Mana Zilnica

Mana Zilnica

03 iul. 2024

3 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, în timpul strâmtorării sale, a lucrat cu și mai multă necredincioșie împotriva Domnului acest împărat Ahaz. Și a jertfit dumnezeilor din Damasc care-l bătuseră; și a zis: „Pentru că dumnezeii împăraților Siriei îi ajută, le voi jertfi, și ei mă vor ajuta“. Dar ei au fost căderea lui și a întregului Israel.

2 Cronici 28.22,23

Lecții din viața lui Ahaz (3) – Devenim asemenea lucrurilor cu care ne preocupăm

Ce decizii nefericite a luat Ahaz! El a ales să-și urmeze calea și să nu asculte de Domnul; în consecință, el și poporul său au trecut prin mari greutăți. Ne gândim că astfel de urmări ar fi trebuit să-l determine să se întoarcă la Domnul, însă lucrurile n-au stat așa. El nu numai că a continuat pe aceleași căi, ci s-a afundat tot mai mult în idolatrie.

Ahaz a devenit asemenea idolilor lui: orb, surd și mut – orb la căile lui Dumnezeu, surd la cuvintele lui Dumnezeu și mut în ce privește lauda pentru Dumnezeu. El credea că are o vedere bună asupra lucrurilor și că sfătuitorii săi îl îndemnau de bine. Când lucrurile au luat o întorsătură urâtă, gura lui a rămas mută către Dumnezeu, astfel că nu și-a exprimat pocăința, și nici nu a cerut ajutor. Și nu numai că s-a întors către idoli, ci chiar și-a trecut fiul prin foc. De asemenea, a închis ușile casei Domnului și a făcut altare în fiecare colț al Ierusalimului. Astfel s-a împlinit ceea ce spune psalmistul cu privire la închinătorii la idoli: „Da, cei care i-au făcut, toți cei care se încred în ei, sunt ca ei“ (Psalmul 115.8).

Întotdeauna vom deveni asemenea persoanelor sau lucrurilor cu care ne preocupăm. De aceea, să ne preocupăm pe deplin cu Domnul Isus! În felul acesta, „noi toți, privind ca într-o oglindă, cu fața descoperită, gloria Domnului, suntem transformați în același chip, din glorie spre glorie, întocmai ca de la Duhul Domnului“ (2 Corinteni 3.18).

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nicodim a răspuns și I-a zis: „Cum se poate face așa ceva?“. Isus a răspuns și i-a zis: „Tu ești învățătorul lui Israel și nu înțelegi aceste lucruri?“.

Ioan 3.9,10

Născut din nou (11)

În prima sa întrebare adresată Domnului Isus, Nicodim a pus la îndoială posibilitatea și, implicit, necesitatea nașterii din nou (Ioan 3.4). Domnul i-a spus lămurit că, fără o naștere din nou, nu poate exista comuniune cu Dumnezeu. Dar Nicodim nu a înțeles cum putea avea loc aceasta. El era un om renumit, recunoscut ca „învățătorul lui Israel“; prin urmare, ar fi putut găsi dovezi utile în scripturile Vechiului Testament, pe care le cunoștea atât de bine, dar tot nu a priceput.

Fără îndoială că era familiarizat cu pasajul din cartea profetului Ezechiel, în care nașterea din nou „din apă și din Duh“ este descrisă într-un mod foarte sugestiv:

„Vă voi stropi cu apă curată și veți fi curățiți; vă voi curăți de toate necurățiile voastre și de toți idolii voștri. Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră și vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi și vă voi face să umblați în poruncile Mele și să păziți și să împliniți rânduielile Mele“ (Ezechiel 36.25-27).

Dar, pentru că Nicodim însuși nu avea încă nașterea din nou, în această situație, cercetarea și analiza pur intelectuală nu l-au ajutat. Căci „omul natural nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu“; el nu le poate înțelege, deoarece „ele se înțeleg duhovnicește“ (1 Corinteni 2.14).

Citirea Bibliei: 2 Samuel 6.1-23 · 1 Tesaloniceni 2.1-12

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 14:1-13

A sosit ziua curăţirii leprosului. Este dus înaintea preotului. Să observăm misiunea modestă, dar de neînlocuit, a prietenului care îl aduce pe bolnav la cel care trebuie să îl declare curat. Este un lucru preţios să fii folosit de Dumnezeu pentru a-i aduce pe păcătoşi la Domnul Isus. Este o slujbă pe care chiar şi un tânăr creştin o poate împlini (Ioan 1.42, 46). Dar dacă preotul stătea în cort sau în tabără, leprosul care fusese scos afară nu ar fi putut să-l vadă (v. 3). Pentru a-l întâlni pe păcătos, Isus a părăsit gloria. Noi n-am fi putut face nici un pas spre El, însă a străbătut El toată calea pentru a veni până la noi. Cum ar fi putut fiul risipitor să intre în zdrenţe în casa tatălui său? Tatăl i-a ieşit în întâmpinare şi l-a îmbrăcat în haina cea mai bună, pe când el era încă departe.

În ce priveşte detaliile lucrării de curăţire, cele două păsări luate împreună spun despre remediul divin pentru păcatul oricărui om: moartea Domnului, prima pasăre era ucisă; învierea Lui, a doua pasăre, lăsată liberă, îşi va lua zborul marcată de sângele pe care-l va purta spre cer pentru a-l prezenta simbolic înaintea unui Dumnezeu satisfăcut.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EȘTI PE DEPLIN DEDICAT? | Fundația S.E.E.R. România

„Ezechia… a  lucrat cu toată inima şi a izbutit în tot ce a făcut pentru Casa lui Dumnezeu… ca să caute pe Dumnezeul Său.” (2 Cronici 31:20-21)

Schimbarea, îmbunătățirea, creșterea, succesul și victoria nu se întâmplă pentru că sunt concepte admirabile sau opțiuni dorite. Nu, ci pentru că te-ai dedicat pe deplin lor, și ești dispus să plătești prețul! Când regele Ezechia a ajuns pe tron, Israelul era într-o stare deplorabilă. Ușile Casei lui Dumnezeu erau închise, Legea Domnului nu era respectată, iar poporul se închina la aceiași dumnezei ca și națiunile păgâne din jurul lor. Dacă dorești să fii un expert în schimbări de situație, ai avea de câștigat dacă ai studia viața lui Ezechia și strategia sa. Biblia spune că el „a lucrat cu toată inima şi a izbutit în tot ce a făcut pentru Casa lui Dumnezeu.” (2 Cronici 31:21) Costul angajamentului implică următoarele lucruri: 1) O schimbare în stilul de viață. Ezechia a rupt tiparul familiei, refuzând să trăiască așa cum trăise tatăl său Ahaz înaintea lui. 2) Vei experimenta singurătatea. Ezechia a fost primul care s-a întors la Dumnezeu din casa lui și din Iuda. Pentru a face acest lucru, a trebuit să nimicească, să distrugă, să sfărâme și să taie în bucăți toți idolii. 3) Vei fi criticat. Oamenii nu acceptă cu plăcere schimbările, iar Ezechia s-a confruntat cu o avalanșă de întrebări dure din partea generației mai în vârstă. 4) Muncă asiduă și bani. Ezechia a fost dispus să renunțe la timp, energie și bani pentru a-și atinge obiectivul. 5) Disciplină zilnică. Este dificil să schimbi cultura și mentalitățile oamenilor care fac parte din ea. În fiecare zi, Ezechia a învățat și a insuflat principiile lui Dumnezeu în mințile oamenilor. 6) Presiune constantă. Oamenii care au fost de acord cu schimbările pe care le făcea Ezechia se așteptau să vadă rezultate și nu erau neapărat răbdători. Dar Ezechia „a lucrat cu toată inima şi a izbutit.” Principiile pe care le-a folosit Ezechia vor funcționa și pentru tine, așa că aplică-le în viața ta.

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
02 iul. 2024

2 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Ce am eu să-i judec pe cei de afară? Nu-i judecați voi pe cei dinăuntru? Dar pe cei de afară îi judecă Dumnezeu. Dați-l afară dintre voi pe cel rău!

1 Corinteni 5.12,13

Disciplina în adunare (2)

În Iacov 5.20 ni se arată calea pe care trebuie să mergem, cale al cărei final este acesta: „Și va acoperi o mulțime de păcate“. Nu trebuie nicidecum să tratăm vreun păcat cu ușurătate, însă, după judecarea lui în adunare, trebuie să încetăm să discutăm despre el. De la Geneza până la Apocalipsa nu găsim niciun verset care să-i permită vreunui frate sau vreunei surori să răspândească zvonuri. Totul trebuie să fie făcut cu temere de Domnul și evitându-se răspândirea chiar și a unor fapte dovedite ca fiind rele. Dacă am sta mai întâi de vorbă cu Domnul, nu s-ar mai auzi lucruri care nu trebuie răspândite. Adunarea nu poate îngădui ca cineva să frângă pâinea doar pe propria lui răspundere. Ea are responsabilitatea ca în mijlocul ei să nu fie niciun rău, iar când el apare, să-l înlăture. Căile de cârmuire ale lui Dumnezeu nu se schimbă, deoarece nici Dumnezeu nu Se schimbă!

Există cazul celor ce s-au retras de la Masa Domnului pentru că un frate sau o soră au făcut ceva rău. Această situație arată că noi am luat în propriile mâini judecarea cazului, fără să-i permitem adunării să facă acest lucru. Nu judecați singuri, ci aduceți înaintea fraților și lăsați timp adunării pentru cercetare; nu lucra în puterea ta proprie! (vedeți și Matei 18.15-17).

Dacă au loc adunări periodice de frați sau dacă se ține o adunare deosebită a fraților, ei sunt împuterniciți să trateze un caz de disciplină după ce au stat înaintea Domnului, iar în cazuri deosebite, să-l prezinte și adunării. Un frate care nu participă, cu toate că ar putea s-o facă, dovedește că nu poartă pe inimă onoarea Domnului și bunul mers al adunării. El nu are starea duhovnicească necesară ca să poată purta pe inimă problemele adunării. Un astfel de frate este însă dator să accepte hotărârea luată de adunare. Un frate care nu are pe inimă bunul mers al adunării și nu ia parte la adunarea de rugăciune nu este destul de duhovnicesc pentru a lua o anumită poziție la adunarea de frați.

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus … i-a zis: „Zacheu, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta!“. Și Zacheu s-a dat jos în grabă și L-a primit cu bucurie. … Și Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta“.

Luca 19.5,6,9

Timpul – un car ce ne poartă spre veșnicie

Timpul este ca un car în care ne așezăm și care ne poartă cu sine. Carul timpului nu se oprește niciodată și își transportă încărcătura nemuritoare spre eternitate. Bogăția nu îl poate opri, iar vanitatea, mândria sau trufia nu-i pot încetini viteza. Încercările disperate de a rămâne tineri sau de a reprima procesul de îmbătrânire nu frânează în niciun fel carul acesta.

Vremea bună sau rea, fericirea sau nenorocirea, prosperitatea sau privațiunile, acestea nu sunt decât umbre pe roțile sale ce se rostogolesc fără încetare. Dumnezeul Atotputernic, Creatorul nostru, are în mâna Lui cursul acestui car, astfel că El face ca acesta să ne ducă pe toți la destinația noastră eternă. Care destinație? Sunt doar două: gloria, cu Dumnezeu, și chinul veșnic, departe de Dumnezeu, „unde viermele nu moare și focul nu se stinge“ (Marcu 9.44). Decizia pentru unul dintre aceste locuri se ia în clipele trecătoare ale timpului.

Câtă responsabilitate este legată de acest cuvânt, timpul! Acum decidem unde ne vom petrece veșnicia. Indiferența sau indecizia este tot un fel de decizie. Dumnezeu le „poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, pentru că a rânduit o zi în care va judeca după dreptate pământul locuit“ (Fapte 17.30,31). Ce fericiți sunt toți aceia care au ales cerul! Așteptarea unei bucurii este ea însăși o bucurie. Iar dacă așteptarea Domnului Isus este o bucurie, ce va fi împlinirea ei!

Citirea Bibliei: 2 Samuel 5.1-25 · 1 Tesaloniceni 1.6-10

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 13:45-59

Groaznică era situaţia leproşilor în Israel: scoşi afară din tabără, fără speranţă de întoarcere, despărţiţi de ai lor, obligaţi să-şi vestească de departe starea nenorocită: „Necurat, necurat!“ Este o imagine a ceea ce eram: excluşi din adunare, oameni dintre naţiuni „înstrăinaţi de cetăţenia lui Israel, … neavând speranţă“. „Dar acum …   v-aţi apropiat prin sângele lui Hristos“ (Efeseni 2.12, 13). Aceasta ne conduce la lucrarea de curăţire descrisă în cap. 14. Evanghelia ne prezintă mai mulţi astfel de leproşi implorând mila Domnului. Şi El, plin de compa­siune, Şi-a pus mâinile peste ei pentru a-i curăţi, fără ca El În­suşi să Se contamineze. Nu numai că putea, ci, în dragostea Lui, chiar dorea să-i facă perfect curaţi   (Matei 8.1-3; vezi şi Luca 17.11 …). În acelaşi fel, Mântuitorul drag poate şi doreşte şi astăzi să curăţească de toate păcatele pe oricine se recunoaşte necurat.

Lepra pe o haină (v. 47-59) reprezintă răul care poate să afecteze obiceiurile şi mărturia noastră. Fie ca Domnul să ne dea atenţie pentru a-l distinge, curaj pentru a-l „arde“, altfel spus, pentru a-l judeca de îndată ce apare!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU: SURSA ÎNCREDERII TALE | Fundația S.E.E.R. România

„Cei ce se încred în Domnul… nu se clatină…” (Psalmul 125:1)

Oamenii sunt atrași în mod natural de persoanele care dau dovadă de echilibru și siguranță de sine; ei nu vor urma pe cineva care nu are încredere în sine. O ilustrare excelentă a acestui lucru este un incident care a avut loc în Rusia în timpul unei tentative de lovitură de stat. Tancurile armatei au înconjurat clădirea guvernului în care se aflau președintele Boris Elțîn și susținătorii săi pro-democrație. În timp ce armata era pe poziții, Elțîn a ieșit din clădire, s-a urcat pe un tanc, l-a privit pe comandant în ochi și i-a mulțumit că a trecut de partea democrației. Mai târziu, comandantul a recunoscut că, deși nu a intenționat să treacă de partea lui Elțîn, liderul rus a părut atât de încrezător, încât soldații au decis să i se alăture. Marii oameni de succes dau dovadă de încredere indiferent de circumstanțe. Dar adevărata încredere nu vine din faptul că ai aprobarea oamenilor din jurul tău. „Dar de unde vine?” – întrebi tu. Biblia spune: „Domnul va fi încrederea ta” (Proverbele 3:26); vorbim aici despre a ști că El te-a chemat și te-a echipat în vederea slujbei pe care o ai de făcut. Apostolul Pavel a scris: „Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu… Destoinicia noastră… vine de la Dumnezeu…” (2 Corinteni 3:4-5). Chiar dacă alții nu cred în tine, faptul că știi că Dumnezeu te cheamă și te folosește îți permite să crezi în tine însuți. Însuși împăratul David a experimentat acest lucru, și a putut spune: „Cât de mulţi zic despre mine: „Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!” Dar Tu, Doamne, Tu eşti scutul meu, Tu eşti slava mea şi Tu îmi înalţi capul!” (Psalmul 3:2-3). Un conducător încrezător le spune celor care-l urmează: „Am încredere în Dumnezeul care m-a chemat. Am încredere în voi. Cred că împreună putem realiza ceea ce Dumnezeu vrea să facem!” Așadar, fă din Dumnezeu sursa încrederii tale!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
01 iul. 2024

1 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Lauda voastră nu este bună. Nu știți că puțin aluat dospește toată plămădeala? Îndepărtați aluatul vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, după cum și sunteți, fără aluat.

1 Corinteni 5.6,7

Disciplina în adunare (1)

În legătură cu disciplina este scris, în 1 Corinteni 5, să dăm afară „aluatul cel vechi“, ca să fim „o plămădeală nouă“. Când păcatul a devenit cunoscut, trebuie să fim conștienți că suntem una cu el. Dacă unul din familia noastră a păcătuit, purtăm cu toții acea rușine. La fel sunt lucrurile și sub aspectul părtășiei. Trebuie să ne rușinăm – întâi pentru că Domnul este dezonorat și, în al doilea rând, pentru că suntem cu toții întinați de o astfel de faptă – și să ne smerim. Cred că de multe ori nu simțim această părere de rău. Trebuie să avem o unitate de simțăminte. Dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă. Aici este vorba de un mădular care L-a necinstit pe Domnul, iar eu sunt părtaș la această stare rea. Trebuie să spunem: noi am păcătuit.

Dacă am recunoscut păcatul, nu mai este altă cale de urmat decât: „Înlăturați pe cel rău dintre voi“. Trebuie să fim o plămădeală nouă. Aluatul cel vechi trebuie să fie dat afară. Nu trebuie să îngăduim aluatului cel vechi să lucreze printre noi. Cred că aici este punctul sensibil unde vrăjmașul își desfășoară planul său: unii continuă să vorbească despre păcatul respectiv cu indiferență, chiar și după exercitarea disciplinei, ceea ce arată că nu s-au identificat cu el considerându-l ca fiind al lor. În imaginile Vechiului Testament se vorbește despre lepră. Dacă lepra apărea într-o casă, trebuiau scoase pietrele din ea, curățiți pereții și tencuiți din nou. Tencuiala, pietrele și lemnele care rezultau din această lucrare erau scoase afară din cetate (Levitic 14.33,34). Tot acel praf care se forma în urma scoaterii pietrelor și a curățirii pereților trebuia măturat și înlăturat. Acest fel de a acționa ne lipsește de multe ori. Dacă aș vedea păcatul ca fiind al meu, nu aș mai vorbi despre el cu indiferență.

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ridicați-vă ochii și priviți! Cine a creat aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în șir, oștirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; așa de mare e puterea și tăria Lui, că una nu lipsește.

Isaia 40.26

Măreția cosmosului

În serile călduroase de vară, mai tuturor le place să stea afară și să aștepte răcoarea plăcută pe care o aduce cu sine căderea nopții. Iar dacă cerul este senin, se poate observa un spectacol minunat: cu cât lumina pălește mai mult la apus, cu atât mai multe stele apar pe întreg firmamentul.

Ce întinderi incomensurabile! Mărețul Dumnezeu Creator a făcut toate acestea aducându-le la existență! Privindu-le, ne simțim propria micime și suntem impresionați de măreția infinită a lui Dumnezeu. Afirmăm poate cu ușurință că stelele sunt fără număr, însă Dumnezeu le-a numărat pe toate și le cunoaște pe nume.

Dacă stelele înseamnă atât de mult pentru El, cu atât mai mult valorăm noi, oamenii, înaintea Lui! Dumnezeu însă este întristat când vede cât de mult ne-am îndepărtat de El și cum trăim în opoziție cu voia Lui! Cu toate acestea, El nu Se resemnează în fața acestei situații. El ne îndeamnă neobosit să ne întoarcem la El. Prin evanghelie, Dumnezeu ne cere să ne mărturisim sincer înaintea Lui vinovăția.

Numai în acest fel ne iartă, pentru că Fiul Său – Isus Hristos – a suferit și a murit pe crucea de la Golgota pentru a ne ispăși păcatele. Este această iertare oferită de Dumnezeu prilejul bucuriei noastre? El cheamă stelele pe nume. Una nu lipsește. El ne cheamă pe nume. Să nu-L respingem.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 3.31-4.12 · 1 Tesaloniceni 1.1-5

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 13:29-44

Anumite pete produse de unele boli de piele puteau induce în eroare. Bolnavul trebuia atunci închis şapte zile, apoi trebuia examinat pentru a se verifica dacă era sau nu vorba de o rană de lepră. Să nu judecăm niciodată pripit! Să fim atenţi, să gândim bine când este vorba de alţii, decât să le atribuim intenţii rele din pornire. „Dragostea … nu socoteşte răul“ (1 Corinteni 13.5). Remarcăm că bolnavul nu-şi spunea deloc părerea, ci preotul care îl vedea trebuia să se pronunţe cu privire la natura rănii. Ceea ce gândea omul despre situaţia lui nu avea importanţă. Putea să nu simtă nimic şi chiar să se creadă perfect sănătos şi totuşi să fie grav bolnav. Câţi oameni nu ştiu că sunt victime ale maladiei păcatului! Ei nu şi-au privit starea în lumina Cuvântului lui Dumnezeu şi nu s-au înfăţişat Preotului. El este Cel care stabileşte vina omului şi îl declară iremediabil pier­dut. „Terminaţi cu omul, … pentru că în ce s-ar ţine seama de el?“ (Isaia 2.22). Dar Preotul care Se pronunţă astfel asupra stării noastre este şi Cel care S-a ocupat de ea în har ca mare Doctor, oferind o vindecare deplină sufletelor noastre (Luca 5.31).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TRĂSĂTURI DE CARACTER CARE TREBUIE CORECTATE | Fundația S.E.E.R. România

„Apoi (Elisei) s-a sculat, a urmat pe Ilie şi a fost în slujba lui.” (1 Împărați 19:21)

Pentru a face lucrurile bine și corect, trebuie să te înconjuri de oamenii potriviți. De aceea, liderii buni sunt în permanență în căutare de oameni buni. Iar cei care ți se alătură nu sunt neapărat interesați de ceea ce îți dorești tu, cât de ceea ce ești. În cele mai multe cazuri, atragi oameni care posedă multe dintre calitățile pe care le ai și tu. Elisei nu numai că era ca Ilie, dar își dorea o măsură dublă din Duhul care era peste Ilie. Tu vei atrage tipul de persoană care ești și tu. Este posibil să mergi și să recrutezi oameni diferiți de tine, dar este esențial să recunoști că cei care sunt diferiți de tine s-ar putea să nu fie atrași în mod natural de tine. Mai mult, dacă nu ești pe deplin mulțumit de genul de oameni pe care îi atragi, probabil că este timpul să te îmbunătățești tu, înainte să le ceri lor asta! Trebuie să fii conștient de aceste cinci trăsături de caracter negative și, atunci când le vezi în tine, să le tratezi: 1) Mândria. Nimeni nu vrea să urmeze pe cineva care crede că este mai bun decât toți. 2) Nesiguranța. Dacă nu te simți confortabil cu ceea ce ești, și ceilalți se vor simți la fel. 3) Labilitatea. Dacă oamenii nu știu niciodată la ce să se aștepte de la tine, nu se mai așteaptă la nimic. 4) Perfecționismul. Oamenii respectă dorința de excelență, dar nu agreează așteptările nerealiste. 5) Cinismul. Oamenii nu vor ca viața lor să fie umbrită de cineva care vede un nor negru în jurul fiecărei raze aurii. Aceste cinci probleme sunt atât de dăunătoare încât, dacă ești înțelept, te vei înconjura de oameni care sunt dispuși să ți le scoată în evidență și să te ajute să le elimini, ca să devii un slujitor sau un șef mai eficient.

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
30 iun. 2024

30 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă darul tău va fi un dar de mâncare pe grătar, să se facă din floarea făinii cu untdelemn.

Levitic 2.7

O jertfă de mâncare pe grătar nu are o formă precisă – sunt tot felul de suferințe care nu au o formă precisă, dar pe care fiecare trebuie să le vadă și pe care, vreau să spun, le poate vedea și un necredincios. Cunosc o poezie din Olanda care vorbește despre Domnul Isus pe cruce, dar pe care a compus-o unul care Îl disprețuiește pe Dumnezeu. Începe așa: «O, Om al durerii, cu coroană de spini»; și, când o citești, îți curg lacrimi datorită sentimentelor despre care el vorbește; și, cu toate acestea, poetul este necredincios. Aceasta este ceea ce găsim menționat imediat după aceasta: mierea. Însă el a văzut că Domnul a suferit. Și ar fi oare posibil ca un credincios, când citește Cuvântul sau când se gândește la Domnul, să nu vadă că Domnul a suferit aici pe pământ? Este imposibil!

Este trist dacă nu am săpat mai adânc, dacă nu am considerat vrednic de osteneală să ne ocupăm mai adânc cu Domnul, cu Persoana Sa, cu suferințele Sale, dacă nu am mâncat – așa cum spune Ioan 6 – din pâinea care S-a coborât din cer! Ce rușine când nu avem mai mult interes față de Domnul nostru, Cel care a murit la cruce pentru noi, Cel care, în slavă, Se preocupă zi și noapte cu noi, Cel pe care noi Îl așteptăm să vină să ne ia, Cel care a trăit 33 de ani aici pe pământ și care, potrivit cu Epistola către Evrei, a trecut prin toate împrejurările prin care am putea trece și noi, așa că ne poate înțelege și poate simți împreună cu noi!

S-a născut ca prunc și a crescut; prin urmare, Se poate așeza în postura copiilor mici; a crescut ca tânăr, așa că El știe ce gândesc tinerii și ce simt ei. A devenit matur, așa că îi poate înțelege pe cei în vârstă, în toate problemele lor. Ca să înfăptuiască lucrarea de pe cruce nu era necesar să trăiască treizeci și trei de ani pe pământ. Pentru aceasta nu era necesar să devină prunc. Adam a fost, de asemenea, om, dar n-a fost prunc niciodată. El a venit pe pământ ca om matur. Aceasta putea s-o facă și Domnul Isus. Însă Evrei 2 ne spune că El – vreau să spun aceasta cu toată venerația – a ales această cale de a veni pe pământ și de a trăi aici, ca să-l poată înțelege pe orice copil al lui Dumnezeu în toate împrejurările sale. El poate avea milă de noi, căci, în toate lucrurile, El a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. El a fost în toate stările în care putem fi și noi.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și I-au pus deasupra capului acuzația scrisă: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor“.

Matei 27.37

Acuzația scrisă de pe crucea Domnului Isus

Când Isus a fost răstignit pe crucea de la Golgota, a fost expus batjocurii fără margini a oamenilor. „Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce și vom crede în El! S-a încrezut în Dumnezeu; să-L scape acum, dacă-L vrea pe El! Căci a zis: Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!“ (Matei 27.42,43). Astfel și-au bătut joc de El conducătorii iudeilor, care credeau că L-au pus pe Isus deoparte!

Se părea că nimeni nu avea un cuvânt pentru Cel răstignit. Ucenicii Săi au fugit. Câteva femei evlavioase priveau de la distanță. Dumnezeu nu a intervenit. Dar Se asigurase că și în acel moment exista un martor al Fiului Său: scrisul acuzator deasupra capului Său.

Iudeii au încercat să-l determine pe Pilat, guvernatorul, să schimbe această inscripție. El ar fi trebuit să scrie: „Eu sunt Împăratul iudeilor“. Dar Pilat a răspuns: „Ce am scris, am scris“ (Ioan 19.21,22). – Așa că Dumnezeu a avut grijă ca în acele ore, când nimeni nu avea milă de Domnul Isus, când nimeni nu mărturisea Numele Lui, să se dea mărturie despre El: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor“. Deși respins de popor, El a purtat acest titlu. El era Împăratul lor.

Împlinind profeția lui Zaharia, El a intrat în Ierusalim: „Iată, Împăratul tău vine la tine; El este drept, aducând mântuire, smerit și călare pe un măgar“ (Zaharia 9.9). Răstignindu-L, nu I-au putut lua acest titlu. Dumnezeu a avut grijă ca această mărturie despre Fiul Său să poată fi citită de toți – ea a fost scrisă în ebraică, în latină și în greacă.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 3.1-30 · Coloseni 4.7-18

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 13:9-28

Pentru a se putea pune diagnosticul de lepră, bolnavul trebuia să prezinte două simptome: piele albă, care ne face să ne gândim la declinul spiritual care îşi are izvorul în pierderea comuniunii cu Dumnezeu. Cu cât aceasta este mai adâncă în carne, ea indică faptul că defectul nu este superficial, ci trădează un rău profund.

Dar, lucru paradoxal şi totodată dificil de înţeles, dacă o singură pată era suficientă pentru a-l face pe un lepros necurat, din clipa când era „acoperit tot trupul“, putea fi declarat curat! Şi aşa şi este; întocmai unui biet lepros, care de multă vreme îşi acoperea rănile şi acum nu şi le mai poate ascunde, omul, nevoit să se recunoască în totul necurat, poate fi declarat curat de către Dumnezeu în virtutea lucrării lui Hristos.

„Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am acoperit nelegiuirea“, spune psalmistul, „şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu“ (Psalmul 32.5).

Dar apariţia „cărnii vii“ aducea o nouă contaminare, aceasta simbolizând eforturile zadarnice ale firii vechi de a se face mai bună. În cap. 5 din Luca (v.12, 14), „un om plin de lepră“ venit la Isus este imediat curăţit şi Domnul îl invită să aducă mărturie conformându-se cu instrucţiunile din cap. 14 al cărţii noastre.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVĂȚĂ A NU FI DE ACORD, ÎNTR-UN MOD PLĂCUT! | Fundația S.E.E.R. România

„Astfel dar… aleși ai lui Dumnezeu… îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare.” (Coloseni 3:12)

John Gray este autorul bestseller-ului „Bărbații sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus”, în care descrie felul în care se deosebesc bărbații de femei în toate domeniile vieții. Teza sa de bază este următoarea: pentru a te înțelege cu cineva, trebuie să încerci să vezi viața din perspectiva acestuia – lucru, să recunoaștem, deloc ușor.

Apostolul Pavel ne spune însă ce trebuie să facem: „Îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii. Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre…” (Coloseni 3:12-15).

Persoanele care vor ca alții să gândească și să acționeze exact așa cum o fac ei își ascund adesea astfel propriile nesiguranțe. Ei au o nevoie adânc înrădăcinată ca opiniile și faptele lor să fie confirmate prin comportamentul și gândurile celorlalți. Dar nu așa stau lucrurile în viață! Neînțelegerile apar în orice relație în care sunt implicate mai multe persoane. Suntem unici și diferiți, și este puțin probabil să fim de acord în toate privințele. Dar modul în care abordăm neînțelegerile dintre noi poate determina dacă relația noastră ajunge la linia de sosire.

Ce trebuie făcut? Să lupți corect, să fii deschis la ideile celorlalți și la noi modalități de a face lucrurile, doar așa te poți dezvolta. Și, cine știe, în cele din urmă s-ar putea chiar să fii „de acord să nu fiți de acord.” Important este să respecți ideile celeilalte persoane și să cauți să creezi un mediu în care amândoi să vă simțiți liberi să vă exprimați sentimentele, și să fiți cine sunteți cu adevărat, fără teama de a fi judecați.

Așadar, învață arta-de-a-nu-fi-de-acord-cu-altcineva-într-un-mod-plăcut!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
29 iun. 2024

29 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Un râu ieșea din Eden ca să ude grădina.

Geneza 2.10

Acesta era râul binecuvântării lui Dumnezeu pentru grădină. Ceea ce își are izvorul în grădină udă mai întâi grădina. Din nefericire, putem avea tendința de a ne preocupa de responsabilitățile noastre legate de această lume și de a uita că râul trebuie mai întâi să ude grădina noastră. „Râul se despărțea în patru“ (versetul 10). Când un cămin creștin este întemeiat potrivit cu gândul lui Dumnezeu, acolo Hristos este centrul. Unde responsabilitatea față de Dumnezeu este recunoscută, căminul este cu adevărat udat și el devine o binecuvântare pentru toți cei din jur.

„Și Domnul Dumnezeu l-a luat pe om și l-a pus în grădina Edenului, ca s-o lucreze și s-o păzească“ (Geneza 2.15). Omul trebuia să păzească grădina, s-o îngrijească și s-o lucreze. Aici avem un îndemn special pentru cei care sunt capii responsabili ai căminelor lor. Suntem responsabili înaintea lui Dumnezeu de a ne lucra căminele, adică de a ne asigura că facem ceea ce Domnul dorește să facem în căminul nostru, pentru ca el să fie grădina pe care Dumnezeu a intenționat-o.

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că soții trebuie să-și iubească soțiile. Acesta este unul dintre modurile importante prin care să ne lucrăm grădina. Soțul trebuie să fie sursa principală de dragoste în căminul său. Poate pentru unii sună ciudat, însă acesta este felul în care Cuvântul lui Dumnezeu ne prezintă lucrurile, deoarece căminele noastre trebuie să urmeze modelul relației lui Hristos cu Adunarea Sa. În Efeseni este scris că soții trebuie să-și iubească soțiile (Efeseni 5.25), însă în Tit citim că soțiile trebuie să-și iubească soții (Tit 2.4). Cuvântul folosit în Tit este unul cu o forță mai mică, ce denotă o afecțiune puternică a soției față de soțul ei. De exemplu, nu fata necăsătorită este cea care pornește să-și caute un soț, ci bărbatul este cel care, în prezența lui Dumnezeu, are exercițiul spiritual de a-și căuta o soție. Este o greșeală gravă și o sursă de mari probleme atunci când o tânără îngăduie ca afecțiunile ei să se îndrepte către un tânăr înainte ca acela să-și manifeste simțămintele față de ea. O astfel de atitudine nu este potrivită cu modelul pe care Cuvântul lui Dumnezeu ni-l prezintă.

J. Brereton

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar El era străpuns pentru nelegiuirile noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre.

Isaia 53.5

Mâna cu cicatrice

William Dixon era peste măsură de amărât și de Dumnezeu nu voia să știe nimic, deoarece îi luase mai întâi soția, apoi pe singurul său fiu. Într-o zi, casa unui vecin luase foc, iar la fereastra de la etaj era căpșorul micuțului Dickey. Dixon a alergat la burlanul de scurgere, s-a urcat pe acesta și l-a salvat pe băiat. Dar mâna stângă i-a fost grav arsă. Bunica băiatului, care îl crescuse, a murit la scurt timp după aceea. Doi voluntari s-au prezentat în fața consiliului municipal pentru a avea grijă de băiat. Când a trebuit să-și prezinte cererea, Dixon, în loc să spună ceva, a ridicat mâna cicatrizată, astfel că băiatul i-a fost dat lui.

Dickey îl iubea mai mult decât orice pe noul său tată și îi săruta adesea mâna care fusese rănită în timpul operațiunii de salvare. Într-o zi, vizitând o expoziție cu tablouri, s-au oprit în fața unuia care Îl înfățișa pe Domnul Isus arătându-i lui Toma mâinile Sale străpunse. După multe rugăminți, Dixon i-a povestit băiatului această întâmplare. Dickey a fost impresionat. „Omul cel bun pare atât de trist“, a spus el. „Cu siguranță, pentru că Toma nu a crezut, nu-i așa? Dar Omul cel bun a murit pentru Toma! Dacă eu nu te-aș fi vrut după ce m-ai salvat, n-ar fi fost bine. Dar, după aceea, Toma L-a iubit cu siguranță pe acest Om bun la fel de mult cum te iubesc eu pe tine.“

Dixon a fost atins de aceste cuvinte. Oare nu trebuia Isus să Se uite la el cu aceeași tristețe? A început să citească Biblia și, la scurt timp după aceea, și-a predat viața Domnului Isus, care a lăsat să-I fie străpunse mâinile pentru a-l salva.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 2.12-32 · Coloseni 4.1-6

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 12:1-8, 13:1-8

Pentru a ne arăta resursele divine pregătite înainte de apariţia păcatului, Leviticul prezintă jertfele şi preoţia înainte de păcat. Capitolul 11 ne învaţă să veghem, ca să nu fim contaminaţi de necurăţii din afară. Dar răul nu este numai în jurul nostru, ci şi înăuntrul nostru; vrăjmaşul nostru este deja înăuntru. Capitolul 12 ne face cunoscut caracterul lui ereditar: „Iată, am fost născut în nelegiuire şi în păcat m-a zămislit mama mea“ (Psalmul 51.5). Firea păcătoasă a lui Adam s-a transmis la întreaga rasă; un nounăscut este un potenţial păcătos înainte de a comite vreo faptă condamnabilă şi are nevoie de jertfa lui Hristos tot atât de mult ca un adult.

Capitolele 13 şi 14 spun despre lepră, care întotdeauna reprezintă păcatul sub formă de întinare. Lepra: boală care distruge trupul, contagioasă, înspăimântătoare, anulând sensibilitatea, incurabilă! Înaintea lui Dumnezeu, păcatul are aceleaşi trăsături; el se exprimă prin fapte şi cuvinte, chiar şi la credincioşi. Exemple: în Maria, calomnie (Numeri 12.10); în Ghehazi, lăcomie şi minciuni (2 Regi 5.27); în Ozia, mândrie spirituală       (2 Cronici 26.20).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂ-L PUNEM PE CELĂLALT PE PRIMUL LOC! | Fundația S.E.E.R. România

„Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.” (Romani 12:10)

Ralph Waldo Emerson a afirmat: „Nu există limite cu privire la ce se poate realiza, dacă nu contează cine primește meritele”. Probabil că cei mai mulți știu legenda despre tânărul Isaac Newton care se afla undeva la umbră în momentul în care i-a căzut un măr în cap – și în urma acestui fapt el a formulat legea gravitației și a revoluționat studiile astronomice. Însă puțini știu că, dacă nu ar fi existat un om pe nume Edmond Halley, astronom și matematician britanic, probabil că lumea n-ar fi auzit vreodată de Newton. Halley a fost cel care l-a îndemnat pe Newton să se gândească la teoriile sale originale, i-a corectat greșelile matematice, a enunțat formule și figuri prin care să-și susțină descoperirile. Halley a fost cel care l-a convins pe un Newton ezitant să scrie marea sa lucrare „Principiile matematice ale filosofiei naturale”. Și Halley a fost cel care a editat-o, a supravegheat publicarea ei și a finanțat tipărirea ei, chiar dacă Newton era mai bogat și ar fi putut suporta mai ușor costurile. Istoricii au numit afilierea lui Halley cu Newton unul dintre cele mai dezinteresate cazuri din domeniul științei. Newton a început aproape imediat să culeagă roadele atenției publice, pe când Halley a primit prea puțină apreciere. El a folosit totuși principiile stabilite de Newton pentru a face prognoze asupra orbitei și întoarcerii unei comete care avea să-i poarte mai târziu numele. Dar, deoarece cometa Halley revine doar o dată la șaptezeci și șase de ani, relativ puțini oameni mai aud numele său. Cu toate acestea, lui Halley nu i-a păsat cine primește meritele, atâta timp cât exista un progres/câștig… El a pus în practică ceea ce spune acest principiu din Scriptură (parafrazare): „Fiți devotați unul altuia în dragoste. Cinstiți-vă unii pe alții mai presus de voi înșivă.” Ori de câte ori Dumnezeu îți oferă ocazia de a-i pune pe alții pe primul loc, și pe tine însuți pe al doilea, n-o rata – și ia-o cu tine în cursa lungă a vieții!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
28 iun. 2024

28 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Orice suflet să fie supus autorităților care sunt mai presus de el. Pentru că nu este autoritate decât de la Dumnezeu; și cele care există sunt rânduite de Dumnezeu.

Romani 13.1

Remarcați expresia: „orice suflet“. Ea este mult mai cuprinzătoare decât expresiile „fiecare dintre voi“ sau „fiecare creștin“, fiind aleasă cu mare grijă (vedeți Romani 2.9). Întreaga casă a credinciosului este cuprinsă în ea, cu copii, rude și slujitori. Deși creștinul nu este din lume, el este încă în lume, ca și ceilalți oameni, și astfel este dator să asculte de autoritățile aflate mai presus de el, iar aceasta din motive de cea mai mare însemnătate pentru el, fiindcă autoritățile sunt „slujitori ai lui Dumnezeu“, iar cei angajați de autorități sunt „slujitori [funcționari] ai lui Dumnezeu“ (versetele 4 și 6). Cu greu s-ar putea aduce motive mai serioase pentru obligațiile noastre față de autorități. În mod asemănător, apostolul Petru îi îndeamnă pe credincioșii din circumcizie în prima sa epistolă să fie supuși oricărei instituții omenești pentru Domnul (1 Petru 2.13,14).

Cu siguranță că și aici rațiunea își va ridica vocea, după cum o face mereu cu atâta plăcere, și va aduce obiecții împotriva poruncilor simple ale lui Dumnezeu: «Dar dacă autoritatea însăși nu-și recunoaște dependența de Dumnezeu, dacă acționează după cum vrea, după voința ei, dând ordine aspre, nedrepte față de noi? Ce-i de făcut? Trebuie să mă supun și atunci necondiționat?». Cu siguranță că rămân valabile în orice timp cuvintele cunoscute, rostite de apostol împotriva sinedriului: „Trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni“. Dacă o autoritate mai presus de noi ne cere ceva care este contrar voii clar descoperite a lui Dumnezeu, dacă împlinirea unui ordin ne împovărează conștiința, atunci trebuie să ținem cont de această voie și să o punem mai presus decât cerința autorităților. Dar doar în acest caz. În oricare altul trebuie să ne supunem pur și simplu, indiferent de caracterul politic al autorității – fie monarhie, fie republică, fie orice altceva, chiar dacă își îndeplinește îndatoririle, chiar dacă nu – pentru că nu există autoritate sau stăpânire decât de la Dumnezeu. Cât de ușor devine astfel drumul creștinului!

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pune-mi lacrimile în burduful Tău! Nu sunt ele scrise în cartea Ta? Mă încred în Dumnezeu și nu mă tem de nimic. Ce-mi poate face omul?

Psalmul 56.8,11

Mângâierea lui Dumnezeu

O vorbă spune: „Dumnezeu vede chiar și o furnică mică pe o piatră neagră în noaptea întunecată“.

Nu se aplică aceste cuvinte la fiecare copil al lui Dumnezeu? Poate că te gândești: Sunt atât de mic și de neînsemnat pe acest pământ! Nu am mari daruri, iar abilități deloc. Poate, dar nu uita că Dumnezeul și Tatăl tău te vede. Cât de reconfortant este să ne gândim că niciun credincios nu este la mila soartei oarbe. Oricât de mic și de nesemnificativ aș fi, pot să știu că Dumnezeu, Tatăl ceresc, mă iubește ca pe un copil al Său și mă vede mereu și pretutindeni. Îi pasă de ceea ce gândesc, dacă sunt fericit sau trist. El nu ratează niciuna dintre lacrimile mele. „Nu sunt ele scrise în cartea Ta?“

Poate că, citind acest verset, ne-am gândit: De ce îmi numără El lacrimile? Nu ar fi mai bine să nu le fi lăsat să apară? Dacă El poate ajuta, de ce nu o face?

Pe acest pământ nu știu dacă vom găsi întotdeauna un răspuns la astfel de întrebări. Noi, oamenii, nu putem înțelege tot ceea ce face atotputernicul Dumnezeu. Dar chiar dacă nu înțelegem totul, putem ști că El ne vede în orice moment, că nu vrea să ne abandoneze, ci vrea să aflăm mângâierea Sa și ajutorul Său.

Nimeni nu poate să mângâie ca Dumnezeul nostru. Suntem importanți și prețioși în ochii Lui!

Citirea Bibliei: 2 Samuel 2.1-11 · Coloseni 3.18-25

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 11:29-47

Privind reptilele şi animalele care „se târăsc“ pe pământ, vom recunoaşte anumite aspecte şi pericole morale de care trebuie să ne ferim. Cârtiţele şi şoarecii vatămă plantele tinere, distrugându-le rădăcinile; cameleonul ne sugerează acel gen de oameni care iau înfăţişarea mediului: creştini între creştini şi oameni lumeşti în lume.

Versetele 32-40 arată cum lucrurile cele mai bune şi folositoare pot fi stricate de ceea ce pro­vine din „şarpe“. Domnul să ne înveţe să veghem asupra sufletelor noastre şi să folosim resursa nesecată pe care ne-a pus-o El la dispoziţie: o fântână, un izvor, o sursă de apă, imagini ale Cuvântului divin care rămâne mereu curat. „Am ascuns Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta“ − spune psalmistul (119.11). Un israelit evlavios avea întotdeauna grijă să se ferească de orice lucru sau hrană necurată (Fapte 10.14). Să avem o conştiinţă tot atât de sensibilă pentru a distinge ceea ce din punct de vedere spiritual este curat de ceea ce este necurat şi ceea ce ne poate hrăni sufletul de lucrurile care ni-l pot otrăvi. Motivul profund al acestei despărţiri riguroase îl găsim în v. 45: „Dumnezeu este sfânt, iar noi suntem poporul Său“.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LUCRURILE CARE CONTEAZĂ | Fundația S.E.E.R. România

„Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte…” (Psalmul 27:4)

Tu ceri ceva de la Domnul și-l dorești „fierbinte”? Dacă lucrurile materiale îți ocupă tot timpul, s-ar putea să fie nevoie să te micșorezi din punct de vedere material, pentru a te ridica din punct de vedere spiritual. Dacă a deține lucruri, a le întreține și a te îngrijora că le vei pierde te privează de lucrurile care contează cel mai mult (cum ar fi pacea, bucuria și împlinirea), trebuie să iei în calcul nevoia de a-ți simplifica viața. Redu lucrurile care nu contează, pentru a putea crește în ceea ce privește lucrurile care contează. În timpul carierei sale de succes, cântăreața de operă Jenny Lind, cunoscută sub numele de „privighetoarea suedeză”, a devenit una dintre cele mai bogate artiste din toate timpurile. Cu toate acestea, ea a renunțat la cariera sa într-un moment în care cânta cel mai bine. Și nu s-a mai întors niciodată pe scenă! Oamenii au speculat asupra motivului și s-au întrebat cum a putut renunța la aplauze, faimă și bani. Dar Jenny părea mulțumită să trăiască în intimitate într-o casă lângă ocean. Într-o zi, un cunoscut a găsit-o stând pe nisip, cu Biblia pe genunchi, privind un fascinant apus de soare. În timp ce stăteau de vorbă, el a întrebat-o: „Doamnă Goldschmidt [acesta era numele ei după căsătorie], cum se face că ați ajuns să abandonați scena când erați în culmea succesului?” Ea a răspuns liniștită: „Când fiecare zi mă făcea să mă gândesc mai puțin la asta (și a pus un deget pe Biblie) și deloc la asta (și a arătat spre apus), ce altceva puteam să fac?” Iată așadar lucrurile care contează cu adevărat. Împăratul David a ajuns să dețină tot ceea ce noi doar visăm, când iată ce-a scris că-și dorea cu adevărat: „Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului şi să mă minunez de Templul Lui.” (Psalmul 27:4). Așa că, dacă vrei să ai priorități corecte, urmează-le exemplul!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
27 iun. 2024

27 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

În timpul acela, împăratul Ahaz a trimis la împărații Asiriei, ca să-l ajute … Și Tilgat-Pilneser, împăratul Asiriei, a venit la el și l-a strâmtorat și nu l-a ajutat.

2 Cronici 28.16,20

Lecții din viața lui Ahaz (2) – Ajutorul omului este deșertăciune

Ahaz n-a ascultat de cuvântul Domnului; prin urmare, vrăjmașii au năvălit peste el și a fost rău pentru el și pentru poporul lui Iuda. Împăratul lui Israel a ucis o sută douăzeci de mii de soldați din Iuda și a luat două sute de mii de captivi. Apoi însă citim că au avut loc două lucruri surprinzătoare.

Mai întâi, un profet a fost trimis de Dumnezeu la armata lui Israel, pentru a-i mustra pentru cruzimea lor. Patru dintre conducătorii armatei, recunoscându-și păcatul și crezând cuvintele lui Dumnezeu, au stat împotriva celorlalți și au stăruit ca prizonierii să fie trimiși înapoi. Lucrurile s-au făcut după cum au zis ei, și este uimitor să vedem că armata lui Israel, aflată într-o stare spirituală atât de joasă, a ascultat de cuvântul lui Dumnezeu, care a lucrat pentru a dărui eliberare.

În al doilea rând, după atâtea necazuri, s-a întors oare Ahaz către Dumnezeu, pentru a găsi eliberare? Se pare că nici măcar nu i-a trecut prin gând așa ceva. Calculele lui erau simple: el avea bani, iar împăratul Asiriei era puternic. Așa că a luat tot argintul și aurul pe care l-a putut găsi în casa lui, în casa Domnului și la căpeteniile lui Israel, și l-a trimis împăratului Asiriei. Și care a fost rezultatul? „Tilgat-Pilneser, împăratul Asiriei, a venit la el și l-a strâmtorat și nu l-a ajutat.“ A cheltuit banii degeaba! Dumnezeu n-a fost cu el pentru a-l elibera, fiindcă s-a încrezut în om pentru izbăvire. „Zadarnic este ajutorul omului“ (Psalmul 60.11; vedeți și Ieremia 17.5,7). Chiar și în cele mai dificile situații, Dumnezeu intervine pentru a ne elibera; însă, dacă ne întoarcem către ajutorul oamenilor, nu vom găsi eliberare. Să privim doar la Domnul pentru ajutor, în toate împrejurările vieții!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și s-a închis ușa … „Doamne, Doamne, deschide-ne!“. Dar El, drept răspuns le-a zis: „Adevărat vă spun că nu vă cunosc!“.

Matei 25.10-12

Prea târziu

Domnul Müller aleargă prin holul gării. Mai este doar un minut până la plecare – și trenul întârzie foarte rar. Pășește în gară și, din câțiva pași grăbiți, domnul Müller stă lângă automatul de bilete. Introduce repede banii și tastează rapid traseul corect. Între timp, primii pasageri coboară, alții urcă. Nu iese mai repede biletul? Iată, în sfârșit! Acum cade și restul din automat. Cu coada ochiului, domnul Müller vede că toate ușile sunt încă deschise. Așteaptă să ia restul, nu vrea să irosească nici măcar un euro. În pas de melc, banii intră în compartimentul de returnare. Tocmai atunci se aude temutul apel: „Înapoi, vă rog!“. Domnul Müller o ia la fugă. Dar, prea târziu! Ușile s-au închis brusc, iar butonul de deschidere a ușilor nu mai funcționează. Încet-încet, trenul începe să se pună în mișcare. – La doar doi pași distanță și totuși nu a ajuns. Și totul din cauza acelor câțiva euro!

Această întâmplare din viața de toate zilele îmi amintește de oameni care nu sunt departe de împărăția lui Dumnezeu, care se află la ușa mântuirii și la intrarea în viața veșnică. Ei știu că ar trebui să intre, văd nevoia urgentă. Dar ezită. De ce? Pentru că i-ar costa ceva: reputația în rândul semenilor lor, renunțarea la plăcerile necurate sau la câștigurile ilicite. Multe lucruri nesemnificative, în cele din urmă, îi împiedică pe oameni să facă pasul decisiv – până când este prea târziu, până când ușa lui Dumnezeu se închide. Când omul moare, ușa lui Dumnezeu se închide. Și, odată ce ușa este închisă, nu se mai deschide niciodată. Prea târziu!

Citirea Bibliei: 2 Samuel 1.17-27 · Coloseni 3.12-17

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 11:1-28

Aşa cum a explicat Domnul Isus, nu lucrurile care intră în om îl spurcă, ci cele care ies din el (Marcu 7.15). Astfel, această distincţie între animalele curate şi cele necurate are, pentru creştin, numai aplicaţii spirituale. În acest capitol sunt luate în considerare patru grupe de animale: patrupedele, peştii, păsările şi reptilele. Pentru a fi curate, primele trebuia să îndeplinească simultan două condiţii: să rumege şi să aibă copita despicată. Curăţia credinciosului depinde atât de hrana lui, cât şi de mersul lui.

Şi pentru peşti se impun două condiţii: să aibă înotătoare şi solzi. Fără înotătoare, cum ar putea ei să-şi păstreze direcţia şi să lupte împotriva curentului? Iar fără solzi, trupul nu le este protejat. Rezistenţa faţă de atracţiile lumii şi faţă de tot ce oferă ea este mijlocul prin care un tânăr creştin poate rămâne curat.

Păsările necurate erau carnivorele şi omnivorele. Dacă lăsăm ca lucrurile fireşti să ne domine spiritul sau dacă suntem neglijenţi cu lecturile noastre, cu ceea ce ni se prezintă în mediile de informare, atunci vom fi inevitabil întinaţi.

În final iată reptilele şi animalele imagine a puterii răului, a „urâciunii“! „Fie-vă groază de rău!“, îndeamnă Romani 12.9.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII MEREU RECUNOSCĂTOR LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Frumos este să lăudăm pe Domnul…” (Psalmul 92:1)

Jurnalistul Fulton Oursler relatează povestea unei asistente medicale în vârstă, pe nume Anna. Ea asistase la nașterea lui Fulton și a mamei sale. Fulton o stima pentru că-l învățase cea mai bună lecție posibilă despre a mulțumi și a găsi mulțumirea: „Îmi amintesc cum stătea la masa din bucătăria casei noastre; mâinile dure, bătrâne și brune, încrucișate pe șorțul ei apretat, ochii strălucitori, vocea șoptită și răgușită de om bătrân, spunând: „Mulțumesc mult, Doamne, pentru bucatele mele”. Am întrebat-o: „Anna, ce sunt bucatele?”. „Ceea ce am de mâncat și de băut – astea sunt bucatele”, a răspuns bătrâna asistentă. „Dar îți primești bucatele fie că Îi mulțumești Domnului, fie că nu”, i-am spus. „Firește”, a spus Anna, „dar totul are un gust mai bun dacă ești recunoscător!” Entuziasmul care vine din obținerea unui lucru nou sau chiar a unui lucru pentru care ai muncit din greu este adesea de scurtă durată și este rapid înlocuit de dorința de a obține următorul lucru. Înțeleptul Solomon a spus-o astfel: „ochiul nu se mai satură privind şi urechea nu oboseşte auzind” (Eclesiastul 1:8). Așadar, care este soluția? Să ai o atitudine de recunoștință și să-ți faci obiceiul de a te opri în mod regulat ca să-ți amintești de bunătatea lui Dumnezeu, care ți-a dat posibilitatea să te bucuri de fiecare binecuvântare pe care o ai, și să-I spui: „Mulțumesc, Doamne!” Psalmistul avea o inimă plină de mulțumire, când scria: „Frumos este să lăudăm pe Domnul şi să mărim Numele Tău, Preaînalte, să vestim dimineaţa bunătatea Ta şi noaptea credincioşia Ta.” (Psalmul 92:1-2) Deci, fii mereu recunoscător lui Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
26 iun. 2024

26 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Fiindcă nu sunteți din lume, căci Eu v-am ales din lume, de aceea vă urăște lumea.

Ioan 15.19

Lumea este un sistem vast, care înglobează orice rasă, orice clasă și orice falsă religie, toate având în comun ura față de Dumnezeu. Lumea care îi înconjura pe ucenici era cea a iudaismului corupt. Astăzi, lumea cu care cei mai mulți credincioși sunt în contact este lumea creștinătății corupte. Forma ei exterioară se poate schimba din veac în veac, însă, în esență, ea este întotdeauna caracterizată de înstrăinarea față de Dumnezeu și de ura față de Hristos.

De ce îi ura lumea pe acești oameni simpli? Ei erau doar un grup de oameni sărmani, care se iubeau unii pe alții, care trăiau în rânduială, fiind supuși autorităților și fără să se implice în politică; proclamau evanghelia și făceau fapte bune. De ce îi ura lumea?

Domnul oferă două motive pentru această ură. Mai întâi, ei erau un grup de oameni pe care Hristos îi alesese din această lume; apoi, ei erau un grup de oameni care mărturiseau numele lui Hristos înaintea lumii. Prima cauză atrăgea în mod principal ura lumii religioase; cea de-a doua, ura lumii în general. De-a lungul timpului însă, nimic nu i-a înfuriat mai mult pe oamenii religioși ca harul suveran care, fără să țină cont de eforturile religioase ale omului, îi alege și îi binecuvântează pe cei proscriși și nenorociți. Doar menționarea harului care binecuvântase o văduvă și un lepros dintre națiuni i-a făcut pe oamenii religioși din Nazaret să se umple de mânie și de ură împotriva lui Hristos (Luca 4.24-30). De asemenea, ucenicii sunt atenționați că această ură se va manifesta prin persecuție: „Dacă M-au persecutat pe Mine, vă vor persecuta și pe voi“ (Ioan 15.20). Această expresie energică a urii este în mod direct legată de mărturisirea numelui lui Hristos.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Vântul suflă încotro vrea și-i auzi vuietul, dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din Duhul.

Ioan 3.8

Născut din nou (10)

Isus i-a spus teologului Nicodim că omul trebuie să se nască din nou, altfel nu are parte de împărăția lui Dumnezeu. Această naștere din nou este o naștere „din Duhul Sfânt“; ea nu se produce prin ritualuri religioase exterioare.

Dar dacă nașterea din nou este atât de misterioasă, atât de inexplicabilă pentru noi, cum poate cineva să știe dacă este cu adevărat născut din nou? – De unde știu eu că am o viață nouă, divină? O percep cu simțurile mele? Nu, ci am viața nouă, deoarece cred în Domnul Isus ca Mântuitor personal. Nu pot nici „simți“ că am iertarea păcatelor. Dar știu acest adevăr din Cuvântul lui Dumnezeu.

Nu este o cunoaștere pur intelectuală, ci o cunoaștere a inimii care se bazează cu fidelitate pe ceea ce Dumnezeu Însuși spune: „Tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu“ (Ioan 1.12).

Desigur, sunt și indicii importante că cineva a primit o nouă viață. De pildă, cine este născut din nou îi iubește pe copiii lui Dumnezeu: „Noi știm că am trecut din moarte la viață, pentru că iubim pe frați“ (1 Ioan 3.14). – De asemenea Îl iubește pe Dumnezeu, pe Domnul Isus, Cuvântul lui Dumnezeu, lucrarea Lui în această lume, pe omul pierdut. Înainte, omul nu a știut de toate acestea. Dar acum, aceste semne sunt dovada că există o viață nouă. „Oricine iubește a fost născut din Dumnezeu“; „noi Îl iubim, pentru că El ne-a iubit întâi“ (1 Ioan 4.7,19).

Citirea Bibliei: 2 Samuel 1.1-16 · Coloseni 3.1-11

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 10:1-20

În capitolul 9 ne-a fost amintit faptul că preoţii luaţi „dintre oameni“ pot păcătui. Nu este nevoie să mergem prea departe pentru a verifica acest adevăr trist. De fiecare dată când Dumnezeu l-a pus pe om într-o nouă relaţie, acesta s-a dovedit incapabil să facă faţă. Până aici totul fusese îndeplinit „cum poruncise Domnul“ (expresie care se repetă de 14 ori în capitolele 8 şi 9). Dar acum Nadab şi Abihu, fiii cei mari ai lui Aaron, fac ceva „ce nu le poruncise El“ (v.1). Abia fuseseră consacraţi şi au şi adus „înaintea Domnului foc străin“, neluat de pe altar. Pedeapsa severă care a urmat ne aminteşte de cât de grav este să substituim Cuvântul lui Dumnezeu prin voinţa noastră (în 2 Samuel 6.3 … transportarea chivotului pe un car nou a avut ca urmare moartea lui Uza). Tot astfel, gândurile cărnii, ca şi tot ce excită (băuturi tari) sentimentele ei, nu trebuie tolerate în închinarea adusă lui Dumnezeu. Dispreţul manifestat faţă de adevăruri cunoscute îl aduce pe călcătorul de lege sub guvernarea lui Dumnezeu. Pe de altă parte, aşa cum arată sfârşitul acestui capitol, Domnul este plin de îndurare faţă de cei neştiutori şi răi, care au rătăcit calea, ca şi faţă de cei care se pleacă sub disciplina Lui.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DESPRE STRES (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Eu sunt Domnul Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva de mirat din partea Mea?” (Ieremia 32:27)

Când ești stresat, amintește-ți de victoriile din trecut. Haideți să vedem cum s-a rugat regele Iosafat când a fost sub presiune: „Oare n-ai izgonit Tu, Dumnezeul nostru, pe locuitorii ţării acesteia dinaintea poporului Tău Israel şi n-ai dat-o Tu pentru totdeauna de moştenire seminţei lui Avraam, care Te iubea?” (2 Cronici 20:7). Dacă Dumnezeu a făcut vreodată o minune pentru tine sau pentru oricine altcineva, El o poate face din nou. Așadar, citește Cuvântul Său și întărește-ți credința amintindu-ți de faptele Sale mărețe. Un alt lucru care funcționează atunci când ești stresat este să-L înalți pe Dumnezeu mai presus de problemă. Iată cum L-a înălțat Iosafat: „Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, nu eşti Tu Dumnezeu în ceruri şi nu stăpâneşti Tu peste toate împărăţiile neamurilor? Oare n-ai Tu în mână tăria şi puterea, aşa că nimeni nu Ţi se poate împotrivi?” (2 Cronici 20:6). În neliniștea sa, Iosafat a pus întrebări retorice care au scos la iveală cât de mare era Dumnezeul său, în comparație cu problema. Uneori este dificil să privești dincolo de problemă, atunci când realitatea ei este atât de aproape. Dar să nu uităm că Dumnezeul nostru este Atotputernic! Ce a mai făcut Iosafat, și putem face și noi? A cerut ajutor și sprijin în rugăciune! „Iosafat… a vestit un post pentru tot Iuda. Iuda s-a adunat să cheme pe Domnul…” (2 Cronici 20:3-4) Iosafat nu le-a cerut oamenilor părerea, ci rugăciunile lor, pentru că rugăciunea mișcă inima lui Dumnezeu. Așadar, când ești stresat sau sub presiunea circumstanțelor, bazează-te pe Dumnezeu și pe promisiunile Lui. Când faci lucrul acesta, poți spune și tu ca psalmistul: „Necazul şi strâmtorarea mă ajung, dar poruncile Tale sunt desfătarea mea.” (Psalmul 119:143) Aceasta este rețeta lui Dumnezeu pentru stres; folosește-o!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
25 iun. 2024

25 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Atunci vă vor da să fiți chinuiți și vă vor ucide; și veți fi urâți de toate națiunile din pricina Numelui Meu. Și atunci mulți vor cădea în cursă și se vor vinde unii pe alții și se vor urî unii pe alții. Și mulți profeți falși se vor ridica și vor amăgi pe mulți. Și, din cauză că se va înmulți fărădelegea, dragostea celor mai mulți se va răci; dar cine va răbda până la sfârșit, acela va fi mântuit.

Matei 24.9-13

Unii afirmă, în lumina versetului de mai sus, că este prematur să spunem că suntem deja mântuiți, atât timp cât ne aflăm încă pe drumul spre țintă.

Cu siguranță ar fi așa, dacă aceste cuvinte ale Domnului s-ar referi la modul în care oamenii păcătoși ar primi mântuirea sufletelor. Însă aceste cuvinte, care apar în discursul profetic al Domnului din Matei 24 precum și cel din Marcu 13, nu se referă la această mântuire. Acolo Domnul nu S-a adresat păcătoșilor, ci unor oameni aflați deja în relație cu El – ucenicilor Săi. La acel moment, ei erau reprezentanți ai rămășiței lui Israel, care se va găsi pe pământ la sfârșit.

„Sfârșitul“ în acest pasaj nu este sfârșitul vieții individuale, ci sfârșitul întregului timp de persecuție, de încercare și de întristare, care se va încheia la a doua venire a lui Hristos. Răbdarea este virtutea supremă care va trebui să-i caracterizeze pe sfinții acelor zile, pentru că mântuirea lor va fi sigură atunci când Se va arăta Hristos.

Aceasta este prima semnificație a acestui pasaj; însă, desigur, există multe aplicații folositoare în legătură cu acesta, pe care le putem face fiecare în mod individual. Oricum, a aplica acest loc în așa fel încât să dai învățătură că nimeni nu poate fi cu adevărat sigur de mântuire până la momentul morții este un lucru cu totul eronat.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Beți, și tot nu vă potoliți setea; vă îmbrăcați, și tot nu vă este cald; și cine câștigă un salariu îl pune într-o pungă spartă.

Hagai 1.6

În sfârșit, ceva îndeajuns!

O femeie în vârstă se străduia să se descurce cum putea. Banii abia îi ajungeau pentru strictul necesar, pentru chirie, pentru mâncare și îmbrăcăminte. Cum se spune, „avea prea mult pentru a muri și prea puțin pentru a trăi“.

Într-o zi, această femeie a văzut marea pentru prima dată în viața ei. În timp ce stătea pe mal și privea întinderea nesfârșită de apă, a exclamat: „În sfârșit, ceva îndeajuns!“.

Bunurile pământești sunt insuficiente pentru a potoli setea și foamea sufletelor noastre.

Putem bea – „dar nu suficient“. Setea rămâne sau devine și mai mare. De aceea, Dumnezeu ne invită să venim la „marea“ harului Său. El vrea să ne potolească setea de viață. Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a venit pentru ca noi să avem viață, și chiar să o avem din belșug (Ioan 10.10). Din bogățiile Sale infinite putem primi „har peste har“. În acest fel putem trăi o viață în comuniune cu Dumnezeu, iar în inimile noastre va fi pace și fericire.

De ce să rămânem „flămânzi“, când putem fi satisfăcuți cu bunurile bogate, veșnice, pe care Dumnezeu vrea să ni le dea?

„Celui care îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieții fără plată” (Apocalipsa 22.17)!

„Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cine crede în Mine nu va înseta niciodată” (Ioan 6.35).

Citirea Bibliei: 1 Samuel 31.1-13 · Coloseni 2.16-23

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 9:1-24

Epistola către Evrei Îl înfăţişează pe Marele Preot care ne trebuia: „sfânt, fără răutate, fără pată, despărţit de păcătoşi …“ (Evrei 7.26). Câtă deosebire faţă de Aaron, „preot luat dintre oameni“, despre care în aceeaşi epistolă se spune că „era dator să aducă jertfe pentru păcate­, atât pentru popor, cât şi pentru sine“ (Evrei 5.1-3). Aceasta este ceea ce vedem făcându-se aici. Înainte de a se putea ocupa cu păcatele poporului, Aaron era obligat să rezolve înaintea lui Dumnezeu problema propriilor sale păcate. Este un principiu general, de a cărui importanţă ne aminteşte Dom­nul în „predica de pe munte“: pentru a putea scoate paiul din ochiul fratelui, trebuie mai întâi să-ţi scoţi bârna din propriul tău ochi (Matei 7.3-5).

Sfârşitul acestui capitol ne arată cum, odată ce s-a făcut ispăşirea şi s-a reglementat chestiunea păcatului, binecuvântarea poate veni prin Autorul ei, gloria lui Dumnezeu se poate manifesta şi bucuria este liberă să se exprime. Acestea sunt astăzi pentru poporul lui Dumnezeu consecinţele fericite ale crucii lui Hristos. Să ne ajute Dumnezeu să le apreciem şi să răspundem întrun mod potrivit!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DESPRE STRES (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Aşezaţi-vă, staţi acolo şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul.” (2 Cronici 20:17)

Oamenii din Biblie au avut încredere în ce le-a spus Dumnezeu. El le-a zis: „Nu veţi avea de luptat în lupta aceasta; aşezaţi-vă, staţi acolo şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul. Iuda şi Ierusalim, nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi; mâine, ieşiţi-le înainte, şi Domnul va fi cu voi!” (2 Cronici 20:17). Modul în care Dumnezeu rezolvă problemele este contrar logicii noastre. Poate că acesta este motivul pentru care ezităm să ne apropiem de El în anumite probleme. Oare de ce a vrut Dumnezeu să dea instrucțiuni armatei lui Iosafat (care în mod clar nu se putea lupta cu trei armate) să se pregătească pentru o bătălie pe care nu trebuia s-o ducă? Așa-i că nu avea niciun sens? Dar de multe ori Dumnezeu ne va spune să ne „așezăm” pentru a putea face față unei sarcini sau probleme solicitante, pe care ne simțim complet nepotriviți s-o abordăm. Provocarea noastră este să ne supunem Lui și să ne așezăm în locul potrivit pentru a câștiga. Cum putem face lucrul acesta? Iată câteva exemple: 1) Te „așezi în locul potrivit” atunci când alegi să mergi la universitate, chiar dacă nu ai obținut rezultate bune în liceu. 2) Te „așezi în locul potrivit” atunci când demisionezi de la un loc de muncă la chemarea lui Dumnezeu și începi o lucrare de slujire, chiar dacă nu te așteaptă o listă lungă de clienți sau un salariu bun. 3) Te „așezi în locul potrivit” atunci când stai în fiecare zi în fața calculatorului pentru a scrie o carte pe care ți-ai dorit dintotdeauna s-o scrii – fără să ai mintea plină de cunoștințe, dar cu o inimă plină de credință că Dumnezeu te va însoți prin cuvintele Sale. Așadar, îndemnul lui Dumnezeu pentru noi este să ne așezăm în locul potrivit pentru a vedea izbăvirea Sa. El vrea ca noi să ne prezentăm, pentru ca (vezi 2 Cronici 16:9) El să Se arate puternic în numele nostru!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
24 iun. 2024

24 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și a fost și o ceartă între ei: care dintre ei să fie considerat a fi mai mare.

Luca 22.24

Domnul, mereu plin de bunătate și de blândețe, le spune ucenicilor, întotdeauna plin de grijă față de ei: „Cel mai mare între voi să fie ca cel mai tânăr; și conducătorul, ca cel care slujește“ (Luca 22.26). El a știut cum să-i învețe, prin propriul Său exemplu, ce înseamnă dragostea lui Dumnezeu. În același timp, El le arată harul care era în El, precum și toată credincioșia Sa, pentru care ei trebuiau să-I fie recunoscători. „Voi sunteți aceia care ați rămas mereu cu Mine în încercările Mele. Și Eu vă rânduiesc o împărăție, după cum Tatăl Meu Mi-a rânduit Mie“ (Luca 22.28,29).

În loc să fie iritat de purtarea cu totul nepotrivită a ucenicilor Săi, El le arată că, deși nu există har în oameni, totuși în El există har. Acest har este perfect în Isus. În har îi așază Domnul și pe ucenicii Săi, oricare a fost purtarea lor față de El. Ei sunt întemeiați bine de către El în principiul harului și le spune, cu alte cuvinte: «Tot ceea ce sunt față de voi sunt în har, și vă încredințez împărăția».

Poziția noastră este în har, iar glasul acestui har se face întotdeauna auzit. El ne asigură că, în ciuda întregii noastre slăbiciuni, noi am rămas mereu cu Isus și că El ne dăruiește împărăția pe care Tatăl I-a dăruit-o Lui.

Totuși, sufletul care dorește să se bucure de aceste lucruri trebuie să fie exersat. Caracterul cărnii trebuie dat pe față în întregime, iar aici vedem necesitatea tuturor încercărilor prin care suntem trecuți. Domnul însă ne dă putere să mergem înainte, fiindcă Îi aparținem Lui.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

În ziua Cincizecimii … toți au fost umpluți cu Duh Sfânt.

Fapte 2.1,4

Ce înseamnă de fapt Rusaliile?

Ce s-a întâmplat în ziua Cincizecimii, în urmă cu peste 2.000 de ani? Aproximativ o sută douăzeci de credincioși, care se aflau împreună într-o casă din Ierusalim cu ocazia acestei sărbători iudaice, au fost umpluți de Duhul Sfânt. Venirea Sa a fost însoțită de vâjâitul unui vânt puternic și de „limbi ca de foc“ vizibile. Credincioșii au vorbit în limbi străine pe care nu le învățaseră, astfel încât oamenii din întreaga lume i-au putut înțelege.

Cine este Duhul Sfânt? Chiar dacă nu Îl putem vedea pe Duhul Sfânt, El nu este doar o forță, așa cum cred unii, ci o Persoană, deoarece citim în Biblie că Îl putem întrista sau minți. El este o Persoană a Dumnezeirii și este egal cu Dumnezeu Tatăl și cu Dumnezeu Fiul.

Ce face Duhul Sfânt? El face ca un om să fie conștient de păcatele sale. Dacă apoi acel om își mărturisește păcatele înaintea lui Dumnezeu și crede în Isus Hristos, Duhul Sfânt locuiește în el pentru totdeauna și îi dă certitudinea că este acum un copil al lui Dumnezeu. El vrea să-l călăuzească în viața sa de credință și să-l facă să trăiască după voia lui Dumnezeu. Îl ajută să înțeleagă Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, și să-I slujească lui Dumnezeu cu abilitățile sale.

Cine primește Duhul Sfânt? Toți cei care cred în Isus ca Mântuitor personal primesc Duhul Sfânt. Isus a prevestit venirea Duhului Sfânt la Cinzecime, când le-a promis ucenicilor Săi: „Tatăl vă va da un alt Mângâietor, care să fie cu voi pentru totdeauna, Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi“ (Ioan 14.16,17). Din cuvintele Sale înțelegem că numai creștinii adevărați au Duhul Sfânt.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 30.11-31 · Coloseni 2.6-15

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 8:22-36

În acest capitol îl găsim din nou pe Aaron împreună cu fiii săi şi aceasta ne duce cu gândul la Cel care nu Se ruşinează să ne pună alături de El şi să ne numească fraţii Lui. Fie ca Dum­nezeu să ne păzească de a nu ne ruşina în faţa lumii de relaţia noastră cu Domnul Isus! (2 Timotei 2.12, 13).

Adesea în aceste capitole se fac referiri la daruri legănate. Răsucirea unui obiect face ca acestuia să-i fie văzute toate feţele. Suntem astfel chemaţi să Îi prezentăm lui Dumnezeu toate aspectele jertfei minunate pe care I-o aducem, vorbindu-I de Fiul Său, de feluritele Lui glorii şi de lucrarea Lui în manifestările ei diverse.

Pieptul berbecului de închinare, partea care îi revenea special lui Moise, era şi el le­gă­nat. Putem astfel admira, sub numeroase aspecte, afecţiunile lui Hristos, care au constituit sursa şi puterea dăruirii Sale pentru Dumnezeu. „Eu Îl iubesc pe Tatăl − a spus Isus − şi cum Mi-a poruncit Tatăl,aşa fac“ (Ioan 14.31). Şi în vieţile noastre, aceeaşi cauză va avea acelaşi efect. Numai iubirea poate suscita o consacrare adevărată, cu alte cuvinte, un senti­ment adânc că Dom­nul are drepturi depline asupra ini­milor noastre. Versetul 24 aşterne aceste drepturi pe ure­chile noastre, pe mâinile noastre, pe picioarele noas­tre, simbolizând, respectiv, ascultarea, lucrarea şi umblarea.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DESPRE STRES (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge un cot la lungimea vieţii lui?” (Luca 12:25)

Iosafat, împăratul lui Iuda, a auzit că urma să fie atacat de trei armate diferite. Era o situație extrem de stresantă, nu-i așa? Dar felul în care a reacționat Iosafat este un model pe care să-l urmezi și tu, când viața devine copleșitoare. Istoria aceasta este relatată în 2 Cronici 20. Referitor la stres, noi putem învăța lecții din Sfânta Scriptură. Ce au făcut oamenii din Biblie, când au fost stresați? Au căutat călăuzirea lui Dumnezeu. Biblia spune că „în spaima sa, Iosafat şi-a îndreptat faţa să caute pe Domnul și a vestit un post pentru tot Iuda” (2 Cronici 20:3). Cu ani în urmă, când tatăl său, regele Asa, se confruntase cu o amenințare similară, el reacționase strângând argintul și aurul din Casa Domnului și din palatul său pentru a-l mitui pe împăratul Siriei să treacă de partea sa. Acest lucru a rezolvat problema imediată, dar nu fără consecințe negative. Deși încercarea de invazie a fost abandonată, Dumnezeu S-a supărat că Asa a apelat la un alt rege ca să-l ajute să-și învingă dușmanii (vezi 2 Cronici 16:1-9), și nu la Dumnezeu. Astfel că Domnul l-a pedepsit pe Asa pentru tot restul domniei sale, spunându-i: „Ai lucrat ca un nebun în privinţa aceasta, căci de acum vei avea războaie.” (2 Cronici 16:9). El a trăit cu stresul de a fi mereu în război, pentru că nu a căutat mai întâi sfatul lui Dumnezeu. Așadar, Iosafat, fiul său, a decis să nu urmeze această cale. Dar tu? Te stresezi, încercând să găsești o soluție, în loc să afli cum vrea Dumnezeu să rezolvi problema? Gândește-te la ultima problemă cu care te-ai confruntat: te-ai bazat pe părerile altora, pe ale tale, sau L-ai căutat pe Dumnezeu? Dumnezeu ne promite următorul lucru: „Mă veți căuta și Mă veți găsi, dacă Mă veți căuta cu toată inima” (Ieremia 29:13). Așadar, vorbește cu Dumnezeu despre problema ta!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →