Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “articole”

03 mai 2024

3 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Toate să fie făcute spre zidire.

1 Corinteni 14.26

Dacă un predicator vestește o învățătură greșită, care-L dezonorează pe Domnul Isus, adunarea nu trebuie să accepte o astfel de învățătură care se propagă în mod deschis. Persoana care o susține trebuie să fie adusă la tăcere fără întârziere.

Există și cazul în care un frate, în vorbirea sa, nu aduce o învățătură falsă, dar spune cuvinte prin care adunarea nu este zidită. Trebuie oare ca într-un astfel de caz să lăsăm libertatea vorbirii, sau adunarea are dreptul să-i impună tăcerea?

În 1 Petru 4.11 citim: „Dacă vorbește cineva, să fie ca și cuvinte ale lui Dumnezeu; dacă slujește cineva, să fie ca din puterea pe care o dă Dumnezeu, pentru ca în toate să fie glorificat Dumnezeu prin Isus Hristos, ale Căruia sunt gloria și puterea în vecii vecilor! Amin“.

Putem afirma că o adunare nu are dreptul să interzică vorbirea unui dar. Cel care dă darurile este Dumnezeu Însuși. El vrea să Se servească de un om ca de un canal prin care să-Și reverse binecuvântarea în puterea Duhului Sfânt, iar cuvântul vestit în acest fel să atingă conștiința și inima copiilor Săi. Un dar nu înseamnă ca cineva să aibă o memorie bună sau o retorică lăudabilă. Acestea s-ar putea numi talent. Tot așa, cineva care are un dar poate vesti ceva care nu are nicio legătură cu darul, ci sursa poate fi el însuși. El poate deveni mândru, părăsind locul dependenței de Dumnezeu, și poate introduce în vorbirea sa gânduri proprii. Un astfel de om, care a ajuns în punctul în care darul nu mai este întrebuințat în dependență smerită de Domnul, trebuie să fie adus la tăcere. Dacă o slujbă este marcată de mândrie, fără puterea de a zidi, trebuie oare ca adunarea să permită o astfel de manifestare a firii păcătoase? Cu siguranță nu!

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Știu că voi Îl căutați pe Isus cel răstignit. Nu este aici, căci a înviat, după cum a spus.

Matei 28.5,6

Mântuitorul meu este viu

Era Vinerea Mare. Un cargobot norvegian intra într-un port englezesc. Ofițerul secund, știind că superiorul său, căpitanul, credea în Hristos, l-a întrebat ușor ironic: „Să cer ca pavilionul să fie coborât în bernă?“. — „De ce?“ — „Pentru că astăzi este ziua în care a murit Isus Hristos“, a spus ofițerul. Căpitanul a răspuns: „Isus, Domnul și Mântuitorul meu, este viu, nu este mort. Mai degrabă cere ca drapelul să fie arborat pe catarg“.

Isus Hristos este viu! – El a murit pe cruce, a fost îngropat, dar nu a rămas în mormânt! Învingător asupra diavolului, asupra păcatului și asupra morții, El a înviat dintre morți și a fost primit sus în glorie.

În ziua învierii lui Isus, un înger a venit și a dat la o parte piatra cea mare cu care era închis mormântul. Soldații care păzeau mormântul sigilat au căzut la pământ ca morți. – Îngerul le-a spus însă femeilor credincioase venite la mormânt: „Nu vă temeți!“. Privind în mormântul gol, ele s-au putut convinge că Domnul nu mai era acolo – că El înviase cu adevărat. Soldații nu au reușit să împiedice această minune.

Oricine L-a primit în viața sa pe Isus ca Mântuitor și Domn știe că Hristos a murit pentru el. Pe cruce, Isus Hristos a purtat pedeapsa dreaptă a lui Dumnezeu pe care o meritam noi pentru păcatele noastre. Iar faptul că Hristos a înviat cu adevărat dintre morți ne arată cât de mulțumit este Dumnezeu de jertfa ispășitoare a Fiului Său. Astfel, noi suntem îndreptățiți prin credința în Isus.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 2.12-26 · Efeseni 4.17-24

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 20:18-26, 21:1-6

Comparând aceste versete cu Matei 5 (v.17 şi mai departe), înţelegem că Robul credincios al Domnului a venit nu numai pentru a împlini Legea, ci şi pentru a introduce ceea ce este mai presus de ea (Matei 5.17    nota a: Hristos vine ca o revelare a plinătăţii lui Dumnezeu prefigurată în lege şi în profeţi). În timp ce Legea poruncea „să nu ucizi“, Isus declara că şi numai de-ar spune cineva „nebunule“ fratelui său, deja s-ar expune focului gheenei! Domnul doreşte să înţelegem în fiecare zi mai profund di­mensiunile răului din inima noastră. Şi vrea să ne facă cunoscut propria Sa inimă care a făcut in­finit mai mult decât cerea Legea, cea care spunea: „Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău“ (Matei 5.43, 44; vezi Romani 5.7, 8, 10; compară şi Exod 22.1 … cu Psalmul 69.4 sf.). Unde     ne-am găsi noi dacă porunca inflexibilă: „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte“, ni s-ar aplica nouă? Dumnezeu ar trebui să facă să dispară de pe faţa pământului întreaga omenire, vinovată de crucificarea Fiului Său. Dar, în loc de aceasta, chiar şi la cruce, Domnul Isus pune în practică în mod desăvârşit ceea ce El ne învaţă în aceste versete: „Tată, iartă-i, – spune El – pentru că ei nu ştiu ce fac“ (Luca 23.34).

Versetul 32 stabileşte preţul unui rob: acelaşi preţ cu care a fost estimat Fiul lui Dumnezeu (Matei 26.15).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

HRISTOS A MURIT PENTRU NOI! | Fundația S.E.E.R. România

„Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8)

Dacă ai văzut filmul „Lista lui Schindler”, probabil te-ai întrebat: „Cum au putut face așa ceva?” Dușurile, cuptoarele, furnalele care revărsau cenușă umană, trenurile care soseau în fiecare zi cu femei, bărbați, copii și bătrâni – înghesuiți ca vitele pe drumul spre abatoare. Și cel mai rău dintre toate acestea: soldații care îndeplineau ordinele fără nicio mustrare de conștiință. Cum au putut face așa ceva? Răspunsul este păcatul! Și dacă ai impresia că Hitler și adepții săi au fost singurii din această categorie, mai gândește-te! Ce spui despre ce se întâmplă în zilele noastre? Dar de cele întâmplate pe vremea lui David? El scria: „sunt născut în nelegiuire şi în păcat m-a zămislit mama mea” (Psalmul 51:5). Propriul său capitol despre adulter și crimă confirmă lucrul acesta. Citește-i CV-ul: ne descrie pe noi toți! Iar Sfânta Scriptură adaugă: „Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin de aspidă; gura le este plină de blestem şi de amărăciune; au picioarele grabnice să verse sânge…” (Romani 3:12-15). Dacă Dumnezeu ne-ar evalua pe oricare dintre noi, la fel am fi. Și trebuie să înțelegi lucrul acesta pentru a aprecia ceea ce urmează: „Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8). Când citești acest verset, întrebarea se schimbă și devine: „Cum a putut Hristos să facă așa ceva?” Slavă Domnului că nu am primit ce meritam: pedeapsa. Am primit ce aveam nevoie: har! Compozitorul de imnuri William R. Newell a scris următoarele versuri: „Pentru mine El S-a răstignit – pe Golgota / Pentru al meu păcat El a murit – pe Golgota / M-a făcut copil răscumpărat / și-al meu suflet, Hristos l-a salvat – pe Golgota.” Oprește-te acum o clipă, și mulțumește-I lui Dumnezeu pentru Fiul Său – Mântuitorul tău care te-a răscumpărat din vină și păcat! Despre asta este vorba în Vinerea Mare!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
01 mai 2024

1 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Ghedeon I-a spus lui Dumnezeu: „Dacă vrei să salvezi pe Israel prin mâna mea, cum ai zis, iată, voi pune un val de lână în arie“.

Judecători 6.36,37

Câteodată îl criticăm pe Ghedeon că a cerut semne după ce Dumnezeu îi dăduse asigurări prin cuvântul Său. Este adevărat că nu trebuie să folosim „lâna“ ca mijloc pentru a determina voia Domnului pentru viața noastră, însă există multe lucruri pe care le putem învăța din istoria lui Ghedeon, lucruri cu privire la credință, la ascultare și la trăirea ca biruitori, în ciuda împrejurărilor cu totul nefavorabile. Ghedeon a cerut semnele cu lâna pentru ca ele să confirme voia lui Dumnezeu, nu pentru ca el să o discearnă. Deși credința lui era slabă la momentul respectiv, Ghedeon a fost inclus în rândul oamenilor credinței din Evrei 11. Ce încurajare pentru noi, care ne simțim slăbiciunea și lipsa de credință! La fel ca tatăl copilului bolnav din Evanghelii, exclamăm: „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!“.

Credința lui Ghedeon nu a fost puternică la început, dar lucrul important este că el a avut credință și că a fost instrumentul potrivit pentru a fi folosit de Domnul. Îngerul Domnului a început prin a-i spune: „Domnul este cu tine, bărbat viteaz!“. Ghedeon însă I-a răspuns că el era cel mai puțin important dintr-o familie lipsită de însemnătate; se considera cu totul nepotrivit pentru o astfel de poziție.

Cu toate acestea, el era omul potrivit pentru lucrarea respectivă. Trebuia să meargă cu puterea pe care o avea. Puterea lui era mică, însă Domnul era cu el, iar harul Său îi era de ajuns, fiindcă puterea Lui este făcută desăvârșită în slăbiciune. Ori de câte ori Domnul ne cheamă să facem ceva pentru El, ne promite de asemenea că va fi cu noi. Porunca Lui către noi înseamnă că vom primi și putere pentru a o împlini.

T. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

El [Nicodim] a venit noaptea la Isus și I-a zis: „Învățătorule, știm că ești un învățător venit de la Dumnezeu, căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el“.

Ioan 3.2

Născut din nou (2)

Ioan Botezătorul anunțase venirea lui Mesia și începutul Împărăției lui Dumnezeu. Apoi a venit Isus și a făcut semne și minuni puternice. Atunci s-a ridicat întrebarea cine este El și care este relația Sa cu Împărăția lui Dumnezeu: Este Isus Însuși Mesia?

În timp ce mulți dintre conducătorii poporului L-au respins pe Isus și au atribuit minunile Sale unei puteri diabolice, Nicodim a văzut în El un Învățător trimis de Dumnezeu. Avea o părere destul de bună despre Isus și a vrut să afle mai multe despre El.

Și astăzi sunt mulți oameni care cred în existența lui Dumnezeu și care Îl respectă mult pe Isus Hristos. Poate chiar cred că El este Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul.

Dar chiar afirmând ceea ce ne spune Biblia, poate fi vorba doar de o convingere intelectuală. Natura și viața acestor oameni este încă neschimbată. Dacă nu au simțit niciodată nevoia de iertare a păcatelor și de părtășie cu Hristos, atunci nu Îl cunosc cu adevărat pe Fiul lui Dumnezeu. Ei sunt – din punct de vedere spiritual – încă morți. „Și voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre, în care trăiați odinioară“ (Efeseni 2.1).

Așa a fost și în cazul teologului Nicodim. Dar apoi a început să-și deschidă inima față de lucrarea lui Dumnezeu, căutând o întâlnire cu Isus.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 1.12-28 · Efeseni 4.1-10

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 18:13-27

Acum ni se prezintă Legea pe care a dat-o Domnul poporului Său. Ea scoate în evidenţă răutatea omului, care este înclinat să comită fiecare faptă interzisă aici. Necesitatea acestor porunci nu face decât să arate perversitatea firii omului (citiţi 1 Timotei 1.9 …).

Primele patru porunci privesc relaţia omului cu Dumnezeu: Un singur Dumnezeu, care este Duh, care este Sfânt, dar şi plin de bunătate, pregătind odihnă pentru ai Săi.

Conform poruncii a cincea, părinţii sunt următorii după Dumnezeu cărora le datorăm onoare.

Urmează apoi patru porunci cu privire la relaţiile cu vecinii noştri în viaţa socială.

În sfârşit, ultima poruncă ne priveşte pe noi înşine, individual, ea sondând adâncurile inimii noastre pentru a dezvălui cele mai intime dorinţe, despre care nu spunem nimic nimănui. Pe scurt, esenţa Legii este iubirea. „Cine iubeşte pe altul a împlinit Legea – le scrie Pavel romanilor – Pentru că: «să nu comiţi adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti fals, să nu pofteşti» şi orice altă poruncă ar mai fi, este cuprinsă în acest cuvânt, şi anume: «Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi» (Romani 13.8, 9; compară cu Matei 22.34-40).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCHINĂ-TE LUI DUMNEZEU ȘI URMEAZĂ CALEA LUI! | Fundația S.E.E.R. România

„Eu şi băiatul ne vom duce până colo să ne închinăm şi apoi ne vom întoarce la voi.” (Geneza 22:5)

Imaginează-ți că trebuie să-ți aduci copilul ca jertfă pentru Dumnezeu. Și Dumnezeu nu-ți spune motivul! Dar iată ce le-a spus Avraam slugilor care l-au însoțit în cea mai dificilă călătorie din viața sa: „Rămâneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul ne vom duce până colo să ne închinăm şi apoi ne vom întoarce la voi.” Adică, ne întoarcem – amândoi! Dedicarea lui Avraam față de Dumnezeu era de neclintit. Cred că el se gândea: „Mă voi închina în tot drumul meu și mă voi întoarce mai puternic!” Îngrijorarea și închinarea sunt lucruri total opuse. Rețineți că vom fi mult mai fericiți dacă învățăm să devenim persoane care se închină și nu persoane care se îngrijorează! Îngrijorarea creează o breșă prin care diavolul să ne poată chinui, dar închinarea ne călăuzește în prezența lui Dumnezeu – unde găsim pace, bucurie și nădejde. Noi am fost creați să ne închinăm lui Dumnezeu (vezi Apocalipsa 4:11). Când nimic altceva nu funcționează, închinarea dă rezultate, pentru că ne face să ne concentrăm toată atenția asupra lui Dumnezeu. Dumnezeu este bun chiar și când circumstanțele sunt ostile! Așa că, nu te mai îngrijora – lasă lucrurile care te preocupă în seama lui Dumnezeu și trăiește în harul Său! Harul nu înseamnă doar favoare divină; înseamnă putere și activare divină! Nu mai irosi nicio zi din viața ta îngrijorându-te! Stabilește care este rolul tău și care nu este rolul tău. Nu încerca să preiei responsabilitatea lui Dumnezeu. Când tu faci ceea ce poți, Dumnezeu intervine și face ceea ce tu nu poți. Vino înaintea lui Dumnezeu pe genunchi și adu îngrijorările tale înaintea Lui! Închină-te Lui și bucură-te de viața îmbelșugată pe care ți-o oferă El! Când îți recunoști îngrijorările, tu întrerupi tiparele gândurilor greșite și spui: „Aleg să nu mă mai îngrijorez. Mă bazez pe Dumnezeu și aleg să mă închin în fața Lui. El este bun și eu mă încred pe deplin în bunătatea Lui!”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
23 apr. 2024

23 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

De aceea, având încinse coapsele minții voastre, fiți treji, sperați în mod desăvârșit în harul care vă va fi adus la descoperirea lui Isus Hristos.

1 Petru 1.13

Toate îndemnurile din această epistolă nu sunt altceva decât prezentarea ascultării, a umblării și a purtării lui Hristos (versetele 2 și 15), care trebuie să devină, prin urmare, ascultarea, umblarea și purtarea noastră. Întreaga epistolă ne vorbește despre suferințele lui Hristos pe acest drum și despre gloriile care urmează acestor suferințe, ceea ce ne angajează și pe noi pe același drum de suferință, dar cu speranța gloriilor la care, spre deosebire de El, noi încă nu am ajuns.

Acești credincioși evrei sunt îndemnați să-și „încingă coapsele minții lor“. În Efeseni 6, adevărul, Cuvântul, este centura cu care suntem încinși pentru luptă; aici, el este centura minții pentru umblare. În ambele cazuri, centura ne este absolut necesară. Un alt îndemn este: „fiți treji“. Dacă ne lăsăm antrenați în lucrurile acestei lumi, care ne amețesc sufletul, vom pierde puterea de a umbla în ascultare, deoarece ascultarea este aceea care ne desparte întotdeauna de lucrurile pe care lumea ni le-ar putea oferi.

În această stare, având coapsele minții încinse și fiind treji, suntem capabili să sperăm în mod desăvârșit, chiar dacă nu am ajuns încă la favoarea care ne va fi adusă la descoperirea lui Isus Hristos. Acest har este mereu prezent înaintea noastră, pentru că el este realizat prin credință și nimic nu-l poate clinti din inimile noastre. El ne va fi adus la descoperirea lui Isus Hristos.

Nu la fel este privit harul de către apostolul Pavel; el ne spune că avem intrare liberă, prin credință, la acest har sau favoare în care suntem. Totuși, în ambele cazuri, harul este la fel de desăvârșit. Când avem mijlocul încins și când suntem treji, suntem făcuți capabili să privim spre descoperirea lui Isus Hristos nu numai într-o stare de liniște, dar și cu o imensă bucurie.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Prin har sunteți mântuiți, prin credință … Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni … Am fost creați în Hristos Isus pentru fapte bune pe care Dumnezeu le-a pregătit mai dinainte, ca să umblăm în ele.

Efeseni 2.8-10

Ce așteaptă Dumnezeu de la noi

Femeia credea în Dumnezeu și era evlavioasă. Ea a reacționat cu atât mai consternată, cu cât predicatorul i-a spus că trebuie să Îl aibă pe Isus Hristos ca Mântuitor personal: „Nu am lipsit niciodată duminica de la biserică, am citit Biblia și m-am rugat zilnic, am făcut bine vecinilor mei și, după părerea mea, am făcut tot ce trebuie să facă un creștin! Și acum îmi spuneți că toate acestea nu sunt esențiale?“.

Cu mai multe versete din Biblie, predicatorul i-a arătat că toți oamenii sunt păcătoși și că nu se pot salva singuri. Trebuie să credem că Isus a primit pedeapsa divină, dreaptă, pentru păcatele noastre, pe cruce. Mântuirea este numai prin har, prin credința în El. Cei care vor să se bazeze pe propriile lor fapte bune sunt pierduți.

Pentru femeie a început o mare luptă. A stat mult timp cu fața îngropată în mâini. Deodată a exclamat: „O, Doamne, oare toate faptele mele bune nu-mi vor fi de niciun folos? Atunci nu am cu ce să stau în fața Ta!“. Conștiința i-a fost trezită și ea și-a dat seama că nu putea sta în fața sfințeniei lui Dumnezeu. L-a acceptat din toată inima pe Fiul lui Dumnezeu ca Mântuitor.

Fără îndoială, Dumnezeu așteaptă de la noi „fapte bune“, dar după ce omul este mântuit prin credința în Hristos. Și, din recunoștință, ar trebui să facă toate acele fapte bune pe care Dumnezeu „le-a pregătit mai dinainte“ pentru el și care arată dragostea pe care o are față de Domnul său.

Citirea Bibliei: Deuteronom 31.19-29 · Efeseni 1.9-14

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 16:1-12

Murmure în faţa Mării Roşii (14.11, 12), la Mara (15.24), din nou în deşertul Sin (16.2), curând murmure şi la Refidim (17.3)! Vai, ce oglindă fidelă a inimilor noastre, atât de înclinate să uite că „bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna“ (Psalmul 136.13)! Cu câteva zile înainte cântaseră din toată inima cântarea eliberării. Acum ei murmură împotriva lui Moise şi a lui Aaron. De fapt plângerile lor sunt împotriva lui Dumnezeu (v.8). Dragi răsumpăraţi ai Domnului, să ne amintim că, fiind nemulţumiţi de alţii sau de împrejurările în care ne găsim, înseamnă, de fapt, că de Dumnezeu nu suntem mulţumiţi.

Iar cât despre îngrijorarea legată de lucrurile necesare acestei vieţi, nu este ea oare un afront adus Celui care a spus: „Nu vă îngrijoraţi pentru viaţa voastră, ce veţi mânca şi ce veţi bea … Ajunge zilei necazul ei“ (Matei 6.25, 34; de văzut şi Psalmul 23.1)? El Însuşi a cunoscut ce înseamnă să fii în pustiu şi să-ţi fie foame. Dar, într-o supunere deplină, El a respins vicleșugurile ispititorului. A aşteptat de la Dumnezeu, cu toată încre­derea, răspun­sul la nevoile Sale.

Câtă răbdare a arătat Domnul! În loc să pedepsească poporul, El începe prin a le arăta gloria Sa (v. 7, 10), luând asupra Lui satisfacerea lor.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

VREMEA CERNERII | Fundația S.E.E.R. România

„Domnul a zis: „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul.” (Luca 22:31)

„Domnul a zis: „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul.” (Luca 22:31)

     Domnul Isus a știut că Petru se va lepăda de El, și – cu toate acestea – l-a chemat să-i fie ucenic, și i-a spus: „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” (Luca 22:31-32). Greșelile pe care le faci și necazurile pe care le creezi în general, nu au loc la întâmplare, ci prin alegere. Cu toate acestea, ele nu te plasează dincolo de harul lui Dumnezeu! Secretul victoriei este să-L lași pe Dumnezeu să-ți folosească greșelile pentru a te dezvolta, și să nu-l lași pe Satan să le folosească pentru a te distruge. Să remarcăm cuvintele: „Satana v-a cerut…” Satan dorește să recupereze ce a pierdut – pe tine. Când ai îndoieli, pentru că el are puterea de a te doborî, tu îți pregătești terenul pentru eșec. Ai văzut cum trece grâul prin procesul treieratului? Nu e o imagine prea drăguță… Și când la fel se întâmplă și în viața ta, nu te simți bine. Așadar, dacă Petru, unul dintre ucenicii aleși personal de Hristos, a putut să cadă, cu atât mai mult ți se poate întâmpla și ție. Și atunci, ce crezi că vrea Domnul să împlinească prin asta? Poate că viața ta este „cu susul în jos” acum, dar dacă te întorci la Dumnezeu, El poate face ceva frumos din ea. Și încă un gând: Domnul Isus i-a mai zis lui Petru: „Eu M-am rugat pentru tine.” Da, și astăzi, Domnul Isus Se roagă și pentru tine! Citim în Sfânta Scriptură că: „Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos Cel neprihănit.” (1 Ioan 2:1). Deci, dacă ai căzut, Domnul Isus te va ridica și te va restaura – dacă vrei, și-L lași!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
22 apr. 2024

22 Aprilie 2024

13 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Darurile de har și chemarea lui Dumnezeu sunt fără părere de rău.

Romani 11.29

Chemarea lui Dumnezeu (6) – Dumnezeu nu Se va răzgândi

În Romani 9–11, Pavel prezintă căile lui Dumnezeu cu Israel în trecut (capitolul 9), în prezent (capitolul 10) și în viitor (capitolul 11). Astăzi, persoane din Israel sunt mântuite și adăugate Adunării lui Dumnezeu (Efeseni 2.13-18). Totuși, Dumnezeu nu a renunțat la Israel, ca popor. Într-o zi viitoare, acest popor, care s-a făcut vinovat de răstignirea lui Mesia al lor, va fi restabilit, iar toate promisiunile făcute lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov vor fi împlinite. Acesta este harul uimitor al Dumnezeului și Tatălui nostru! Acest har ne-a fost arătat și nouă.

Acesta este contextul versetului citat mai sus. Cât de încurajator este să știm că darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt fără părere de rău! Dumnezeul nostru nu Se răzgândește! Când oferă un dar sau când face o chemare a harului, El nu Se schimbă, în ciuda falimentului celor ai Săi. Când ne-a dat darurile Sale, El a știut perfect de bine tot ceea ce eram și ceea ce aveam să fim. Căderile noastre nu-L iau prin surprindere. El a pregătit remediul pentru ele prin suferințele, moartea și învierea Fiului Său preaiubit. Aceasta însă nu este o scuză pentru ca noi să păcătuim; de fapt, nu există nicio scuză pentru păcat. El a pregătit totul pentru ca noi să umblăm în sfințenie. El îi disciplinează pe cei ai Săi, dacă ei se depărtează de El, așa cum a făcut cu privire la fiii lui Israel, care au trebuit să rătăcească prin pustie timp de patruzeci de ani. Însă El îi promisese lui Moise că avea să-i ducă în țara Canaan și, în credincioșia Sa, a făcut acest lucru: „N-a căzut niciun cuvânt din toate cuvintele bune pe care le spusese Domnul către casa lui Israel: toate s-au împlinit“ (Iosua 21.45; vedeți și Iosua 23.14).

La fel stau lucrurile și pentru noi. Darurile Sale, precum viața eternă (Romani 6.23) și Duhul Sfânt (Fapte 2.38; 5.32), nu vor fi luate niciodată de la noi. De asemenea, El nu va revoca niciodată chemarea la mântuire pe care ne-a făcut-o. Lăudat să fie numele Lui!

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Credința este … convingere cu privire la lucrurile care nu se văd.

Evrei 11.1

Cred că…

Parcă îl aud și acum pe profesorul de geografie punându-mi întrebarea: „Unde este Napoli?“, iar eu, nu prea sigur pe mine, răspunzând cu ezitare: „Cred că… în Italia“. — „Poți să crezi la biserică. Aici trebuie să știi!“

Profesorul a vrut să sublinieze contrastul dintre „a crede“ și „a ști“. Din răspunsul meu și-a dat seama că nu eram sigur pe mine.

În limbajul cotidian folosim cuvântul „cred“ pentru a exprima o simplă presupunere. Și spunem, de exemplu, „cred că pacientul se simte puțin mai bine“, dar în aceste cuvinte este simțită incertitudinea.

Pe de altă parte, în sens biblic, „a crede“ înseamnă a ști ceva cu siguranță și a avea încredere fermă, chiar dacă nu Îl putem vedea încă pe Dumnezeu și nici ceea ce ne-a promis. El a dovedit că ne putem încrede în El și știm că El Își ține promisiunile. Cei care cred trebuie să trăiască prin credință pretutindeni și în orice moment. Nu numai în biserică, ci și la locul de muncă, în familie, peste tot! Cei care limitează credința la biserică o transformă într-o credință moartă. Credința vie este o forță dinamică pentru întreaga viață.

Să alergăm la Dumnezeu cu tulburările și cu îndoielile noastre și să credem în El și în Cuvântul Său! Ne putem baza pe El! A crede înseamnă a renunța la propriile certitudini și nesiguranțe și a ne încredința deplin în mâna lui Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Deuteronom 31.7-18 · Efeseni 1.1-8

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 15:17-27

Până la v. 16, cântecul copiilor lui Israel celebrează ceea ce Domnul tocmai făcuse pentru poporul Său. Versetele 17 şi 18 proclamă ceea ce El va face în vii­tor. Roadele victoriei sunt privite prin credinţă. Dumnezeu Şi-a pregătit: 1) o moştenire; 2) o locuință; 3) un sanctuar; 4) o împărăţie. În prima sa epistolă, Petru ne prezintă forma nouă pe care o iau aceste binecuvântări sub dispensaţia creştină (1 Petru 1.4; 2.5, 9).

Poporul este acum răscumpărat şi se află în drum spre ţara promisă. În acelaşi fel, calea noastră creştină începe cu convertirea şi sfârşeşte în glorie. Dar, pe drumul dintre ele, sunt experienţele pustiei. Cea dintâi dintre aceste mari lecţii este Mara. Asemeni acestor ape amare, Dom­nul permite să întâlnim pe calea noastră împre­jurări dureroase şi dezamăgitoare. Dar, de îndată ce înţelegem că aceste ne­cazuri sunt îngăduite spre binele nostru şi vedem în ele puterea crucii lui Hristos, atunci, fără ca aceste împrejurări să se schimbe, ele încetează să mai aibă gust amar şi ajungem chiar să găsim bucurie şi mângâiere în ele (Romani 5.3 …; 2 Corin­teni 12.9). Suntem atunci în stare să apreciem Elim, acest loc de înviorare şi de odihnă, imagine a strângerii împreună a credincioşilor, acolo unde Dumnezeu dă binecuvântarea (Psalmul 133.3).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎMBĂTRÂNIREA CU HAR (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale şi-ţi vor aduce multă pace.” (Proverbele 3:2)

„Ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale şi-ţi vor aduce multă pace.” (Proverbele 3:2)

     Până în anul 2030, unul din cinci oameni va avea 70 de ani sau mai mult. Asta înseamnă aproximativ 20% din populația lumii. Milioane dintre noi vor trăi cel puțin 100 de ani. Când a fost întrebat la aniversarea vârstei de 80 de ani cum se simte că a atins această vârstă, președintele Dwight D. Eisenhower a răspuns: „În orice caz, e mai bine așa decât cealaltă variantă!” Anita Bogan a murit în 2007, la o vârstă foarte înaintată: 106 ani. În necrologul ei publicat în Los Angeles Times scria: „Binecuvântată cu sănătate bună și o minte sănătoasă, Bogan și-a petrecut cea mai mare parte a bătrâneții făcând tot ce și-a dorit, având o atitudine tenace, specifică omului care nu înțelege ce legătură are bătrânețea cu viața ei. În anii care au urmat vârstei de 80 de ani, ea a creat o fundație non-profit prin care a construit case de bătrâni, a deschis o florărie, a jucat zilnic golf, a mers în croaziere pentru a-și sărbători zilele de naștere și a inspirat nenumărați oameni. La împlinirea vârstei de 100 de ani, Consiliul local al districtului Kern a declarat „Ziua Anita Bogan.” Prin atitudinea ei față de viață, Anita a schimbat percepția celor din jur despre bătrânețe.” Biblia nu ne promite numai o viață lungă, ci și o viață de calitate. „Fiule, nu uita învăţăturile mele şi păstrează în inima ta sfaturile mele! Căci ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale şi-ţi vor aduce multă pace.” (Proverbele 3:1-2). „Începutul înţelepciunii este frica de Domnul şi ştiinţa sfinţilor este priceperea. Prin mine ţi se vor înmulţi zilele şi ţi se vor mări anii vieţii tale.” (Proverbele 9:10-11) Secretul bucuriei în procesul îmbătrânirii este relația profundă cu Dumnezeu și o viață trăită conform principiilor Sale!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
21 apr. 2024

21 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă vei aduce, ca dar, un dar de mâncare copt în cuptor, să fie turte fără aluat din floarea făinii, frământate cu untdelemn, sau plăcinte fără aluat, unse cu untdelemn.

Levitic 2.4

Ceea ce se coace în cuptor nu se poate vedea în timpul în care se coace. Este expus căldurii puternice, însă nu se poate vedea cât suferă aluatul din cauza aceasta și cum îndură el arșița. Trebuie să medităm asupra acestui lucru și să încercăm să înțelegem ce este ascuns în Cuvântul Domnului – mă gândesc nu la adevărurile pe care le-a spus Domnul Isus, oricât de minunate ar fi acestea – ci la ceea ce este ascuns în Cuvânt cu privire la sentimentele Sale și cum a suferit El în aceste împrejurări. Numai un asemenea suflet va înțelege ce este prezentat în acest cuptor.

Da, putem înțelege că viața Domnului, în primii treizeci de ani, a fost suferință. Să ne gândim: A venit Creatorul din cer și, potrivit capitolului 1 din Coloseni, El era Întâiul-născut peste toată creația, Capul creației, însă, când S-a născut în Betleem, nu s-a găsit pentru El niciun loc în casa de poposire. Un grajd a fost singurul loc unde au vrut să-L primească. El era Întâiul-născut peste toată creația și Împăratul lui Israel. Abia Se născuse și părinții Săi au trebuit să fugă în Egipt, pentru că lumea dușmană căuta să-L omoare. El era Cel necreat, Cel Sfânt, și a venit din acel loc sfânt de la Dumnezeu, din casa Tatălui; și când părinții Săi s-au întors din Egipt, El a trebuit să locuiască în Nazaret, în acel oraș neatrăgător din Galileea.

Cât de îngrozitor trebuie să fi fost aceasta pentru El! El era Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel care locuise dintotdeauna în atmosfera curată din casa Tatălui și care fusese întotdeauna Obiectul plăcerii și al dragostei Tatălui. El a venit de acolo de unde milioanele de îngeri își ascundeau fața când priveau spre El, pentru că nu puteau privi slava Sa. Ce trebuie să fi însemnat pentru El să locuiască în cetatea Nazaret, înconjurat de păcătoși, care Îl urau pe Dumnezeu, așa cum s-a dovedit mai târziu, când au vrut să-L omoare! El știa deci ce erau ei și El vedea cine erau ei, căci Îl urau pe Dumnezeu. Așa a trăit El treizeci de ani, zi de zi înconjurat de oameni păcătoși și de toate păcatele pe care le făceau oamenii. Ce suferință a trebuit să fi fost aceasta pentru El!

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, zicând: „Eli, Eli, Lama Sabactani?“, adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?“.

Matei 27.46

Isus părăsit

De la iesle până la cruce, calea Domnului și Mântuitorului nostru a fost din ce în ce mai singuratică.

Părăsit de mulți ucenici. Ni se spune că „mulți dintre ucenicii Lui s-au dus înapoi și nu mai umblau cu El“ (Ioan 6.66). Atunci Domnul le-a pus celor rămași o întrebare care arăta cât de profund era afectat de faptul că mulți se depărtaseră de El: „Voi nu vreți să vă duceți?“.

Părăsit de toți ucenicii. Mai târziu citim: „Atunci toți ucenicii L-au părăsit și au fugit“ (Matei 26.56). Nu doi sau trei, ci toți! Ce durere pentru inima Învățătorului! El a fost lăsat absolut singur în ultimele douăsprezece ore ale vieții Sale: „Aștept compătimire, dar degeaba; aștept mângâietori, și nu găsesc niciunul“ (Psalmul 69.20). Patru dintre ai Săi au stat lângă cruce, dar nu ei L-au mângâiat pe Domnul, ci Domnul i-a mângâiat pe ei.

Părăsit de Dumnezeu. Apoi a venit partea cea mai grea. Până la cele trei ore în care s-a lăsat întunericul, Mântuitorul răstignit S-a bucurat de comuniunea cu Dumnezeul Său. Ca Om adevărat și dependent, El S-a încrezut întotdeauna și în toate în Dumnezeu. Între El și Dumnezeul Său nu a existat niciodată nici cel mai mic nor. Dar, în cele trei ore în care a fost lovit de judecata divină, I-a fost luată și părtășia cu Dumnezeul Său. Nu ne putem imagina ce a însemnat pentru Mântuitorul nostru ca Dumnezeu să Îl părăsească…! El a fost răstignit pe crucea din mijloc, fără nicio încurajare din partea nimănui, ba chiar a fost zdrobit de Însăși mâna lui Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Deuteronom 30.15-31.6 · Galateni 6.11-18

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 12:28-39

Ce corespondent are acest pasaj cu privire la Marea Roşie în istoria celor răscumpăraţi de Domnul? În mod cert lucrarea lui Hristos şi eliberarea noastră! În timp ce Paştele prezintă aspectul eliberării de sub judecata lui Dumnezeu şi Îl arată pe Dumnezeu împotriva păcatului, Marea Roşie ilustrează salvarea păcătosului de sub puterea lui Satan şi Îl arată pe Dumnezeu pentru păcătos. Moartea este învinsă; poporul lui Dumnezeu este de acum luat din acest „veac rău“, înălţat cu Hristos, de cealaltă parte a morţii. Hristos nu este numai Cel care eliberează, ci şi Cel care dă tonul laudelor în mijlocul Adunării (Psalmul 22.22; Evrei 2.12).

„Atunci Moise şi fiii lui Israel au cântat Domnului această cântare“ (v.1). Este prima cântare din Scriptură. Cum ar fi putut poporul să cânte sub poverile egiptenilor? (cf. Ps. 137.4). Acum însă bucuria umple inima tuturor răscumpăraţilor. Sub conducerea lui Hristos, adevăratul Moise, ei au privilegiul de a-L lăuda pe Cel care i-a salvat de talazurile morţii şi de puterea vrăjmaşului. Pe tot parcursul istoriei lui Israel – iar pentru noi în toată eternitatea – va fi celebrat Cel care a secat marea, apele adâncului celui mare şi care „a făcut adâncurile mării o cale de trecere pentru cei răscumpăraţi“ (Isaia 51.10).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎMBĂTRÂNIREA CU HAR (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Frica de Domnul lungeşte zilele…” (Proverbele 10:27)

Te neliniștește cumva gândul că vei îmbătrâni? Dacă așa stau lucrurile, e timpul să-ți reanalizezi sistemul de valori. Pentru Dumnezeu, conținutul este mai important decât ambalajul! Și pentru a te împăca cu ridurile de pe chipul tău, tu trebuie să te împaci cu El. La urma urmelor, nu numărul zilelor din viața ta contează, ci calitatea trăirii din zilele vieții tale. Prima minune a Domnului Isus a fost transformarea apei în vin. Să vedem ce a spus gazda de la ospățul de nuntă: „Orice om pune la masă întâi vinul cel bun… dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum.” (Ioan 2:10). M-aș bucura ca aceasta să fie și povestea vieții tale. Nu trebuie să suferi de gerascofobie (frica de îmbătrânire), ci să continui să lupți, să crești și să mergi înainte. Ascultă cuvintele pline de putere și de încurajare ale lui Caleb, care avea 85 de ani când a spus (spicuiesc din Iosua 14:8-13): „Eu am urmat în totul calea Domnului Dumnezeului meu… Moise a jurat şi a zis: ‘Ţara în care a călcat piciorul tău va fi moştenirea ta pe vecie, pentru tine şi pentru copiii tăi… Acum iată că Domnul m-a ţinut în viaţă, cum a spus. Sunt patruzeci şi cinci de ani de când vorbea Domnul astfel lui Moise, când umbla Israel prin pustie, şi acum iată că azi sunt în vârstă de optzeci şi cinci de ani. Şi astăzi, sunt tot aşa de tare ca în ziua când m-a trimis Moise; am tot atâta putere cât aveam atunci, fie pentru luptă, fie pentru ca să merg în fruntea voastră. Dă-mi dar muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea… Iosua a binecuvântat pe Caleb… şi i-a dat ca moştenire Hebronul.” Asta se numește „să îmbătrânești cu har”!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
20 apr. 2024

20 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Vestește Cuvântul, stăruie la timp și nelatimp, mustră, ceartă, încurajează cu toată îndelunga-răbdare și învățătura.

Cuvintele Tale au fost găsite și eu le-am mâncat; și cuvântul Tău a fost pentru mine veselia și bucuria inimii mele.

2 Timotei 4.2; Ieremia 15.16

Care este lucrarea pe care Dumnezeu o face atunci când Cuvântul Său este vestit? David ne spune că acest Cuvânt este o lampă pentru picioarele noastre și o lumină pe cărarea noastră, și că pătrunderea cuvintelor Lui oferă lumină și pricepere celor simpli (Psalmul 119.105,130). Potrivit parabolei semănătorului, predicarea Cuvântului lui Dumnezeu este ca plantarea seminței adevărului Său în inimile oamenilor (Luca 8.11-15). Este ca administrarea unui medicament celor care sunt bolnavi spirituali (Psalmul 107.20). El dorește să ne sfințească și să ne curețe cu apa Cuvântului Său (Efeseni 5.26). Mânuit așa cum trebuie, Cuvântul lui Dumnezeu este sabia Duhului, folosită împotriva vrăjmașului în luptele noastre spirituale (Efeseni 6.17). Ieremia a putut spune: „Cuvintele Tale au fost găsite și eu le-am mâncat; și cuvântul Tău a fost pentru mine veselia și bucuria inimii mele“.

Cuvântul lui Dumnezeu este o bogăție spirituală, de aceea nu trebuie să neglijăm valoarea lui. El este ca argintul și ca aurul. Dacă citim Psalmul 119, putem observa valoarea pe care psalmistul o dă Cuvântului lui Dumnezeu – „M-am bucurat pe calea mărturiilor Tale ca de toate bogățiile“ (versetul 14). Duhul lui Dumnezeu dorește să Se folosească de Cuvântul lui Dumnezeu pentru a ne întări pe fiecare dintre noi, spre gloria lui Dumnezeu. Însă, pentru ca acest lucru să aibă loc, trebuie să săpăm noi înșine în acest Cuvânt; iar dacă săpăm, El ne întâmpină cu aceste promisiuni: „Îți voi da comorile întunericului și avuțiile ascunse ale locurilor tainice, ca să cunoști că Eu, Domnul, care te chem pe nume, sunt Dumnezeul lui Israel“ (Isaia 45.3).

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăiește în urâciune și în minciună, ci numai cei scriși în cartea vieții Mielului.

Apocalipsa 21.27

Cartea vieții Mielului

Într-o dimineață, un șofer a ridicat marfă dintr-un depozit. După ce s-au întocmit toate actele de expediere a mărfii, salariatul de acolo i-a spus: „V-am consemnat numele în registrul nostru și puteți lua marfa“. Șoferul a răspuns: „Numele meu este înregistrat într-o carte mult mai sigură“. — „Într-o carte mult mai sigură? Ce fel de carte este aceasta? Să fie o carte a unei bănci comerciale?“ — „O, nu“, a răspuns șoferul, „numele meu este scris în cartea vieții Mielului“.

Colegul, care îl însoțea pe respectivul șofer și care ascultase această scurtă conservație, a întrebat mirat: „Ai văzut tu această carte?“. — „Nu, nu am văzut-o eu, ci un altul a văzut-o și mi-a spus acest lucru.“ — „Cine este acela?“ Șoferul era un bun cunoscător al Scripturii și a spus: „Însuși Duhul mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Și, dacă suntem copii, suntem și moștenitori: moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori cu Hristos“ (Romani 8.16,17).

Șoferul era un om fericit, pentru că se știa iubit de Dumnezeu și mântuit prin credința în Isus Hristos! Numele lui era scris în cartea vieții Mielului, deoarece crezuse în jertfa adusă de Mielul lui Dumnezeu pe crucea de la Golgota. Știa sigur că numele lui nu va fi șters niciodată din cartea vieții, pentru că Însuși Domnul Isus a spus: „Cel care va birui va fi îmbrăcat în haine albe. Nu-i voi șterge nicidecum numele din cartea vieții“ (Apocalipsa 3.5).

Citirea Bibliei: Deuteronom 30.1-14 · Galateni 6.1-10

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 14:15-31

Poporul a ajuns la concluzia că nu putea să se salveze singur. Situaţia lor era disperată … Acum Dumnezeu putea să lucreze. Le-a spus să meargă înainte! Cum, când marea este înaintea lor, Domnul să le poruncească să avanseze? Dar credinţa ascultă şi se bizuie pe Dumnezeu.

Îngerul lui Dumnezeu ca un stâlp s-a aşezat între tabăra lui Israel şi cea a egiptenilor. Acum de cine să se mai teamă poporul? Să ne aducem aminte că Dumnezeu Se interpune întotdeauna ca un scut între noi şi greutăţile noastre. În timpul zilei, în timpul nopţii, grija Lui ne apără de pericolele de care adesea n-avem habar.

Aceasta este eliberarea! Regăsim fazele ei în trei versete din Psalmul 136: „a împărţit în două Marea Roşie, pentru că bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna! (v.13); a trecut pe Israel prin mijlocul ei, pentru că bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna! (v.14); a aruncat pe Faraon şi oştirea lui în Marea Roşie, pentru că bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna!“ (v.15). Nu numai că moartea nu are putere asupra credincioşilor, ci a devenit chiar aliatul lor, arma lor şi întăritura lor. Prin moartea Sa, Hristos l-a nimicit „pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul“ şi i-a eliberat „pe toţi aceia care, prin frica de moarte, erau supuşi robiei toată viaţa lor“ (Evrei 2.14-15).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SPARGE TIPARELE! | Fundația S.E.E.R. România

„Da, n-au încetat… să întărâte pe Sfântul lui Israel.” (Psalmul 78:41)

Biblia ne spune despre poporul Israel: „De câte ori s-au răzvrătit ei împotriva Lui în pustie! De câte ori L-au mâniat ei în pustietate! Da, n-au încetat să ispitească pe Dumnezeu şi să întărâte pe Sfântul lui Israel. Nu şi-au mai adus aminte de puterea Lui…” (Psalmul 78:40-42). Iudeii au provocat în mod continuu răbdarea lui Dumnezeu și I-au îndurerat inima în pustie. În ce fel? Ignorându-L… și limitând ce putea și voia El să facă pentru ei și prin ei. Și noi facem la fel, când nu recunoaștem și nu folosim darurile pe care ni le oferă El și ideile creative pe care le-a pus în mintea noastră. Dumnezeu vrea să spargi tiparele propriului tău trecut, ale problemelor și limitărilor tale personale. Una dintre modalitățile prin care poți să faci lucrul acesta este să fii deschis ideilor noi, locurilor noi și oamenilor noi. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Lărgeşte locul cortului tău şi întinde învelitoarele locuinţei tale! Nu te opri! Lungeşte-ţi funiile şi întăreşte-ţi ţăruşii! Căci te vei întinde la dreapta şi la stânga…” (Isaia 54:2-3).

Să reținem verbele imperative „lărgește”, „întinde”, „lungește” și „întărește.” Creativitate înseamnă capacitatea de a te lăsa învățat. Așadar, ești o persoană care poate fi învățată? Pe o piatră funerară erau gravate cuvintele: „A murit la 40 de ani și a fost îngropat la 80.” Dacă nu continui să înveți, să crești și să-ți dezvolți gândirea, asta poate fi și soarta ta! Poate spui: „Dar eu nu sunt o persoană creativă din fire!” Creativitatea nu este neapărat ceva cu care te naști; ea vine în urma dezvoltării darurilor oferite de Dumnezeu și a ocaziilor pe care El ți le scoate în cale, de-a lungul vieții. Așa că, n-ai vrea să spargi tiparele? Doar așa vei reuși!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
18 apr. 2024

18 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Pe voi, care odinioară erați străini și vrăjmași în gândire, prin lucrări rele, acum dar v-a împăcat în trupul cărnii Lui, prin moarte, ca să vă prezinte sfinți și fără pată și de neînvinuit înaintea Lui.

Coloseni 1.21,22

Orice lucru care, în ce ne privește, era respingător înaintea lui Dumnezeu și atrăgea condamnarea a fost judecat în moartea lui Hristos; și, ca rod al împăcării, stăm înaintea lui Dumnezeu într-o acceptare perfectă. Aceasta este lucrarea Lui, în baza căreia El „ne-a făcut plăcuți în Cel Preaiubit“ (Efeseni 1.6). Acceptarea lui Hristos reprezintă măsura acceptării noastre; iar măsura acceptării Lui poate fi înțeleasă prin titlul care I-a fost dat – „Cel Preaiubit“. Ba mai mult, de vreme ce nu am fi putut crede evanghelia fără intervenția lucrării Duhului în noi, prin care a fost efectuată nașterea din nou, noi primim împăcarea prin credință. Gândurile noastre cu privire la Dumnezeu sunt cu totul schimbate; vrăjmășia care umplea inimile noastre odinioară este îndepărtată, iar noi ne bucurăm în El.

Împăcarea constituie o binecuvântare foarte înaltă a evangheliei. Fiind iertați, cunoaștem că păcatele ne-au fost înlăturate. Fiind îndreptățiți, cunoaștem că am fost curățiți de tot ceea ce ne învinuia. Fiind răscumpărați, cunoaștem că zilele robiei noastre sunt de domeniul trecutului. Fiind împăcați, avem intrare deplină în bogăția favorii și a dragostei lui Dumnezeu. Aceasta constituie introducerea în binecuvântarea cea mai înaltă.

Noi deci am fost aceia care am avut nevoie de împăcare. Dumnezeu a fost Acela care a împlinit împăcarea prin Domnul Isus Hristos. Însă, chiar dacă așa stau lucrurile, nu trebuie să trecem cu vederea faptul că a fost nevoie să se facă ispășire cu privire la păcat înaintea lui Dumnezeu. El niciodată nu ne-a urât. Inima Lui nu a fost niciodată înstrăinată față de om, pentru că, dacă ar fi fost, nu L-ar fi trimis niciodată pe Fiul Său să facă ispășirea de care era nevoie pentru ca cerințele dreptății și ale sfințeniei Lui să fie împlinite.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Răsărea soarele peste el când trecea pe lângă Peniel. Însă Iacov șchiopăta din coapsă.

Geneza 32.31

Răsărea soarele (2)

Să-l privim pe Iacov, un om credincios din Vechiul Testament. El a dorit foarte mult binecuvântarea din partea lui Dumnezeu în viața sa. Dar, în loc să se încreadă în Dumnezeu și să aștepte această binecuvântare de la El, Iacov a încercat să o obțină prin propriile forțe, cu viclenie, punând la bătaie toată iscusința lui. Ca urmare, a trebuit să treacă prin multe experiențe amare. Iacov își adusese familia dincolo de râul Iaboc. El însuși a rămas singur pe partea cealaltă, în timpul nopții. Apoi a întâlnit pe cineva care s-a luptat cu el. A fost Dumnezeu, care a vrut ca Iacov să renunțe la forțele și la eforturile sale. S-au luptat până în zori. Când bărbatul a văzut că nu-l poate învinge, i-a dislocat lui Iacov articulația șoldului.

Ce înseamnă acest lucru pentru noi? Dumnezeu dorește să renunțăm la voința noastră proprie și să-I supunem Lui viața noastră, pentru ca El să poată lucra în noi. Dar câte probleme nu întâmpină El cu noi… Câte împotriviri nu are El de înlăturat din ființa noastră…

În cazul lui Iacov, răsărea soarele când, la Peniel, a renunțat la eul său. O experiență dureroasă, dar cu consecințe binecuvântate! Când ajungem și noi în acest punct, putem spune împreună cu poetul:

    Deci ia-mi Tu, Doamne, mâna și mă condu, de-acum și-ntotdeauna, precum vrei Tu.

    Eu singur nu pot face măcar un pas:

    deci spune-mi unde-Ți place să merg eu azi.

—J. Hausmann

Citirea Bibliei: Deuteronom 29.1-17 · Galateni 5.11-15

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 13:11-22

Să istoriseşti fiului tău“, îndemna v. 8. Dar în v. 14 se poate vedea cum copiii vor fi cei care îi vor întreba pe părinţii lor. Este o atitudine fericită când copiii, văzând că părinţii lor se comportă altfel decât lumea, le pun întrebări. Fie ca ei să nu se sfiască niciodată să facă aşa!

Versetul 19 arată îndeplinirea angajamentului lor faţă de Iosif (Geneza 50.25). Oasele patriarhului aveau să-i însoţească pe cei din poporul lui Dumnezeu în călătoria lor: imagine a lui Hristos în puterea morţii Sale, pe care-L purtăm cu noi prin pustiul acestei lumi                (2 Corinteni 4.10)!

Copiii lui Israel au pornit la drum. Dumnezeu avea să le reamintească mai târziu de ziua când i-a luat de mână ca să-i scoată din ţara Egiptului (Ie­re­mia 31.32). Ei urmau să străbată un lung drum ocolit (v.17, 18), pentru a avea timp să înveţe lecţii importante de la Dum­nezeu, aşa cum trebuie să învăţăm şi noi. Dar Dumnezeu nu S-a mulţumit numai să traseze drumul poporului Său, ci El Însuşi îi însoţeşte, sub forma acestui stâlp de nor ziua, de foc noaptea. Ce har! El este în acelaşi timp prezent pentru a-i călăuzi pas cu pas şi pentru a-i ocroti. Tot astfel şi Isus a făcut această promisiune alor Săi: „Eu sunt cu voi în toate zilele“ (Matei 28.20).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TU ÎI APARȚII LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Te laud că sunt o făptură aşa de minunată…” (Psalmul 139:14)

„Omul de șase milioane de dolari” a fost un serial TV care a rulat cândva în anii ‘70 ai sec. trecut și în care era vorba despre un fost astronaut, care avea forță, viteză și viziune, supraomenești, datorită implanturilor bionice. Ei bine, tu n-ai nimic de-a face cu așa ceva! Tu ești unic, irepetabil, o minune autentică a geniului creator al lui Dumnezeu. Să ne privim mai îndeaproape, spre exemplu limba: există 400 de mici muguri gustativi, fiecare dintre ei capabili să perceapă diferența dintre sparanghel și plăcinta cu brânză. Dar sistemul digestiv? Există 20 de milioane de mici guri capabile să digere aproape orice. Apoi există un sistem de răcire. Niciun frigider nu este dotat cu așa ceva: 350 de mii de glande sudoripare pe cm². Dar sistemul senzitiv? O rețea de 10 milioane de nervi, ale căror ramuri trimit și interpretează mesaje și de asemenea formulează un răspuns pentru fiecare.

Tu ești unic! Nimeni nu mai are timbrul vocii tale, amprentele tale sau ADN-ul tău. Când te-ai născut, Dumnezeu nu S-a oprit să spună: „Cu acesta ce vom face?” Nu, ci El ți-a dat un nume (vezi Isaia 43:1). Ai fost cumpărat cu un preț (vezi 1 Corinteni 6:20). Ai fost făcut membru al familiei Sale răscumpărate (vezi 1 Ioan 3:2). Pașii tăi sunt „întăriți” de El (vezi Psalmul 37:23). El a făcut deja un plan pentru succesul tău (vezi Ieremia 29:11). El te-a iubit când nu erai demn de a fi iubit și te-a ales dinainte să faci binele sau răul. Și atunci, oare nu are El dreptul să-ți spună: „Vreau lauda și ascultarea ta, vreau să petreci timp cu mine, vreau să citești scrisorile pe care ți le-am scris, și-aș vrea ca nimeni și nimic să nu intervină între noi”?! Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: tu îi aparții lui Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
16 apr. 2024

16 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Cei care se sprijină pe Domnul își vor înnoi puterea; se vor înălța pe aripi ca vulturii; vor alerga și nu-și vor pierde puterea; vor umbla și nu vor obosi.

Isaia 40.31

Dumnezeu nu este lipsit de putere atunci când nu ne eliberează imediat din încercări și din necazuri. Înțelepciunea Lui este infinită, iar El Își împlinește planurile pentru binecuvântarea noastră atunci când îngăduie să fim încercați sau oprimați. Trebuie să învățăm lecția pe care a învățat-o Iov: că omul nu poate pătrunde planurile lui Dumnezeu. Prin urmare, trebuie să căutăm să ne supunem lucrărilor Lui cu noi fără să obiectăm.

Atunci când necazul sau suferința se prelungesc, este ușor să ne gândim că Dumnezeu ne-a uitat sau că este indiferent cu privire la împrejurările prin care trecem. O astfel de gândire este întotdeauna greșită. El este întotdeauna preocupat cu cei ai Săi și va da eliberare la timpul hotărât de El; până atunci, harul și puterea Lui sunt la dispoziția noastră, ca să fim întăriți și să putem îndura ca văzându-L pe Cel care este nevăzut. „El dă tărie celui obosit și mărește puterea celui lipsit de puteri“ (Isaia 40.29).

Puterea naturală nu va fi de ajuns în ceasul în care ne vom confrunta cu dificultăți de ordin spiritual, însă cei care au învățat să-L aibă întotdeauna pe Dumnezeu ca punct de reper și să aștepte toate de la El vor beneficia de puterea necesară de a se ridica deasupra împrejurărilor deprimante, putând astfel să plutească precum vulturii, să alerge cu răbdare și să umble cu Dumnezeu cu o încredere și cu un curaj reînnoit, știind că sunt întotdeauna obiectele dragostei și ale purtării Lui de grijă.

Așteptând toate de la El, suntem schimbați în același chip cu al Lui, suntem eliberați de griji și de tulburare, știind că El nu va întârzia, ci, la timpul hotărât de El, ne va da ajutorul de care avem nevoie.

H. A. Ironside

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cel ce se încrede în Domnul nu are de ce să se teamă.

Proverbe 29.25

Sisteme de siguranță

Pe șosea este periculos! La orice colț pândește temutul pericol de moarte! Acesta este motivul pentru care inginerii perfecționează fără încetare sistemele de siguranță ale autovehiculelor. Multe mașini sunt dotate cu un asistent de frânare având senzori ABS, care nu permit blocarea roților la frânare bruscă; de asemenea au un sistem de recunoaștere a semnelor de circulație, un senzor automat de fază scurtă, un sistem de detectare a unghiului mort și chiar un sistem de avertizare în caz de somnolență. Mașinile mai scumpe sunt echipate și cu un asistent de direcție, pentru menținerea benzii de rulare, cu sistem de detectare a vederii pe timp de noapte și uneori chiar cu un sistem de frânare de siguranță, complet automat, controlat de senzori radar și camere stereo. Toată această dotare poate compensa o parte din erorile umane de pe șosea care prezintă riscuri și pericole.

La fel stau lucrurile și pe drumul vieții noastre: multe pericole ne pândesc la tot pasul, viraje greșite, drumuri rele, viteză prea mare… În această situație avem nevoie de un ajutor care funcționează mai bine decât tehnologia. Avem nevoie de siguranță autentică și absolută! Aceasta o putem găsi numai la Dumnezeu. „Căci în Tine caută adăpost sufletul meu; la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare“ (Psalmul 57.1).

În Biblie Îl întâlnim pe Dumnezeu. El ne dă sfaturi pentru viață și ne arată calea cea bună. A-L crede pe Dumnezeu pe cuvânt înseamnă a fi echipat cu un puternic sistem de siguranță.

Citirea Bibliei: Deuteronom 28.15-32 · Galateni 4.21-31

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 12:28-39

În timp ce în casele lor israeliţii mănâncă paştele sub protecţia sângelui mielului, afară, în noapte, domneşte groaza şi nimicirea. Îngerul nimicitor trece şi loveşte întâii-născuţi şi mari strigăte de deznădejde răsună în tot Egiptul. Este a zecea şi ultima plagă, imagine a unei judecăţi infinit mai grele, pe care Scriptura o numeşte moartea a doua, pregătită pentru cei care nu s-au pus la adăpost prin Mielul lui Dumnezeu.

Nici o deosebire între un prizonier din închisoare şi Faraon însuşi (v.29). Tot astfel, nu se va face deosebire când toţi morţii, „mari şi mici“, vor sta înaintea scaunului de judecată din Apocalipsa 20.

Pentru copiii lui Israel sosise timpul să plece. Ei mâncaseră paştele în grabă, cu mijlocul încins, cu încălţămintea în picioare, cu toiagul în mână (v. 11), arătând prin aceasta că sunt un popor despărţit, străin, gata de plecare. Suntem şi noi aşa? Prin zelul nostru pentru Dumnezeu, prin detaşarea noastră faţă de lucrurile de aici, de jos, prin sobrietatea noastră, pe scurt, prin tot comportamentul nostru, ceilalţi ar trebui să vadă că, fiind răscumpăraţi prin sângele Mielului, suntem în orice moment gata să plecăm spre căminul nostru etern.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU PROVOCA CEARTĂ! | Fundația S.E.E.R. România

„Curmă cearta înainte de a se înteţi.” (Proverbele 17:14)

Ai văzut vreodată un abțibild din acelea pe care scrie: „Cei care cred că le știu pe toate sunt enervanți pentru noi, care le știm pe toate”?! Nu? N-ai pierdut nimic, pentru că atotștiutori se găsesc peste tot. Persoanele mai în vârstă cărora le este teamă de inutilitatea lor se chinuie să arate că încă mai știu și mai pot destule! Persoanele religioase își folosesc convingerile pe post de bastoane cu care îi amenință și-i intimidează pe ceilalți. Da, Biblia ne îndeamnă „să luptăm pentru credinţă” (Iuda vers. 3), dar este o diferență între a te lupta și a te certa.

Apostolul Pavel scrie: „Fereşte-te de întrebările nebune şi nefolositoare, căci ştii că dau naştere la certuri. Şi robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare…” (2 Timotei 2:23-24).

Să reținem aceste patru expresii:

1) „Nu trebuie să se certe.” Nu fi certăreț, ci seamănă sămânța Cuvântului lui Dumnezeu și crede că Duhul Sfânt va lucra în inimile oamenilor!

2) „Să fie blând cu toți” – este inutil să ai o atitudine ostilă, umilitoare sau nesuferită față de cineva care nu-ți împărtășește punctul de vedere. Ce te-ar putea împinge spre o asemenea lipsă de blândețe? Nu e nevoie să-i învinovățești pe alții ca să-ți dovedești propria valoare!

3) „În stare să învețe” – în loc să încerci să-ți impui părerile cu forța, mai bine spune: „Iată ce am descoperit în Cuvântul lui Dumnezeu și iată ce schimbare a produs în viața mea…” Experiența personală poate fi adesea cel mai bun argument!

4) „Plin de îngăduință răbdătoare.” Numai atunci când propriile tale răni au fost vindecate, Dumnezeu te va putea folosi să vindece rănile altora.

Așadar, roagă-te: „Tată ceresc, fă-mă un instrument al păcii, ca oamenii să primească adevărurile pe care li le descoperi prin mine! În Numele Domnului Isus mă rog. Amin!”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
15 apr. 2024

15 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Pe care, fără să-L fi văzut, Îl iubiți; și, crezând în El, deși acum nu-L vedeți, vă bucurați mult, cu bucurie de nespus și glorioasă, primind, ca sfârșit al credinței voastre, mântuirea sufletelor.

1 Petru 1.8,9

Apostolul Petru ni-l prezintă pe creștinul regenerat ca posedând după convertire o viață cu totul nouă, o viață divină, și ca fiind lăsat în această lume pentru a reproduce în mijlocul ei caracterul lui Hristos ca Om. Dumnezeu are grijă ca, prin încercări, creștinul să fie făcut capabil de a da această mărturie. Pentru a-l încuraja, El pune înaintea creștinului o speranță cu atât mai sigură, cu cât el posedă „mântuirea sufletului său“ ca un lucru actual, dar care îi asigură, în mod absolut, posesia viitoare a gloriei.

Prin urmare, exceptând mântuirea sufletului său, creștinul nu are nimic în această lume decât o speranță; el nu posedă nicio moștenire pământească, nu posedă, cu atât mai mult, nicio moștenire cerească – deși știe că aceasta îi este păstrată în cer – nu posedă nici eliberarea finală – deși așteaptă descoperirea acesteia în timpul din urmă. Cu toate acestea, fericirea lui este completă: El Îl iubește pe Acela pe care nu-L vede; bucuria lui nu poate fi exprimată prin cuvinte, deoarece mântuirea sufletului său este un lucru actual pe care nicio putere vrăjmașă nu i-l va putea smulge vreodată.

Unii ar putea spune: Sărmanul creștin! Pământul este pentru el o pustie, unde singurul lucru care i se cere este ascultarea, fără să-i fie promisă măcar o răsplată; cerul este un loc pe care nu l-a luat în posesie, deși, este adevărat, are siguranța că într-o zi îl va stăpâni. Dimpotrivă, noi putem spune: Fericitul creștin! Alergarea lui aici, pe pământ, îl conduce spre țintă; această țintă este o moștenire sigură; Domnul Însuși îl va primi acolo; credința sa pune stăpânire pe toate aceste lucruri ca pe niște realități eterne! În așteptarea acestei eliberări, bucuria sa este fără margini! Este o bucurie glorioasă, deși el nu posedă încă gloria!

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

S-a culcat și a adormit sub acel ienupăr. Și, iată, un înger l-a atins și i-a zis: „Scoală-te, mănâncă“. El s-a uitat și la căpătâiul lui era o turtă coaptă pe niște pietre încălzite și un urcior cu apă.

1 Împărați 19.5,6

Mâna invizibilă

În cartea „Mâna invizibilă“, pastorul Karl Frey, scriitorul acestei cărți, descrie ultimele zile petrecute împreună cu camarazii săi pe frontul de est, precum și marșul lor spre casă în care au avut parte de intervenții divine. În repetate rânduri, ei au găsit în mod absolut miraculos hrana de care aveau nevoie în timpul călătoriei extrem de dificile.

Într-o zi se aflau într-o zonă de pădure și nu le venea să-și creadă ochilor: în fața lor se afla o oală de aluminiu cu tăiței și o farfurie. Tăițeii erau puțin cam înmuiați de la ploaie, dar nu erau deloc răi. În lung și-n lat nu se vedea nimeni. Și nu era niciun foc în apropiere! De unde apăruse această mâncare?

Karl Frey relatează: „Bucuroși am luat cu noi oala plină cu tăiței și am dus-o până la un loc potrivit, unde am putut aprinde un foc și încălzi tăițeii în ustensilele noastre de gătit. A fost o mâncare minunată, pe care am mâncat-o cu mare recunoștință“.

Pastorul Karl Frey le-a reamintit tovarășilor săi istoria lui Ilie. Acesta avea înainte doar moartea, dar a fost îngrijit în mod miraculos de Îngerul Domnului, căci mâna invizibilă a lui Dumnezeu a fost la lucru pentru el. „Vei bea apă din pârâu și am poruncit corbilor să te hrănească.“ Dumnezeu i-a făcut promisiuni profetului și i le-a împlinit: „Corbii îi aduceau pâine și carne dimineața, și pâine și carne seara; și el bea apă din pârâu“ (1 Împărați 17.4,6).

Citirea Bibliei: Deuteronom 28.1-14 · Galateni 4.12-20

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 12:17-27

Aluatul, simbol al răului, trebuie îndepărtat cu maximă atenţie (cf. 1 Corinteni 5.7, 8). Nu putem să ne însuşim lucrarea lui Hristos şi să ne bucurăm din plin de ea cât timp nu ne-am mărturisit şi nu am abandonat fiecare păcat de care avem cunoştinţă.

Israelitului îi mai rămânea să facă doar un lucru, cel poruncit de Domnul lui Moise în v.7: trebuia să înmoaie un buchet de isop în sângele mielului şi să ungă cu el pragul de sus şi amândoi uşorii uşii casei sale. Făcând aceasta, capul familiei trebuia să creadă două lucruri: întâi că Domnul avea să lovească prin judecată şi, în al doilea rând, că sângele avea puterea de a-l proteja pe el şi pe ai săi.

Ca şi copiii din familiile israeliţilor, putem întreba: „Ce înseamnă această slujbă pentru voi?“ (v.26). Nu este oare aceasta o imagine a scumpului sânge al lui Hristos care ne pune la adăpost de judecată? „Eu voi vedea sângele“ spusese DOMNUL (v.13), în timp ce israeliţii, dinăuntru, nu-l vedeau. Mântuirea noastră nu depinde de modul în care apreciem noi lucrarea lui Hristos, nici de intensitatea sentimentelor noastre cu privire la acest subiect. Nu, ci depinde de felul cum o vede Dumnezeu. Pentru El, sângele are eficacitate deplină şi totală în îndepărtarea păcatului. Să ne punem şi noi încrederea în lucrarea desăvârşită împlinită de Domnul Isus şi acceptată de Dumnezeu (1 Ioan 1.7).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ARATĂ DRAGOSTE ȘI RESPECT! | Fundația S.E.E.R. România

„Iubiţi-vă unii pe alţii… fiecare să dea întâietate altuia.” (Romani 12:10)

Unul dintre primele semne de neînțelegere într-o căsnicie este faptul că fiecare se consideră cineva. Și lucrul acesta se întâmplă subtil, ca o buruiană care crește încet dar sigur și înăbușă un trandafir.

Dr. James Dobson scrie: „Una dintre cele mai bune modalități de a avea o căsnicie sănătoasă este menținerea unui sistem de responsabilitate reciprocă în contextul dragostei. Lucrul acesta se realizează prin protejarea a ceea ce eu numesc „linia respectului.” Dați-mi voie să ilustrez. Să presupunem că eu lucrez la birou două ore peste programul obișnuit, știind că soția mea Shirley este acasă și pregătește o cină specială la lumina lumânărilor. Dacă nu-i dau telefon s-o anunț că întârzii, vă puteți imagina ce voi auzi când mă întorc acasă. Shirley mi-ar considera comportamentul drept insultător – și ar avea dreptate. Ce ar spune ea, de fapt? „Jim, ce ai făcut a fost un lucru egoist și nu-l pot trece cu vederea!” Cu acele puține cuvinte (și probabil cu altele câteva!), ea și-a exprimat gândurile în dragoste și m-a făcut răspunzător pentru lipsa mea de respect. După care am merge mai departe împreună. Într-o căsnicie sănătoasă, unele lucruri trebuie și merită să fie apărate, iar respectul reciproc se află în capul listei. Asta înseamnă că nu trebuie să-l cicălești, să-l insulți, sau să-l umilești în public pe soțul tău, ori să scoți în evidență indiscreții nesemnificative care ar trebui trecute cu vederea la soția ta. Un sistem funcțional de verificare îți poate menține căsnicia pe calea cea bună, atunci când sunt în joc chestiuni legate de respect. Acest fel de răspundere reciprocă este cea mai bună modalitate pe care eu o cunosc de a evita o explozie neașteptată când resentimentele și mânia care s-au adunat ating un prag critic.”

Așadar, „Iubiţi-vă unii pe alţii… fiecare să dea întâietate altuia.”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
08 apr. 2024

8 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Spun deci: s-au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin greșeala lor, a venit mântuire pentru națiuni, ca să-i provoace la gelozie.

Romani 11.11

De-a lungul întregii istorii a poporului Israel, timpuri lungi de întuneric au alternat cu scurte perioade de trezire, pedepse grave, cu dovezi de har, până când, în cele din urmă, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său preaiubit. Dar, vai! El, Cel pe care Dumnezeu a vrut să-L pună ca o piatră din capul unghiului, prețioasă în Sion, a devenit o piatră de poticnire și o stâncă de cădere pentru ambele case ale lui Israel. Cuvântul profetic care spunea că mulți dintre ei se vor poticni s-a împlinit. Dar oare această poticnire înseamnă și că vor cădea ca să nu se mai ridice? Acesta să fi fost planul lui Dumnezeu cu privire la ei? Nu, ci Dumnezeu adusese la lumină pe această cale alte planuri ale harului Său. Căderea lui Israel crease ocazia pentru ca mântuirea să se îndrepte spre națiuni. Pe de altă parte însă, această binecuvântare a națiunilor trebuia să îi provoace la gelozie pe iudei. Gândul la pierderea locului privilegiat pe care odinioară îl primiseră și pe care acum îl pierduseră în favoarea națiunilor ar fi trebuit să trezească în ei gelozie și dorința de a recâștiga acest loc.

Ce se va întâmpla apoi? Va mai fi vreodată Israel „capul“, iar națiunile, „coada“? Da, „o rămășiță se va întoarce“ și apoi „tot Israelul va fi mântuit“. Dar acum, când căderea sau greșeala lor a fost spre bogăția lumii, iar paguba lor spre o bogăție a celor fără Dumnezeu și fără speranță, ce va lucra plinătatea lor (versetul 12)? Ce se va întâmpla atunci când Dumnezeu Își va îndrepta din nou fața către ei și va face să răsară slava Sa peste Sion? Atunci „toate marginile pământului se vor teme de Domnul“ și „orice făptură va veni să se plece înaintea Lui“.

Cât de mare și de slăvit se descoperă astăzi harul lui Dumnezeu în oferirea mântuirii către întreaga lume, către toți oamenii, fără excepție, ca urmare a respingerii lui Mesia prin Israel! Și câte râuri de binecuvântări încă și mai bogate se vor revărsa atunci când va veni „restabilirea tuturor lucrurilor“, când Israel va locui din nou în țară sub sceptrul Prințului Păcii și va chema „tot pământul“ să slujească „Domnului cu bucurie“, să vină „înaintea Lui cu cântări de triumf“!

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Mulțumiți pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, față de voi.

1 Tesaloniceni 5.18

Recunoștința – o atitudine

După moartea soției sale, un bărbat în vârstă de 92 de ani a decis să se mute într-un azil de bătrâni. Apartamentul său era prea mare pentru el. Din punct de vedere mental, era încă în formă și, în amurgul vieții, nu voia să trăiască singur, ci ar fi vrut să aibă companie.

Când a ajuns la azil, a trebuit mai întâi să aștepte mult timp în zona de intrare până când un îngrijitor avea să-l conducă în camera sa. I-a mulțumit și i-a zâmbit însoțitorului său, în timp ce mergea încet alături de el, sprijinindu-se de baston.

Înainte de a intra în lift, bătrânul a aruncat o privire înspre una dintre camere și a spus: „Îmi place foarte mult“. Asistentul a fost surprins și a spus că nici măcar nu-și văzuse camera.

Gânditor, bătrânul i-a răspuns: „Știi, tinere, dacă îmi place sau nu camera, nu depinde de locație sau de mobilier, ci de atitudinea mea – de felul în care vreau să o văd. Și am ales să fiu fericit. Fac această alegere în fiecare dimineață când mă trezesc, pentru că pot alege. Pot fie să stau în pat și să mă plâng de trupul meu care nu mai poate face una sau alta la fel de bine ca înainte, fie să mă ridic și să fiu recunoscător pentru tot ceea ce mai pot face. Fiecare zi este un dar și, atâta timp cât îmi voi putea deschide ochii, îi voi fixa asupra noii zile; și, atâta timp cât îmi voi putea deschide gura, Îi voi mulțumi lui Dumnezeu pentru toate orele fericite pe care le-am putut trăi și pe care le pot trăi în continuare“.

Trăiește întotdeauna conștient de prezența lui Dumnezeu și alege să fii mulțumitor!

Citirea Bibliei: Deuteronom 22.1-30 · Galateni 1.10-24

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 8:20-32

A patra plagă este musca câinească. Roiurile pătrund în case şi ruinează Egiptul, cu excepţia ţinutului Gosen. Din punct de vedere moral, aceste muşte veninoase ne fac să ne gândim la bârfeli, la gelozii şi la toate sursele de iritare care înveninează relaţiile din familie şi din societate ale oamenilor din lume, dar care nu-şi găsesc loc în casele copiilor lui Dumnezeu.

Faraon este acum gata să facă oarecare concesii: „Mergeţi – spune el – jertfiţi Dumnezeului vostru în ţară!“ (v.25). Dar aceasta era imposibil! Domnul poruncise să meargă în deşert cale de trei zile (cap. 3.18). Trei zile: este timpul pe care Domnul Isus l-a petrecut în mormânt între moartea Sa pe cruce şi dimineaţa învierii Sale. Vrăjmaşul voia să ne lipsească de cunoaşterea acestor adevăruri care amintesc de înfrângerea sa. Dimpotrivă, o manifestare de închinare care nu conţine amintirea crucii şi a învierii nu-l deranjează deloc. Lumea admiră viaţa Domnului Isus şi îi apreciază pe oamenii de bine. Este o lume cu o religie proprie, care nu are nimic împotrivă dacă avem şi noi o religie a noastră. Dar crucea şi prezenţa în ceruri a unui Hristos viu, fundamente ale închinării noastre, condamnă lumea şi ne despart categoric de ea (Galateni 6.14).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

E TIMPUL SĂ IEI SEAMA! | Fundația S.E.E.R. România

„Astfel dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă.” (1 Corinteni 10:12)

Când crezi că este vremea potrivită ca „să iei seama”? După ce ți-ai atins obiectivele și sărbătorești victoria. Există trei puncte cruciale în fiecare luptă și, îți vine să crezi sau nu, uneori cel mai ușor lucru este lupta însăși. Cel mai dificil moment este perioada de indecizie de dinaintea bătăliei: dacă să stai și să lupți, ori să fugi… lupta dintre credință și teamă. Dar de departe cea mai riscantă perioadă este cea de după bătălie.

Cu resursele epuizate și cu garda jos, trebuie să iei seama la lucruri precum:

  1. încrederea de sine exagerată,
  2. reacții superficiale și
  3. judecată greșită.

Să ne amintim de istoria împăratului David. „În anul următor, pe vremea când porneau împăraţii la război… David a rămas la Ierusalim. Într-o după-amiază… a zărit de acolo o femeie care se scălda… David a trimis nişte oameni s-o aducă…” (2 Samuel 11:1-2, 4). Să ne uităm cu atenție la expresia „a zărit… o femeie…” David a ales să stea acasă, în loc să meargă la război. Oare de ce? Poate că multele bătălii purtate până atunci îl înmuiaseră, sau poate că avea sarcini împărătești presante de rezolvat… Nu știm. Ce știm e că a avut o aventură scurtă care a schimbat totul. I-a dispărut pacea, caracterul său a fost ruinat și viața de familie distrusă. Deși David a fost un împărat care se temea de Dumnezeu, care practica lauda și rugăciunea, și era plin de râvnă pentru casa Domnului și pentru poporul lui Dumnezeu… credea că „stă în picioare”, și totuși a căzut! Nu cădea pradă pericolelor actuale și nu te bizui pe victoriile trecute! Când ești flămând, nervos, singur sau obosit, ești vulnerabil și trebuie să fii extrem de precaut. A te culca pe lauri este sinonim cu a cocheta cu dezastrul. Necazul îl pândește pe cel care trăiește cu impresia că lui nu i se poate întâmpla niciodată așa ceva! Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta:

Atenție, „Cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă!”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →