Mana Zilnica

Mana Zilnica

23 mai 2024

23 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Iar ceea ce este în pământul bun, aceștia sunt cei care, auzind Cuvântul, îl păstrează într-o inimă curată și bună și rodesc în răbdare.

Luca 8.15

În parabola semănătorului, Domnul descrie patru feluri de pământ. Sămânța care a căzut pe drum, cea care a căzut pe pământul stâncos și cea dintre spini – acestea trei n-au adus rod în cele din urmă; doar sămânța care a căzut pe pământ bun a putut produce rod.

Parabola apare în trei Evanghelii și este de remarcat cum este descris pământul cel bun în fiecare dintre ele. Sămânța este arătată a fi „cuvântul împărăției“ și „cuvântul lui Dumnezeu“ (Matei 13.19; Luca 8.11), iar în Matei 13.23, pământul cel bun îi reprezintă pe cei care aud cuvântul și îl înțeleg. Există o responsabilitate importantă, nu doar pentru cei care vestesc Cuvântul, ci și pentru cei care îl ascultă. Dacă ascultăm învățătura biblică pe care n-o înțelegem, dorim noi cu adevărat să învățăm ceva nou, sau lăsăm ca adevărul să ne fie răpit? Nu-l putem acuza pe semănător, dacă noi refuzăm să înțelegem mesajul lui.

Marcu 4.20 ne învață că pământul cel bun îl reprezintă pe cel care primește cuvântul. Într-un anumit sens, este posibil să înțelegem un mesaj biblic, fără însă a-l primi cu adevărat. Trebuie să-l acceptăm personal, primindu-l ca pe Cuvântul lui Dumnezeu (1 Tesaloniceni 2.13). Creșterea spirituală are loc atunci când mesajul devine parte din noi.

Apoi, în Luca 8.15, cei care aud cuvântul îl și păzesc. Aici cuvântul „păzesc“ accentuează nu atât de mult ascultarea față de Cuvânt – deși aceasta este foarte importantă – ci ținerea sau păstrarea cu putere a Cuvântului. Când am înțeles și am primit adevărul, nu trebuie să-i mai dăm drumul deloc din mână. Aceasta este o responsabilitate activă, nu pasivă.

Domnul a spus: „Luați seama la cum auziți“ (Luca 8.18). Dacă nu dorim să înțelegem, să primim și să păzim învățăturile Scripturii, va fi imposibil să devenim roditori.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus a zis: „Eu sunt Lumina lumii. Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții“.

Ioan 8.12

Călugării budiști

Cu câțiva ani în urmă, doi călugări dintr-o mănăstire budistă din Sri Lanka au intrat într-un mod cu totul neașteptat în posesia Noului Testament. Așa că au început să-l citească. Relatările din cele patru evanghelii, despre viața, faptele și cuvintele lui Isus, i-au mișcat profund. Inimile le-au fost atrase de Persoana lui Isus, de adevărul convingător și de puterea vie a învățăturilor Sale.

Pe măsură ce studiau Noul Testament, și-au dat seama că autoritatea Domnului Isus Hristos este inseparabilă de natura Sa divină și că El este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu! Apoi au citit Faptele Apostolilor. Erau curioși să afle ce s-a mai întâmplat cu ucenicii lui Isus după moartea, învierea și înălțarea Sa.

Deși în acel moment ei credeau în Fiul lui Dumnezeu și Îl primiseră în inimile lor ca Mântuitor și Domn, când au citit Faptele Apostolilor, și-au dat seama că ar trebui să fie și ei de partea lui Isus în mod public, cu toate consecințele. Astfel că au părăsit mănăstirea și au fost botezați.

În urmă cu două mii de ani, într-o împrejurare bine cunoscută în evanghelii, preoții de seamă și fariseii și-au trimis slujitorii să-L aresteze pe Isus. Dar aceștia au fost atât de impresionați de Hristos și de mesajul Său, încât s-au întors cu mâinile goale și au trebuit să spună: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul Acesta“ (Ioan 7.46).

Citirea Bibliei: 1 Samuel 14.24-35 · Psalmul 99.1-9

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 32:1-10

Am fi dorit să putem trece imediat de la descrierea cortului, din cap. 31, la construirea lui, în capitolul 35. Dar, vai, între acestea două s-a interpus un episod trist în istoria acestui biet popor. Tocmai când, pe munte, Dumnezeu îi dădea lui Moise legea, în vale poporul şi începuse să calce primele două porunci. Şi, în timp ce Domnul îi dădea slujitorului Său instrucţiuni cu privire la închinarea faţă de El, Israel instituia un cult idolatru. Cât de mare este perversitatea şi nerecunoştinţa omului şi cât este de dispus să uite bunătatea lui Dumnezeu! (Psalmul 78.11; 106.19-23). „Idola­tria“ nu este numai păcatul lui Israel sau al naţiunilor. Amintind de această scenă, apostolul Pavel este nevoit să-i pună în gardă pe creştini (1 Corinteni 10.7, 14). Un idol este orice ia în inimile noastre locul care I se cuvine numai lui Isus. Poate fi ca un viţel de aur:

1) după chipul dumnezeilor lumii (egiptenii se închinau la boul Apis),

2) turnat în tiparele imaginaţiei omului, cu alte cuvinte, purtându-i amprenta,

3) şlefuit cu o unealtă de sculptor – rod al strădaniilor noastre (Isaia 44.10,12).

Toate acestea pot avea loc atunci când am pierdut din vedere întoarcerea Mijlocitorului nostru, Hristos, aflat acum în cer, cum Moise era odinioară pe munte.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU PENTRU TINE | Fundația S.E.E.R. România

„Să puteţi pricepe… și să cunoaşteţi dragostea lui Hristos…” (Efeseni 3:18-19)

Apostolul Pavel înalță una dintre cele mai emoționante și puternice rugăciuni pentru cei care vor să cunoască dragostea lui Dumnezeu. El spune: „Îl rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia puse în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii care sunt lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” (Efeseni 3:16-19). În ciuda celor mai bune intenții ale noastre, noi încă mai păcătuim. Drept urmare, ne simțim rău. Și Satan se folosește de sentimentele noastre de vinovăție și condamnare pentru a ne face să ne îndoim de dragostea lui Dumnezeu pentru noi.

Dacă Dumnezeu te-a iubit atât de mult încât L-a trimis pe Fiul Lui ca să moară în locul tău, pe când erai un păcătos, poți să fii sigur că nu Se va răzgândi cu privire la tine acum, când ești un copil răscumpărat, care se luptă încă cu păcatul. Faptul că simți o durere lăuntrică și o întristare plină de lacrimi când păcătuiești este de fapt dovada că ești cu adevărat copilul lui Dumnezeu.

Când ai fost născut din nou, ai devenit un duh renăscut care trăiește într-un trup păcătos. Deci, când îi permiți păcatului să intre în viața ta, duhul tău renăscut se ridică și spune: „Ignoră-l, nu-i deschide ușa, nu-l pofti înăuntru, dă-l afară, n-are ce căuta aici, nu e binevenit și nici potrivit!” Dumnezeu este întristat când păcătuiești, dar continuă să te iubească. Păcatul este ca un musafir nepoftit. El te face să te simți „cu musca pe căciulă” și îți fură încrederea în Dumnezeu.

Deci dacă ai păcătuit, pocăiește-te, primește iertarea lui Dumnezeu și mergi mai departe, cu o putere și o înțelepciune tot mai mari!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
22 mai 2024

22 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și cele trei cete au sunat din trâmbițe și au sfărâmat urcioarele și au ținut făcliile în mâna stângă și trâmbițele în mâna dreaptă, ca să sune, și au strigat: „Sabia Domnului și a lui Ghedeon!“.

Judecători 7.20

Istoria lui Ghedeon este foarte încurajatoare pentru cei credincioși aflați în aceste zile din urmă, caracterizate de ruină. Dumnezeu n-are nevoie de un număr mare de oameni, nici de lideri înzestrați cu daruri speciale pentru a-Și împlini scopurile. Poate nu Îi înțelegem planurile, însă ne putem încrede în promisiunile Lui. După ce numărul oștenilor i-a fost redus la doar trei sute, potrivit cu porunca lui Dumnezeu, Ghedeon a dat fiecăruia dintre ei o trâmbiță în care să sufle, un urcior pe care să-l sfărâme și o făclie care să ardă. Ciudate arme, într-adevăr, însă puternice prin Dumnezeu, pentru a dărâma întăriturile (2 Corinteni 10.4).

Trâmbițele vorbesc despre mărturia Cuvântului lui Dumnezeu. În Numeri 10.1-10, Domnul i-a spus lui Moise să facă două trâmbițe de argint, pentru chemarea adunării și pentru a îndruma mișcările taberei. Aceste trâmbițe îi îndrumau pe fiii lui Israel în închinarea, în umblarea și în lupta lor, la fel cum Cuvântul lui Dumnezeu ne îndrumă pe noi în fiecare aspect al vieții noastre. Urcioarele reprezintă trupurile noastre. 2 Corinteni 4.6,7 ne spune că avem această comoară, lumina vieții, în vase de lut, pentru ca mărimea nemărginită a puterii să fie de la Dumnezeu, și nu de la noi. Prin urmare, făcliile simbolizează lumina lui Isus.

Trebuia ca oștenii să privească la Ghedeon și să-i imite acțiunile. Tot așa, noi privim la Isus, Căpetenia mântuirii noastre, și călcăm pe urmele Lui. Sunetul trâmbițelor și zgomotul urcioarelor sparte, alături de lumina făcliilor, l-au făcut pe vrăjmaș să intre în panică. Ce imagine a biruinței obținute prin zdrobire! Doar atunci când vasele omenești sunt sparte – doar prin moartea față de sine (Galateni 2.20) – poate străluci lumina Domnului Isus prin noi! „Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit. Dumnezeule, Tu nu disprețuiești o inimă zdrobită și smerită!“ (Psalmul 51.17).

T. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă un om nu este născut din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.

Ioan 3.3

Născut din nou (5)

„Împărăția lui Dumnezeu“ este un termen general și cuprinzător pentru domeniul spiritual, în care Dumnezeu lucrează și conduce inimile. Unele pasaje biblice subliniază caracterul interior, moral, al acestei împărății: „Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt“ (Romani 14.17).

În acțiunea lui Dumnezeu în istoria omenirii, această împărăție s-a manifestat sub diferite forme. Când Domnul Isus Hristos a fost aici pe pământ, Împărăția lui Dumnezeu era în mijlocul lor în persoana Împăratului (Luca 17.21). În Isus Hristos, trăsăturile morale care guvernează această împărăție au devenit vizibile.

Astăzi, Împărăția lui Dumnezeu, în caracterul ei moral, se găsește în creștinism; ca atare, Pavel a predicat-o. Mai târziu, Hristos va instaura Împărăția lui Dumnezeu în putere și glorie (2 Tesaloniceni 1.5-10; Apocalipsa 11.15-17; 19.6).

Nicodim, ca iudeu, avea în vedere acest aspect viitor, pământesc, al Împărăției lui Dumnezeu. El a înțeles că se referă la împărăția lui Mesia pe pământ anunțată de profeți. Dar chiar și viitoarea împărăție mesianică, așa-numita Împărăție de o mie de ani, nu va fi „văzută“ decât de cei care au trăit nașterea din nou. Acest principiu se aplică întotdeauna, indiferent de forma pe care o ia în prezent Împărăția lui Dumnezeu. Și astăzi, cineva nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu în caracterul ei moral decât dacă se naște din nou.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 14.11-23 · Psalmul 98.1-9

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 31:1-18

Să observăm succesiunea verbelor în acest pasaj: am chemat pe nume, am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, am dat înţelepciune, am rânduit. Tot ce este legat de slujire este dirijat de sus, de Dumnezeu Însuşi. Nici chiar Moise nu era calificat să aleagă lucrătorii. În Fapte vedem cum Duhul Sfânt i-a desemnat pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care-i chemase Dumnezeu (Fapte 13.2). Desigur, nu trebuie ca lucrătorul însuşi să decidă ce vrea să facă, ci Dumnezeu îl rânduieşte şi îl umple cu înţelepciunea necesară. Dumnezeu a dat fiecăruia o măsură de inteligenţă. În ce fel o folosim pe a noastră? Pentru a ne ocupa cu studii laborioase sau pentru a ne face un trai mai bun? Dar dorinţa Domnului este ca, sub influenţa Duhului Său, să ne folosim toate capacităţile pentru slujirea Lui.

În sfârşit, tot Dumnezeu dă slujitorilor Săi, împreună cu slujba, şi odihna necesară. Evanghelia ni-L prezintă pe Domnul chemându-i pe ucenici, trimiţându-i şi, în cele din urmă, la întoarcerea lor, luându-i deoparte ca să se odihnească puţin (Marcu 6.7, 31). În acest pasaj, odihna ia forma sabatului. „Sabatul a fost făcut pentru om“, a spus Domnul Isus (Marcu 2.27). Să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru odihna pe care ne-o dă.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DOMNUL ISUS TE ÎNȚELEGE! | Fundația S.E.E.R. România

„În toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi…” (Evrei 4:15)

Prietenii bine intenționați spun uneori: „Știu ce simți…” În mintea noastră răspundem poate: „Nu cred că știi!” Dar Domnul Isus chiar știe! El a avut parte de toate ispitele, ca oricare dintre noi, ca să poată înțelege sentimentele noastre și să I le prezinte lui Dumnezeu. Și El chiar face asta!

Când te rogi în Numele Domnului Isus, vărsându-ți inima înaintea lui Dumnezeu, Domnul Isus joacă rolul de avocat al tău și spune: „Tată, știu ce simte persoana aceasta. Știu ce înseamnă să fii sub presiunea păcatului. Vin înaintea Ta cu acest copil al Tău care are nevoie de ajutorul Tău.”

S-ar putea să întrebi: „Dar Isus a fost fără păcat, deci poate El cu adevărat să simtă păcatul așa cum îl simt eu?” Da, poate. De fapt, datorită curăției Sale, El poate să simtă durerea păcatului chiar mai mult. S-ar putea să te ajute ilustrația care urmează: în viața de zi cu zi, noi trăim înconjurați de microbi, ei există peste tot, chiar și pe trupurile noastre. Pentru că nu ne aflăm într-un mediu steril, nu observăm acești microbi și ne obișnuim să trăim cu ei.

Dar e cu totul altă poveste în sala de operații a unui spital. Acolo orice contaminare cu germeni reprezintă o amenințare reală care necesită atenția întregului personal. Așa că ei sterilizează totul, pentru că bacteriile pot ucide pacientul. Puritatea încăperii necesită o atenție deosebită chiar și la cea mai mică urmă de impuritate ce ar putea duce la o infecție care să pună în pericol viața.

Deci, faptul că Domnul Isus este separat de păcat și este sensibil la problema păcatului, Îi sporește capacitatea de a simți prin ce treci! Concluzie: Domnul Isus te înțelege!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
21 mai 2024

21 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar voi sunteți seminție aleasă, preoție împărătească, națiune sfântă, popor dobândit pentru Sine, ca să vestiți virtuțile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.

1 Petru 2.9

Chemarea lui Dumnezeu (10) – Chemați din întuneric

Odinioară eram întuneric. Eram nu doar în întuneric, ci eram întuneric (Efeseni 5.8). Fără harul lui Dumnezeu, am fi ajuns cu toții în „negura întunericului“ pentru totdeauna (2 Petru 2.17). Dumnezeul nostru însă ne-a chemat din acel întuneric. Așa cum odinioară i-a chemat pe Adam și pe soția lui care se ascundeau de El, și așa cum odinioară l-a chemat pe Avraam din întunericul idolatriei din Ur – așa ne-a chemat și pe noi. Am fost chemați din întuneric și din depărtare la lumina Sa minunată. „Dumnezeu este lumină și în El nu este deloc întuneric“ (1 Ioan 1.5). Acum, toți cei care cred sunt lumină în Domnul (Efeseni 5.8) și au fost aduși în lumina prezenței lui Dumnezeu. Fiind în lumină, putem avea comuniune cu Tatăl și cu Fiul, și unii cu alții (1 Ioan 1.7). Minunat har!

După ce am fost aduși în lumină, trebuie să arătăm virtuțile, perfecțiunile și frumusețile Tatălui și ale Fiului în viețile noastre. Trebuie să facem ca Tatăl și Fiul să fie atractivi pentru cei din jurul nostru. Cât de trist este când purtarea celor credincioși îi depărtează pe oameni de credința în evanghelie, sau pe cei credincioși de adevărurile Scripturii!

Apostolul Pavel ne spune că trebuie să împodobim învățătura lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru (Tit 2.10). Învățătura (sau doctrina) nu este ceva doar pentru mințile noastre, ci și pentru mâinile și pentru picioarele noastre. Trebuie să înțelegem doctrina, după care trebuie să o aplicăm în viețile noastre. La aceasta am fost chemați de către Tatăl și de către Domnul Isus. Trăim cumva ca și cum ne-am afla încă în întuneric? Domnul să ne ajute, prin harul Lui, să arătăm cine este El și ce a lucrat El în viața noastră, pentru gloria și lauda Lui!

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Atunci … va zice: Am păcătuit, am călcat dreptatea, și nu mi s-a răsplătit la fel. Dumnezeu mi-a scăpat sufletul ca să nu intre în groapă și viața mea vede lumina!

Iov 33.27,28

Mesajul de pe bucata de hârtie din curtea închisorii

Venise ora de plimbare prin curtea închisorii. Cu capul plecat, deținutul aflat în arest preventiv pășea pe acolo, purtându-și cu greu povara de pe conștiință. Se simțea singur și abandonat, iar sentința lui nu era nicidecum una ușoară. Apoi a văzut deodată la picioarele sale o bucată de hârtie tipărită. Probabil că un alt condamnat o aruncase neglijent. Era o pagină dintr-un calendar creștin. Deținutul a citit hârtia, cuvintele scrise acolo puneau situația lui într-o lumină diferită. În acele rânduri citea despre dragoste, despre ispășire, despre mântuire și despre iertare. Luând pagina în celula sa, bărbatul a recitit-o. Mesajul i se potrivea, pentru că era adresat păcătoșilor – celor care deveniseră vinovați nu numai în fața oamenilor, ci mai ales în fața lui Dumnezeu. Nici măcar nu se gândise la aceasta. Avea în minte doar urmărirea penală făcută de oameni. Dar acum își dădea seama că Însuși Dumnezeu trebuia să-l condamne.

A citit încă o dată pagina de calendar și s-a gândit mult la cele scrise acolo. Apoi a izbucnit în lacrimi: „Am păcătuit, am călcat dreptatea“. Și-a mărturisit vina în fața lui Dumnezeu și s-a încrezut în promisiunea Lui: Isus Hristos a murit și pentru păcatele sale! Pacea i-a pătruns în inimă. Și chiar dacă nu a putut fi scăpat de justiția omenească, a putut fi salvat de judecata lui Dumnezeu.

Și îndurare, deplină iertare, dă oricui crede în El. —W. Thompson

Citirea Bibliei: 1 Samuel 14.1-10 · Psalmul 97.1-12

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 30:17-38

Mai era necesar încă un obiect pentru a putea fi adusă închinarea, şi anume ligheanul de aramă. El trebuia aşezat în curte, între altar şi cort, în calea preotului care, mergând să-şi împlinească slujba, trebuia să-şi spele în el mâinile şi picioarele. Este o imagine a puterii Cuvântului (apa) pentru judecata de sine, care-l curăţă pe închinător de întinare în urma umblării prin lume (Ioan 13.10).

După apa care-l curăţa de „înti­narea cărnii“ (aspectul nega­tiv), găsim untdelemnul pentru ungere (Duhul), care îi conferea un caracter sfânt. Ingredientele ce compun untdelemnul exprimă feluritele haruri şi glorii ale lui Hristos. Era interzisă turnarea untdelemnului sfânt pe carnea omului (adică folosirea darurilor Duhului spre gloria omului) sau fabricarea unui ulei asemănător (imitaţia lucrărilor Duhului Sfânt). Psalmul 133 (v.2) înfăţişează untdelemnul pe cap, coborând pe barba lui Aaron, apoi până spre marginile veşmintelor sale: o minunată imagine a celor răscumpăraţi bucurânduse prin Duhul de perfecţiunea Capului lor glorificat şi participând la aceeaşi ungere. În contrast, mirosul plăcut al tămâiei se înălţa necontenit spre Dumnezeu pentru a-I prezenta în detaliu toate excelenţele Preaiubitului Său.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ROAGĂ-TE SĂ POȚI IERTA! | Fundația S.E.E.R. România

„Aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu…” (Filipeni 4:6)

În zilele noastre, neiertarea face ravagii – în familie, în biserică și în societate. De ce? Pentru că atunci când cineva ne-a rănit, primul nostru gând este să ne răzbunăm. Dar este greșit, pentru că Biblia ne învață că trebuie să iertăm pentru a fi iertați (vezi Marcu 11:25). Mai știm și că amărăciunea ne poate răni fizic și emoțional. Adesea, însă, nu suntem în stare să iertăm, așa că ne tot luptăm cu problema în mintea noastră. Dar opriți-vă o clipă și gândiți-vă: ce se întâmplă într-o luptă adevărată? Te focalizezi pe adversar, agățându-te de el și încercând să-l controlezi… Scopul tău este să-l pui la podea și să-l aduci la supunere, iar lucrul acesta necesită toată energia ta. Dar știi că poți să ai de suferit în tot acest proces! Singura putere adevărată pe care o ai asupra cuiva care te rănește este puterea iertării. Deci, de dragul tău, iartă-l și mergi mai departe! Chiar dacă nu simți că vrei să ierți, roagă-te: „Întoarce-mă Tu, şi mă voi întoarce, căci Tu eşti Domnul Dumnezeul meu!” (Ieremia 31:18). Cu alte cuvinte, „Doamne, ajută-mă să fiu dispus să iert!” Este foarte adevărat vechiul proverb care spune: „A greși e omenește, dar a ierta e dumnezeiește”! Micile ofense pot fi iertate rapid, dar cele mari necesită asistență divină. Și o poți avea pentru că Sfânta Scriptură spune că: „Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa, şi înfăptuirea.” (Filipeni 2:13) Da, s-ar putea să-ți dorești ca cel care te-a ofensat să sufere, dar când cea mai mare dorință a ta este să Îi faci pe plac Domnului, El îți va da harul să ierți. Când îți dai seama ce binecuvântări a pregătit pentru tine în viitor, vei refuza să mai petreci vreo clipă înțepenit în trecut. Așa că, roagă-te să poți ierta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
20 mai 2024

20 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.

Marcu 10.45

Să cântărim cu atenție aceste cuvinte: Fiul Omului a venit pentru a sluji și pentru a dărui. Aceasta este o realitate divină. Isus a venit în această lume pentru a împlini nevoia noastră, pentru a ne sluji în tot ceea ce era necesar pentru noi, și pentru a-Și da viața ca răscumpărare pentru mulți; pentru a ne sluji purtând păcatele noastre în trupul Său pe lemn și lucrând pentru noi o mântuire deplină și eternă. El n-a venit să obțină ceva, nici să ia, nici să fie slujit și nici să fie admirat. El a venit ca să ne fie de folos. Prin urmare, în timp ce sufletul cercetat de toate acestea poate întreba: «Ce pot face eu pentru Domnul?», răspunsul este: «Trebuie mai întâi să te oprești, să vezi și să crezi ceea ce Domnul a făcut pentru tine. Trebuie să stai liniștit și să vezi mântuirea lui Dumnezeu».

Să ne aducem aminte de aceste cuvinte pline de frumusețea și de dulceața divină a evangheliei: „Dar celui care nu lucrează, ci crede în Cel care-l îndreptățește pe cel neevlavios, credința i se socotește ca dreptate“ (Romani 4.5). Niciodată nu vom putea să-L slujim pe Hristos într-un fel inteligent și așa cum trebuie, până nu cunoaștem și nu credem felul în care El ne-a slujit nouă. Trebuie să încetăm cu faptele noastre truditoare și să ne odihnim pe lucrarea împlinită în mod divin. Atunci, și numai atunci, ne vom putea începe viața de slujire creștină.

Este foarte necesar ca toate sufletele cuprinse de neliniște să înțeleagă faptul că întreaga slujire creștină începe cu deținerea vieții eterne și că poate fi practicată doar prin puterea Duhului Sfânt, care locuiește în noi, și prin lumina și autoritatea Sfintei Scripturi. Aceasta este ideea divină cu privire la lucrarea și la slujirea creștină.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu știi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință?

Romani 2.4

Nu vă face nimic!

Proprietarii de câini spun adesea, când animalele lor de companie latră și mârâie: „Nu vă face nimic“. Dar dinții dezgoliți ne arată limpede că nu este nicidecum vorba de un animal atât de inofensiv pe cât ne-ar plăcea să fie.

Oamenii spun la fel despre Dumnezeu: „El nu face nimic; este un Dumnezeu neprimejdios, un bătrân cu barbă, care va închide un ochi“. Dar nu aceasta este realitatea. Biblia spune: „Înfricoșător lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului Celui viu!“ (Evrei 10.31).

De aceea, nu vă culcați pe o ureche, gândind că Dumnezeu este bun și că nu vă va condamna pentru faptele rele înfăptuite de-a lungul vieții! El este bun, căci bunătatea Lui nu are apus, dar totodată este și drept. Cine poate să scoată un singur cuvânt în ziua judecății, pentru a se dezvinovăți înaintea Lui? Cine poate să-I enumere lui Dumnezeu lucrurile bune pe care le-a făcut în viață? Nimeni! Și Iov a trebuit să spună: „Iată, eu sunt nimic; ce să-Ți răspund? Îmi pun mâna la gură. Am vorbit o dată, și nu voi mai răspunde; de două ori, și nu voi mai adăuga nimic“ (Iov 40.3,4).

Nu mai amânați întoarcerea la Dumnezeu! Recunoașteți cu sinceritate că nu sunteți nicidecum un om drept, că nu vă puteți îndreptăți cu nimic înaintea Lui. Acceptați prin credință jertfa Domnului Isus ca fiind înfăptuită pentru dumneavoastră, mulțumiți-I pentru ea și duceți o viață așa cum Îi place lui Dumnezeu! „Și viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine“ (Galateni 2.20).

Citirea Bibliei: 1 Samuel 13.6-23 · Psalmul 96.1-13

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 30:1-16

Odată ce se încheia lucrarea care-i permitea preotului să se apropie, se deschide calea pentru a lua în consi­derare cel de-al doilea altar poleit cu aur, pe care Aaron şi fiii săi trebuia să ardă tămâie. Primul altar vorbeşte despre Hristos şi despre valoarea sângelui Său, iar cel  de-al doilea tot despre Hristos, dar în eficienţa mijlocirii Lui. Altarul de aur era strâns legat de altarul de bronz. Isus a fost întâi jertfă, apoi preot. După ce Şi-a dat pe cruce sângele curăţitor, El Se poate prezenta, viu, pentru ai Săi, în Locul Sfânt.

 Nici o jertfă nu era adusă pe altarul de aur: Hristos nu mai trebuie să sufere, nici să moară. Odată lucrarea încheiată, de acum înainte El va fi subiectul laudelor noastre în cer, «esenţa» închinării. Prin El, la rândul lui, credinciosul se apropie şi Îi oferă Tatălui mirosul plăcut al adorării şi al rugăciunii (Psalmul 141.2), întrucât închinarea este, întâi de toate, prezentarea înaintea lui Dumnezeu a desăvârşirii Fiului Său Preaiubit.

Versetele 11-16 tratează problema preţului de răscumpărare. Acesta era strict personal şi, pe de altă parte, constituia o sumă egală atât pentru bogat, cât şi pentru sărac. Dumnezeu nu face deosebire între păcătoşi (Romani 2.11). El le oferă tuturor acelaşi mijloc de a fi mântuiţi. O mântuire gratuită! Dar cât de mult L-a costat pe Cel care a plătit răscumpărarea în locul nostru!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PĂCATUL ȘI EFECTELE LUI | Fundația S.E.E.R. România

„Avem îndrăzneală la Dumnezeu.” (1 Ioan 3:21)

Când păcătuiești cu bună știință, trupul tău este supus unui stres imens. Și nu există niciun test de detectare a minciunilor. În realitate, detectorul de minciuni nu spune dacă cineva minte. Aparatul nu face decât să măsoare ce impact au răspunsurile unei persoane la anumite întrebări asupra sistemului său nervos. Dumnezeu a conceput trupul nostru astfel încât să-L glorifice pe El (vezi 1 Corinteni 6:19-20). Deci când păcătuiești, lucrul acesta are un impact negativ asupra trupului. Chiar dacă nu ai trecut printr-un test poligraf, poți să confirmi că atunci când ai mințit, ai experimentat o creștere a emoțiilor și a ritmului cardiac. Deci, când Dumnezeu îți spune să nu păcătuiești, El nu încearcă să-ți fure bucuria, ci să ți-o păstreze, deoarece păcatul îți fură trei lucruri: 1) Confortul. „Cei răi n-au pace”, zice Domnul” (Isaia 48:22). Când îți încalci propriile valori cu bună știință, începi să nu te mai simți bine în pielea ta, cu alte cuvinte îți dispare tihna. 2) Caracterul. Reputația este modul în care te văd ceilalți, dar caracterul este ceea ce vezi tu atunci când te uiți în oglindă, în fiecare zi. Gândurile îți determină faptele, faptele îți determină obiceiurile, obiceiurile îți determină caracterul și caracterul îți determină destinul. 3) Încrederea. Nimic în viață nu este mai important decât să fii în stare să te apropii de Dumnezeu cu încredere. Apostolul Ioan spune: „Dacă nu ne osândeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu. Şi, orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui.” (1 Ioan 3:21-22). Așadar, când Satan va încerca să te ispitească să păcătuiești, oprește-te și fă-ți bine socotelile. Uitându-te la rezultatul final, vei reuși să faci de fiecare dată alegerea corectă!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
19 mai 2024

19 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și I-a spus lui Isus: „Amintește-Ți de mine, Doamne, când vei veni în Împărăția Ta!“.

Luca 23.42

Scripturile au prezis că Mesia avea să fie răstignit împreună cu cei fără de lege (Isaia 53.12) nu numai prin profeția directă, ci și cu ajutorul imaginilor, așa cum este de exemplu cea a lui Iosif (Geneza 40.21,22). Iosif, care era nevinovat, a fost aruncat în închisoare, unde a stat împreună cu mai-marele paharnicilor și cu mai-marele brutarilor. El a fost pus în rândul celor fără de lege. Unul dintre aceștia a fost condamnat, iar celălalt a fost restabilit – o imagine remarcabilă a ceea ce avea să se întâmple cu cei doi tâlhari răstigniți de o parte și de cealaltă a lui Hristos.

Luca menționează cu privire la cei doi tâlhari un lucru pe care celelalte trei Evanghelii nu-l arată: unul dintre ei s-a pocăit și a crezut în Hristos. Matei ne spune că amândoi tâlharii Îl batjocoreau pe Domnul la începutul suferințelor Sale pe cruce (Matei 27.44). Apoi, după cum ne spune Luca, a avut loc o schimbare radicală într-unul dintre ei.

Ce s-a întâmplat? Harul lui Dumnezeu a lucrat în conștiința acelui tâlhar și, pe măsură ce orele se scurgeau, el a fost cercetat de cuvintele și de purtarea plină de evlavie a lui Hristos. El credea în mod clar în existența unei alte vieți, dincolo de moarte, și știa că nu era pregătit pentru ea. Și-a mărturisit păcătoșenia și L-a mărturisit pe Hristos ca Domn, spunând: „Doamne, adu-Ți aminte de mine!“. Răspunsul binecuvântat a fost: „Astăzi vei fi cu Mine în rai“ (Luca 23.43). Acest om, proaspăt mântuit, nu trebuia să aștepte până la instituirea Împărăției, pentru ca Domnul să-Și aducă aminte de el, ci avea să fie în rai în chiar acea zi. Domnul însă dorește ca noi să ne aducem aminte de El la Cina pe care El a instituit-o. Tâlharul pocăit n-a avut această oportunitate aici pe pământ, fiindcă a plecat imediat în cer. Cu noi însă, lucrurile stau altfel. Să ne folosim deci de această oportunitate atât timp cât suntem aici! Raiul și Împărăția vor veni, însă acum este timpul să vestim moartea Lui.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Privind țintă la Isus, Căpetenia și Desăvârșitorul credinței noastre, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea și stă la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

Evrei 12.2

Căpetenia credinței noastre

Ne putem îndrepta mereu privirea spre acest Domn slăvit. El ne este prezentat drept Căpetenia și Desăvârșitorul credinței. Căpetenie înseamnă conducător, adică unul care face primul pas și care merge înaintea celorlalți. Domnul Isus este Modelul și Exemplul nostru. El a parcurs cu fidelitate fiecare pas pe această cale și a ajuns la țintă. Drumul Său a fost unul nespus de dificil, trecând pe la cruce. Dar El nu S-a uitat la cruce și la rușinea ei, nici la suferințele pe care trebuia să le îndure, ci S-a uitat la ceea ce se afla în spatele crucii, și aceasta a fost bucurie pentru El.

În ce consta această bucurie care se afla înaintea Lui? El S-a gândit, cu siguranță, la mântuirea celor pe care îi iubea și pentru care avea să-Și dea viața. Dar privirea Sa era fixată și asupra învierii și a înălțării Sale la Tatăl. Iar ca Om, El urma să fie primit sus în glorie. Știa că doar în acest fel ne va pregăti un loc, pentru ca noi să fim acolo cu El pentru totdeauna. Ce bucurie pentru El să fie înălțat sus în glorie după o viață atât de dificilă, care s-a încheiat cu moartea rușinoasă pe cruce! El S-a gândit la acest aspect pe tot parcursul suferinței și umilinței Sale. Această bucurie L-a susținut. În mod profetic, Îl auzim spunându-I lui Dumnezeu în Psalmul 16: „Înaintea feței Tale sunt bucurii nespuse și desfătări veșnice la dreapta Ta“. – Acum, această bucurie este împlinită și El ocupă locul de onoare la dreapta lui Dumnezeu.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 12.16-13.5 · Psalmul 95.1-11

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 29:31-46

Berbecul pentru consacrare trebuia să fie întâi jertfit, apoi mâncat de preoţi. Pentru a-L sluji pe Dumnezeu, credinciosul trebuie să se hrănească din Cel care până la moarte a fost în totul consacrat lui Dumnezeu. Apostolul ne îndeamnă: „Umblaţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi, ca dar şi jertfă lui Dumnezeu, ca parfum de bună mireasmă“ (Efeseni 5.2). Preotul trebuia să mănânce carnea pentru consacrare „la uşa cortului întâlnirii“, adică înainte de a sluji în Locul Sfânt. În fiecare din cele şapte zile trebuia adusă o nouă jertfă, ca urmare a exercițiilor spirituale şi a afectivităţii înnoite zi de zi.

Sfârşitul capitolului spune despre jertfele care trebuia aduse „necurmat“, „din generaţie în generație“ (Numeri 28.3, 6, 10; Ezra 3.5), pentru a preamări necontenit înaintea lui Dumnezeu lucrarea crucii.

După sfinţirea cortului, a altarului şi a familiei preoţeşti, Dumnezeu va putea locui în mijlocul alor Săi într-o ordine potrivită cu gloria Sa. Apostolul Pavel arată că există aceeaşi relaţie între locuirea în prezent a lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt în cei credincioși şi sfinţenia ce trebuie să-i caracterizeze pe aceştia (1 Corinteni 3.16, 17; 6.19).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FĂ CEVA ASTĂZI! | Fundația S.E.E.R. România

„Copilaşilor, să nu iubim cu vorba… ci cu fapta…” (1 Ioan 3:18)

Când un multimilionar a fost întrebat de câți bani este nevoie pentru a fi fericit, el a răspuns: „Doar de puțin mai mult!” Acum să presupunem că și tu ai mulți bani, dar îți pasă de ceilalți. Întrebare: „Ești implicat în împlinirea nevoilor oamenilor?” Pentru că citim în Biblie: „Cine are bogăţiile lumii acesteia şi vede pe fratele său în nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu? Copilaşilor, să nu iubim cu vorba… ci cu fapta…” (1 Ioan 3:17-18). Acest verset se poate reduce la două cuvinte: Fă ceva! În pilda samariteanului milostiv, doi oameni religioși au trecut pe lângă omul aflat pe moarte pe drumul Ierihonului, fără să se oprească să-l ajute. De ce? Nu era oare o bună ocazie de a pune în practică ce credeau și predicau? Cum deveniseră oare atât de insensibili și de indiferenți? S-au gândit oare: „Problema este prea mare, nu pot face nimic?” Erau ei atât de concentrați pe agenda comunității sau lucrării lor, încât au socotit că era mai importantă decât să dedice timp și resurse ca să-l repună pe picioare pe acest om? Domnul Isus a spus: „Dar un samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin, apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el.” (Luca 10:33-34). Să reținem cuvântul „milă”; bunul samaritean a fost dispus să se implice emoțional. Și tu trebuie să faci la fel! Bob Pierce, fondatorul organizației World Vision s-a rugat odată: „Vreau ca inima mea să fie frântă de lucrurile care frâng inima lui Dumnezeu!” Ai vrea să poți rosti și tu o astfel de rugăciune? Atunci Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: fă ceva!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
18 mai 2024

18 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

El ne-a mântuit și ne-a chemat cu o chemare sfântă, nu potrivit faptelor noastre, ci potrivit propriului Său plan și harului care ne-a fost dat în Hristos Isus mai înainte de timpurile veacurilor.

2 Timotei 1.9

Este foarte clar că, deși vorbim despre Dumnezeu ca despre Acela care „ne-a mântuit“, ne aflăm totuși într-o lume care este plină de seducții, având în noi carnea perfidă, iar în afară pe Satan, dușmanul cel viclean. Prin urmare, avem nevoie zilnic de mântuire – de mântuire practică și continuă. Scriptura vorbește lămurit despre această mântuire prezentă. Domnul Isus „trăiește“ în cer ca Marele nostru Preot, pentru a ne sluji (Evrei 7.8). „El poate să-i mântuiască până la desăvârșire pe cei care se apropie de Dumnezeu prin El, trăind pururea ca să mijlocească pentru ei“ (Evrei 7.25).

Mântuirea prezentă, de care avem nevoie și pe care o căpătăm ca oameni credincioși, este desigur bazată pe moartea lui Hristos, dar o primim efectiv prin activitatea Sa preoțească, pe care El o desfășoară în favoarea noastră ca Acela care trăiește pentru noi în ceruri. Noi suntem „mântuiți prin viața Lui“ (Romani 5.10); și, întrucât El trăiește pururi, noi suntem mântuiți până la desăvârșire. Vom fi mântuiți deplin, până la momentul în care ultimul dușman va dispărea și nu vom mai avea nevoie de nicio altă mântuire.

Pentru a ne bucura de această mântuire zilnică în mod practic, ne sunt oferite instrucțiuni prin Cuvântul lui Dumnezeu. Sfintele Scripturi ne pot face înțelepți spre mântuire, prin credința care este în Hristos Isus (2 Timotei 3.15). Următorul verset vorbește despre Scripturi ca fiind de folos nu doar pentru învățătură, ci, de asemenea, „pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate“. Acestea ne arată ce fel de mântuire este aceea la care se referea Pavel când a scris aceste lucruri și cât de mare este importanța pe care Scriptura o are în privința mântuirii noastre zilnice.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Știm că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru, avem în ceruri o clădire de la Dumnezeu, o casă veșnică, nefăcută de mână.

2 Corinteni 5.1

Casa pământească și casa veșnică

Ce se înțelege prin casa pământească și ce anume prin casa veșnică din cer? Apostolul vorbește aici despre trupul credinciosului. – La întoarcerea la Dumnezeu, sufletul și duhul nostru au fost răscumpărate, dar răscumpărarea trupului este încă în așteptare. Fiecare dintre noi a simțit acest lucru și a suspinat.

Cu cât îmbătrânim, cu atât mai mult simțim fragilitatea trupului, care nu-și mai face treaba 100%. Nu mai suntem la fel de agili ca altădată. Mersul pe jos devine mai dificil. Problemele cardiace și respiratorii se accentuează. Auzul scade. Devenim uituci. Pe scurt, se simte în mod clar că trăim într-un cort care se „dărapănă“. Nu se știe dacă vom supraviețui următoarei „furtuni“. Ar trebui credinciosul să dispere? Nu, în niciun caz!

Trupul nostru este un adăpost slab pentru călătorul obosit. Dar găzduiește o ființă spirituală – omul interior. Odată ce această casă pământească se va strica, vom avea o casă de la Dumnezeu: trupul de slavă. Acesta va fi adaptat deplin la omul interior. Nu este aceasta o perspectivă plină de bucurie, mai ales pentru copiii lui Dumnezeu mai în vârstă? În curând va veni momentul în care și trupul va fi răscumpărat. Astăzi, cei răscumpărați trăiesc cu viața de înviere într-un trup care nu a fost încă înviat. Aceasta aduce cu sine multe suspine. Dar nu va fi întotdeauna așa. În curând, speranța noastră se va împlini, „când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire și trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire“ (1 Corinteni 15.54).

Citirea Bibliei: 1 Samuel 12.1-15 · Psalmul 94.12-23

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 29:19-30

Ceremonia şi-a urmat cursul; ca urmare, fiii lui Aaron nu au fost curăţiţi pentru ca după aceea să facă orice pofteau. Au fost consacraţi, puşi deoparte pentru a sluji Domnului. În Israel, numai familia lui Aaron exercita preoţia, în timp ce acum toţi cei care alcătuiesc poporul lui Dumnezeu sunt chemaţi la această îndatorire nobilă. Prieteni credincioşi, dacă Dumnezeu v-a mântuit, în marea Lui iubire, este pentru ca de azi înainte să fiţi cu totul consacraţi Lui. Sângele de pe urechea dreaptă, de pe degetul mare al mâinii drepte şi de pe degetul cel mare de la piciorul drept (v.20) arată că aceste părţi ale tru­pului, care spun, respectiv, despre ascultare, despre lucrare şi despre umblare, au fost sfinţite pentru a fi puse la dispoziția lui Dumnezeu prin puterea Duhului Sfânt (uleiul peste sânge).

Să notăm că expresia tradusă prin cuvântul „să-i consacri“ înseamnă literal „să le umpli mâinile“      (28.41 nota d). Mai mult, departe de a privi aceasta (aşa cum fac unii) ca un act prin care ne dăruim Domnului (pu­tem noi oare să-I dăruim Lui ceea ce deja Îi aparține?), înţelegem că inimile noastre au nevoie întâi să fie umplute de Dumnezeu, pentru ca să putem aduce „darul legănat“ (Hristos) înaintea Lui (v. 24). „Din mâna Ta primim ce Îţi aducem“ – spunea David (1 Cronici 29.14).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE ALEGI, IERTAREA SAU AMĂRĂCIUNEA? | Fundația S.E.E.R. România

„Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea?” (Matei 18:21)

Evanghelistul Matei scrie despre iertarea greșelilor și redă o conversație între Petru și Domnul Isus. Petru întreabă: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” Isus i-a zis: „…până la şaptezeci de ori câte şapte.” (Matei 18:21-22). 70X7=490, deci de atâtea ori ești chemat să-l ierți… pe „fratele” tău, cineva cu care trebuie să trăiești sau cu care trebuie să lucrezi. În esență, Domnul Isus spunea: „Iartă și continuă să ierți, dacă dorești să ai o relație cu acea persoană!” Să recunoaștem, toți facem greșeli pentru că avem slăbiciuni de tot soiul. Perfecțiunea există doar la Dumnezeu! Să ne amintim cuvintele Domnului Isus de pe cruce: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” (Luca 23:34). Niciodată nu s-au rostit cuvinte așa profunde și puternice în asemenea împrejurări, și foarte puține concepte sunt mai semnificative de reținut, într-o relație, decât acesta. Deși este perfect normal să ne mâniem, și este o reacție omenească, firească, să ne simțim tratați pe nedrept, există o mare diferență între mânia sănătoasă și emoția corozivă a amărăciunii. Amărăciunea este cancerul relațiilor! După cum spunea dr. Maya Angelou: „Amărăciunea este alimentată de gazdă. Ea nu are niciun efect asupra obiectului care a cauzat neplăcerea.” În acest caz, „gazda” este relația ta, iar iertarea este medicamentul și tratamentul. Domnul Isus a spus: „Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.” (Luca 6:31). A oferi gradul de iertare pe care vrei să-l primești îți asigură păstrarea relației sănătoasă și liberă de orice boală de amărăciune. E un lucru greu? O, da! Dar dacă te rogi, Dumnezeu îți va da harul și puterea să ierți, și să alegi harul, nu amărăciunea!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
16 mai 2024

16 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu vă conformați veacului acestuia, ci fiți transformați, prin înnoirea minții, ca să deosebiți care este voia lui Dumnezeu, cea bună și plăcută și desăvârșită.

Romani 12.2

Nu este suficient să umblăm despărțiți de lume în exterior, ci avem nevoie de o înnoire continuă a minții noastre (vedeți Efeseni 4.23), păstrându-ne nepătați de duhul zilelor noastre, de obiceiurile și de părerile predominante ale oamenilor care, fără a-L cunoaște pe Dumnezeu, trăiesc în întunecimea inimilor lor. Doar așa putem crește în cunoașterea „voii lui Dumnezeu, cea bună și plăcută și desăvârșită“, așa cum ne este ea revelată în Hristos. Dincolo de progresia vizibilă între cele trei cuvinte recunoaștem în ele în același timp și deosebirea mare între poziția unui creștin și cea a unui om religios, fie iudeu, fie creștin cu numele. Ca și în orice alt domeniu, și aici slăvitul nostru Domn ne este exemplu. El a venit în această lume pentru a face voia lui Dumnezeu și, în ciuda tuturor împotrivirilor și a încercărilor din drumul Său, El a făcut întotdeauna „plăcerea Tatălui“, învățând ascultarea din cele ce a suferit. Într-o lume în care totul este împotriva lui Dumnezeu, suntem și noi chemați să facem voia Lui și, printr-o creștere continuă a înțelegerii spirituale, prin înnoirea minții, să deosebim care este voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută și desăvârșită. Rezultatul acestei energii spirituale este o despărțire tot mai profundă de principiile lumii. În această privință trebuie să progresăm.

Pe acest drum, care cuprinde și o renunțare permanentă la sine din partea noastră, este puțin probabil să fim cuprinși de îngâmfare. Mulțumiți cu locul pe care Dumnezeu ni-l dă, cu calea pe care El ne conduce, fiecare dintre noi nu se va putea ocupa cu „gânduri înalte“ (versetul 3). Necredința urmărește întotdeauna lucruri mari sau înalte și trece cu vederea tocmai ceea ce este pe cale și ceea ce dă Dumnezeu. Conștiența faptului de a fi primit o misiune de la Dumnezeu Însuși dă inimii siguranță și trezește sentimentul responsabilității de a îndeplini acum această misiune cât mai bine posibil. Deși recunoaște cu bucurie pe alt frate și slujba încredințată lui, cel care a primit o slujbă caută la rândul lui să o îndeplinească, având siguranța scumpă că urmează voia lui Dumnezeu.

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Care Dumnezeu este ca Tine, care ierți nelegiuirea?

Mica 7.18

Marie Durand

În casa părintească a Mariei Durand (1711-1776), devenită muzeu, este prezentată viața acestei femei credincioase. Avea opt ani când mama ei a fost arestată și de atunci nu a mai auzit nimic de ea. Sub Ludovic al XIV-lea, ea a fost întemnițată, la vârsta de 19 ani, pentru credința ei. Marie a petrecut treizeci și opt de ani în cele mai grele condiții în „Tour de Constance“, un turn fortificat din orașul Aigues-Mortes din sudul Franței, după care a fost eliberată.

Când muncitorii au refăcut acoperișul casei ei părintești din Le Bouschet-de-Pranles, au găsit pe fronton gravat: „Dumnezeu te iartă“. Nu știm pentru cine au fost scrise acele cuvinte, dar putem presupune că acei credincioși protestanți le-au scris pentru persecutorii lor. Ei au urmat astfel exemplul Domnului Isus, care S-a rugat pe cruce: „Tată, iartă-i, căci ei nu știu ce fac!“ (Luca 23.34).

Pereții casei din Bouschet-de-Pranles au păstrat în memorie nu numai evenimentele dramatice din trecut – secole de rezistență – ci și puterea iertării, căci cuvintele gravate acolo pe fronton nu spun pur și simplu: „Dumnezeu iartă“, ci: „Dumnezeu te iartă“. Acest „te“ îi cuprinde pe toți cei care se împotrivesc lui Dumnezeu și care încă nu au pace în inimă. El este dragoste și este gata să ierte păcatele fiecărui om. Totuși, pentru a face aceasta, omul trebuie să recunoască faptul că este un păcătos și că are nevoie de harul lui Dumnezeu. El acordă iertarea Sa tuturor celor care o doresc, dar nu o impune celor care o refuză. Astăzi este încă timpul harului. Dumnezeu este încă răbdător. Dar în curând ușa va fi închisă (Matei 25.10). Atunci va fi prea târziu pentru a răspunde la dragostea lui Dumnezeu.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 10.13-27 · Psalmul 93.1-5

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 28:31-43

Mantia în întregime albastră pe care Aaron trebuia s-o poarte sub efod ne vorbeşte despre caracterul ceresc al Marelui nostru Preot. În timp ce Hristos a fost înălţat „mai presus decât cerurile“ (Evrei 7.26), de pe pământ Îi este adusă o mărturie din partea „fraţilor uniţi împreună“, susţinuţi de preoţia Lui cerească şi care constituie „marginea veşmintelor lui“ (Psalmul 133.1, 2).

Clopoţeii ne fac să medităm la ce ar trebui să se audă în vieţile copiilor lui Dumnezeu. Zornăitul lor era dovada că preotul era viu. Le arătăm noi oare tuturor celor din jur că Hristos este viu? Rodiile reprezintă fructele: ceea ce trebuie să se vadă în vieţile sfinţilor, dacă rămân legaţi de „mantia“ Omului ceresc (compară cu Ioan 15.5). Şi subliniem că, din vreme ce clopoțeii şi rodiile sunt în număr egal, vorbele şi faptele trebuie să meargă împreună în viaţa fiecărui copil al lui Dumnezeu. Dar, dacă ne simţim slabi şi dăm greş în această mărturie şi slujbă, avem o resursă: Isus înaintea lui Dumnezeu în sfinţenia Lui absolută, având pe frunte placa de aur „Sfinţenie Domnului“. Privind la El nu vom mai fi preocupaţi de slăbiciunea noastră, ci de perfecţiunea Lui.

Ultima parte a capitolului descrie îmbrăcămintea fiilor lui Aaron şi ne face să ne gândim la promisiunea din Psalmul 132.16.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE TREBUIE SĂ ȘTII? | Fundația S.E.E.R. România

„Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu…” (Psalmul 46:10)

Dacă am încerca să-i găsim lui Iov vreun defect, am putea spune poate că vorbea cam mult. Dar nici pe departe n-avem de gând să-l învinovățim ori să-i „căutăm nod în papură”; a fost lovit de prea multe, și nu i-a mai rămas aproape nimic… Soția sa, care ar fi trebuit să manifeste empatie și compasiune, l-a sfătuit să „blesteme pe Dumnezeu și să moară” (Iov 2:9)! Apoi, prietenii săi i s-au adresat ca niște procurori, pentru că socoteau că își atrăsese singur tot acest necaz asupra sa. Trebuie să citim 37 de capitole din cartea Iov ca să-L auzim pe Dumnezeu vorbind! Capitolul 38 începe așa: „Domnul a răspuns lui Iov…” Și printre picături, și până a terminat Dumnezeu de vorbit, Iov n-a îndrăznit să spună decât: „Iată, eu sunt prea mic. Ce să-Ţi răspund? Îmi pun mâna la gură…” (Iov 40:4). Să reținem faptul că înainte de-a auzi glasul lui Dumnezeu, Iov vorbise mult. Dar după ce L-a auzit, n-a mai putut rosti un cuvânt! Una dintre afirmațiile bune ale lui Iov fusese aceasta: „Da, mă va ucide: n-am nimic de nădăjduit; dar îmi voi apăra purtarea în faţa Lui.” (Iov 13:15). Uneori, cea mai bună cale prin care poți gestiona o problemă este să nădăjduiești și să nu vorbești. Să te supui și să nu vorbești. Iov nu știa lucrul acesta, la vremea respectivă, dar planul lui Dumnezeu era ca la sfârșit să-i dea înapoi de două ori mai mult decât el pierduse! Și asta s-a întâmplat după ce nu s-a mai concentrat pe propriile sale probleme și a început să se roage pentru prietenii săi (vezi Iov 42:10). Așadar, oprește-te… Fii deschis și dispus. Dumnezeu este încă pe tron. El este în controlul fiecărui detaliu al vieții tale. Chiar și în cele mai rele circumstanțe, El Se gândește la binele tău. Biblia spune că: „Domnul va sfârşi ce a început pentru tine…” (vezi Psalmul 138:8). Și asta este ceea ce trebuie să știi – azi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
15 mai 2024

15 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Iar el a zis: „Cine ești, Doamne?“.

Domnul Isus Hristos fie cu duhul tău! Harul fie cu voi! Amin.

Fapte 9.5; 2 Timotei 4.22

Cât de puternic trebuie să le fi vorbit aceste cuvinte inimilor credincioșilor dintre națiuni! Bunătatea și asprimea lui Dumnezeu stăteau înaintea lor. Ei experimentaseră bunătatea, iar Prima dată când îl auzim pe Saul vorbind a fost pentru a răspunde la întrebarea pusă lui de Domnul: „Saul, Saul, pentru ce Mă persecuți?“ (Fapte 9.4,5). Saul își dăduse acordul ca Ștefan să fie omorât (Fapte 8.5). Mulți ani mai târziu, el a confirmat acest lucru în cuvântarea sa către iudeii din Ierusalim, care încercau să-l omoare (Fapte 22.20). El n-a uitat niciodată că a fost complice la omorârea unui confrate iudeu, care a fost în Hristos mai înainte de el. Fără îndoială că, în timp ce Saul păzea hainele celor care vărsau sângele lui Ștefan, Dumnezeu a folosit moartea acestui om credincios pentru a ascuți țepușele care i-au tot străpuns conștiința, până când Domnul i S-a arătat pe drumul Damascului (Fapte 26.14).

Când propria execuție îi stătea înainte (2 Timotei 4.6), Pavel a scris ultimele sale cuvinte din Scriptură lui Timotei, un alt iudeu – mama lui, Eunice, era evreică – în care Dumnezeu făcuse o lucrare puternică, de data aceasta folosindu-Se de Pavel. Apostolul îl recomandase pe Timotei corintenilor astfel: „Pentru aceasta vi l-am trimis pe Timotei, care este copilul meu preaiubit și credincios în Domnul, care vă va aminti căile mele care sunt în Hristos, după cum dau învățătură pretutindeni, în fiecare adunare“ (1 Corinteni 4.17).

Acum el urma să predea ștafeta aceluia care avea să continue alergarea (2 Timotei 2.2). Ștefan nu i-a putut preda ștafeta lui Pavel, fiindcă acesta era în tabăra greșită, însă I-a cerut Domnului să-i primească duhul, acea componentă a ființei umane care stă în legătură cu Dumnezeu (Fapte 7.59). Prin urmare, Pavel se roagă ca Domnul să fie cu duhul lui Timotei, acum, când îl aștepta o viață de slujire și de luptă fără ajutorul rugăciunilor și ale sfaturilor părintelui său în Hristos. Nu există mai mare mângâiere și încurajare decât să fii încredințat în mâna Domnului și a harului Său.

S. Attwood

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus a răspuns și i-a zis: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu este născut din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu“.

Ioan 3.3

Născut din nou (4)

Nicodim a recunoscut cu primele sale cuvinte că minunile pe care le făcea Isus confirmau misiunea Sa divină: „Învățătorule, știm că ești un Învățător venit de la Dumnezeu“ (Ioan 3.2). Era interesat de cine este Isus și de învățătura pe care El o vestește. Adevărul despre Dumnezeu, despre poruncile și regulile Sale era, de fapt, domeniul de specialitate al teologului Nicodim. El a presupus, fără îndoială, că lui îi era larg deschisă ușa către Împărăția lui Dumnezeu, iar aceasta pentru că era un evreu pios și un cărturar al Bibliei.

În răspunsul Său însă, Isus nu S-a referit la aprecierea cărturarului. Domnul Isus S-a uitat în inima lui Nicodim și a văzut imediat ce îi lipsea și, fără alte comentarii, a ajuns la miezul problemei: „Dacă un om nu este născut din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu“. Nicodim nu avea nevoie întâi de un Învățător, ci întâi de un Mântuitor! Omul trebuie să primească o natură nouă – viața nouă, divină – altfel nu poate avea părtășie cu Dumnezeu și nu poate înțelege deloc Cuvântul Său și lucrările Sale. „Nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.“ Dumnezeu întemeiază o împărăție în care El domnește și îi binecuvântează pe credincioși prin puterea și prin bunătatea Sa. Această împărăție nu poate fi „văzută“ până când cineva nu este născut din nou. În starea păcătoasă în care se află omul prin natura sa, el nu are nicio atracție spre Împărăția lui Dumnezeu. Nicodim nu a „văzut“, pentru că nu a înțeles nimic despre Împărăția lui Dumnezeu, în ciuda religiozității și a erudiției sale.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 10.1-12 · Psalmul 92.1-15

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 28:15-30

Peste efod, în faţă, era prins „pieptarul“, ca un fel de şorţ în faţă. Pe el erau fixate douăsprezece pietre preţioase, după numele celor douăsprezece seminţii care erau astfel necurmat pe inima lui Aaron (v.30). Imagine mişcătoare a locului pe care-l ocupăm noi ca iubiţi ai Domnului! Suntem pe umerii Lui puternici, dar suntem şi pe inima Lui, subiecte ale necontenitei Sale griji (comp. cu Ioan 13.23). Numele erau gravate ca o pecete, ca un semn al proprietăţii (Cântarea Cântărilor 8.6; Hagai 2.23).

„Necurmat“ este cuvântul de subliniat în acest capitol (v. 29 sf., 30, 38). Din imaginea acestor pietre fixate de neclintit vedem că pe cei care sunt ai Domnului nimic nu îi poate despărţi, nici de puterea Lui cea mare (Ioan 10.28 sf.), nici de dragostea Lui (Romani 8.35).

Pietrele erau foarte diferite, răsfrângând fiecare într-o manieră particulară lumina aceluiaşi sfeşnic. Tot astfel, cei mântuiţi sunt diferiţi unul de altul, fiecare reflectând o anumită trăsătură morală a lui Isus. Şi fiecare este preţios pentru inima Celui care îl poartă. Când suntem pe punctul de a critica un alt creştin, să ne amintim că Domnul îl iubeşte. În sfârşit, pentru ca toate aceste nestemate sau, mai degrabă, pentru ca toţi aceşti credincioşi să reflecte deplin lumina din sanctuar, trebuia să fie tăiate şi şlefuite: aceasta este lucrarea răbdătoare a Duhului Sfânt.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ROAGĂ-TE PENTRU ÎNȚELEPCIUNE (4) | Fundația S.E.E.R. România

„Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu… și ea îi va fi dată.” (Iacov 1:5)

Astăzi vă rog să fiți atenți la câteva sfaturi, testate și probate în timp, pentru a obține înțelepciunea: 1) Trebuie să recunoști că ai nevoie de înțelepciune. Benjamin Franklin a spus pe bună dreptate: „Pragul de la intrarea în templul înțelepciunii este recunoașterea propriei tale neștiințe.” 2) Trebuie s-o cauți la sursa corectă. Iar Biblia ne spune care este sursa corectă: „Domnul dă înţelepciune.” (Proverbele 2:6). Numai El îți poate oferi adevărata înțelepciune, pentru că numai El are adevărata înțelepciune. Firește, înțelepciunea Sa o face pe a noastră să pară caraghioasă. Apostolul Pavel spunea: „nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii” (1 Corinteni 1:25). Gândește-te la acest lucru în felul următor: dacă Dumnezeu ar avea un gând absurd (bineînțeles că El nu are asemenea gânduri! Dar cel mai absurd gând al Lui) ar fi mult mai înțelept decât cel mai înțelept gând pe care l-am putea noi concepe vreodată! 3) Trebuie să ceri înțelepciunea. Dumnezeu nu-Și depozitează înțelepciunea; El este gata s-o dăruiască. Înțeleptul Solomon ne-a lăsat scris: „Dacă vei cere înţelepciune şi dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înţelege frica de Domnul şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.” (Proverbele 2:3-5). Iar apostolul Iacov ne spune și cum trebuie s-o cerem de la Dumnezeu: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc, pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.” (Iacov 1:5-8). Așadar, astăzi, recunoaște că ai nevoie de înțelepciune, cere-o de la Dumnezeu, și roagă-te cu credință pentru ea!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
14 mai 2024

14 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar au fost și falși profeți în popor, după cum și între voi vor fi falși învățători, care vor strecura erezii distrugătoare, tăgăduindu-L și pe Stăpânul care i-a cumpărat, aducând asupra lor o grabnică pieire; și mulți vor urma căile lor desfrânate, prin care calea adevărului va fi hulită. Și, prin lăcomie, cu cuvinte bine întocmite, vor căuta câștig de la voi; pentru ei, judecata din vechime nu întârzie și pieirea lor nu dormitează.

2 Petru 2.1-3

În a doua sa epistolă, Petru ne prezintă guvernarea lumii creștine, în opoziție cu guvernarea casei lui Dumnezeu, care a fost prezentată în prima epistolă. În contrast cu „oamenii sfinți ai lui Dumnezeu“ despre care a vorbit în capitolul precedent, apostolul anunță că printre creștini vor exista falși învățători, așa cum odinioară au existat falși profeți în mijlocul poporului evreu. Pentru a da un exemplu în acest sens, este suficient să menționăm relatarea din 1 Împărați 22. Nu îl amintim pe Balaam, care pe de o parte nu era din poporul evreu, iar pe de altă parte nu este numit fals profet, ci profet.

În dreptul acelor falși profeți din vechime, apostolul îi pune acum pe falșii învățători de la începuturile creștinismului, care se prezentau în mijlocul credincioșilor și introduceau pe furiș „erezii distrugătoare“. Aceste erezii distrugătoare abundă astăzi în creștinătatea mărturisitoare, așa cum odinioară ele făceau ravagii printre creștinii ieșiți din iudaism. Ele se caracterizau prin faptul că atacau Însăși Persoana Mântuitorului. Falșii învățători Îl tăgăduiau pe Hristos, Stăpânul care îi cumpărase (nu răscumpărase) și Își întinsese puterea asupra lor pentru a-i lua în stăpânire, ca făcând parte din poporul Lui. Acești oameni erau sortiți unei „grabnice pieiri“.

Nu mă îndoiesc că, după plecarea apostolilor, așa s-au petrecut lucrurile în mijlocul acestor iudei care mărturiseau creștinismul. Printre ei se aflau învățători care purtau numele de creștini și care tăgăduiau că Hristos este Fiul lui Dumnezeu; a scăzut oare numărul lor în zilele noastre? Esențial este faptul că judecata acestor oameni care pervertesc adevărul nu se va lăsa așteptată.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului nostru, noi și părinții noștri, din tinerețea noastră și până în ziua de azi, și n-am ascultat de glasul Domnului Dumnezeului nostru.

Ieremia 3.25

Medicul credincios și reporterul

Un medic credincios care Îi slujise Domnului ani de zile în Africa, îngrijind nu numai de trupurile bolnave ale oamenilor, ci și de mântuirea sufletelor lor, a fost intervievat de un reporter.

Când medicul a povestit una dintre experiențele sale în lucrarea sa pentru Domnul, reporterul necredincios l-a întrebat: „De ce oameni ca dumneavoastră trebuie să vorbească mereu și atât de mult despre păcat?“. — Medicul credincios a răspuns: „Profesia mea este să lupt împotriva bolilor. Acestea pot avea diverse cauze și pot afecta atât corpul omului, cât și sufletul acestuia. Uitați-vă la toată mizeria, durerea, suferința, bolile, deformările și moartea oamenilor! Nu trebuie să uitați că nu doar trupul suferă, ci și sufletul se poate îmbolnăvi. Cauza acestei îmbolnăviri este păcatul“.

„Nu credeți că toată discuția despre păcat este puțin exagerată?“ — „Oricui îi pasă de ceea ce are Dumnezeu de spus în această privință nu i se pare exagerată această discuție. Dar oamenii nu vor să audă concluzia lui Dumnezeu că toți oamenii sunt păcătoși. Suntem cu toții în aceeași barcă și nu ne putem ajuta. Numai Dumnezeu ne poate ajuta. Prin Isus Hristos, El ne întinde mâna pentru a ne salva. Numai în El, omul poate să găsească mântuirea de sub puterea păcatului și de sub efectul mortal al acestuia.“ — „Ce interesant, domnule doctor!“ Apoi crainicul a întors un buton și a spus: „Și acum puțină muzică, pentru a schimba tonul sobru“.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 9.15-27 · Psalmul 91.9-16

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 28:1-14

Aaron este un simbol al lui Hristos în caracterul Său de Mare Preot. El era purtătorul de cuvânt pentru poporul Domnului, aşa cum este acum Hristos, înaintea lui Dumnezeu, reprezentantul celor care-I aparţin. Îmbrăcămintea Lui prezintă simbolic tot ceea ce este legat de slujba pe care o înfăptuieşte Isus în cer în favoarea poporului Său răscumpărat. Fie ca Duhul Sfânt să ne dea înţelepciune (v.3) pentru a examina aspectele diferite ale acestei slujbe. Ele ilustrează, în fapt, atât caracteristicile glorioase ale Marelui nostru Preot, cât şi adevărurile cu care venim în contact direct.

Efodul, un fel de tunică fără mâneci, era elementul principal şi caracteristic. Ca şi perdeaua, era ţesut şi brodat cu fire de diferite culori, a căror semnificaţie deja am aflat-o. Spre deosebire de perdea, avea şi fire de aur, o adăugare importantă. Efodul era completat de doi „umerari“, cu rol de legătură între partea din faţă şi cea din spate, pe care erau montate pietre de onix, în care erau săpate într-un fel de neşters, pentru aducereaminte, numele celor douăsprezece seminţii ale lui Israel. Frumoasă imagine, nu-i aşa, a modului în care Isus îi susţine şi îi poartă pe răscumpăraţii Săi! Ei sunt cunoscuţi pe nume şi sunt neîncetat în gândurile Lui (compară cu Luca 15.5). Şi, mai mult chiar, ei fac parte din gloria şi podoaba Lui (v. 2).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ROAGĂ-TE PENTRU ÎNȚELEPCIUNE (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Iată începutul înţelepciunii: dobândeşte înţelepciunea…” (Proverbele 4:7)

De ce oare Biblia vorbește atât de mult despre înțelepciunea lui Solomon? Deoarece nu este vorba despre o înțelepciune omenească supranaturală; ci despre o înțelepciune supranaturală coborâtă la priceperea omenească. Dacă îți închipui că sunt lucruri care țin de domeniul trecutului și că subiectul nu este pentru tine, ascultă cuvintele lui Solomon, cel mai înțelept om din lume: „N-o părăsi, şi ea te va păzi; iubeşte-o, şi te va ocroti! Iată începutul înţelepciunii: dobândeşte înţelepciunea şi, cu tot ce ai, dobândeşte priceperea. Înalţ-o şi ea te va înălţa; ea va fi slava ta dacă o vei îmbrăţişa.” (Proverbele 4:6-8).

Haddon Robinson, profesor universitar, dar și scriitor prolific și unul dintre cei mai eficienți predicatori din lume, a scris: „Începând cu anul 1955, cunoștințele s-au dublat tot la cinci ani. În zilele noastre, absolvenții de liceu au fost expuși la mai multă informație despre lume decât Platon, Aristotel, Spinoza sau Benjamin Franklin. De fapt, astăzi, nici Moise și nici apostolul Pavel nu ar putea lua examenul de admitere la facultate. Și totuși, cu toate standardele noastre înalte, și cu toate cunoștințele noastre, societatea de astăzi este populată cu o recoltă bogată de eșecuri magnifice, cu persoane educate să-și câștige existența, dar care n-au habar de nimic în ce privește gestionarea vieții însăși.

Absolvenți ai unor universități de renume sunt experți în informații despre o felie îngustă a vieții, dar sunt la nivel de clasa întâi când vine vorba despre o viață reușită de familie și despre prieteni. Să fim sinceri: cunoașterea nu este suficientă pentru a face față problemelor vieții. Avem nevoie de înțelepciune și de abilitate pentru a face față provocărilor vieții!”

Spurgeon a spus: „Nu există nebun mai mare decât acela care știe că e nebun; dar ca să știi să folosești cunoștințele, îți trebuie înțelepciune.” Concluzie: Dacă ești expus la multă informație, cu atât mai mult trebuie să te rogi pentru înțelepciune!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
13 mai 2024

13 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Ape multe nu pot stinge dragostea, nici șuvoaiele n-o îneacă. Chiar dacă cineva ar da toată averea casei lui pentru dragoste, ar fi profund disprețuit.

Cântarea Cântărilor 8.7

Dragostea curată este puternică, plină de vitalitate și de nestins. Nicio împrejurare din univers nu poate stinge flacăra ei vie. Cât de nespus mai înaltă este ea decât simpla afecțiune a oamenilor unii pentru alții! Mulțimea divorțurilor arată limpede deșertăciunea rușinoasă a așa-numitei iubiri dintre bărbat și femeie, care stau căsătoriți pentru un timp, după care nu se mai iubesc unul pe altul. O mică încercare, câteva împrejurări spinoase, acestea sunt de ajuns să stingă flacăra pâlpâitoare a unei iubiri care a fost la început afirmată cu putere.

Însă „apele cele mari“, adâncurile suferinței și ale agoniei de nedescris, valurile mari și talazurile, nu numai ale încercărilor generate de împrejurări pământești, ci ale celor generate de judecata cumplită a lui Dumnezeu împotriva păcatului, acea suferință de a fi singur, părăsit, sub șuvoiul vinei păcatelor noastre – toate acestea n-au putut stinge dragostea pură a inimii binecuvântatului nostru Domn Isus, iubire manifestată față de cei păcătoși și lipsiți de orice merit. Ce iubire minunată!

Dragostea este chiar natura Lui, infinit mai înaltă și mai prețioasă decât toate bogățiile acestui univers. Oamenii, în neghiobia lor, încearcă să cumpere dragostea copiilor lor cu averea, cu daruri scumpe sau cu orice alt lucru material, doar pentru a descoperi că aceștia îi tratează cu cel mai profund dispreț. Astfel de daruri nu vor naște dragostea. Domnul ne-ar fi putut da tot ceea ce ar fi fost necesar să împlinească poftele noastre, însă El S-a dat pe Sine Însuși, n-a dat lucruri. Aceasta este dragostea pură, prețioasă și reală! Fiindcă ne-a iubit, El S-a dat pe Sine; și doar această dragoste neprefăcută poate produce un răspuns din partea inimilor noastre – „Noi iubim fiindcă El ne-a iubit întâi“ (1 Ioan 4.19).

J. G. Bellett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Omul lui Dumnezeu a zis: „Unde a căzut?“. Și i-a arătat locul. Atunci Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o în locul acela și a făcut ca fierul să plutească.

2 Împărați 6.6

„Unde a căzut?“

În timpul lucrărilor de construire a unei locuințe mai mari pentru fiii profeților, toporul unuia dintre tineri a căzut în apă și s-a scufundat, părând să se fi pierdut pentru totdeauna. Toporul era împrumutat, iar aceasta făcea ca pierderea să fie și mai mare.

Elisei, omul lui Dumnezeu, a fost rugat să meargă în acel loc. Acolo profetul l-a întrebat pe tânăr „unde a căzut“ toporul, iar el i-a arătat locul. Atunci Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o în acel loc și – împotriva tuturor legilor materiei – fierul a plutit. Toporul a fost recuperat.

Acest tablou poate reprezenta o pagină din viața noastră. Evenimentele schimbătoare, dezamăgirile, înfrângerile, greșelile, păcatele, toate ne apasă și copleșesc. Ele nu pot fi îndepărtate și ne provoacă suferință amară. Când Elisei a întrebat: „Unde a căzut?“, tânărul i-a arătat locul. Care este problema care te frământă? Spune-o pe nume înaintea lui Dumnezeu! El are deja pregătită o rezolvare.

Abia după ce i s-a arătat locul, Elisei a trecut la acțiune și, cu ajutorul lui Dumnezeu, a reușit să facă o minune. Când ne ascundem eșecurile și păcatele, când nu ne recunoaștem dezamăgirile și înfrângerile, când ne reprimăm problemele din viață, suferim pierderi grele. Dumnezeu așteaptă de la noi să Îi arătăm locul. Numai atunci putem experimenta că El „face fierul să plutească“. Ce răspuns minunat din partea lui Dumnezeu!

Citirea Bibliei: 1 Samuel 9.1-14 · Psalmul 91.1-8

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

                                                            Exod 27:9-21

Împrejurul Cortului se întindea curtea, un fel de teren mare împrejmuit, în care toţi israeliţii puteau intra cu jertfele lor (Psalmul 96.8). Era delimitată de pânze de in susţinute de stâlpi aşezaţi pe piedestale de bronz. Aceste pânze de in subţire răsucit (conform cu umanitatea fără pată a lui Hristos), vorbesc despre mărturia de sfințenie practică pe care sfinţii răscumpăraţi trebuie s-o poarte în faţa unei lumi ignorante şi ostile. O asemenea mărturie este însoţită de suferinţe din cauza dreptăţii şi toate trebuie să aibă ca bază piedestale de bronz, din acelaşi material ca şi altarul pentru jertfe, unde, în mod simbolic, Hristos a suferit pentru noi, lăsându-ne un model …       (1 Petru 2.21). Strălucind în soarele deşertului, împrejmuirea curţii trebuia să fie văzută de departe, proclamând că Dumnezeu era acolo. Să ne ajute Domnul să dăm înaintea lumii o aseme­nea măr­turie colectivă fără greşeală!

Sfârşitul capitolului ne aminteşte care este sursa şi puterea interioară a unei asemenea mărturii: Duhul Sfânt. Pentru ca cele şapte lămpi ale sfeşnicului să strălucească neîncetat, în ele trebuia pus „untdelemn curat de măsline bătute“, imagine a exerciţiului continuu al credincioşilor de a acorda Duhului Sfânt locul care Îi aparţine de drept.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ROAGĂ-TE PENTRU ÎNȚELEPCIUNE (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele…” (Proverbele 8:11)

Când împăratul Solomon i-a cerut lui Dumnezeu înțelepciune în loc de putere, faimă sau bogății, Dumnezeu i-a spus: „fiindcă nu ceri nici bogăţii, nici averi, nici slavă, nici moartea vrăjmaşilor tăi, nici chiar o viaţă lungă, ci ceri pentru tine înţelepciune şi pricepere ca să judeci pe poporul Meu, peste care te-am pus să domneşti – înţelepciunea şi priceperea îţi sunt date. Îţi voi da, pe deasupra, bogăţii, averi şi slavă, cum n-a mai avut niciodată niciun împărat înaintea ta, şi cum nici nu va mai avea după tine.” (2 Cronici 1:11-12). Și-a ținut Dumnezeu promisiunea? Da! Solomon a devenit persoana cea mai faimoasă, cea mai bogată, cea mai puternică și cea mai înțeleaptă de pe planetă! Această descriere îi este atribuită lui Solomon. El a domnit peste cel mai important imperiu din lume. Corăbiile sale comerciale au navigat peste mări, aducându-i comorile pământului. A proiectat și a construit câteva dintre cele mai importante clădiri ale lumii, inclusiv Templul. A construit rezervoare, parcuri, grădini și vii. A fost un maestru al comerțului, științei și literaturii. A devenit un distins scriitor și un muzician talentat. A învățat incredibila valoare a înțelepciunii, s-a bucurat de beneficiile ei și a scris: „Primiţi mai degrabă învăţăturile mele decât argintul şi mai degrabă ştiinţa decât aurul scump. Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele şi niciun lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.” (Proverbele 8:10-11) Cartea Proverbele sau Pildele lui Solomon are 31 de capitole – câte unul pentru fiecare zi a lunii. Așadar, ce s-ar întâmpla dacă ai citi câte un capitol pe zi în următoarele douăsprezece luni? Cu siguranță, vei deveni mai înțelept!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →