparte pentru Dumnezeu. Acesta este un fapt de o natură absolută. Aceasta o putem denumi sfințire pozițională. În cel de-al doilea sens, orice credincios trebuie să fie pus deoparte pentru Dumnezeu. Aceasta nu este sfințirea pozițională, ci sfințirea progresivă. Primul sens definește un fapt obiectiv; cel de-al doilea, o experiență subiectivă, care trebuie întotdeauna să urmeze și să decurgă din faptul obiectiv. Dacă permitem experienței subiective să eclipseze faptul obiectiv, așa cum fac mulți, lucrurile nu își vor mai păstra locul lor, iar în mințile noastre se va produce confuzie.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

A venit mirele; cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă și s-a închis ușa. Mai pe urmă au venit și celelalte fecioare și au zis: „Doamne, Doamne, deschide-ne!“. Dar el, drept răspuns, le-a zis: „Adevărat vă spun că nu vă cunosc!“. Vegheați deci, căci nu știți ziua, nici ceasul în care va veni Fiul Omului.

Matei 25.10-13

Dacă se închide o ușă, se deschide alta

Când predicatorul George Whitefield a prezentat odată în Scoția parabola celor zece fecioare, a subliniat în mod deosebit cuvintele: „Și s-a închis ușa“. În spatele sălii, printre ascultători, se aflau doi tineri care îl ironizau. O femeie care stătea lângă ei i-a putut auzi cum își spuneau în șoaptă: „Ce are a face? Dacă se închide o ușă, se deschide alta“.

Cei doi batjocoritori s-au speriat foarte tare când deodată Whitefield a spus: „S-ar putea să fie cineva aici care vrea să răpească puterea acestui cuvânt al lui Dumnezeu, gândindu-se cu ușurătate: Ce are a face? Dacă se închide o ușă, se deschide alta“. – Tinerii s-au privit consternați unul pe altul. Cum a putut predicatorul să le ghicească gândurile?

Whitefield a continuat: „Da, într-adevăr, se va deschide o altă ușă. Și vă voi spune care va fi aceea care se va deschide când ușa cerului va fi închisă: Este ușa către groapa fără fund, ușa către iad și către condamnare veșnică!“.

„Intrați pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pieire și mulți sunt cei care intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei care o află“ (Matei 7.13,14).

Citirea Bibliei: 2 Samuel 19.25-43 · Tit 3.1-15

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 26:14-33

Domnul îl pusese în gardă încă o dată pe poporul Său cu toată seriozitatea asupra idolatriei (v. 1). Vai! – va mai fi necesar şi un cuvânt din partea profetului Amos (Amos 5.25-27), citat de Ştefan (Fapte 7.42, 43), pentru ca noi să ştim aceasta: că încă în deşert, casa lui Israel a adus omagiu idolilor pe care şi-i făcuse, mai ales înaintea groaznicului Moloh (vezi cap. 20.1-5). De aceea se vor fi împlinit ulterior toate acele ameninţări din ce în ce mai serioase împotriva poporului vinovat. Cât de dură este inima omului! Pentru a o zdrobi, Dumnezeu este constrâns să lovească din ce în ce mai tare. Uneori este obligat să Se poarte aşa şi cu noi. Începe prin a ne corecta cu blândeţe, dar, dacă nu ascultăm, vocea Sa devine din ce în ce mai imperioasă. Proverbe 29.1 avertizează că „omul care, fiind mustrat des, îşi înţepeneşte grumazul, va fi zdrobit deodată şi fără leac“.

Să învăţăm deci să recunoaştem imediat glasul Domnului şi să nu refuzăm să fim îndreptaţi de El (Psalmul 141.5). Pentru că ne iubeşte, nu ne va pedepsi niciodată mai mult decât va fi necesar pentru ca lecţia să fie învăţată. Pentru că este credincios, va stărui până când această lucrare a răbdării va întoarce spre El gândurile şi inimile noastre.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND DUMNEZEU ÎȚI DĂ O „VEDENIE” (1) | Fundația S.E.E.R. România

„N-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti…” (Faptele apostolilor 26:19)

Apostolul Pavel a avut într-adevăr o „vedenie cerească”, dar sunt unii care „spun vedenii ieşite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului.” (Ieremia 23:16) Așadar, tu trebuie să fii sigur că acționezi în conformitate cu planul lui Dumnezeu, nu cu al tău sau al altcuiva, pentru că istoria Turnului Babel ne învață două lucruri:

1) Atunci când oamenii se hotărăsc să facă ceva, adesea reușesc.

2) Succesul nu înseamnă că ești în voia lui Dumnezeu. Cuvântul Babel (care înseamnă „confuzie”) vrea să spună că alții pot crede că ai dreptate, dar cu toate acestea să nu ai. Poate că te întrebi: „Dar nu este în regulă să faci planuri și să stabilești obiective?” Ba da, dar planurile și obiectivele tale trebuie să se nască dintr-o viziune pe care ți-a dat-o Dumnezeu.

Când apostolul Pavel a spus: „N-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti”, el a vrut să spună că există un singur răspuns acceptabil la planul lui Dumnezeu: ascultarea… deplină! Ascultarea parțială, ascultarea selectivă sau ascultarea întârziată sunt tot neascultare. William Carey, care este considerat „părintele misiunilor moderne”, a renunțat la confort și avere pentru a merge în India ca să prezinte Evanghelia. Una dintre cele mai memorabile fraze ale sale este următoarea: „Încearcă lucruri mari pentru Dumnezeu, așteaptă lucruri mari de la Dumnezeu!” Dar poți spune asta cu convingere doar atunci când știi ce te-a chemat Dumnezeu să faci. Ceea ce El rânduiește, El susține! Atunci când îți stabilești propriile obiective, îți va lipsi acea încredere profundă (din inimă) că Dumnezeu face lucrarea, așa că te epuizezi crezând că totul depinde de tine. Dar când știi că Dumnezeu ți-a dat o viziune pentru viața ta, te încrezi în El, chiar și atunci când nu vezi nicio modalitate de-a o duce la îndeplinire. Așadar, ai grijă ca „vedenia” ta să fie „cerească”!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
24 mai 2024

24 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și toată adunarea fiilor lui Israel s-a adunat la Șilo și au așezat acolo cortul întâlnirii.

Iosua 18.1

Odată cu trecerea anilor, israeliții au devenit din ce în ce mai mulțumiți de ei înșiși și au început să ia prezența Domnului ca pe un lucru de apucat. Măsura în care apreciau realitatea locuirii lui Dumnezeu în mijlocul lor a început să scadă și gândirea lor a devenit tot mai asemenea celei a națiunilor din jurul lor. Chivotul legământului a început să fie considerat o relicvă religioasă, fiind privit ca o amuletă care aducea noroc. De aceea, ei au socotit să ia acest chivot de la Șilo și să-l ducă la luptă împotriva filistenilor (1 Samuel 4.3).

Aceste atitudini au avut consecințe, fiindcă Dumnezeu nu lasă ca gloria Lui să fie tratată în felul acesta. Binecuvântarea lui Dumnezeu nu este ca un plan de rezervă, la care să apelăm după ce am procedat așa cum am vrut noi și, în consecință, am falimentat. Locuirea lui Dumnezeu în mijlocul lor era menită să aibă un efect asupra lor și să-i facă să fie o lumină pentru națiuni. Domnul a îngăduit să le fie luat chivotul legământului de către filisteni, după care le-a arătat atât filistenilor, cât și israeliților, că nu trebuiau să compare gloria Lui cu nimic altceva.

Cât de des avem și noi astfel de atitudini! Lăsăm să pălească valoarea relației noastre cu Dumnezeu, a apropierii de El, a privilegiilor și a bucuriei; umblăm pe căi lumești și religioase, lucru care-L dezonorează pe Dumnezeu. Suntem însă chemați să fim lumini în lume (Filipeni 2.15), iar acest lucru este posibil doar când ne ținem privirile ațintite asupra lui Hristos.

E. Clermont

SĂMÂNȚA BUNĂ

Luați seama deci cu amănunțime cum umblați, nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți.

Efeseni 5.15

Oferă timp!

Eram destul de grăbit când am intrat în oficiul poștal. Spre indignarea mea, am constatat că era o coadă lungă, până la ușă. „Ah, și mă grăbesc“, mi-am zis uitându-mă la ceas.

Eram cu mâna pe mânerul ușii când un bărbat în vârstă s-a apropiat de mine. „Nu știu cum funcționează copiatorul“, a spus el, arătând spre aparatul din spatele nostru. „Mi-a înghițit banii și acum nu știu ce să fac.“ Spre deosebire de el, eu știam bine ce trebuia să fac în acel moment.

Am ieșit din rând și l-am ajutat să rezolve problema și să-și facă respectivele copii. Bărbatul mi-a mulțumit cum a putut el mai bine și a plecat. Când m-am întors la rând, coada dispăruse și m-am trezit în fața ghișeului.

Această experiență m-a făcut să conștientizez încă o dată că timpul meu este în mâinile lui Dumnezeu. El îmi poate arăta cum să-l folosesc pentru gloria Sa în situațiile de zi cu zi. El îmi oferă ocazii în care pot arăta ceva despre Domnul Isus prin purtarea mea.

Mai mult, această experiență mi-a amintit de cuvintele Domnului meu: „Dați și vi se va da; ba încă vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veți măsura, cu aceea vi se va măsura“ (Luca 6.38). Dumnezeu nu lasă nerăsplătit un gest altruist. Când eu ofer cuiva timp, primesc din partea Lui un dar bogat.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 14.36-52 · Psalmul 100.1-5

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 32:11-20

Domnul îi spusese lui Moise: „Poporul tău pe care tu l-ai scos din ţara Egiptului s-a stricat“ (v.7). Moise însă Îi răspunde: Nu, ci acest popor este al Tău, pe care Tu l-ai scos … (v.11). În consecinţă, nu se poate ca Tu să-i nimiceşti. În Ioan 17, Domnul Isus, rugându-Se pentru ai Săi, Îi spune Tatălui: „Sunt ai Tăi“ (v.9). Aici Moise este un apărător talentat. Înainte protestase că nu era înzestrat cu talentul de a vorbi frumos, că nu era om cu „vorbire uşoară“ (4.10), dar acum inima îi bate pentru Israel şi, din belşugul inimii sale, cât de bine ştie să plede­ze prin Duhul în favoarea poporului lui Dumnezeu! Totuşi, înflăcărarea lui Moise nu L-ar fi pu­tut opri pe Domnul să-l nimicească pe Israel, dacă Legea care-i condamna ar fi fost aplicată imediat cu stricteţe. Unul dintre aceste două lucru­ri tre­bu­ia înlăturate: Legea sau poporul vinovat. În harul Său, Dumnezeu pune deoparte Legea, astfel încât Moise,   întrun gând cu Dumnezeu, sfărâmă cele două table de piatră de piciorul muntelui.

Când Domnul Isus a venit într-o lume vinova­tă, nu a venit pentru a aboli Legea, ci, dimpotrivă, El a împlinit-o în chip desăvârşit, înainte de a-i îndura blestemul pe cruce (Matei 5.17-18; Galateni 3.13).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU PENTRU TINE | Fundația S.E.E.R. România

„Să puteţi pricepe… și să cunoaşteţi dragostea lui Hristos…” (Efeseni 3:18-19)

Apostolul Pavel înalță una dintre cele mai emoționante și puternice rugăciuni pentru cei care vor să cunoască dragostea lui Dumnezeu. El spune: „Îl rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia puse în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii care sunt lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” (Efeseni 3:16-19). În ciuda celor mai bune intenții ale noastre, noi încă mai păcătuim. Drept urmare, ne simțim rău. Și Satan se folosește de sentimentele noastre de vinovăție și condamnare pentru a ne face să ne îndoim de dragostea lui Dumnezeu pentru noi.

Dacă Dumnezeu te-a iubit atât de mult încât L-a trimis pe Fiul Lui ca să moară în locul tău, pe când erai un păcătos, poți să fii sigur că nu Se va răzgândi cu privire la tine acum, când ești un copil răscumpărat, care se luptă încă cu păcatul. Faptul că simți o durere lăuntrică și o întristare plină de lacrimi când păcătuiești este de fapt dovada că ești cu adevărat copilul lui Dumnezeu.

Când ai fost născut din nou, ai devenit un duh renăscut care trăiește într-un trup păcătos. Deci, când îi permiți păcatului să intre în viața ta, duhul tău renăscut se ridică și spune: „Ignoră-l, nu-i deschide ușa, nu-l pofti înăuntru, dă-l afară, n-are ce căuta aici, nu e binevenit și nici potrivit!” Dumnezeu este întristat când păcătuiești, dar continuă să te iubească. Păcatul este ca un musafir nepoftit. El te face să te simți „cu musca pe căciulă” și îți fură încrederea în Dumnezeu.

Deci dacă ai păcătuit, pocăiește-te, primește iertarea lui Dumnezeu și mergi mai departe, cu o putere și o înțelepciune tot mai mari!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
23 mai 2024

23 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Iar ceea ce este în pământul bun, aceștia sunt cei care, auzind Cuvântul, îl păstrează într-o inimă curată și bună și rodesc în răbdare.

Luca 8.15

În parabola semănătorului, Domnul descrie patru feluri de pământ. Sămânța care a căzut pe drum, cea care a căzut pe pământul stâncos și cea dintre spini – acestea trei n-au adus rod în cele din urmă; doar sămânța care a căzut pe pământ bun a putut produce rod.

Parabola apare în trei Evanghelii și este de remarcat cum este descris pământul cel bun în fiecare dintre ele. Sămânța este arătată a fi „cuvântul împărăției“ și „cuvântul lui Dumnezeu“ (Matei 13.19; Luca 8.11), iar în Matei 13.23, pământul cel bun îi reprezintă pe cei care aud cuvântul și îl înțeleg. Există o responsabilitate importantă, nu doar pentru cei care vestesc Cuvântul, ci și pentru cei care îl ascultă. Dacă ascultăm învățătura biblică pe care n-o înțelegem, dorim noi cu adevărat să învățăm ceva nou, sau lăsăm ca adevărul să ne fie răpit? Nu-l putem acuza pe semănător, dacă noi refuzăm să înțelegem mesajul lui.

Marcu 4.20 ne învață că pământul cel bun îl reprezintă pe cel care primește cuvântul. Într-un anumit sens, este posibil să înțelegem un mesaj biblic, fără însă a-l primi cu adevărat. Trebuie să-l acceptăm personal, primindu-l ca pe Cuvântul lui Dumnezeu (1 Tesaloniceni 2.13). Creșterea spirituală are loc atunci când mesajul devine parte din noi.

Apoi, în Luca 8.15, cei care aud cuvântul îl și păzesc. Aici cuvântul „păzesc“ accentuează nu atât de mult ascultarea față de Cuvânt – deși aceasta este foarte importantă – ci ținerea sau păstrarea cu putere a Cuvântului. Când am înțeles și am primit adevărul, nu trebuie să-i mai dăm drumul deloc din mână. Aceasta este o responsabilitate activă, nu pasivă.

Domnul a spus: „Luați seama la cum auziți“ (Luca 8.18). Dacă nu dorim să înțelegem, să primim și să păzim învățăturile Scripturii, va fi imposibil să devenim roditori.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus a zis: „Eu sunt Lumina lumii. Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții“.

Ioan 8.12

Călugării budiști

Cu câțiva ani în urmă, doi călugări dintr-o mănăstire budistă din Sri Lanka au intrat într-un mod cu totul neașteptat în posesia Noului Testament. Așa că au început să-l citească. Relatările din cele patru evanghelii, despre viața, faptele și cuvintele lui Isus, i-au mișcat profund. Inimile le-au fost atrase de Persoana lui Isus, de adevărul convingător și de puterea vie a învățăturilor Sale.

Pe măsură ce studiau Noul Testament, și-au dat seama că autoritatea Domnului Isus Hristos este inseparabilă de natura Sa divină și că El este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu! Apoi au citit Faptele Apostolilor. Erau curioși să afle ce s-a mai întâmplat cu ucenicii lui Isus după moartea, învierea și înălțarea Sa.

Deși în acel moment ei credeau în Fiul lui Dumnezeu și Îl primiseră în inimile lor ca Mântuitor și Domn, când au citit Faptele Apostolilor, și-au dat seama că ar trebui să fie și ei de partea lui Isus în mod public, cu toate consecințele. Astfel că au părăsit mănăstirea și au fost botezați.

În urmă cu două mii de ani, într-o împrejurare bine cunoscută în evanghelii, preoții de seamă și fariseii și-au trimis slujitorii să-L aresteze pe Isus. Dar aceștia au fost atât de impresionați de Hristos și de mesajul Său, încât s-au întors cu mâinile goale și au trebuit să spună: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul Acesta“ (Ioan 7.46).

Citirea Bibliei: 1 Samuel 14.24-35 · Psalmul 99.1-9

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 32:1-10

Am fi dorit să putem trece imediat de la descrierea cortului, din cap. 31, la construirea lui, în capitolul 35. Dar, vai, între acestea două s-a interpus un episod trist în istoria acestui biet popor. Tocmai când, pe munte, Dumnezeu îi dădea lui Moise legea, în vale poporul şi începuse să calce primele două porunci. Şi, în timp ce Domnul îi dădea slujitorului Său instrucţiuni cu privire la închinarea faţă de El, Israel instituia un cult idolatru. Cât de mare este perversitatea şi nerecunoştinţa omului şi cât este de dispus să uite bunătatea lui Dumnezeu! (Psalmul 78.11; 106.19-23). „Idola­tria“ nu este numai păcatul lui Israel sau al naţiunilor. Amintind de această scenă, apostolul Pavel este nevoit să-i pună în gardă pe creştini (1 Corinteni 10.7, 14). Un idol este orice ia în inimile noastre locul care I se cuvine numai lui Isus. Poate fi ca un viţel de aur:

1) după chipul dumnezeilor lumii (egiptenii se închinau la boul Apis),

2) turnat în tiparele imaginaţiei omului, cu alte cuvinte, purtându-i amprenta,

3) şlefuit cu o unealtă de sculptor – rod al strădaniilor noastre (Isaia 44.10,12).

Toate acestea pot avea loc atunci când am pierdut din vedere întoarcerea Mijlocitorului nostru, Hristos, aflat acum în cer, cum Moise era odinioară pe munte.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU PENTRU TINE | Fundația S.E.E.R. România

„Să puteţi pricepe… și să cunoaşteţi dragostea lui Hristos…” (Efeseni 3:18-19)

Apostolul Pavel înalță una dintre cele mai emoționante și puternice rugăciuni pentru cei care vor să cunoască dragostea lui Dumnezeu. El spune: „Îl rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia puse în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii care sunt lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” (Efeseni 3:16-19). În ciuda celor mai bune intenții ale noastre, noi încă mai păcătuim. Drept urmare, ne simțim rău. Și Satan se folosește de sentimentele noastre de vinovăție și condamnare pentru a ne face să ne îndoim de dragostea lui Dumnezeu pentru noi.

Dacă Dumnezeu te-a iubit atât de mult încât L-a trimis pe Fiul Lui ca să moară în locul tău, pe când erai un păcătos, poți să fii sigur că nu Se va răzgândi cu privire la tine acum, când ești un copil răscumpărat, care se luptă încă cu păcatul. Faptul că simți o durere lăuntrică și o întristare plină de lacrimi când păcătuiești este de fapt dovada că ești cu adevărat copilul lui Dumnezeu.

Când ai fost născut din nou, ai devenit un duh renăscut care trăiește într-un trup păcătos. Deci, când îi permiți păcatului să intre în viața ta, duhul tău renăscut se ridică și spune: „Ignoră-l, nu-i deschide ușa, nu-l pofti înăuntru, dă-l afară, n-are ce căuta aici, nu e binevenit și nici potrivit!” Dumnezeu este întristat când păcătuiești, dar continuă să te iubească. Păcatul este ca un musafir nepoftit. El te face să te simți „cu musca pe căciulă” și îți fură încrederea în Dumnezeu.

Deci dacă ai păcătuit, pocăiește-te, primește iertarea lui Dumnezeu și mergi mai departe, cu o putere și o înțelepciune tot mai mari!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
12 mai 2024

Mai 12 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Plăcinte fără aluat, unse cu untdelemn.

Levitic 2.4

Dumnezeu dorește ca inimile noastre să fie preocupate cu a pătrunde în înțelegerea slăvilor minunate ale Domnului Isus. De aceea ne-a dat Cuvântul Său. În Vechiul Testament găsim, de exemplu, aceste jertfe și, de asemenea, găsim mulți psalmi, care dau expresie sentimentelor interioare ale Domnului – ce ieșeau din inima Sa în împrejurările pe care le traversa. „Ei M-au răsplătit cu rău pentru bine și cu ură pentru dragostea Mea“, citim în Psalmul 109.5. Cuvinte ca acestea nu se găsesc în Evanghelii, unde vedem rezultatele exterioare, dar nu și expresia sentimentelor interioare ale Domnului, felul în care Îi sângera inima. În psalmi însă le găsim: „În timp ce Eu îi iubesc, ei Îmi sunt vrăjmași“ (Psalmul 109.4). Ce trebuie să fi fost pentru El, al Cărui suspin răzbate din Psalmul 102: „Sunt ca vrabia singuratică pe acoperiș … Semăn cu pelicanul din pustie“ (versetele 7 și 6)! Pelicanul este o pasăre de apă, dar acum el se găsește undeva în pustie, unde nu se află niciun strop de apă – cât de îngrozitor trebuie să fie pentru o asemenea pasăre! Așa a fost Domnul aici, pe pământ, ca un pelican în pustie, ca o pasăre singuratică pe acoperiș.

El Și-a ales doisprezece ucenici și Și-a deschis inima față de ei. În Ioan 15.15, El le spune: „V-am numit prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscut“. Nu este aceasta minunat: un Prieten care ne spune tot ceea ce a auzit de la Tatăl Său? Și ce minunat este acest Tată! Însă ei nu L-au înțeles. El a fost singur, El nu a avut nicio părtășie cu ei.

Când Și-a deschis inima față de ei și le-a explicat că va trebui să fie vândut și crucificat, Petru spune: „Dumnezeu să Se îndure de Tine, Doamne! Nicidecum să nu Ți se întâmple așa ceva“ (Matei 16.22). Când a instaurat Cina (Luca 22) și a vorbit cu ei despre faptul că trebuia să fie vândut și că trebuia să sufere și apoi să moară, ei s-au certat unii cu alții cine să fie cel mai mare dintre ei. Apoi El i-a pregătit pentru plecarea Sa și le-a spus: «Până acum am îngrijit Eu de voi și trebuie să recunoașteți că nimic nu v-a lipsit». Când însă a spus: „Cine nu are traistă sau pungă să-și vândă haina și să cumpere o sabie“, ei I-au spus: „Doamne, iată, aici sunt două săbii“. Ei n-au înțeles nimic din ce le spunea. Cât de singur a fost El! Ce trebuie să fi fost aceasta pentru sufletul Său sfânt!

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci este un singur Dumnezeu și un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Hristos Isus, care S-a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți.

1 Timotei 2.5

Isus Hristos – Dumnezeu și Om în același timp

Evangheliile descriu lucrarea Domnului nostru în timpul vieții Sale pe pământ. Ele pun în lumină adevărul măreț că Isus a fost Dumnezeu adevărat și Om adevărat în același timp. Să ne oprim o clipă în fața a două evenimente din viața Sa care ne arată aceste aspecte ale glorioasei Sale Persoane.

Isus a fost luat de ucenicii Săi cu o corabie. Obosit după o zi grea, a dormit în partea din spate a corabiei, pe un căpătâi. În această situație a fost Om adevărat! Dar câteva clipe mai târziu a stat maiestuos în mijlocul furtunii și Și-a arătat atotputernicia divină. „El S-a sculat, a certat vântul și a zis mării: Taci! Fii liniștită! Vântul a stat și s-a făcut o liniște mare“ (Marcu 4.35-41).

Într-o altă împrejurare, Domnul Isus S-a lăsat tratat ca un cetățean obișnuit, care avea obligația de a plăti taxa de la templu. Aici vedem din nou că El a fost Om adevărat! Dar modul în care a plătit taxa arată divinitatea Sa. Fiind Dumnezeul Creator, El a condus la undița lui Petru un pește având exact moneda necesară în gură. „Du-te la mare, aruncă undița și trage afară peștele care va veni întâi; și, când îi vei deschide gura, vei găsi în ea o monedă.“ În această situație Îl vedem fiind Dumnezeu adevărat (Matei 17.24-27)!

Pentru noi este și rămâne o taină faptul că Hristos este Dumnezeu și Om în același timp: „Nimeni nu cunoaște deplin pe Fiul, afară de Tatăl“ (Matei 11.27). Dar ne minunăm de slava Lui și ne închinăm înaintea Lui!

Citirea Bibliei: 1 Samuel 8.1-22 · Psalmul 90.10-17

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 26:31-37, 27:1-8

Dacă mergem de la interior spre exterior, aşa cum procedează Dumnezeu cu păcătosul, Cortul are întâi Locul Preasfânt – inaccesibil – care cuprinde numai chivotul mărturiei (v.33), apoi un Loc Sfânt, separat de Locul Preasfânt prin perdeaua dinăuntru, semnificaţia perdelei fiind arătată în Evrei 10.20: perdeaua (dinăuntru) este trupul Său (Lit: carnea Sa). Firea omenească a lui Hristos este astfel reprezentată ca o îmbinare de glorii şi de perfecţiuni, despre care ne dau o idee materialele întrebuinţate. Heruvimii brodaţi ne amintesc de cei care i-au interzis omului accesul la pomul vieţii (Geneza 3.24). Dar, la moartea lui Isus, perdeaua dinăuntru a fost ruptă, Dumnezeu deschizândui astfel omului o cale în locul prezenţei Sale.

Înaintea perdelei dinăuntru sunt aşezate atât masa şi sfeşnicul (v.35), cât şi altarul de aur (30.6). Cortul însuşi este închis printr-o perdea, dar o perdea fără heruvimi, pentru că preoţii sunt autorizaţi să intre acolo pentru a-şi face slujba. În sfârşit, în faţa cor­tului era altarul de bronz, descris în cap. 27 (v.1-8) El era pătrat şi de dimensiuni apreciabile, spunând despre cruce şi eficacitatea ei. Era făcut din lemn de salcâm: Hristos făcut om pentru noi, pentru ca să sufere şi să moară – acoperit cu aramă: potrivit pentru a face faţă testului focului judecăţii divine împotriva păcatului. Glorie Răscumpărătorului nostru desăvârşit!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ROAGĂ-TE PENTRU ÎNȚELEPCIUNE (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Dă-mi dar înţelepciune… ca să știu cum să mă port…” (2 Cronici 1:10)

Când împăratul Solomon s-a urcat pe tron, Dumnezeu i-a zis: „Cere ce vrei să-ţi dau…” (2 Cronici 1:7) Să ne imaginăm scena: Solomon a primit undă verde din partea Celui în al cărui vocabular nu există cuvântul „imposibil”. Dumnezeu l-a testat. El l-a pus la încercare pe Solomon ca să vadă ce este în inima lui. O persoană arogantă ar fi cerut faimă. O persoană lumească ar fi cerut avere. O persoană egoistă ar fi cerut putere. Dar ce I-a cerut Solomon lui Dumnezeu? „Înțelepciune.” Așa că, Dumnezeu a onorat cerința lui Solomon, și i-a dăruit ceva mai încântător decât faima, mai exorbitant decât averea și mai senzațional decât puterea. După cum s-a dovedit ulterior, toate binecuvântările materiale de care s-a bucurat Solomon au fost produse secundare ale darului înțelepciunii. Un gânditor anonim a scris: „Spune-mi ce visuri ai și-ți voi spune enigma din viața ta. Spune-mi rugăciunile tale și-ți voi spune istoria sufletului tău. Spune-mi cererile tale și-ți voi spune lucrurile pe care le primești. Spune-mi căutările tale și-ți voi spune cine ești. Nu vreau să-ți cunosc averea, ci doar dorințele. Nu-mi pasă de lucrurile pe care le ai, ci doar de cele pe care nu le ai și pe care dorești să le ai; nu vreau să-ți știu realizările, ci ceea ce nu ai realizat încă și urmărești… Ceea ce primești în urma victoriilor tale din timpul zilei și în urma viselor tale din timpul nopții, idealul pe care ți-l stabilești, lucrurile pe care le aprobi ca fiind excelente, ce cauți și cărui lucru ți-ai dedicat inima – acestea reprezintă măsura unui om.” Așadar, roagă-te pentru înțelepciune!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
06 mai 2024

6 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

În ce privește evanghelia, ei sunt vrăjmași, din cauza voastră; dar, în ce privește alegerea, sunt preaiubiți, datorită părinților.

Romani 11.28

„În ce privește evanghelia“, iudeii se arătaseră într-adevăr vrăjmași. Ei refuzaseră cu dușmănie vestea bună și prin aceasta deschiseseră o ușă pentru binecuvântarea neamurilor. Ca sămânță a lui Avraam, ei rămâneau obiectul dragostei de neschimbat a lui Dumnezeu, nu pe baza legământului de la Sinai – căci pe temeiul acestuia pierduseră totul – ci datorită părinților lor, Avraam, Isaac și Iacov. Pe aceștia, Dumnezeu îi chemase odinioară prin har și le dăduse făgăduințele necondiționate. Această chemare și darurile de har legate de ea „sunt fără părere de rău“ (versetul 29). La sfârșitul zilelor, El Își va aduce aminte de ei, iar dragostea arătată în alegerea părinților se va dovedi credincioasă față de fiii lor. Schimbându-le inimile de piatră cu unele de carne, El îi va pregăti pentru primirea harului Său nemărginit.

Israel avea făgăduințe, deși îi fuseseră dăruite prin har; dacă acum poporul urma să fie readus pe terenul binecuvântărilor datorită acestor făgăduințe, atunci pe bună dreptate ne-am fi putut aștepta la o pretenție îndreptățită. Și totuși, ce s-a întâmplat? Iudeii L-au lepădat pe Singurul în care făgăduințele ar fi putut fi „Da“ și „Amin“ pentru ei, și prin aceasta au ajuns pe un teren pe care doar harul îi mai putea așeza, adică tocmai acolo unde stăteau și neamurile. Nu mai exista nicio deosebire între ei și națiuni. Națiunile trăiau odinioară în întuneric, departe de Dumnezeu. Nu crezuseră în Dumnezeu, dar acum primiseră îndurare, o îndurare prilejuită de necredința iudeilor. Avuseseră parte de un har la care nu aveau niciun drept. Tot așa stăteau lucrurile și cu iudeii: necredincioși ca și păgânii, ei de asemenea respinseseră harul și negaseră cu oroare chiar gândul că acum harul s-ar fi îndreptat către națiuni. Ca urmare, pierduseră toate drepturile cu privire la împlinirea făgăduințelor și, la fel ca națiunile, puteau fi salvați doar prin harul necondiționat. Pentru ambele categorii rămânea doar îndurarea gratuită a lui Dumnezeu. Orice laudă și orice fel de încredere în faptele proprii erau excluse. Toți (iudei și neamuri) stăteau pe același teren, iar Dumnezeu făcuse aceasta pentru ca harul Său să se poată îndrepta către toți (iudei și neamuri).

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

A înviat.

Marcu 16.6

Doar două cuvinte

Un bărbat din Suedia a transmis unei case de pompe funebre că nu dorește să i se publice niciun necrolog în ziar când va muri. Oamenii urmau să fie informați despre moartea lui numai prin două cuvinte: „A murit“. Și exact așa s-a și întâmplat atunci când a murit el, la vârsta respectabilă de 92 de ani. Dar însuși anunțul mortuar atât de scurt și de simplu, transmis prin mass-media, a devenit și mai interesant pentru întreaga lume. Astfel, cele două cuvinte au făcut ca moartea bărbatului să atragă atenția cu mult mai mult decât intenționase el.

După ce Isus Hristos a murit la cruce, s-ar fi putut spune simplu și despre El că „a murit“. Dar, după trei zile, îngerii de la mormântul lui Isus vesteau cu totul altceva: „A înviat“ (Marcu 16.6). Este triumful care exprimă rezultatul lucrării Sale!

    Mântuitorul a plătit, cu moartea Lui, pentru vina tuturor acelora care cred în El. Învierea Sa este dovada că totul este achitat.

    Domnul Isus a învins moartea – acest dușman îngrozitor al omului – când a înviat cu putere divină. Biruința Sa este și biruința celor mântuiți. Prin credința în El, ei au speranța învierii și a vieții veșnice în cer.

    Credincioșii cred într-un Mântuitor viu, care trăiește în cer. Cu toate că ei nu-L văd, sunt în legătură cu El și Îl cunosc tot mai bine prin Biblie.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 4.1-11 · Efeseni 5.8-21

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 23:20-33

DOMNUL nu-i dă numai porunci lui Israel. El îl înconjoară cu grija Lui atentă: îi oferă un conducător, pe Îngerul Său, care va merge înaintea lui pentru a-i conduce şi a-i îndruma în bătălii. Mai mult chiar, de atunci El le-a dat instrucţiuni cu privire la sfârşitul călătoriei lor. Îna­inte de aceasta au fost trasate hotarele largi ale ţării pe care aveau să o moştenească.

În mod ase­mănător, în zilele noastre, Dumnezeu Se îngrijeşte de calea poporului Său creştin pe acest pământ, dândule un tovarăş de drum, Duhul Sfânt. Îndemnul adresat lui Israel în v. 21: „Fii atent în prezenţa Lui şi as­cultă glasul Lui … pentru că Numele Meu este în El“ poate fi legat cu cel din Noul Testament de a nu mâhni Duhul Sfânt al lui Dumnezeu (Efeseni 4.30). În harul Său, Dumnezeu doreşte ca ai Săi să cunoască destinaţia acestui drum: frumoasa moştenire pe care le-a pregătito cu Isus în cer.

Totodată, între preocupările lui Dumnezeu sunt unele pe care suntem mai puţin dispuşi să le înţelegem şi mai ales să le acceptăm. Ele au ca temelie grija Lui deosebită ca ai Săi să fie în totul despărţiţi de naţiunile din jur. Dar Dumnezeu nu insistă asupra acestei separări pentru a-i lipsi de ceva bun, dimpotrivă, aceasta este o consecinţă a dragostei, care urmăreşte să-i ferească de o capcană sigură (v. 33).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ FACEM FAȚĂ ISPITEI (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeu… împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea…” (1 Corinteni 10:13)

Domnul Isus a zis: „Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tâlhari…” (Luca 10:30) Ierusalimul reprezenta locul harului lui Dumnezeu, pe când Ierihonul era cetatea blestemată de Iosua când Dumnezeu i-a dărâmat zidurile (vezi Iosua 6:26). Drumul care lega cele două cetăți mișuna de tâlhari, așa că ne punem întrebarea: Oare intenția acestui om a fost să călătorească pe acolo doar parțial și apoi s-o ia pe alt drum? Biblia nu ne spune nimic despre asta, dar ceea ce știm sigur este că Dumnezeu merge cu noi ca să ne ofere protecție și să ne împiedice s-o luăm pe calea ispitei, și să avem de suferit… El a venit în ajutorul acelui om prin samariteanul milostiv. Și chiar dacă avem parte de toate măsurile Sale de protecție, noi tot reușim să dăm de necaz. Oare de ce? Mai întâi, pentru că nu mai ascultăm de atenționările Duhului Său cel Sfânt. În al doilea rând, nu mai suntem dispuși să ne rugăm pentru anumite nevoi cu o inimă supusă. În al treilea rând, nu ne interesează și nu vrem să discutăm cu un prieten de încredere care să ne ceară socoteală. În al patrulea rând, nu vrem să știm ce spune Biblia despre acel subiect. Am luat hotărârea unilaterală de a stinge Duhul, ca să putem da frâu liber pornirilor noastre trupești. Dar să nu uităm că întotdeauna găsim mâncare gratuită în cârligul pescarului, iar ispita ne promite privilegii… dar la sfârșit vom avea de plătit! Adevărata libertate nu se referă la libertatea de a ne satisface fiecare poftă, ci înseamnă să refuzăm să devenim robii unor dorințe nesănătoase. Așadar, lupta împotriva ispitei este nobilă, dar dacă nu faci altceva decât să te lupți să-ți reprimi dorințele, în cele din urmă vei ajunge epuizat. Trebuie să-ți păstrezi o imagine mentală clară a ceea ce vrea Dumnezeu să fii, și să cooperezi cu Duhul Său cel Sfânt pentru a deveni acea persoană!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
04 mai 2024

4 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeu … m-a pus deoparte din pântecele mamei mele și m-a chemat prin harul Său.

Galateni 1.15

Chemarea lui Dumnezeu (8) – Chemat prin har

Chemarea de care avem parte este cu totul prin har, așa cum apostolul Pavel ne spune în Romani 4.4,5: „Celui care lucrează, plata nu i se socotește ca har, ci ca datorie; dar celui care nu lucrează, ci crede în Cel care-l îndreptățește pe cel neevlavios, credința i se socotește ca dreptate“. Cu alte cuvinte, dacă mântuirea – sau orice altceva – este primită pe baza faptelor și a eforturilor depuse, aceasta nu este har, ci doar primirea unei răsplăți cuvenite pentru faptele noastre. Dar, dacă în mod simplu credem în Dumnezeu, Care îi îndreptățește pe cei nelegiuiți, această îndreptățire nu este răsplata pentru faptele noastre, ci în întregime rodul harului. „Căci prin har sunteți mântuiți, prin credință; și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu; nu din fapte, ca să nu se laude nimeni“ (Efeseni 2.8,9).

Vedem din nou că mântuirea nu este rezultatul faptelor noastre, nici al meritelor noastre, ci este prin chemarea harului lui Dumnezeu. În versetul citat din Galateni vedem că acest lucru s-a adeverit în cazul apostolului Pavel. Domnul l-a întâlnit în mod direct pe drumul Damascului. Unii dintre noi am avut marele privilegiu de a fi crescuți într-un cămin creștin și de a fi fost mântuiți de la o vârstă fragedă. Alții au trăit o viață de răzvrătire și de împotrivire față de Dumnezeu, înainte de a fi fost chemați. Iar experiența altora poate că a fost undeva între aceste două puncte. Dumnezeul creator, care face ca fiecare fulg de zăpadă să fie unic, face și ca invitația Sa la mântuire să fie unică pentru fiecare păcătos în parte. Însă, oricare ar fi felul în care fiecare păcătos este chemat, această chemare este întotdeauna doar prin har.

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

V-am învățat înainte de toate, așa cum am primit și eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat și că a înviat a treia zi, după Scripturi.

1 Corinteni 15.3,4

A murit. A fost îngropat. A înviat

Evanghelia este vestea bună a lui Dumnezeu. Ea se bazează pe trei mari realități care au fost anunțate deja în Vechiul Testament:

    Isus Hristos a murit pentru păcatele noastre. Moartea lui Isus este, în primul rând, un fapt istoric. Dar El nu a murit doar ca martir. Moartea Lui este de o importanță covârșitoare. El S-a adus ca jertfă pentru păcat. Fiul lui Dumnezeu a devenit Om, ca să moară pentru noi, oamenii! El era fără păcat, dar a luat asupra Sa pe cruce moartea, plata păcatului. „S-a dat pe Sine Însuși la moarte“ (Isaia 53.12).

    Isus Hristos a fost îngropat. Prin înmormântare, moartea Sa a fost confirmată în mod evident. Nu exista nicio îndoială că El murise. „Groapa Lui a fost rânduită împreună cu cei răi, dar mormântul Lui a fost cu cel bogat“ (Isaia 53.9).

    Isus Hristos a înviat a treia zi. Dumnezeu a acceptat lucrarea de răscumpărare a Fiului Său și a dat o dovadă clară prin învierea Sa. „După ce Își va da viața ca jertfă pentru vină, va vedea o sămânță de urmași, va trăi multe zile“ (Isaia 53.10).

Dumnezeu a fost pe deplin mulțumit prin moartea Domnului Isus, astfel încât acum socotește neprihănit pe oricine crede în Isus Hristos și în lucrarea Sa de răscumpărare. Nu este aceasta o „veste bună“?

    Deschis ne este de-acum drumul către cer! Domnu-i viu. —H. Rossier

Citirea Bibliei: 1 Samuel 2.27-36 · Efeseni 4.25-32

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 22:21-31, 23:1-5

Rânduielile care completează Legea continuă din cap. 21 până la sf. cap. 23. Domnul, în înţelepciunea Lui desăvârşită, prevede tot ceea ce s-ar fi putut întâmpla şi Se ocupă de împrejurările cele mai obişnuite din viaţa copiilor Săi: zălogul dat de un om sărac, întâlnirea cu un bou rătăcit… Îl vedem luând apărarea celui slab şi aducându-l sub protecţia Lui.

Noi, care suntem creştini, avem în inepuizabilul Cuvânt al lui Dumnezeu, alături de adevărurile fundamentale cu privire la Mântuitorul nostru şi la mântuirea noastră, şi învăţături pentru viaţa de zi cu zi. Dar, ca o deosebire importantă faţă de copiii lui Israel, nouă ne-a fost dat Duhul Sfânt. El locuieşte în cel credincios şi îl face să cunoască voia lui Dumnezeu în toate detaliile practice din viaţa de zi cu zi. Îl face să înţeleagă, arătându-i ce să facă şi de la ce să se abţină. Biblia este deci altceva decât un set de reguli sau o lungă listă de „să faci“ şi „să nu faci“. Ea dezvăluie un Dumnezeu al iubirii, un Tată Căruia suntem invitaţi să-I repro­ducem caracterul. „Sunt îndurător“, spune El despre Sine la sf. v. 27. „Fiţi dar îndurători, după cum şi Tatăl vostru este îndurător“, ne învaţă Domnul Isus (Luca 6.36).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

S-A FĂCUT PĂCAT PENTRU NOI! | Fundația S.E.E.R. România

„Cămaşa… n-avea nicio cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus până jos.” (Ioan 19:23)

În Evanghelia sa, „apostolul iubirii” scrie: „Ostaşii, după ce au răstignit pe Isus I-au luat hainele și le-au făcut patru părți… I-au luat şi cămaşa, care n-avea nicio cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus până jos. Şi au zis între ei: „Să n-o sfâşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie.” (Ioan 19:23-24). Conform tradiției, mamele evreice confecționau astfel de cămăși ca daruri pentru fiii lor care părăseau căminul părintesc. Chiar dacă nu avem certitudinea că Maria a confecționat-o ea însăși, cămașa lui Isus era cu siguranță un obiect prețuit. Lucrul acesta este cu atât mai semnificativ cu cât, de-a lungul Sfintei Scripturi, hainele simbolizează comportamentul și caracterul. Apostolul Petru vorbește despre „împodobirea cu smerenie” (1 Petru 5:5). Iar apostolul Pavel spune: „Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu Hristos” (Galateni 3:27). La fel ca haina Sa, caracterul lui Hristos a fost fără cusur, dintr-o bucată și desăvârșit. Cuvintele „dintr-o singură țesătură de sus până jos” sugerează că el a fost întotdeauna condus de gândirea lui Dumnezeu. De fapt, Domnul Isus Însuși a spus că: „El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.” (Ioan 5:19). Cu toate acestea, când a fost răstignit, Domnul Isus a lăsat la o parte straiul Său fără cusături, S-a făcut blestem pentru noi (vezi Galateni 3:13) și a luat asupra Sa haina păcatului care avea numele noastre pe ea. El a murit ca un criminal de rând pentru păcate pe care nu le-a săvârșit, ca noi să putem îmbrăca hainele neprihănirii Lui. El a murit pentru ca niște păcătoși ca noi, care ne apropiem de cruce, să putem pleca îmbrăcați cu „neprihănirea ca și cu o platoșă” (Isaia 59:17), cu brâul „neprihănirii și a credincioșiei” (Isaia 11:5) și „cu hainele mântuirii” (Isaia 61:10). Domnul Isus ne-a pregătit un loc în ceruri… dar nu numai atât, El S-a asigurat că vom avea și haina potrivită pentru acea ocazie. Slăvit să fie binecuvântatul Lui Nume!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole