Mana Zilnica

DOMNUL ESTE APROAPE

Eu știu aceasta, că, după plecarea mea, vor intra între voi lupi îngrozitori, care nu cruță turma; și dintre voi înșivă se vor ridica oameni vorbind lucruri stricate, ca să-i tragă pe ucenici după ei. De aceea, vegheați!

Fapte 20.29-31

De ce ne-a trimis Dumnezeu această înștiințare? Ca să ne descurajăm, văzând cum se manifestă această ruină? Nu! ci intenția lui Dumnezeu este de a ne face conștienți de faptul că omul este incapabil să păstreze ceva bun ce Dumnezeu i-a încredințat. De aceea trebuie să simțim tot mai mult necesitatea de a fi pe deplin dependenți de Domnul și de a avea înțelepciune de la El, ca să știm cum să ne comportăm în aceste împrejurări. Dumnezeu nu ne cere să readucem Adunarea (Biserica) la gloria ei de la început. Dacă am încerca acest lucru, atunci am dovedi că nu avem părtășie cu Dumnezeu în ceea ce privește sentimentele Sale.

Chiar dacă nu a fost păstrată prima stare, totuși Dumnezeu este îndelung-răbdător, deși nu va exista nicio reabilitare. Iar dacă Dumnezeu intervine cu judecata Sa, atunci El Se întoarce întotdeauna la prima abatere de la starea pe care El a stabilit-o. Când Ștefan a vorbit despre abaterile și păcatele Israelului, a mers pe firul decăderii înapoi până la vițelul de aur, care a fost prima abatere de la Dumnezeu (Fapte 7). Și noi trebuie să ne întoarcem la începuturi, ca să putem aprecia starea actuală. Trebuie să mergem pe cale profund conștienți de ruina iremediabilă care există în Adunare. Noi trebuie să umblăm cu această convingere, după indicațiile lui Dumnezeu date în Cuvântul Său pentru acest timp. Niciodată nu avem libertatea de a renunța la ceva ce este de la Dumnezeu. Starea decăderii nu este o scuză de a trece cu vederea lucrurile care ne-au fost făcute cunoscut ca fiind voia Sa. Decăderea trebuie să ne determine să veghem și să îngenunchem mai mult. Și, întâi de toate, ea trezește dorința după Dumnezeu și după Cuvântul harului Său, deoarece greutățile sunt mai mari decât puterea și înțelepciunea omului. Oare sunt ele mai mari decât Duhul lui Dumnezeu? Și în această privință trebuie să știm că El stă deasupra tuturor lucrurilor și că Își va sfârși lucrarea în chip desăvârșit. Un creștin poate să-L slăvească pe Dumnezeu în timpul decăderii, tot așa cum un altul o făcea în timpul fericit de la începutul Adunării. Domnul să facă să se poată spune despre fiecare dintre noi: „Ai păzit Cuvântul Meu și nu ai tăgăduit Numele Meu“ (Apocalipsa 3.8).

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Hoțul nu vine decât să fure, să înjunghie și să distrugă. Eu am venit ca oile să aibă viață, și să o aibă din belșug. Eu sunt Păstorul cel Bun. Păstorul cel Bun Își dă viața pentru oi.

Ioan 10.10,11

Povestea picturii

Am fost născut în Africa de Nord, dar am crescut în Franța. Deși am fost educat ca musulman, am fost un ateu convins. Muzica era pasiunea mea. Cântam la mai multe instrumente și compuneam cântece. Într-o zi, directorul companiei, care îmi publica lucrările, mi-a sugerat să scriu o nouă compoziție muzicală. Când am părăsit clădirea, începuse să plouă, așa că m-am adăpostit într-un pridvor, pentru a mă gândi la ce îmi sugerase el. Era cerdacul unei biserici. Am intrat și am fost atras de o pictură care înfățișa pe cineva care ținea în brațe un miel. La baza picturii era scris: „Păstorul cel Bun Își dă viața pentru oi“. M-am gândit: „Ce persoană ar fi dispusă să își dea viața pentru alți oameni?“. L-am rugat pe preotul care era acolo să îmi explice povestea picturii. În loc de explicație, el mi-a dat să citesc cele patru evanghelii. Le-am parcurs cu atenție. În cele din urmă am scris o compoziție muzicală despre viața lui Isus. Dar nu a putut fi publicată, căci subiectul era prea controversat. Dar ce mai conta? Pentru mine nu mai reprezenta atât de mult aceasta, întrucât Isus devenise viața mea. Am încetat să mai beau și să mai fumez. Nu mai aveam nicio dorință de a-mi petrece timpul în baruri sau în cluburi. Doream să mă întorc în Africa, pentru a-i vorbi soției mele despre Isus care intrase în viața mea. Și ea a fost atinsă de Persoana lui Hristos. El a răspuns rugăciunilor noastre.

Acum amândoi Îi slujim Domnului. Compunem imnuri creștine în limbile arabă, franceză, precum și în dialectul folosit în comunitățile berbere. Avem un singur scop: să-L glorificăm pe Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Neemia 10.1-39 · Proverbe 15.23-33

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 5:1-12

Domnul a permis ca acest chivot să cadă în mâinile filistenilor. Dar ei trebuie să ajungă să înţeleagă că, dacă Israel a fost înfrânt, aceasta nu este din cauza superiorităţii dumnezeului filistenilor, ci pentru că voia Domnului a fost să se întâmple aşa. El doreşte să le arate vrăjmaşilor poporului Său că au în mijlocul lor „chivotul puterii” Lui (Psalmul 132.8). De două ori a căzut idolul lor înaintea Dumnezeului lui Israel. Apoi plăgile îi lovesc pe vrăjmaşii Domnului ca şi odinioară în Egipt. Puterea Lui este demonstrată prin pedepse.

Priviţi încă o dată egoismul inimii omeneşti, dezvăluit de aceia care vor trimite altora un obiect atât de periculos!

Dar acum să ne întoarcem de la această situaţie tristă şi să privim la Isus, pentru care chivotul constituie întotdeauna o frumoasă imagine. În Ioan 18, poporul Îl caută ca să-L prindă. La aceste cuvinte, „Eu sunt!”, oamenii „s-au dat înapoi şi au căzut la pământ” (Ioan 18.6), la fel ca statuia lui Dagon aici. Isus Se lasă prins; este trimis de la Ana la Caiafa şi de la Irod la Pilat (ca şi chivotul, de la Asdod la Gat şi de la Gat la Ecron). Dar cei care Îl tratează astfel, care Îl insultă şi care Îl condamnă, trebuie să înveţe aceste cuvinte de pe buzele Lui: „Veţi vedea pe Fiul Omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului” (Matei 26.64).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ECHILIBRUL CORECT | Fundația S.E.E.R. România

„…Plin de har și de adevăr.” (Ioan 1:14)

Unii dintre noi au această calitate de-a da dovadă de har, dar neglijăm confruntarea oamenilor cu adevărul, ca nu cumva să-i jignim. Alții se specializează în a confrunta, dar nu reușesc să le arate oamenilor harul lui Dumnezeu. Doar Domnul Isus a fost „plin de har și de adevăr”, ori acesta este echilibrul spre care trebuie să tindem!

Un om puțin interesat de chestiuni spirituale interacționa uneori cu vecinul său, care era creștin. Fie vorbeau peste gardul din spate, fie își împrumutau unul altuia unelte, și altele de felul acesta. Apoi, din nefericire, soția necredinciosului a fost lovită de cancer și a murit. Iată o parte dintr-o scrisoare pe care omul a scris-o după aceea: „Eram cuprins de disperare. Am trecut prin pregătirile pentru înmormântare ca și cum aș fi fost în transă. După slujba funerară, m-am plimbat toată noaptea de-a lungul râului… Dar n-am fost singur: vecinul meu – îngrijorat pentru mine, cred – a stat cu mine toată noaptea. Nu a vorbit, nici măcar nu a mers lângă mine. Pur și simplu, pășea în spatele meu. Când, în sfârșit, soarele a răsărit peste râu, a venit și mi-a spus: „Hai să mergem să mâncăm ceva!”

Acum mă duc la biserică. La biserica vecinului meu! Religia care poate produce genul de dragoste pe care mi-a arătat-o vecinul meu este ceva despre care vreau să aflu mai multe. Vreau și eu să iubesc și să fiu iubit în felul acesta, pentru tot restul vieții mele!”

Uimitor, nu-i așa? Poate spune la fel și… vecinul tău? Orice fermier îți va spune că, înainte de a semăna, trebuie să pregătești terenul… și tot la fel este și în cele spirituale.

Biblia ne spune: „Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău şi lipiţi-vă tare de bine.” (Romani 12:9) Să știi: când îi tratezi pe oameni cu har, ei își vor deschide inimile și mințile și pentru adevărul pe care vrei să li-l împărtășești!

DOMNUL ESTE APROAPE

Toate veșmintele Tale sunt smirnă, aloe și casie; din palate de fildeș Te-au înveselit instrumente cu coarde.

Pentru că dragostea lui Hristos ne constrânge, noi judecând aceasta: că, dacă Unul a murit pentru toți, toți deci au murit; și El a murit pentru toți, pentru ca cei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel care pentru ei a murit și a înviat.

Psalmul 45.8; 2 Corinteni 5.14,15

Psalmul 45 (3) – Dragostea lui Hristos

Aloea, una dintre cele trei miresme, vorbește despre dragostea care a stat la baza suferinței. Ea este cea mai parfumată dintre aceste trei miresme; despre ea se spune că era extrasă din partea interioară a tulpinii unui copac care creștea în India, fiind extrem de prețioasă, mai scumpă decât greutatea ei în aur.

Tot așa, nu există nimic în univers mai parfumat decât dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoștință. Această dragoste a Lui este cu mult mai prețioasă decât aurul. Dacă lumea ne-ar oferi tot aurul din ea în schimbul dragostei lui Hristos, am accepta noi un asemenea schimb? Cu siguranță că nu, fiindcă dragostea Lui este mai prețioasă decât aurul, iar a fi iubit prețuiește mai mult decât argintul și aurul. Dragostea divină nu poate fi cumpărată, ci a fost turnată în har asupra noastră.

În umblarea noastră prin această lume, simțământul dragostei Preaiubitului nostru ne poartă și ne întărește prin toate încercările și dificultățile prin care am putea trece.

J. T. Mawson

SĂMÂNȚA BUNĂ

Un astfel de mare-preot ne trebuia: sfânt, fără răutate, fără pată, despărțit de păcătoși și făcut mai presus decât cerurile.

Evrei 7.26

Cel „despărțit de păcătoși“

Dintre caracteristicile Domnului Isus enumerate în versetul de astăzi, care Îl califică drept Mare-Preot, aș dori să ne oprim în special la faptul că El este „despărțit de păcătoși“. Aceasta se aplică la starea Lui din prezent, când El Se află pe tron în cer, dar, pe de altă parte, El a manifestat această caracteristică atunci când a trăit printre cei păcătoși.

Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ ca Om curat și sfânt. El era complet separat de păcat. El nu a comis niciun păcat și păcatul nu a fost niciodată în El, deși a trăit într-o lume plină de violență și de răutate. El a fost înconjurat de păcătoși și, cu toate acestea, acțiunile rele ale persoanelor din jurul Lui nu au avut nicio influență negativă asupra Lui. În mijlocul unei lumi rele, El a rămas curat, sfânt și fără pată. Cu toate că a mers să-i caute pe cei pierduți pentru a-i salva, El a condamnat călcările lor de lege și răzvrătirea lor împotriva lui Dumnezeu.

Un comentator al Bibliei explica: „Harul Lui L-a adus aproape de noi, în nevoile noastre, dar sfințenia Lui L-a ținut departe de toate păcatele noastre. El era Străinul ceresc pe pământ, Cel despărțit de păcătoși“. Domnul Isus a suferit profund văzând peste tot păcatul și consecințele lui grozave. În adâncul inimii Lui, El a simțit că oamenii erau fără Dumnezeu. În sufletul Său sfânt, El era scârbit de răul din jurul Lui.

Citirea Bibliei: Neemia 9.26-38 · Proverbe 15.12-22

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 4:12-22

Planurile au fost dejucate. Prezenţa chivotului în mijlocul unui popor aflat într-o asemenea stare rea n-a împiedicat dezastrul. Chivotul este luat (vezi Psalmul 78.60, 61). Ce ruşine se aruncă asupra unui regiment când inamicul îi ia drapelul! Cu atât mai mult, ce ruşine a fost pentru poporul Israel când le-a fost luat însuşi tronul lui Dumnezeu! Cum pot celebra ei ziua ispăşirii (Levitic 16.14,15) în absenţa capacului ispăşirii, unde trebuia să fie stropit sângele? Şi, de asemenea, cum pot s-o facă fără urmaşii lui Aaron, care împlineau ceremonialul, când, în acelaşi timp, profeţia luase sfârşit? Hofni şi Fineas fuseseră omorâţi amândoi.

Eli ar fi avut probabil un mijloc de a îndepărta pedeapsa divină aflată asupra lui Israel. Conform Deuteronom 21.18-21, ar fi trebuit să-şi scoată fiii înaintea poporului ca să fie omorâţi cu pietre din cauza purtării lor rele. Dar Eli nu avusese curajul necesar pentru a face aşa. Aşadar, acum nu numai Hofni şi Fineas au murit, ci şi treizeci şi patru de mii de oameni împreună cu ei. Iar chivotul sfânt, gloria lui Israel, a fost luat de la ei. Această ultimă ştire este cea care îl ucide pe bătrân. Chivotul era mai drag inimii lui decât propria familie şi acelaşi lucru este adevărat şi pentru nora lui. Punând copilului numele: I-Cabod („Nu este glorie” sau „Unde este gloria?”), ea pronunţă discursul funerar pentru poporul ei.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EȘTI TU UN PRIETEN ADEVĂRAT? | Fundația S.E.E.R. România

„Prietenul adevărat iubeşte oricând…” (Proverbele 17:17)

Îmi amintesc de povestea lui Lev Tolstoi pe care am citit-o când eram copil: „Cei doi prieteni” (poate că v-au citit-o și vouă părinții sau bunicii când erați mici)… Doi prieteni mergeau împreună prin pădure când un urs a apărut în fața lor. Înainte ca ursul să-i poată observa, unul dintre bărbați a fugit spre un copac de pe marginea drumului, s-a urcat în el și s-a ascuns printre ramurile acestuia. Celălalt, se pare că nu la fel de agil ca prietenul său care s-a cățărat în copac, s-a aruncat la pământ și s-a prefăcut că este mort. Ursul s-a apropiat de el, l-a adulmecat îndelung… dar omul încetase până și să respire, așa că ursul a plecat, crezându-l mort.

Poate nu știați că urșii nu se ating de cadavre (omul nostru se pare că știa, de aceea a rămas nemișcat și și-a ținut respirația). Când pericolul a dispărut, bărbatul din copac a coborât. Curios, l-a întrebat pe prietenul său râzând: ce i-a șoptit ursul la ureche? La care acesta a răspuns: „Mi-a spus să nu mai călătoresc niciodată cu un prieten care te abandonează când ești în primejdie!”

E ușor să fii prieten cu cineva care are succes, care știe totul și care se află pe creasta valului. Dar ce se întâmplă atunci când acea persoană cade, eșuează, sau își pierde legătura cu Hristos, sau se izolează în mod deliberat și provoacă tot felul de consecințe urâte?

Biblia spune: „Prietenul adevărat iubește oricând…” Adică, nu este invidios când ești „sus”, iar când ești „jos” nu este indiferent. El este plin de compasiune și atent, indiferent dacă tu ești sau nu.

Scriitorul american Elbert Hubbard a spus: „Prietenul tău este persoana care știe totul despre tine, și totuși te iubește!” Dacă ai un astfel de prieten, prețuiește-l și ajută-l să știe asta. Spune azi unui prieten adevărat cât de mult îl apreciezi!

DOMNUL ESTE APROAPE

Toate veșmintele Tale sunt smirnă, aloe și casie; din palate de fildeș Te-au înveselit instrumente cu coarde.

Psalmul 45.8

Psalmul 45 (2) – Harul lui Hristos

Hristos este nu numai plin de har, ci și glorios. Săgețile Sale sunt ascuțite și străpung inimile vrăjmașilor Săi. Gloria Lui este deasupra oricărui nume care poate fi numit. El va fi biruitor asupra tuturor celor care-L urăsc, tot așa cum este plin de bunătate față de toți cei care aud glasul Lui și-L iubesc. Gloria Lui trebuie declarată, ca să știm că harul Lui față de noi nu înseamnă slăbiciune. În măreția Lui, El va prospera, datorită adevărului, blândeții și dreptății – cele trei atribute mărețe care se vor arăta atunci când El va veni să judece, dar care n-au lipsit deloc din Persoana Lui atunci când a trăit aici, pe pământ.

El este la fel de măreț pe cât de plin de har este, fiind Dumnezeu și având un scaun de domnie etern. Acest lucru este extrem de semnificativ, fiindcă, dacă El este Dumnezeu, atunci cerințele Sale sunt supreme și superioare oricăror alte exigențe. Cerințele relațiilor de familie, dintre soț și soție, dintre părinți și copii și dintre frați și surori trebuie să se situeze pe planul secund în fața solicitărilor Lui. Nimeni altcineva nu are dreptul să se înalțe deasupra relațiilor pământești, pe care Dumnezeu le-a rânduit, însă Cel care a câștigat dragostea neîmpărțită a inimilor noastre este Dumnezeu, al Cărui tron dăinuie în veci (Evrei 1.8), și drepturilor Lui trebuie să ne supunem.

Miresmele care-L înveșmântă pe Mântuitorul nostru ne trezesc amintirile și ne conduc înapoi către timpul când, în loc de glorie și de onoare, El a avut parte de suferință. Smirna vorbește despre această suferință. Magii de la răsărit au fost călăuziți în mod divin când și-au adus darurile: aur, tămâie și smirnă. Aurul vorbește despre gloria Lui divină; tămâia, despre umanitatea Lui sfântă și înmiresmată; iar smirna, despre suferințele Lui, care au mers până la moarte.

Acum privim în urmă și mireasma smirnei ne învăluie și ne atrage. În prezența măreției Sale rămânem înmărmuriți, iar suferințele Sale ne topesc inima.

J. T. Mawson

SĂMÂNȚA BUNĂ

El a ieșit la munte, ca să Se roage; și a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu.

Luca 6.12

Toată noaptea în rugăciune

Evanghelistul Luca ne spune că Isus a petrecut o noapte întreagă în rugăciune înainte de a-i alege pe cei doisprezece apostoli. De ce oare evangheliile spun, în mod repetat, că Isus Se ruga? Să ne amintim cum Isus, Fiul lui Dumnezeu, S-a smerit când a devenit Om. „S-a golit pe Sine Însuși, luând chip de rob, făcându-Se în asemănarea oamenilor“ (Filipeni 2.7). Ce distanță de neconceput Îl desparte pe Dumnezeu de oameni! Isus era Dumnezeu și a rămas Dumnezeu tot timpul, deși a devenit Om și, ca Om, a acceptat de bunăvoie acea poziție de dependență.

Unul dintre motivele pentru care Isus S-a rugat intens este acela că, fiind Om, El S-a supus în totul voii lui Dumnezeu. Niciodată El nu a făcut și nu a spus ceva care să fie altfel decât potrivit cu gândul lui Dumnezeu. El a fost prima și singura Persoană care, pe tot parcursul vieții pe pământ, a trăit în ascultare perfectă, de bunăvoie și cu sinceritate: „Ascultător până la moarte, și chiar moarte de cruce“ (Filipeni 2.8). Viața de rugăciune a lui Isus este, cu atât mai mult, un exemplu pentru noi. Se cuvine să trăim așa cum a trăit El pe pământ. Pentru a putea face aceasta, trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu. Apoi, în multe pasaje din Biblie, suntem încurajați să ne rugăm în mod regulat (Luca 22.40; Coloseni 4.2; Iacov 5.16). Rugăciunea menține și consolidează relația cu Dumnezeu; ea ne dă ocazia de a încredința în mâna lui Dumnezeu toate îngrijorările noastre și ne ajută să luăm hotărârile corecte, ne protejează de ispite și ne face să fim slujitori folositori lui Dumnezeu în lume.

Citirea Bibliei: Neemia 9.4-25 · Proverbe 15.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 4:1-11

Starea tristă a poporului va necesita o nouă disci­plinare din partea Domnului. Filistenii vor fi instru­mentul lui Dumnezeu pentru a-l învăţa lecţii dure. Israel iese împotriva lor fără să-L întrebe pe Domnul. Ce ar fi răspuns Dumnezeu dacă ar fi fost întrebat? „Nu porniţi! Nu vă pot da victoria, din cauza păcatelor voastre. Începeţi prin a vă smeri”.

Este exact ceea ce s-a întâmplat când a fost luată cetatea Ai. Oamenii nu se preo­cupă deloc cu ce ar putea gândi Domnul. Chiar şi o primă înfrângere nu-i învaţă nimic. Mai degrabă contrariul! „Domnul ne-a înfrânt?” spun ei. „Şi ce-i cu asta? Îl vom lua cu noi; astfel va fi mai obligat să ne susţină”.

Atât de multe persoane zise creştine cred că se pot folosi de Dumnezeu cum le pla­ce. Fac ceea ce vor ei şi, în acelaşi timp, Îl nu­mesc în gura mare Domnul lor (vezi Matei 7.21). Dar El va trebui să le spună într-o zi: „Nu vă cunosc” (Matei 25.12). Astfel Dumnezeu este departe de a aproba tot ceea ce se face în Numele Lui în creştinătate. Numele frumos al lui Hristos este găsit asociat frecvent cu unele forme ale răului pe care oamenii le recunosc, dar de care nu doresc să se despartă.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU RIPOSTA! | Fundația S.E.E.R. România

„Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.” (Romani 12:18)

Biblia ne învață: „Fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” (Efeseni 4:32) S-ar putea să spui: „Dar ce mi-au făcut a fost nedrept, lipsit de bunătate și nejustificat!” Poate – dar ce-ai zice dacă Dumnezeu ar spune la fel despre unele lucruri pe care le-ai făcut tu?! Orice încercare de a răzbuna o nedreptate care ți s-a făcut este o încălcare a Cuvântului lui Dumnezeu.

Răzbunarea include vorbirea de rău, reprimarea oricărui dialog, sau remarcile sarcastice, refuzul de a-l ajuta și recurgerea la violență fizică sau la atacuri verbale. Dacă ai fost rănit de cineva la locul de muncă, aceasta include aplicarea regulilor de la locul de muncă, mai strict în ce-l privește pe colegul ofensator decât față de ceilalți, sau schimbarea deliberată a regulilor/ritmului pentru a-l face să se simtă frustrat. Dacă ai fost rănit de către soțul/soția ta, asta include tăcerea sfidătoare, sau cearta „la cuțite” – vorba românului – până-l faci (sau o faci) să meargă „ca pe coji de ouă”, refuzându-i dragostea și afecțiunea.

Apostolul Pavel spune: „Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc: binecuvântaţi şi nu blestemaţi… Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine înaintea tuturor oamenilor. Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri, ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu, căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul.” (Romani 12:14, 17-19). Iar a răsplăti pe cineva cu rău pentru rău nu-ți va aduce nicio satisfacție.

În plus, te-ai gândit că poate persoana care te-a rănit și-a cerut iertare de la Dumnezeu și s-ar putea să se fi schimbat cu adevărat?! Sau gândește-te ce s-ar întâmpla dacă Dumnezeu ar continua să-ți amintească fărădelegile tale? Răzbunarea nu face decât să-ți distrugă liniștea sufletească, pentru că știi că Îl nemulțumește pe Dumnezeu. Așa că roagă-te: „Tată, dau la o parte orice dorință de a mă răzbuna. Vreau să umblu în pacea Ta, să las harul Tău să curgă spre ceilalți, și să Te las pe Tine să răzbuni nedreptățile făcute împotriva mea! Amin!”

Așadar, nu riposta – e îndemnul zilei pentru tine!

DOMNUL ESTE APROAPE

Apostolii dădeau mărturie cu mare putere despre învierea Domnului Isus și mare har era peste toți.

Fapte 4.33

Inimii omenești i se pare nespus de greu să creadă că Dumnezeu este dragoste pură și perfectă. Ea are mai multă încredere în Satan decât în Dumnezeu. Să privim, pentru un moment, la toată durerea și suferința, la nenorocirea și la degradarea pe care omul le suferă din cauza faptului că a ascultat de glasul lui Satan; și totuși el niciodată nu se plânge de această robie, nici nu-și manifestă dorința de a scăpa de sub mâna lui. El nu este nemulțumit de Satan, nici nu obosește în a-i sluji, deși mereu și mereu seamănă aceeași sămânță și face încontinuu aceleași eforturi.

Cât de diferit stau lucrurile cu privire la Dumnezeu! După ce ne-am angajat pe calea Lui, suntem gata, la cea dintâi încercare sau dificultate, să murmurăm și să ne răzvrătim. Cu adevărat, nu există niciun alt aspect în care să falimentăm atât de mult precum în cultivarea unui duh de încredere și de recunoștință. Zece mii de îndurări sunt uitate în prezența unei singure încercări! Am fost iertați de păcatele noastre, am fost „acceptați în Cel Preaiubit“, am fost făcuți moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Hristos, așteptători ai gloriei eterne; în plus, calea noastră prin pustie este presărată cu nenumărate îndurări. Și totuși, dacă este să apară la orizont un mic nor, cât palma unui om, uităm îndată toate îndurările bogate din trecut la vederea acelui nor, chiar dacă el, până la urmă, s-ar putea să plouă binecuvântări asupra noastră. Acest gând ar trebui să ne smerească adânc în prezența lui Dumnezeu. Cât de diferiți suntem în această privință, ca în oricare alta, de binecuvântatul nostru Exemplu! Să privim la El – Adevăratul Israel în pustie – înconjurat de fiare sălbatice și postind patruzeci de zile. Cum S-a comportat? A murmurat? S-a plâns de soarta Lui? A dorit să Se afle în alte împrejurări? O, nu! Dumnezeu era „partea moștenirii Lui și a paharului Său“ (Psalmul 16.5). Prin urmare, când ispititorul s-a apropiat și I-a oferit cele necesare, sau gloriile, sau distincțiile, sau onorurile vieții acesteia, El le-a refuzat pe toate și Și-a păstrat cu credincioșie poziția de dependență absolută față de Dumnezeu și de ascultare deplină față de Cuvântul Său. El a dorit să-Și primească atât pâinea, cât și gloria numai de la Dumnezeu.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

[Andrei] l-a găsit întâi pe fratele său, Simon, și i-a spus: „Noi L-am găsit pe Mesia (care, tradus, înseamnă: Hristos)“. Și l-a dus la Isus.

Ioan 1.41,42

William (1)

William povestește:

M-am născut într-o familie de evrei, în Tunisia. În 1950, părinții mei s-au mutat la Paris. Atunci am început să-mi pun întrebări cu privire la identitatea mea. La vârsta de 16 ani am mers în Israel și am trăit șase luni într-un chibuț, la o fermă. A fost o experiență extraordinară, care m-a făcut să-mi pun mai multe întrebări. Cine eram eu, de fapt? Un evreu născut în Tunisia și crescut în Franța, care își căuta identitatea! Să accept cultura părinților mei, sau să părăsesc tradițiile strămoșilor mei și să mă integrez complet în cultura franceză? În chibuț se afla o fată creștină din Canada, Judy, care dorea să exploreze țara Bibliei. I-am pus întrebări despre credința ei și, în cele din urmă, mi-am cumpărat o Biblie. Cu cât citeam mai mult, cu atât aveam mai multe întrebări. Dar găseam și multe răspunsuri. Acolo scria despre Avraam, despre Moise sau despre regele David. Am descoperit că ei au trăit cu Dumnezeu. Ceea ce am citit m-a surprins și m-a captivat. Apoi, dintr-odată, s-a întâmplat minunea! Și eu, un băiat tunisian, puteam intra în legătură cu Dumnezeu, ba chiar puteam avea o relație personală cu El. Ideea pe care o avusesem până atunci despre Isus s-a întors cu susul în jos. Până atunci consideram că El nu era născut evreu, dar, pe măsură ce citeam, am înțeles că El era un Rabin, și încă Unul complet diferit de ceea ce auzisem despre El. De asemenea am înțeles că Isus iubea poporul evreu.

Citirea Bibliei: Neemia 8.1-12 · Proverbe 14.13-25

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 2:27-36

În ochii poporului, conduita rea a fiilor lui Eli era scandaloasă. Şi ce dezonoare a adus ea numelui lui Dumnezeu! Hofni şi Fineas (acesta din urmă poartă chiar numele unui mare preot credincios: Numeri 25.11) fuseseră crescuţi în apropierea sanctuarului, în strâns contact cu adevărurile divine. Mare era răspunderea lor comparativ cu cea a poporului! Mare este şi răspunderea noastră, dacă am avut aceleaşi privilegii conferite de educaţia pe care am primit-o!

Eli, în sine un om evlavios, n-a ştiut să-şi înfrâneze copiii. În mod cert a încercat să-i mustre (v. 23), dar i-a lipsit fermitatea. Unii copii îi găsesc pe părinţii lor câteodată prea severi. Ei ar trebui să ia în considerare consecinţele educaţiei lipsite de fermitate asupra fiilor lui Eli! Chiar pentru Eli însuşi, aceste urmări au fost dramatice: casa lui a fost scoasă din slujba preoţiei, fiii săi au fost omorâţi în aceeaşi zi. Un profet este trimis să-i aducă acest trist mesaj. Noul Testament confirmă că, atunci când copiii unui slujitor al lui Dumnezeu nu sunt supuşi şi disciplinaţi, ei pot anihila toată puterea serviciului tatălui lor (1 Timotei 3.4, 5). Sub incidenţa acestui avertisment se poate afla familia unuia sau altuia dintre tinerii noştri cititori.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCREDE-TE ÎN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (5) | Fundația S.E.E.R. România

„Îmi plânge sufletul de durere: ridică-mă după Cuvântul Tău.” (Psalmul 119:28)

Când ești deprimat, trebuie să te încrezi cu toată puterea în Cuvântul lui Dumnezeu. Iar dacă depresia are o cauză fiziologică, Dumnezeu te poate vindeca printr-un miracol, sau printr-un tratament medical potrivit: vitamine, plante și suplimente. Dar uneori ea este mai profundă, și – la fel cum trupul tău poate suferi din cauza unei boli – la fel și sufletul tău poate suferi.

Din fericire, Dumnezeu este Doctorul suprem al sufletului! Psalmistul a spus: „În ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul.” (Psalmul 138:3) În loc să te dai bătut și să te mulțumești cu faptul că depresia este o trăsătură de familie, încrede-te în Cuvântul lui Dumnezeu. Domnul Isus a fost trimis „să vindece pe cei cu inima zdrobită, să vestească robilor slobozenia… să mângâie pe toţi cei întristaţi… să le dea o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit…” (Isaia 61:1-3) Psalmistul spune: „Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice…” (Psalmul 16:11) Profetul Isaia scria: „Cei izbăviţi de Domnul se vor întoarce şi vor merge spre Sion cu cântece de biruinţă. O bucurie veşnică le va încununa capul, veselia şi bucuria îi vor apuca, iar durerea şi gemetele vor fugi!” (Isaia 35:10)

Apostolul Ioan ne încurajează cu promisiunile Domnului Isus: „V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi şi bucuria voastră să fie deplină.” (Ioan 15:11) „Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.” (Ioan 16:24) În fiecare dimineață, când te trezești și ești deprimat, privește-te în oglindă și declară: „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!” (Psalmul 118:24).

Așadar, Dumnezeu poate și dorește să te elibereze de anxietate sau depresie și El te va ajuta să găsești pacea Sa!

DOMNUL ESTE APROAPE

Voi înșivă, ca niște pietre vii, sunteți zidiți o casă spirituală.

1 Petru 2.5

În acest verset, credincioșii sunt priviți ca niște pietre vii în relație cu Hristos, care este „Piatra vie“; în această calitate, ei constituie o casă spirituală. Scriind credincioșilor dintre iudei, apostolul face în mod constant aluzie la lucrurile materiale cu care poporul Israel era în relație. El arată că ceea ce era material prefigura ceea ce este spiritual; și că, deși cele materiale trecuseră, din cauza ruinei lui Israel, realitatea spirituală rămânea. Din primul capitol aflăm că moștenirea pământească a lui Israel în țară fusese pierdută, dar că, în creștinism, credincioșii au o moștenire păstrată în ceruri. În al doilea capitol ni se spune că, în ciuda punerii deoparte a templului material de la Ierusalim, Dumnezeu are totuși o casă spirituală compusă din pietre vii, unde „jertfe spirituale“ sunt aduse de „o preoție sfântă“.

Odinioară, Israel se deosebea de toate națiunile prin prezența casei lui Dumnezeu în mijlocul lor. Acolo locuia Dumnezeu. Din această casă trebuia să se înalțe lauda către Dumnezeu, iar mărturia să se răspândească în lume. Această locuință era materială – „locuri sfinte făcute de mâini“ (Evrei 9.24). Oamenii, știm aceasta, au stricat templul, transformând casa de rugăciune într-un loc de negoț și într-o peșteră de tâlhari. Casa pe care Isus o numea casa Tatălui Său a devenit casa Israelului decăzut și, de aceea, Dumnezeu a părăsit-o, lăsând-o pustie, ca să fie dărâmată de națiuni și să nu rămână piatră pe piatră (Matei 23.38; 24.2).

Cu toate acestea, răutatea și ruina omului nu puteau face să eșueze planul lui Dumnezeu. Hristos, pe pământ, a fost templul lui Dumnezeu, Cel în care locuia Dumnezeu, în care a fost glorificat Dumnezeu și prin care Dumnezeu, în toată dragostea și sfințenia Lui, a fost prezentat înaintea oamenilor (Ioan 2.18-21). Însă oamenii L-au respins pe Hristos! Oamenii nu pot suferi prezența lui Dumnezeu în mijlocul lor, chiar dacă El este acolo pentru a-i binecuvânta. La fel cum națiunea lui Israel pângărise templul din Ierusalim, tot așa au distrus templul când a fost arătat în Hristos, țintuindu-L pe cruce. Dar, din nou, vedem că Dumnezeu nu renunță la planul Său de a locui în mijlocul oamenilor. Hristos, deși respins de oameni, este înălțat de Dumnezeu și, din locul înălțării Sale, este trimis Duhul Sfânt pentru a zidi o locuință pentru Dumnezeu, o casă spirituală compusă din toți credincioșii.

H. Smith

Când Isus ieșea din Ierihon, orbul Bartimeu stătea pe marginea drumului, cerșind. I s-a spus că trece Isus, așa că I-a strigat să aibă milă de el. Vocile din jurul lui i-au poruncit să tacă, însă Isus S-a oprit și a trimis să îl cheme. Atunci cei din jurul lui i-au spus: „Îndrăznește! Ridică-te, te cheamă“. Auzind aceasta, Bartimeu și-a aruncat haina, s-a ridicat și a venit la Isus.

Nu era oare chemarea lui Isus un motiv suficient ca el să fie bucuros? Încrederea orbului nu a fost dezamăgită; Isus a făcut miracolul dorit și Bartimeu a ajuns să vadă. El L-a urmat pe Domnul.

Oamenii pot fi orbi și din punct de vedere spiritual. Cât de mulți nu au arătat niciodată nici măcar un pic de interes față de Dumnezeu! Orbi față de iubirea și dreptatea Lui și, de asemenea, orbi cu privire la starea lor! Păcatele lor îi despart de Dumnezeu.

Dumnezeu vrea să ne conștientizeze de eforturile Sale. Noi suntem ca orbul Bartimeu, adică stăm ca niște cerșetori, știind că suntem vinovați înaintea lui Dumnezeu și simțindu-ne săraci, nenorociți și pierduți. Atunci auzim cuvintele: „Îndrăznește! Ridică-te, te cheamă“.

Isus este prezent pentru oricine geme sub povara păcatului. El așteaptă să te audă mărturisindu-ți vina, pentru că El te poate ierta și te poate elibera de povară. El îți va da pace. Nu permite nimănui să te împiedice să vii la Isus; când El te cheamă, urmează exemplul lui Bartimeu!

Citirea Bibliei: Neemia 7.1-38 · Proverbe 13.13-25

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 2:1-11

Potrivit cu Filipeni 4.6, verset citat ieri, actul recunoştinţei este o parte indispensabilă a rugăciunilor noastre. Ana nu întârzie să mulţumească Aceluia care i-a ascultat rugăciunea. Să nu uităm să facem lucrul acesta de fiecare dată când Dumnezeu răspunde rugăciunilor noastre. Însă Ana merge chiar mai departe. Pentru ea reprezintă o ocazie de a-L lăuda pe Domnul cu o frumoasă cântare. Care este tema laudei ei? Sfinţenia lui Dumnezeu (v. 2), cunoştinţa Lui (v. 3), puterea Lui (v. 6), dreptatea Lui (v. 10). Dar, înainte de toate, ea preamăreşte harul al cărui nume îl poartă (Ana înseamnă har) şi al cărui subiect este. Acest har îl ia pe cerşetorul mizerabil (pe tine şi pe mine) din ţărână (imagine a morţii) şi din „gunoiul” păcatului, pentru a-i da un loc împreună cu Isus, în gloria şi în împărăţia Lui.

Cuvintele din finalul cântării vorbesc despre acest Împărat puternic, „Unsul”, care este Domnul Isus. (În Cuvântul lui Dumnezeu, cornul este un simbol al tăriei). Oare ne bucurăm noi, ca şi Ana, de o asemenea mântuire (v.1) şi de un asemenea Mântuitor? Este instructiv să comparăm cuvintele Mariei din Luca 1.46-55 cu această cântare a Anei. Şi Maria se bucura, nu numai de Dumnezeu Mântuitorul ei, dar şi de ceea ce puterea şi îndurarea Lui făcuseră pentru Israel  (Luca 1.54).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCREDE-TE ÎN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (3) | Fundația S.E.E.R. România

„…Ochii omului nu se pot sătura.” (Proverbele 27:20)

Când materialismul încearcă să pună stăpânire pe tine, ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu și încrede-te în Cuvântul Lui. Filozofia greșită din spatele materialismului este „mai mult, mai mult, mai mult!” Și este rezultatul „problemelor de vedere”: Biblia spune: „Ochii omului nu se pot sătura”…

Este în regulă să-ți dorești o casă frumoasă, o mașină de încredere și siguranță financiară – Dumnezeu îți va oferi aceste lucruri atunci când ești un bun administrator al lucrurilor pe care ți le-a încredințat deja. Dar atunci când vrei mai mult decât ai nevoie, sau mai mult decât este necesar pentru a împlini voia Lui, Biblia numește asta deșertăciune. Cuvântul desemnează ceva sec, găunos sau fără scop.

Înțeleptul Solomon scria: „Cine iubeşte argintul nu se satură niciodată de argint şi cine iubeşte bogăţia multă nu trage folos din ea. Şi aceasta este o deşertăciune.” (Eclesiastul 5:10) Așadar, înainte de a-I cere lui Dumnezeu prosperitate, cere-I să-ți dezvăluie scopul vieții tale, pentru că ele sunt direct legate. Domnul Isus a spus: „Viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui…” (Luca 12:15) Dumnezeu folosește un alt instrument de măsură, iar Cuvântul Său spune că El „poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună… Cel ce dă sămânţă semănătorului şi pâine pentru hrană vă va da şi vă va înmulţi şi vouă sămânţa de semănat şi va face să crească roadele neprihănirii voastre. În chipul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele, pentru orice dărnicie, care, prin noi, va face să se aducă mulţumiri lui Dumnezeu…” (2 Corinteni 9:8, 10-11).

Este oare Dumnezeu dornic să te binecuvânteze financiar? Da, dar în măsura în care ești dispus să fii și un transmițător și un distribuitor al binecuvântărilor Sale!

DOMNUL ESTE APROAPE

Iată Robul Meu pe care L-am ales, Preaiubitul Meu în care sufletul Meu Își găsește plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El și va vesti judecată națiunilor. Nu Se va certa, nici nu va striga, nici nu-I va auzi cineva glasul pe străzi. Nu va rupe o trestie frântă și nu va stinge un fitil care fumegă, până va aduce biruința judecății. Și națiunile vor spera în Numele Lui.

Matei 12.18-21

Aceste versete citate din Isaia ne amintesc de faptul că adevărata speranță nu se găsește în nimeni altul decât în Domnul Isus Hristos. El a venit aici, pe pământ, pentru ca omenirea să aibă speranță. Noi eram pierduți, morți în păcate, neajutorați, fără speranță și fără Dumnezeu. Însă Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său în lume nu pentru a condamna lumea, ci pentru ca noi să avem viață prin moartea Lui pe cruce. Moartea, îngroparea și învierea Lui ne-au adus biruința de care avem nevoie. El este speranța noastră!

Doar El poate oferi viață eternă și odihnă perfectă pentru suflet și pentru conștiință (Ioan 4.14; Matei 11.28,29). Doar El poate să ofere fericire completă și permanentă (Ioan 6.35), călăuzire desăvârșită (Ioan 8.12) și protecție absolută (Ioan 10.7-14). El, și doar El, este speranța pentru omul pierdut (Romani 3.23,24; 6.23). În timp ce mulți în această lume au pretins a fi salvatori, există doar Unul care este cu adevărat Mântuitorul lumii (Luca 2.11). În afara Lui, noi n-avem nicio speranță, iar fără El suntem neajutorați, fără niciun adăpost și fără nicio perspectivă.

În timp ce mulți în lume astăzi caută ceva sau pe cineva în care să-și pună speranța, cei care își pun speranța în lucrarea împlinită de Domnul Isus pe cruce pot fi siguri de purtarea Sa de grijă continuă, fiindcă „Cel care nu L-a cruțat pe Însuși Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da împreună cu El toate?“ (Romani 8.32). Prin El am primit iertarea pentru trecutul nostru, asigurarea pentru viitorul nostru și puterea pentru prezentul nostru.

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.

Luca 10.20

Hitul celebru al formației

Petrecerea era în toi, atmosfera era extraordinară. Muzica era asurzitoare, iar când exuberanța a ajuns la maxim, ei cântau: „Și toți vom ajunge în cer“. Patrick încă mai cânta pe când se împleticea spre mașina prietenului său. Atunci s-a întâmplat ceva neașteptat: șoferul foarte beat, conducând cu mare viteză, a intrat într-un copac. Ultimul lucru pe care și-l mai amintea Patrick era bubuitura puternică. S-a trezit la spital. Abia de i-au spus adevărul: toți ceilalți pasageri muriseră, iar el era singurul supraviețuitor.

Mult timp, Patrick nu a răspuns nimic. Gândurile lui au luat un curs nou. Nu-i ieșea din cap hitul cântat de acea formație, „Și toți vom ajunge în cer“. Vor ajunge ei cu adevărat în cer? La început, el așa gândea. Ar putea oare să ajungă el în cer așa cum era? Apropierea morții l-a făcut să devină meditativ. Întrebarea cu privire la ce urmează după ce va părăsi această lume a devenit o problemă urgentă pentru el.

„Vom ajunge toți în cer“ este o înșelătorie meschină a lui Satan. Acel hit a fost popular câțiva zeci de ani. Mulți l-au cântat fără să se gândească la cât de greșite îi erau cuvintele. Biblia spune în mod clar că nu toți vor ajunge în cer. Dar ea spune, la fel de clar, că omul poate ști dacă va fi acolo sau nu, deoarece fiecare dintre noi are responsabilitatea ca, de aici, de pe pământ, să apuce calea cea bună.

Asigură-te care va fi destinația ta! Biblia ne arată calea.

Citirea Bibliei: Neemia 6.1-19 · Proverbe 13.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 1:12-28

Dumnezeu nu răspunde rugăciunilor care au în vedere numai satisfacţia noastră (Iacov 4.3). Dimpotrivă, dacă scopul nostru este gloria Lui, niciodată nu va ezita să ne răspundă la rugăciuni (Ioan 14.13). Acesta este şi cazul Anei. Ea a cerut un fiu, nu ca să-l păstreze în mod egoist, ci ca el să devină un slujitor al lui Dumnezeu pentru „toate zilele vieţii lui” (v.11). Aceasta este şi cea mai scumpă dorinţă a părinţilor credincioşi: copiii lor să se poată consacra Domnului Isus de timpuriu. Fără nici o îndoială că aşa a fost rugăciunea părinţilor multora dintre tinerii noştri cititori, chiar înainte de a-i fi născut. Dar răspunsul depinde şi de voia voastră personală. Dacă, asemenea lui Samuel, aveţi o mamă evlavioasă, care zi de zi v-a prezentat înaintea Domnului, sunteţi privilegiaţi; dar purtaţi şi o mare răspundere.

Ana a adus problema ei la cunoştinţa lui Dumnezeu „prin rugăciune şi prin cerere”, cum îndeamnă Filipeni 4.6. Dar ea a înţeles şi versetul anterior atunci când i-a răspuns cu blândeţe lui Eli, care o acuzase pe nedrept că este beată. Acum nu mai are aceeaşi înfăţişare tristă. Pacea lui Dumnezeu îi umple inima (Filipeni 4.7) înainte chiar de a primi răspunsul care nu va întârzia. „Ascultat de Dumnezeu” (sau „Cerut de la Dumnezeu” v.20) va fi numele micului Samuel.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCREDE-TE ÎN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.” (Iacov 1:5)

Încrede-te în Cuvântul lui Dumnezeu atunci când trebuie să treci un test sau un examen dificil. Teama de a nu reuși îți poate paraliza mintea exact atunci când ai nevoie ca gândurile să-ți curgă liber. Când știi că ai făcut tot ce-ai putut pentru a studia materialul și a te pregăti, ai încredere în Dumnezeu cu privire la rezultat și bizuie-te pe Cuvântul Său, care spune: „Încrede-te în Domnul şi fă binele; locuieşte în ţară şi umblă în credincioşie! Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El şi El va lucra!” (Psalmul 37:3-5): „Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti.” (Ieremia 33:3); „Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi.” (Psalmul 91:15); „Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” (Ioan 14:26); „Orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui.” (1 Ioan 3:22)

Așadar, să nu-ți mai fie teamă: Dumnezeu te va însoți când va veni timpul să dai acel test sau examen. Cu mult înainte de a te ruga, El îți pregătea deja inima și mintea: „Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta.” (Isaia 65:24) Așa că, îndreaptă-ți spatele și intră în acea sală de examen, convins că Dumnezeu este cu tine!