Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “copii”

18 iun. 2025

18 Iunie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Vouă vă este dat să cunoașteți tainele Împărăției cerurilor.

Matei 13.11

Ce înseamnă „Împărăția cerurilor“? Ce trebuie să înțelegem prin această expresie? Mai întâi voi spune ce nu este ea. Împărăția cerurilor nu este „Împărăția din cer“, așa cum se spune deseori. Această denumire ar putea să conducă pe cineva să creadă că ea este o imagine a cerului. Dacă ar fi așa, acesta ar fi un cer trist. Dar nu! Împărăția cerurilor este o împărăție pe pământ. Prin „Împărăția cerurilor“ nu se înțelege Adunarea sau Biserica lui Dumnezeu. În timp ce în Împărăția cerurilor domnește principiul de a lăsa să crească împreună grâul cu neghina până la timpul recoltei (Matei 13.29,30), Adunarea lui Dumnezeu pe pământ are porunca de a da afară răul, deci de a exercita disciplina (1 Corinteni 5.13).

„Împărăția cerurilor“ este o expresie pe care o folosește numai Matei. El scrie sub inspirația Duhului Sfânt ca iudeu către iudei, iar orice iudeu instruit în Vechiul Testament știa că profetul Daniel a vorbit despre faptul că „Dumnezeul cerurilor“ va ridica pe pământ o împărăție, care nu va fi distrusă niciodată – Împărăția cerurilor (Daniel 2 și 7). Iudeii așteptau această Împărăție, iar Ioan Botezătorul, cel care a pregătit calea lui Mesia, a vestit că Împărăția cerurilor s-a apropiat (Matei 3.2).

Dar poporul iudeu din timpul Domnului a avut puțină cunoștință despre starea de inimă necesară pentru intrarea în această Împărăție. Nici Nicodim nu a văzut în Împărăție mai mult decât un fel de paradis pământesc, care i-ar fi fost dăruit din nou omului. Nicodim pierduse din vedere faptul că nașterea din nou era condiția preliminară și importantă chiar și pentru un iudeu de a intra în Împărăție, deși prorocul Ezechiel vorbise despre aceasta (36.26). Și astfel, Domnul a trebuit să-i spună: „Tu ești învățătorul lui Israel și nu cunoști aceste lucruri?“ (Ioan 3.10). De aceea era atât de importantă chemarea la pocăință vestită de Ioan Botezătorul. Era necesară o schimbare totală a inimii și a gândirii, dacă omul dorea să intre în această Împărăție.

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

A pus în inima lor chiar și veșnicia, încât omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.

Eclesiastul 3.11

Scriitorul și gândul veșniciei

Într-una dintre scrierile sale, Victor Hugo (1802-1885), scriitor francez, a făcut următoarea mărturisire: „Înăuntrul ființei mele simt viața veșnică… Cu cât mă apropii mai mult de sfârșitul vieții pământești, cu atât mai limpede aud în jurul meu simfoniile nemuritoare ale lumii viitoare care mă cheamă. Cât sunt de minunate! Ce glorioase sunt! E ceva ca-n basme și totuși este adevărat. De o jumătate de secol încoace mi-am scris cugetările în proză și în versuri; le-am încercat pe toate. Și totuși, îmi dau seama că n-am exprimat nici a mia parte din ceea ce este în mine. Când voi coborî în mormânt, nu voi spune nicidecum, ca atâția alții, că mi-am sfârșit viața, căci ziua mea de lucru va începe iarăși în dimineața următoare. Poteca mormântului nu este o alee oarbă, o fundătură; ea este o șosea principală, deschisă. Astfel, pe această cale eu trec prin amurg, ca să ajung la revărsatul zorilor zilei nemuririi, zilei celei glorioase!“.

Dumnezeu a pus și în tine, cel care citești aceste rânduri, gândul veșniciei. Ce lucrare măreață a lui Dumnezeu față de oameni! Auzi și tu simfonia nemuritoare a lumii viitoare? Dacă nu, atunci să știi că ceea ce te-ar putea împiedica este doar păcatul, care se pune ca o barieră în calea ta, ca să nu lași acest gând al veșniciei să se dezvolte în sufletul tău. Mântuitorul a venit ca să-ți ierte păcatul și să-ți dea o speranță veșnică! Accepți tu lucrarea făcută de El pentru tine?

Citirea Bibliei: Geneza 46.1-34 · Psalmul 33.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 16:29-34; 17:1-6

Ahab, fiul lui Omri, cu a cărui domnie ne vom ocupa până la sfârşitul cărţii 1 Împăraţi, sporeşte păcatele împă­raţilor precedenţi cu un ritm neatins încă: „a făcut rău în ochii Domnului mai mult de­cât cei care au fost înaintea lui“. În timpul său, închinarea la Baal este introdusă  în mod oficial în Israel, prin soţia lui, dezgustătoarea Izabela. Tot de „zilele lui“ se leagă şi recon­struirea Ierihonului  care, fiind o provocare adusă Domnului, pri­meşte pedeapsa pronunţată de Iosua! (Iosua 6.26).

Atunci, pentru a vorbi conştiinţei împăratului şi po­po­rului său, Dumnezeu ridică un profet: pe Ilie! Acest om conştientizează că, pentru a-l aduce pe Israel în stare să primească cu­vântul divin, este necesară întâi o pe­deap­să. În consecinţă, se roag㠄cu stă­ru­inţ㓠să nu plouă (Iacov 5.17). Apoi, sigur de răs­punsul lui Dumnezeu, se prezintă cu autori­tate înaintea lui Ahab pentru a i-l declara. Când Îi cerem ceva lui Dumnezeu cu credinţă şi în acord cu voia Lui, trebuie să acţionăm cu deplina siguranţă a împlinirii acelui lucru. Să remarcăm expresia: „Domnul … înaintea Căruia stau“ (v.1). Să stăm cu re­ve­ren­ţă înaintea lui Dumne­zeu, în lumina Lui, mereu gata să-I primim in­strucţiunile, aceasta este atitudinea sluji­torului. Aceasta a fost şi atitudinea lui Isus în Psalmul 16.8. Apoi Dumnezeu îl ascunde pe Ilie şi-i poartă de grijă într-un fel miraculos la pârâul Cherit.

TU EȘTI O FĂPTURĂ NOUĂ

„Îl rog ca această părtăşie a ta la credinţă… să dea la iveală tot binele ce se face între noi în Hristos.” (Filimon 1:6)

Dacă te lupți cu stima de sine, antidotul care te păzește de efectele sentimentelor negative este să știi ce ai, și cine ești „în Hristos”. De aceea apostolul Pavel scrie: „Îl rog… să dea la iveală tot binele ce se face între noi în Hristos.” (Filimon 1:6)

Iată câțiva pași practici pe care îi poți face pentru a-ți spori sentimentul de încredere și de prețuire de sine:

1) Nu vorbi negativ despre tine! În loc să te concentrezi pe slăbiciunile și defectele tale, începe să recunoști și să verbalizezi fiecare lucru bun pe care îl ai „în Hristos”. Petru scria: „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.” (2 Petru 1:3-4)

2) Evită să te compari cu alții! Într-o zi, apostolul Petru s-a uitat la Ioan și a întrebat: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?” (Ioan 21:21). Isus i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie? Tu vino după Mine!” (vers. 22). În loc să te compari cu alții, străduiește-te să-ți dezvolți trăsături de caracter asemănătoare cu ale lui Hristos!

3) Lasă-L pe Dumnezeu să-ți determine valoarea! Ești un copil răscumpărat al Său, Dumnezeu te vede îmbrăcat în neprihănirea lui Hristos, prin urmare, ești întotdeauna iubit și acceptat de El (vezi 2 Corinteni 5:21)!

4) Analizează-ți defectele! Este în regulă să vezi domeniile în care ai nevoie de îmbunătățire, dar asigură-te că-ți apreciezi progresul.

5) Descoperă adevărata sursă a încrederii! Dacă îți pui încrederea în Dumnezeu, nu poți decât să ai o atitudine sănătoasă.

Așadar, fă tot ce poți – și lasă rezultatele în seama Lui!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
09 mai 2025

9 Mai 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

[Avraam] a zidit un altar Domnului și a chemat numele Domnului.

Geneza 12.8

După ce Domnul i S-a arătat lui Avraam, citim imediat că el „a zidit un altar“. Altarul vorbește despre închinare. În Epistola către Evrei, cei care ies la Hristos, afară din tabără, nu numai că își iau caracterul de străini și călători, ca neavând aici o cetate stătătoare, ci devin închinători, aducând neîncetat „jertfe de laudă lui Dumnezeu“ (Evrei 13.13-15).

Avraam nu numai că a văzut ceva din gloria viitoare a țării, ci a putut vedea ceva și din gloria Celui care i Se arătase. Faptul că țara îi fusese dăruită l-a făcut să fie recunoscător, însă binecuvântarea Persoanei Dăruitorului a produs închinare în inima lui. Întotdeauna lucrurile stau așa, fiindcă închinarea este revărsarea unei inimi care este umplută de gloria Celui pe care Îl adorăm.

Avraam „a chemat numele Domnului“. Aceasta vorbește despre dependența de Domnul. Oricare ar fi fost nevoile lui, oricare ar fi fost privațiunile unei umblări de străin și călător, oricare ar fi fost împotrivirile și ispitele cu care se confrunta, el avea o resursă sigură și infailibilă: putea chema numele Domnului.

În timpurile grele, cei evlavioși își găsesc resursele în Domnul. În perioada de dinainte de potop au fost unii care, precum Cain, „au ieșit din prezența Domnului“ (Geneza 4.16); au fost însă și oameni evlavioși, care „au început să cheme numele Domnului“ (Geneza 4.26). La fel, în zilele lui Maleahi, cei evlavioși și-au găsit resursele în Domnul, fiindcă citim că ei se gândeau la numele Lui (Maleahi 3.16). În zilele de început ale Adunării, credincioșii erau cunoscuți ca cei care „chemau acest nume“ (Fapte 9.21). În mijlocul persecuțiilor, ei se îndreptau către Domnul. Tot așa, în mijlocul ruinei din aceste zile din urmă, noi primim asigurarea că vor exista încă dintre aceia care „Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată“ (2 Timotei 2.22).

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine este omul căruia îi place viața?

Psalmul 34.12

Cât valorează viața mea? Merită trăită?

Astfel de întrebări sunt rareori rostite cu voce tare, cu toate că aproape toată lumea le ia din când în când în calcul. Există oameni care sunt de acord cu opinia scriitorului francez Albert Camus: „Toată lumea știe că viața nu merită trăită“. Alții îmbrățișează părerea compozitorului Franz Lehar, care însuflețea atmosfera din operete: „Prieteni, viața merită trăită“! Două declarații contradictorii, dintre care numai una este adevărată. Uneori pare că totul este lipsit de sens. Când planurile eșuează, când prietenii se pierd, când boala sau moartea cuiva drag spulberă bucuria, când nu se interesează nimeni de mine, ce mai are viața să-mi ofere?

Există Unul care Se interesează de cei descurajați. Pentru Dumnezeu, noi nu suntem doar o persoană pierdută în mulțime. El ne vede pe toți, ne cunoaște pe fiecare și ne dorește fericirea și o viață în armonie cu El Însuși, Creatorul nostru. El L-a trimis pe Fiul Său, Isus Hristos, pe pământ. Priviți la cruce ca să vedeți ce valoare aveți în ochii Lui, ce preț a plătit ca să vă dea un sens și un scop în viață!

Acuzat de compatrioții săi, părăsit de majoritatea prietenilor, aflându-se în închisoarea din Roma, el făcea o scrisoare. Este vorba despre apostolul Pavel. Cum se simțea el și ce scria? În acele circumstanțe cu adevărat nefavorabile, Pavel le scria credincioșilor din Filipi despre bucurie, despre bucuria în Isus Hristos: „Bucurați-vă întotdeauna în Domnul! Din nou voi spune: bucurați-vă!“ (Filipeni 4.4).

Citirea Bibliei: Geneza 24.1-14 · Psalmul 7.1-8

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 22:33-51

Am văzut în această cântare de eliberare par­tea care-l priveşte pe David şi în acelaşi timp pe cel cre­din­cios; apoi partea care-L priveşte pe Hristos, Căruia David Îi este un palid sim­bol. Ne rămâne să luăm în consi­derare partea lui Dumne­zeu. „Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârşită“, aşa începe v.31. Domnul Isus doreşte ca noi să-L cunoaştem pe Autorul eliberării Sale (recitiţi v.17,18 şi Ps. 40.2). Să luăm în considerare întâiul Său mesaj trimis ucenicilor prin Ma­ria, imediat după învierea Sa (comparaţi cu Ps. 22.22 şi cu Ioan 20.17). Este ca şi cum le-ar fi spus: ŤTatăl care Mă iubeşte, Dum­nezeul cel puternic, care M-a eliberat, a devenit Tatăl vostru, Dumnezeul vostru. El de asemenea vă iubeşte şi, prin aceeaşi măreaţă putere a Lui, vă elibe­rează, cum M-a eliberat pe Mine de sub puterea lui Satan şi a morţii. Tot ceea ce înseamnă Nu­mele Tatălui pentru Mine va însemna de acum înainte şi pentru voiť.

Versetul 33 şi cele următoare ne arată că Dum­nezeu este la fel de puternic pentru a-i sus­ţine în mersul şi în luptele lor pe cei care se încred în El. În felul acesta L-a condus pe Isus Unul, a cărui încredere în Tatăl a fost totală.

Ultima parte a cântării deschide viitorul. Ea ne arată ce va face Dumnezeu în final pentru a-i distruge definitiv pe vrăjmaşii Domnului Hristos pe pământ, ca să aşeze naţiunile sub domnia Lui şi, în sfârşit, să-L stabilească Împărat peste întregul univers.

Unde se duc rugaciunile noastre? | Fundația S.E.E.R. România

„Rugăciunile… tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu și El Și-a adus aminte de ele.” (Faptele Apostolilor 10:4)„S-a făcut o nuntă în Cana din Galileea…” (Ioan 2:1)

Te-ai întrebat vreodată unde se duc rugăciunile tale? Răspunsul de dorit este: „s-au suit înaintea lui Dumnezeu și El și-a adus aminte de ele”. Să observăm că ele ajung „înaintea” Lui. Ele sunt în mâinile Lui și în mintea Lui.

În acest pasaj, când Corneliu s-a rugat, Dumnezeu nu i-a schimbat doar circumstanțele, ci a schimbat istoria; pentru prima dată, neamurile au auzit Evanghelia și au devenit parte a Împărăției lui Dumnezeu. De cât timp se ruga Corneliu? Nu știm; Biblia îl numește „cucernic şi temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu.” (Faptele Apostolilor 10:2).

Rugăciunea nu era o linie telefonică directă pe care Corneliu o folosea doar când avea probleme, sau când apărea o dificultate așa de serioasă că el n-o putea rezolva. El „se ruga totdeauna lui Dumnezeu”. Avea un mod de viață impregnat de rugăciune. Dumnezeu Își aduce aminte și de rugăciunile tale, așa cum și-a amintit de-ale lui Corneliu. Rugăciunea este ca și cum ai pune bani în contul tău bancar. S-ar putea să nu iei nici un ban din cont astăzi sau mâine, dar vor fi acolo când vei avea nevoie de ei.

Nu te lăsa prins în ritualuri religioase! Te poți ruga oriunde, oricând, pentru orice, iar Dumnezeu îți va răspunde – dacă ești copilul Lui. David scria: „Seara, dimineaţa şi la amiază, oftez şi gem, şi El va auzi glasul meu.” (Psalmul 55:17). Când rămâi fără combustibil pe autostradă, nu poți da vina pe mașină! Ai fost ocupat cu alte lucruri și ai neglijat ce era important. Rugăciunea te face conștient de Dumnezeu, te ține conectat la Dumnezeu și te aduce în locul potrivit pentru a primi ceea ce ai nevoie de la Dumnezeu.

Așadar, continuă să te rogi, pentru ca rugăciunile tale „să se suie înaintea lui Dumnezeu și El să-Și aducă aminte de ele”!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole