Mana Zilnica

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Atunci când judecățile Tale sunt pe pământ, locuitorii lumii învață dreptatea.
Isaia 26.9

Fiind creștini, ne bucurăm cu siguranță de faptul că evanghelia este predicată peste tot în lume. Suntem de asemenea recunoscători pentru diversele treziri lucrate de Duhul Sfânt de-a lungul istoriei Adunării.

Există însă pericolul pentru mulți credincioși să creadă că Domnul intenționează ca lumea să fie convertită prin intermediul evangheliei. Unii afirmă că Hristos nu Se poate întoarce până când lumea nu este convertită în totalitate. Astfel, cred ei, misiunea Adunării este să facă posibilă introducerea Mileniului. Alți creștini încearcă să facă acest lucru prin implicarea în politică, lucru care este cu totul nepotrivit, fiindcă dreptatea nu poate fi realizată prin legislație – inima omului nu poate fi schimbată în felul acesta.

Versetul din Isaia este clar: locuitorii lumii vor învăța dreptatea nu prin evanghelie, ci doar atunci când judecățile lui Dumnezeu se vor manifesta pe pământ. Citim în Fapte 15.14 că „Dumnezeu a căutat să ia dintre națiuni un popor pentru Numele Său”. Aceasta este în mod exact misiunea prezentă a Duhului Sfânt în lume. Chiar și după toate lucrările și trezirile menționate mai sus, lumea a rămas la fel de nelegiuită cum a fost întotdeauna, sau chiar mai rău. Lumea ca întreg se va pleca înaintea lui Hristos doar atunci când judecățile Sale se vor abate pe pământ, în ziua Domnului. Acum este timpul harului, în care mulți sunt chemați afară din lume și sunt asociați cu Hristos ca mădulare ale Sale. Să fim și noi părtași acestei lucrări!

B. Reynolds

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Nebunul zice în inima lui: „Nu există Dumnezeu!”. S-au stricat oamenii, au făcut lucruri urâcioase: nu este niciunul care să facă binele.
Psalmul 14.1

Lumea nu-i din întâmplare

Renumitul Athanasius Kircher (1602–1680) a fost un om de știință german. Știind că urma să fie vizitat de un prieten necredincios, care pretindea că lumea s-a făcut de la sine, a luat globul pământesc și l-a așezat pe masă, în camera sa de studiu. Intrând prietenul, el s-a făcut că n-a prins de veste și și-a urmărit studiile sale. Prietenul, zărind acel glob, a început să se mire de perfecțiunea și frumusețea lui și apoi l-a întrebat pe astronom:

— Cine a făcut acest glob așa de frumos? Cine-i norocosul lui stăpân?

— Acest glob n-are stăpân; ba mai mult, nimeni nu l-a făcut; s-a făcut singur, a răspuns astronomul.

— Tu vrei să-ți bați joc de mine, a răspuns supărat necredinciosul. Cum vrei să cred această nebunie?

— Prietene, a adăugat Kircher; tu nu poți să te convingi nici măcar cu privire la acest glob că s-a făcut singur și mai îndrăznești să pretinzi că această lume, acest glob adevărat, așa de perfect și de frumos, plin de mișcare și de viață, s-a făcut singur, din întâmplare? Dacă tu crezi așa ceva, ești de-a dreptul un nebun.

Comentariile sunt de prisos. Chemarea noastră este să credem măreția lucrărilor lui Dumnezeu. Blaise Pascal a spus: „Dacă Dumnezeu nu există, nu pierzi nimic crezând în El, dar, dacă El există și tu nu crezi, atunci ai pierdut totul”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂ NU MINȚI! – Fundația SEER

„Doamne, scapă-mi sufletul de buza mincinoasă, de limba înşelătoare!” (Psalmul 120:2)

Când creezi o impresie falsă în mod deliberat, Biblia spune că „iubeşti minciuna şi trăieşti în minciună” (Apocalipsa 22:15). Poate sună dur, mai ales dacă tu nu ai dorit decât să faci un ban în plus, să scutești sentimentele cuiva sau să încerci să pari mai bun. Nicio ființă umană nu ar fi stabilit un astfel de standard, ci numai Dumnezeu. Și El este serios în această privință. Cazul cel mai elocvent din Biblie: Anania și Safira. Când acest cuplu a încercat să creeze o falsă impresie despre dărnicia lor, au căzut morți la picioarele apostolilor. Prin urmare, „niciunul din ceilalţi nu cuteza să se lipească de ei” (Faptele Apostolilor 5:13). Tu cât ai fi rezistat în acea biserică?

Petru a zis: „N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.” (v. 4). E o perspectivă cu totul nouă, nu-i așa? Se spune că un om s-a dus la pescuit și nu a prins nimic. Așa că, în drumul său spre casă s-a oprit la piață și a cumpărat trei pești. Apoi i-a spus vânzătoarei: „Aruncă-mi-i peste tejghea, ca atunci când ajung acasă să îi pot spune soției mele că eu i-am prins!” Genial pescar, nu-i așa? Solomon spune: „Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna! Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevărat nici sucit în ele.” (Proverbele 8:7-8). Una din cele mai rele minciuni este cea pe care ne-o spunem nouă și pe care ajungem s-o credem. Și încă un gând: cea mai mare problemă a unui mincinos e că nu mai poate crede pe nimeni, întrucât „îți judeci aproapele după cum îți trăiești viața.”

Așadar, dacă ai o problemă să spui adevărul, roagă-te: „Doamne, scapă-mi sufletul de buza mincinoasă și de limba înşelătoare!” Amin?

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 34:12-26

Pentru a doua oară, Moise este cu Dumnezeu pe munte timp de patruzeci de zile. Ca urmare a celor petrecute, Dumnezeu Se face cunoscut ca un „Dumnezeu gelos” (v.14), care doreşte să fie singurul la care să  se închine poporul Său. Nu că idolii I-ar fi făcut o cât de mică nedreptate; pentru că ce rivalitate putea exista între Creatorul lumilor şi dumnezeii de aur, de piatră sau de lemn, lucraţi de mâinile oamenilor? El este „gelos” atât pentru că ştie că fericirea alor Săi constă în a-L iubi numai pe El şi că idolii îi vor dezamăgi mereu, dar şi pentru că iubirea lor, atât de slabă, are totuşi o mare însemnătate în inima Lui. Întâia epistolă a lui Ioan, care vorbeşte cel mai mult despre iubirea divină, se încheie cu îndemnul: „Copilaşilor, păziţi-vă de idoli!”

„Fereşte-te să faci legământ cu locuitorii ţării în care vei intra, ca să nu fie o cursă în mijlocul tău”, avertizează Domnul, Cel care cunoaşte şi cursa şi cât de înclinaţi suntem să cădem în ea. El adaugă: „nu cumva … să fii invitat şi să mănânci din jertfa lor” (v.15). Anumite invitaţii sunt în adevăr curse. Să avem curajul să le refuzăm! Sau, mai bine, să ne purtăm astfel încât nici unul să nu dorească sau nici măcar să nu gândească să ne invite (1 Regi 1.9, 10).

Cu privire la ceea ce I se cuvine, Domnul repetă aici unele instrucţiuni date în capitolele 21-23.

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Și i s-a dat să se îmbrace în in subțire, strălucitor și curat, pentru că inul subțire sunt faptele drepte ale sfinților.
Apocalipsa 19.8

Va fi desfătarea lui Hristos să-Și vadă Mireasa îmbrăcată cu o haină care vorbește despre dragostea ei față de El. Este bine pentru noi să înțelegem că orice lucru pe care îl facem din dragoste pentru Hristos este o mică părticică din acea haină în care vom apărea în glorie, spre deplina plăcere a inimii Sale.

Deși în această lume suntem nebăgați în seamă, disprețuiți și neînțeleși, totuși fiecare lucru mic făcut din dragoste pentru Domnul Isus va fi scos la lumină în ziua gloriei. Nici măcar un pahar cu apă dat unuia dintre micuții Lui nu va fi uitat. Tot ce a fost făcut pentru El și orice refuz, de dragul Lui, al oricărui lucru oferit de această lume vor fi amintite în ziua gloriei. Ospitalitatea din casa Betaniei, parfumul vărsat pe trupul Său în zilele lepădării Sale și orice alt lucru de felul acesta vor fi amintite în ziua gloriei Sale. Lacrimile pe care dragostea le-a vărsat pentru El, rugăciunile înălțate de dragul Lui, suferințele îndurate pentru numele Său, ca și orice răspuns adevărat la ultima Sa dorință: „Să faceți acest lucru în amintirea Mea”, toate vor fi aduse la lumină și amintite în ziua gloriei. Toate vor fi rodul harului Său, fiindcă „i s-a dat să se îmbrace în in subțire”.

Haina pe care o vom purta atunci este țesută astăzi. Veșmântul pe care cu bucurie îl vom îmbrăca în prezența lui Hristos în ziua gloriei este țesut astăzi în mijlocul suferințelor de pe pământ, în ziua lepădării Sale. Blândețea și smerenia, răbdarea și bunătatea, harul și dragostea lui Hristos, pe care încercarea credinței le scoate la iveală, vor fi toate țesute în acea haină pe care o vom purta în ziua nunții Mielului.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

El ne-a mântuit și ne-a chemat cu o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui și după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus.
2 Timotei 1.9

Concluzia unei tinere

O tânără a mărturisit că înainte de căsătorie a petrecut destul de mult timp în casa unei vecine. Aceasta avea părinți creștini. Nu i-a auzit niciodată certându-se. Adesea se gândea de ce nu avea și ea părinți ca prietena ei, care să se respecte unul pe altul.

Familia acelei tinere nu era creștină. Biblia și biserica nu făceau parte din ființa lor. Viața de familie le era umbrită de repetate neînțelegeri, necazuri, probleme și suferințe. Multe neînțelegeri, certuri sau conflicte din familie erau rezultatul abuzului de alcool. Într-o astfel de atmosferă crescuse tânăra. Și ca ea sunt multe exemple nefericite. Mai târziu, după ce a venit la calea credinței în Mântuitorul, tânăra și-a dat seama că Dumnezeu S-a folosit și de faptele rele ale părinților ei pentru a-i conduce pașii spre un alt mod de viață.

Dacă și tu te numeri printre astfel de tineri, dezavantajați de un trecut din care a lipsit lumina lui Dumnezeu, să nu te descurajezi! Dumnezeu vrea chiar acum să-ți folosească situațiile din viață pentru a-ți îndrepta privirea spre Mântuitorul. Oricine se încrede în Isus va primi liniște în suflet, va primi pacea cu Dumnezeu, viața veșnică, o gândire nouă, luminată de Cuvântul lui Dumnezeu, un orizont nou în viață. Un astfel de om va vedea că toate lucrurile lucrează împreună spre bine pentru cei care Îl iubesc pe Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RENUNȚĂ! – Fundația SEER

„Izgoneşte pe roaba aceasta şi pe fiul ei” (Geneza 21:10)

Când Avraam a dorit să grăbească planul lui Dumnezeu și să-l împlinească prin eforturi omenești bine-intenționate, dar eronate, s-a pricopsit cu Ismael – iar rezultatul se vede şi astăzi. Poate și tu ai încercat ceva similar. Noi toți avem propriul nostru „Ismael” – o idee bună care nu a fost ideea lui Dumnezeu, și care îți poate complica viața. Dumnezeu i-a zis lui Avraam: „Izgoneşte pe roaba aceasta şi pe fiul ei.” Cu alte cuvinte: „A sosit vremea să te confrunți cu trecutul și să faci curățenie. Lucrul acesta te trage înapoi și până nu îl rezolvi, nu poți înainta spre destinul tău. Scoate-l din viața ta și nu privi înapoi!” Uneori, minunea din viața ta (Isaac) poate conviețui pentru o vreme cu greșeala ta (Ismael) sub același acoperiș. Lucrurile pot fi foarte bune într-un domeniu din viața ta, dar totuși foarte rele în altul. Dar vine o vreme când Hristos spune: „Datorită planurilor pe care le am pentru tine, trebuie să scoți cutare lucru din viața ta.” Și lucrul acesta nu e simplu.

E dureros să renunți la ceea ce trupul tău dorește sau prețuiește. Însă ai numai două opțiuni: să fii condus de emoții, și să ratezi planul lui Dumnezeu pentru tine, sau să spui: „Indiferent cât de mult îmi place această persoană sau acest lucru, Îl iubesc pe Domnul mai mult.” Când ești dispus să lași în urmă acel ceva la care ții, pentru că Îl iubești mai mult pe Dumnezeu, acest lucru se numește „o jertfa de laudă” (Evrei 13:15). Și când îl oferi lui Dumnezeu, ajungi să experimentezi un nou nivel al binecuvântării. Oare îți vorbește cumva Dumnezeu astăzi despre ceva similar din viața ta? Dacă da, renunță la el!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 34:1-11

Cerându-I Domnului să-i arate gloria Lui, Moise se aştepta fără îndoială la o viziune izbitoare, ca cea descrisă în cap. 24.20. Dar Dumnezeu avea să-i reveleze ceva foarte preţios într-un cu totul alt fel: „gloria harului Său” (Efeseni 1.6). El i Se descoperă slujitorului Său ca un Dumnezeu „binevoitor şi milos, încet la mânie şi bogat în îndurare şi adevăr” (v.6). Să remarcăm două condiţii care ne permit să ne bucurăm de aceasta: (1) „Fii gata … dimineaţă”, îl îndeamnă Domnul pe Moise. Fie ca Domnul să ne dea în fiecare dimineaţă această inimă pregătită pentru a gusta harul Său! (citiţi Psalmul 63.1-3). (2) Omul lui Dumnezeu trebuia să rămână în crăpătura stâncii, imagine a lui Hristos lovit, care acum le spune alor Săi: „Rămâneţi în Mine …” (Ioan 15.4). Dar harul lui Dumnezeu nu trebuie să ne facă să uităm cârmuirea Lui. Din v. 7 înţelegem că El iartă „nelegiuirea şi răzvrătirea şi păcatul”, însă în acelaşi timp „nu socoteşte nicidecum nevinovat pe cel vinovat”.

În cap. 33.3, Domnul declarase: „Eu nu Mă sui în mijlocul tău, pentru că eşti un popor cu grumazul înţepenit”. Şi tocmai acesta este motivul pentru care Moise cere prezenţa Lui (v.9). După revelarea a ceea ce este Dumnezeu, îndurător şi acordând favoare, este ca şi cum Moise ar fi răspuns: tocmai de un Dumnezeu ca acesta are nevoie poporul.

DOMNUL ESTE APROAPE

 

După cum este scris în Isaia profetul: „Iată, Eu trimit înaintea feței Tale pe solul Meu, care Îți va pregăti calea; glas al unuia care strigă în pustie: «Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările»”.
Marcu 1.2,3

Acest pasaj este un rezumat al lucrării lui Ioan Botezătorul. El a venit ca înainte-mergător al lui Hristos, pentru a-I pregăti calea. Ioan a fost de asemenea un glas care i-a îndemnat pe ceilalți să pregătească această cale a Domnului. În mod simbolic, profeția arată cum văile și locurile înalte vor fi nivelate, căile strâmbe vor fi îndreptate și cele pietroase vor fi netezite (Isaia 40.3,4; Luca 3.4-6).

Ne-am putea gândi că această pregătire a căii a însemnat că Ioan ar fi făcut mai ușoară venirea lui Hristos, așa cum tăierea unui drum printr-o pădure ar face mai ușoară venirea celor aflați în spate. De fapt, lucrurile au stat exact invers în privința Domnului: nu pentru El a fost greu să ajungă la inimile și la conștiințele oamenilor, ci pentru ei a fost foarte greu să-L primească. Pregătirea căii Domnului a însemnat eliminarea obstacolelor din inimile oamenilor. Îngerul care a vestit nașterea lui Ioan a spus că el avea „să pregătească pentru Domnul un popor binevoitor” (Luca 1.17).

Vedem deci că Ioan a pregătit calea Domnului, pregătindu-i, de fapt, pe cei în mijlocul cărora Domnul avea să vină. Ioan a făcut acest lucru prin predicarea unui mesaj de pocăință, insistând asupra faptului că tradiția și părerile populare nu aveau nicio valoare înaintea lui Dumnezeu, care privește la inimă. Cei mari și cei mici din popor sunt aduși la același nivel înaintea Lui, iar locurile înalte ale mândriei și ale voinței proprii sunt netezite.

Acest aspect al slujirii lui Ioan este un exemplu pentru noi. Putem pregăti și noi calea Domnului în viețile altora, prin prezentarea dreptății lui Dumnezeu și prin invitația la pocăință și la împăcare cu El, prin Hristos. Atunci acest sumar al vieții lui Ioan ni se va putea aplica și nouă: „Ioan, într-adevăr, n-a făcut niciun semn; dar toate câte le-a spus Ioan despre Acesta erau adevărate” (Ioan 10.41).

S. Campbell

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Voi sunteți prietenii Mei, dacă faceți ceea ce vă poruncesc Eu. Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu știe ce face stăpânul său.
Ioan 15.14,15

Prietenul din cer

Băiatul meu de 8 ani a avut odată de învățat un cântec care nu-i intra absolut deloc în cap. Seara m-a chinuit să învăț cântecul cu el și să-l ascult. Dar se poticnea mereu la ultimul rând: „Și fără un prieten în cer, cine rezistă pe pământ?”. De zeci de ori i-am șoptit rândul. Dimineața devreme, la ora șase, a venit la patul meu, m-a trezit și din nou și-a început cântecul. Iar versul fatal! În sfârșit, a plecat la școală și eu am scăpat de el! Dar de vers nu am putut scăpa. Am plecat la birou și am citit corespondența – dar în fiecare scrisoare îmi stătea scris cu litere de foc: „Și fără un prieten în cer, cine rezistă pe pământ?”. Calculam, dar totul era zadarnic. Această întrebare se ridica și mai impunător: „Dar tu reziști pe pământ și totuși n-ai niciun prieten în cer? Cine este de fapt prietenul din cer?”. Este absurd, mi-am zis, ceea ce a învățat băiatul.

Știți foarte bine că există melodii care unora le răsună în cap toată ziua: așa s-a întâmplat cu mine. Numai că acel cântec mie mi-a dat serioase bătăi de cap: mă temeam că băiatul mă va întreba cine este prietenul din cer. Pe scurt, n-am reușit să scap de vers. Tot mai mult îmi apărea în față că am trăit o viață ca în vis și am constatat că, de fapt, sunt un om îngrozitor de singuratic, care, în definitiv, a trăit numai pentru sine. În sfârșit, m-am întors la Mântuitorul și mi-am deschis inima pentru El, iar El a devenit Salvatorul și Prietenul meu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TIMPUL, LOCUL ȘI SCOPUL LUI DUMNEZEU PENTRU VIAȚA TA – Fundația SEER

„Le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 17:26-27)

     Vă invit să ne uităm la trei expresii din aceste versete:

1) „Le-a aşezat anumite vremuri.” Poate părinții tăi nu te-au dorit, dar Dumnezeu da. El a programat momentul nașterii tale, El are un scop pentru viața ta și este mereu preocupat de tine. Dacă ți se pare că sună prea bine ca să fie adevărat, citește și Psalmul 139:16-17: „Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule.” Iată o temelie pe care să-ți zidești stima de sine!

2) „A pus anumite hotare locuinţei lor.” Voia lui Dumnezeu pentru tine este să fii la locul potrivit; de aceea El stabilește „hotare.” Uneori El va spune: „Nu merge acolo, vreau să stai dincolo” sau „nu rămâne aici, vreau să mergi acolo.” Doar pentru că cineva merge într-un anumit loc și are succes nu înseamnă că și tu vei avea. „Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui” (Psalmul 37:23). Include-L pe Dumnezeu în fiecare aspect al vieții tale, căci atunci când El te călăuzește, El Se și îngrijește de tine.

3) „Ca ei să caute pe Dumnezeu.” Fiecare intervenție a lui Dumnezeu în viața ta este menită să mărească dependența ta de El. Fiecare misiune pe care ți-o dă necesită participarea Lui pentru ca tu să reușești. Cu toate darurile sale nemaipomenite, Pavel a recunoscut: „Nu că noi prin noi înşine suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu” (2 Corinteni 3:5). Meditează deci azi la timpul, locul și scopul lui Dumnezeu pentru viața ta!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 33:12-23

În afara taberei, Moise putea vorbi cu Dumnezeu faţă către faţă (v.11). Care este subiectul acestor conversaţii? Iarăşi şi iarăşi poporul şi starea lui tristă. Moise este simbolul Unuia mai mare: al Fiului care vorbeşte cu Tatăl despre cei din lume care I-au fost daţi (Ioan 17.6). „Arată-mi dar căile Tale, ca să Te cunosc” (v.13), a cerut omul lui Dumnezeu şi apoi a mai cerut ca Domnul să fie cu ei. Comparaţi aceste cereri cu dubla rugăciune a psalmistului: „Arată-mi calea pe care să umblu … Duhul Tău cel bun să mă conducă într-o ţară a dreptăţii” (Psalmul 143.8, 10). „Dacă nu merge faţa Ta cu noi, nu ne sui de aici” (v.15), se roagă mijlocitorul credincios. Şi Dumnezeu cedează. S-a spus că El nu găseşte niciodată credinţa prea îndrăzneaţă şi inima I se bucură când Îi cerem lucruri grele.
În final, Moise I-a făcut o a treia cerere Domnului, încă şi mai îndrăzneaţă: să vadă gloria Lui (v.18). El nu avea s-o vadă decât din spate (adică în urmele lăsate de dragostea Lui). Ne gândim la cererea pe care I-a făcut-o Domnul Isus Tatălui, ca, acolo unde este El, să fie şi ai Săi împreună cu El, ca să privească gloria Lui (Ioan 17.24). Aceasta este dorinţa Lui cea mai preţioasă. Este oare şi dorinţa noastră?

DOMNUL ESTE APROAPE

Și-a dat sufletul la moarte și a fost numărat cu cei fără-de-lege; și a purtat păcatul multora și a mijlocit pentru cei fără-de-lege.
Isaia 53.12

Iată Robul Meu (17)

Versetul de astăzi încheie pasajul magnific scris de Isaia sub călăuzirea Duhului lui Dumnezeu, a cărui temă sunt suferințele lui Mesia și gloriile care vor urma după acestea (1 Petru 1.11). Profetul a prezentat ceea ce Domnul Isus a împlinit pentru gloria lui Dumnezeu, împreună cu feluritele rezultate pentru Sine și pentru cei ai Săi. Sunt și alte aspecte împletite armonios în această profeție, prezentate însă în mod distinct de subiectul ei principal. Versetele 10-12 din Isaia 53 prezintă rezultatele lucrării mărețe a lui Hristos și motivele acestor rezultate, toate legate de suferințele și de acțiunile lui Mesia.

El „Și-a dat sufletul la moarte”. Rădăcina verbului tradus cu „Și-a dat” este „a se goli”, așa cum El S-a golit pe Sine Însuși (Filipeni 2.7). Nepăstrând nimic pentru Sine, jertfa Sa a fost completă, în viață și în moarte. Moartea a intrat în lume prin păcat (Romani 5.12-21), însă Cel fără păcat Și-a dat sufletul la moarte, dobândind astfel biruința asupra păcatului și a morții. El a pătruns în fortăreața vrăjmașului și a repurtat victoria finală (Coloseni 2.15). Chiar dacă a părut că Hristos a fost învins, El a dobândit de fapt o biruință deplină la cruce, demonstrată prin învierea Sa.

Domnul Isus n-a încălcat niciodată legea lui Dumnezeu, însă a fost la sfârșitul vieții Sale pus în numărul celor fără-de-lege. Totuși El a fost singurul în stare să le ofere ajutor celor fără-de-lege. În harul Său, El S-a identificat cu ei. Tâlharul care s-a pocăit arată cât de eficace a fost această lucrare a lui Hristos, când El a fost numărat împreună cu unii ca aceștia (Luca 23.39-43). Aflat acum în glorie, El încă Se adresează, prin evanghelie, celor nelegiuiți, fiindcă „nu este niciunul care să facă binele” (Romani 3.12). Isus a mijlocit pentru cei fără-de-lege pe pământ, iar acum, în cer, El mijlocește pentru noi. Ce Mântuitor minunat!

A. E. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus le-a zis: … „Eu sunt Pâinea vieții … M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis”.
Ioan 6.35,38

Motivația lui Hristos

Fiul lui Dumnezeu a venit în lumea noastră ca să împlinească voia Aceluia care Îl trimisese – singura voie perfectă. Să remarcăm, în orice împrejurare, însemnătatea pe care o avea Scriptura și caracterul ascultării Domnului Isus Hristos! Voia lui Dumnezeu era nu numai o regulă, ci era singura Sa motivație de a lucra. Voia noastră este deseori strunită prin Scriptură sau prin diverse întâmplări care nu ne fac plăcere. Cu Isus Hristos nu era așa. Voia Tatălui era motivația Lui: Mântuitorul nu lucra în alt fel, decât numai potrivit voii lui Dumnezeu. Mântuitorul n-a căutat niciodată voia Sa proprie, ci a făcut numai voia Tatălui ceresc.

Să remarcăm că Scriptura, Cuvântul lui Dumnezeu, era mijlocul prin care Domnul trăia și care Îl făcea să învingă. Pentru Isus Hristos, un singur text, un singur cuvânt folosit la timpul potrivit, era de ajuns ca să exprime voia Tatălui. La Isus Hristos, cel dintâi principiu al biruinței a fost ascultarea simplă și absolută, care trăiește cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu; al doilea principiu era încrederea deplină pe calea ascultării.

Avem o învățătură practică în fața noastră. Isus Hristos ca Om a învins orice ispită, orice lucru care nu corespundea Cuvântului lui Dumnezeu, prin ascultare de voia Tatălui. Iar pe un astfel de drum putem să-L urmăm și noi pe Învățătorul ceresc, fiindcă El ne dă capacitatea și puterea să mergem pe urmele Lui.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE ÎNSEAMNĂ UCENIC? – Fundația SEER

„Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze.” (Luca 9:23)

În anul 44 d.Hr, regele Irod a ordonat ca Iacov, fratele lui Ioan, să fie omorât cu sabia. A fost primul dintre apostoli care a fost martirizat. Luca a fost spânzurat de un măslin în Grecia. Toma necredinciosul a fost martirizat în India. Filip a fost crucificat și a predicat de pe cruce până la ultima suflare. Matei a fost înjunghiat cu sabia în Etiopia. Bartolomeu a fost omorât în bătaie în Armenia. Iacov, fratele lui Isus, a fost aruncat de pe turnul sud-estic al Templului din Ierusalim, apoi bătut de mulţime până a murit. Simon Zelotul a fost crucificat de către guvernatorul Siriei în anul 74 d. Hr. Iuda Tadeu a fost omorât în bătaie, cu bâte, în Mesopotamia. Matia, cel care i-a luat locul lui Iuda Iscarioteanul, a fost omorât cu pietre și decapitat. Petru a fost crucificat cu capul în jos la cererea lui. Ioan cel preaiubit a supraviețuit după ce a fost pus într-un cazan cu apă clocotită, apoi împăratul Dioclețian l-a exilat în insula Patmos. Iar Andrei a fost crucificat în Grecia. Poate nu vei fi chemat să-ți dai viața pentru Hristos, însă pentru a fi ucenicul Său, trebuie să mori față de tine însuți. Domnul Isus a zis: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze. Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va mântui.” (v. 23-24).

Dacă dorești să te descoperi pe tine însuți, trebuie să fii dispus să dai totul pentru cauza lui Hristos. Dacă dorești să învii în sensul cel mai deplin, trebuie să fii dispus să mori față de toate formele de auto-centrism, de egoism, și să trăiești pentru Hristos.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 33:1-11

Cuprins de o mânie sfântă, Moise a distrus viţelul de aur şi a ordonat pedeapsa, apoi a informat poporul că Domnul nu va merge cu ei, după care a făcut ceva neaşteptat: şi-a ridicat un cort în afara taberei, departe de ea. A încetat el să-şi iubească poporul? Dimpotrivă, a dat cea mai puternică şi mai înduioşătoare dovadă de dragoste, cerând ca, în locul lor, el să fie şters din cartea Domnului. Altul era motivul ieşirii lui din tabără. Din cauza păcatului comis, norul nu mai putea rămâne deasupra taberei, aşa că, pentru a recăpăta preţiosul stâlp de nor, era necesar ca Moise să iasă din tabăra lui Israel.

Evrei 13.13, referindu-se la acest pasaj, ne ajută să înţelegem această chemare: „Deci să ieşim la El, afară din tabără, purtând ocara Lui”. Pentru a asculta acest îndemn, mulţi răscumpăraţi s-au despărţit de religii formale şi de biserici creştine organizate, pentru a căuta în simplitate numai prezenţa Domnului Isus (Matei 18.20). Priviţi-l pe Iosua! Deşi tânăr, a înţeles că fericirea lui consta în a nu se depărta din prezenţa lui Dumnezeu. Aceasta este o imagine a comuniunii neîntrerupte şi a bucuriilor care ne aşteaptă în locul unde Domnul ne-a promis că va fi.

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuși și să-și ia zilnic crucea și să Mă urmeze.
Luca 9.23

Harul lui Dumnezeu, în esența lui, este fără plată și necondiționat. Totuși, mulți sunt nedumeriți atunci când găsesc în Scriptură pasaje în care apare cuvântul „dacă”, după cum vedem și în versetul citat mai sus. Care este explicația? Este mântuirea cu adevărat în dar? Sau trebuie să plătim ceva Domnului înainte de a deveni ai Lui?

În pilda cinei celei mari din Luca 14, ușa mântuirii este larg deschisă și harul strălucește fără să fie făcută nicio cerință, fără să fie impusă nicio condiție și fără să fie cerut niciun preț. După toate acestea însă, Domnul testează realitatea acelora care Îl urmau prin stabilirea unor condiții ale uceniciei. Este bine să observăm diferențele dintre aceste două lucruri, precum și ordinea în care ele sunt așezate. Harul este o formă specială a dragostei divine; el se revarsă către cei lipsiți de orice merit și se adaptează nevoilor lor. De cealaltă parte, ucenicia este o formă specială a dragostei care izvorăște din inima celui credincios; este manifestarea dragostei divine în inima credinciosului, îndreptându-se către Izvorul ei.

Prețul imens al mântuirii a fost plătit de Cel care, fiind făcut păcat pentru noi, a purtat în trupul Său păcatele noastre pe cruce. Pe noi, mântuirea nu ne costă absolut nimic. Ucenicia însă ne costă totul. Ea presupune sacrificii din partea noastră în orice fel. Înseamnă rugăciune și studierea Cuvântului lui Dumnezeu, precum și o sumedenie de alte exerciții spirituale. Trebuie mai întâi să ne facem bine socoteala și să calculăm bine costurile, însă în lumina deplină a puterii lui Dumnezeu și a resurselor de har pe care El le pune la dispoziția noastră.

Harul și ucenicia merg mână în mână, însă nu trebuie să le schimbăm ordinea. Vedem această ordine în cazul lui Bartimeu, în Marcu 10. La strigătul lui, harul a intervenit și i-a dăruit tot ceea ce a dorit. Apoi Domnul Isus i-a spus: „Du-te!”. Nu i-a impus nimic lui Bartimeu. Însă în ce direcție s-a dus el? L-a urmat pe Domnul! Sub imboldul harului, el a intrat pe drumul uceniciei.

F. B. Hole

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Fiindcă plata păcatului este moartea.
Romani 6.23

Viața sau moartea

Moartea vine deseori pe neașteptate: printr-un accident, printr-o boală, printr-o catastrofă. Nu este hotărârea ta când va interveni moartea la tine. Timpul tău este în mâna lui Dumnezeu. El ține viața ta în mâna Lui, fie că vrei și crezi, fie nu. Dar există numai o hotărâre pentru care numai tu ești răspunzător:

Salvat – sau pierdut? Cerul – sau iadul? Isus Hristos – sau Satan?

La aceste întrebări poți numai tu personal să răspunzi. Dumnezeu îți pune în față aceste întrebări și tu trebuie să decizi. Aici nu există nicio cale de mijloc. Ori așa, ori altfel!

Desigur, sentința lui Dumnezeu stă neclintită asupra mea și a ta: „Vinovat!”. Niciun om nu poate să nege sentința aceasta și să afirme despre sine că este drept. Niciun judecător al acestei lumi nu ar putea să ne dea câștig de cauză în acest proces.

Și acum imaginează-ți: Judecătorul pronunță dreapta pedeapsă pentru vina ta și adaugă: „… dar el este îndreptățit și este eliberat”. Cum este posibil așa ceva? Textul biblic din Epistola către Romani merge mai departe și dă răspunsul: „Darul harului lui Dumnezeu este viața veșnică în Hristos Isus, Domnul nostru”. Dumnezeu a pus asupra lui Isus Hristos sentința pentru vina oamenilor păcătoși. La crucea de la Golgota, Isus a purtat pedeapsa pentru toți aceia care cred în El. „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El și, prin rănile Lui, suntem tămăduiți.”

Primește darul de har al lui Dumnezeu și crede în Isus Hristos pentru iertarea păcatelor tale! Este hotărârea ta! (Romani 3.23,24)

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PUNE-L PE DUMNEZEU PE PRIMUL LOC – Fundația SEER

„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu” (Matei 6:33)

Până în secolul al XVI-lea, oamenii de știință au crezut că pământul este centrul universului și că soarele se învârte în jurul lui. Apoi a apărut un astronom pe nume Copernic, și el a susținut că nu soarele se învârte în jurul pământului, ci pământul se învârte în jurul soarelui. Prin această teorie, el a revoluționat lumea științifică pentru totdeauna. Domnul Isus a făcut același lucru, când ne-a spus: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” În esența sa, păcatul înseamnă egoism. Înseamnă să te întronezi tu singur – dorințele tale, nevoile tale, planurile tale – mai presus decât orice. Poate Îl cauți în continuare pe Dumnezeu, dar nu-L cauți pe El „mai întâi”! În loc să te străduiești să împlinești planurile Sale, tu încerci să-L faci pe El să le împlinească pe ale tale.

Cine urmează pe cine? În loc să-L urmezi pe Isus, încerci să-L faci să te urmeze El pe tine. Nu merge așa! „Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze. Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga.” (Matei 16:24-25). Să remarcăm cuvintele: „îşi va pierde viaţa pentru Mine”. Astăzi se discută mult despre „regăsirea de sine.” Calea prin care te poți regăsi pe tine însuți este căutarea lui Dumnezeu. D.L. Moody a spus: „Lumea trebuie totuși să vadă ce face Dumnezeu cu o persoană care este deplin consacrată față de El… pentru ea, prin ea, în ea și cu ajutorul ei.” Dacă ești dispus să te predai lui Dumnezeu, El poate face lucruri mari prin tine.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 32:21-35

Moise a fost cuprins de indignare. Înainte plin de zel pentru popor în faţa Domnului, de astă dată este plin de zel pentru Domnul înaintea poporului. Îl ia deoparte pe Aaron, dar acesta se scuză, în loc să se umilească. Apoi fiilor lui Levi li se dă o sarcină grozavă, pentru a ne arăta că slava lui Dumnezeu trebuie să aibă prioritate faţă de legăturile de familie sau de prietenie. Fiii lui Levi sunt credincioşi şi Domnul va ţine cont de aceasta mai târziu, încredinţându-le slujba cortului (Deut. 33.9-10). Dumnezeu nu ne va folosi fără să ne fi probat credincioşia.

În final îl găsim pe Moise din nou la spărtură, ca mijlocitor. Spre deosebire de Aaron, el expune complet faptele, fără a ascunde nimic. Spera să facă ispăşire pentru popor şi se oferă pe sine însuşi în locul lor. În această privinţă se aseamănă cu Pavel, cel care mărturisea că dorea să fie: „anatema de la Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele după carne” (Romani 9.3, vezi nota i). Dar un asemenea sacrificiu nu este posibil; Scriptura declară: „Un om nu va putea nicidecum să-l răscumpere pe fratele său, nici să dea lui Dumnezeu un preţ de răscumpărare pentru el” (Psalmul 49.7) şi: „Fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu” (Romani 14.12). Numai Hristos poate face ispăşirea pentru păcătos, pentru că El Însuşi a fost fără păcat.

DOMNUL ESTE APROAPE

Cei care sunt în carne nu pot să-I placă lui Dumnezeu. Dar voi nu sunteți în carne, ci în Duh, dacă, într-adevăr, Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi.
Romani 8.8,9

Poporul lui Dumnezeu, astăzi, este un popor ceresc; suntem deja așezați în locurile cerești în Hristos. Nu este nevoie de vreo experiență pentru a învăța acest adevăr binecuvântat – ne trebuie doar o credință simplă. Trecem prin multe experiențe înainte să acceptăm adevărul că suntem morți împreună cu Hristos față de întreaga noastră stare păcătoasă, ca fii ai lui Adam; de fapt, experiența noastră contrazice Cuvântul lui Dumnezeu, fiindcă descoperim, dacă privim la noi înșine, că suntem încă vii. Natura noastră rea este încă la lucru pentru a comite tot ceea ce este contrar lui Dumnezeu. Însă, pentru credință și pentru Dumnezeu, ea este moartă. Din punctul Lui de vedere, singurul lucru care trăiește în noi este natura nouă pe care El ne-a dăruit-o. Cea mai slabă acțiune a ei este de un miros plăcut pentru El, fiindcă reprezintă de fapt manifestarea vieții lui Isus, în care El Își găsește toată plăcerea.

Am fost astfel introduși într-o viață de cealaltă parte a morții și a judecății. Viața pe care o avem în Hristos este ea însăși o mărturie că păcatele noastre au fost înlăturate. Înainte să ne dea această viață, Domnul a purtat păcatele care stăteau ca o piedică în calea binecuvântării noastre, atunci când S-a coborât, cu o dragoste sfântă, în adâncimile în care noi zăceam, fiind „morți în păcate”. Apoi El a înviat, lăsând toate păcatele noastre în urmă, după ce a făcut ispășire pentru ele, și ne-a adus în locurile cerești, în prezența lui Dumnezeu, într-o sferă propice creșterii și dezvoltării vieții celei noi pe care am primit-o. De asemenea, El ne face parte de slava pe care o deține ca Om și suntem împreună-moștenitori cu El. Apoi Domnul așteaptă de la noi lucrări potrivite cu starea nouă în care Dumnezeu ne-a rânduit mai dinainte să umblăm (Efeseni 2.10).

F. G. Patterson

SĂMÂNȚA BUNĂ

Când au ajuns în Capernaum, cei ce strângeau taxa pentru templu au venit la Petru și i-au zis: „Învățătorul vostru nu plătește taxa?”.
Matei 17.24

Impozitul pentru Templu

În împrejurarea cu plata drahmelor, Domnul l-a asociat pe ucenicul Său, Petru, nu la o glorie viitoare, nici la o bucurie cerească actuală, ci aici jos, pe pământ, cu Fiul lui Dumnezeu umblând în conștiența demnității Sale de Fiu. Atunci când Domnul Isus l-a asociat pe Petru împreună cu El, ca Fiu, l-a așezat și l-a păstrat în aceeași relație pe care o are Domnul Isus Hristos față de Tatăl ceresc. Afirmațiile Domnului față de Petru au fost expresii binecuvântate ale acestei relații. Cât de puțin cunoaștem și apreciem această relație!

În împrejurarea cu plata impozitului pentru Templu, întâlnim la Petru dorința de a revendica pentru Învățătorul său caracterul unui iudeu plin de râvnă. Era ca și cum ar fi nevoie, atât de frecvent în zilele noastre, de a-L potrivi pe Isus Hristos la religia unei lumi care L-a respins, pentru a-L face acceptat, recunoscut și onorat. Petru nu voia ca Isus să fie tratat ca un străin față de sistemul oficial. Domnul i-a arătat ucenicului Său că El umbla potrivit lui Dumnezeu, și nu unui sistem omenesc. Isus Hristos era de acum încolo străin sistemului iudaic, fiindcă acesta era străin lui Dumnezeu, în timp ce, față de Dumnezeu, Isus era Fiu. Mai mult, Domnul Templului nu trebuia să plătească impozit pentru Templu; El, Creatorul, care are toată puterea asupra creației, nu poate fi asemuit creaturii; El, căruia un pește chiar, din fundul mării, I-a adus tribut, nu trebuia să plătească tribut.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PAȘII SPRE BIRUINȚĂ – Fundația SEER

„Domnul întăreşte paşii omului…” (Psalmul 37:23)

Pentru a reuși în viață, ai nevoie de următoarele patru lucruri:

1) Moralitate. Ce ești dispus să distrugi pentru a ajunge acolo unde încerci să ajungi? Nu poți să ajungi acolo cum vrei tu; trebuie să ai limite. Da, cu toții am încălcat regulile la un moment dat, dar Îi mulțumim lui Dumnezeu că am avut totuși reguli. Am fost în stare să ne realiniem la calea cea bună pentru că cineva ne-a ieșit în cale și ne-a indicat direcția spre bine. Astăzi, lumea nu prea știe mare lucru despre asta și nici nu se mai sinchisește de acest aspect.

2) Metode. Un obiectiv fără un plan este ca un drum care nu duce nicăieri. Mai întâi obiectivul, apoi planul, apoi procesul. Când adaptezi această formulă simplă în trei pași, vei reuși să înțelegi că nu faci pur și simplu un salt în succes. Există metode pe care trebuie să le utilizezi și la care să nu renunți!

3) Mijloace. Când Dumnezeu îți dă o „viziune”, El îți dă și „provizii.” Când lucrul acesta nu se întâmplă, fie sincronizarea nu e bună, fie ceea ce dorești este diferit de ceea ce a pregătit El pentru tine. Ajutorul lui Dumnezeu poate veni sub forma unei idei care îți vine brusc sau a unui gând care prinde rădăcină și crește în timp. Ajutorul Său implică ajutor din partea altora, așa că umblă în dragoste oriunde te duci.

4) Management. Domnul Isus a spus: „Cui i s-a dat mult, i se va cere mult” (Luca 12:48). Unii se comportă ca și cum totul „s-a terminat” atunci când Dumnezeu le încredințează ceva. Nu, e doar începutul. Și care crezi că va fi cea mai mare provocare a ta în materie de management? Tu! De aceea psalmistul a scris: „Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 32:11-20

Domnul îi spusese lui Moise: „Poporul tău pe care tu l-ai scos din ţara Egiptului s-a stricat” (v.7). Moise însă Îi răspunde: Nu, ci acest popor este al Tău, pe care Tu l-ai scos … (v.11). În consecinţă, nu se poate ca Tu să-i nimiceşti. În Ioan 17, Domnul Isus, rugându-Se pentru ai Săi, Îi spune Tatălui: „Sunt ai Tăi” (v.9). Aici Moise este un apărător talentat. Înainte protestase că nu era înzestrat cu talentul de a vorbi frumos, că nu era om cu „vorbire uşoară” (4.10), dar acum inima îi bate pentru Israel şi, din belşugul inimii sale, cât de bine ştie să pledeze prin Duhul în favoarea poporului lui Dumnezeu! Totuşi, înflăcărarea lui Moise nu L-ar fi putut opri pe Domnul să-l nimicească pe Israel, dacă Legea care-i condamna ar fi fost aplicată imediat cu stricteţe. Unul dintre aceste două lucruri trebuia înlăturate: Legea sau poporul
vinovat. În harul Său, Dumnezeu pune deoparte Legea, astfel încât Moise,   într-un gând cu Dumnezeu, sfărâmă cele două table de piatră de piciorul muntelui.

Când Domnul Isus a venit într-o lume vinovată, nu a venit pentru a aboli Legea, ci, dimpotrivă, El a împlinit-o în chip desăvârşit, înainte de a-i îndura blestemul pe cruce (Matei 5.17-18; Galateni 3.13).

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Preaiubiților, vă îndemn, ca străini și călători, să vă feriți de poftele carnale ca de unele care se războiesc împotriva sufletului.
1 Petru 2.11

Intrarea în Țara Cerească este privilegiul tuturor celor credincioși, însă savurarea ei încă de pe acum aparține doar celor care trăiesc în comuniune cu Domnul. Toți credincioșii adevărați au fost trecuți prin Marea Roșie, au fost salvați de judecata lui Dumnezeu și eliberați de sub puterea lui faraon și din robia Egiptului. Totuși, doar în măsura în care Îl urmăm pe Hristos realizăm că lumea aceasta este o pustie și că suntem străini și călători în ea.

Nu ne va ajuta prea mult să cunoaștem despre toate resursele pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru noi în călătoria din pustie, dacă nu dorim cu adevărat să-L urmăm. Să ne punem cu seriozitate această întrebare: Străbat eu această lume ca un călător, sau trăiesc în ea ca un locuitor al ei? Aceasta este o întrebare simplă, dar pătrunzătoare, și trebuie să-i dăm un răspuns onest înaintea lui Dumnezeu. Dacă această întrebare atinge un punct sensibil în inima noastră, s-o lăsăm să-și aibă efectul deplin, ca să înțelegem unde ne aflăm cu adevărat pe calea noastră creștină.

Singurul mod în care putem fi străini și călători în această lume este să ne aflăm încă de pe acum în duh împreună cu Domnul, în cer, în timp ce înaintăm către odihna noastră veșnică. Comuniunea cu Hristos în cer este cea care ne oferă dorința de a-L urma pe pământ, în timp ce viața de înviere în El ne oferă singura putere pentru aceasta. Am fost într-adevăr binecuvântați cu orice binecuvântare spirituală în locurile cerești, în Hristos (Efeseni 1.3).

Primul lucru care caracterizează pustia este că toate resursele mele sunt în Dumnezeu. Hrana mea vine din cer, apa îmi este dată de Dumnezeu, iar călăuza mea este stâlpul de nor. Pe scurt, orice detaliu al vieții mele este rânduit de un Dumnezeu credincios și plin de iubire. El a fost și este singura mea resursă și unicul sprijin, până voi ajunge în casa cerească. „Cetățenia noastră este în ceruri, de unde Îl și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos” (Filipeni 3.20).

A. T. Schofield

 

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Nu întoarceți nimănui rău pentru rău.
Romani 12.17

A face grimase

De scurt timp am citit o anecdotă: o fetiță stătea înaintea unui buldog și se strâmba mânioasă la el. Mama ei a observat-o și i-a spus: „Încetează!”. Fetița a răspuns: „Dar, mamă, câinele a început!”.

Într-o anumită privință, fetița avea dreptate. Un buldog arată din natură răutăcios și urât. De fapt, fetița nu a câștigat nimic dacă a făcut o față urâtă și l-a imitat pe câine.

Uneori se întâmplă tot așa în viața noastră de zi cu zi. Cu un om care zâmbește întreaga zi și are pentru oricine un cuvânt amabil nu am nicio problemă. Dar dacă mă întâlnesc cu vecinul meu ursuz, care îmi aruncă o privire mânioasă, lucrurile stau altfel. Atunci dispare zâmbetul de pe fața mea. Încerc să-l ignor continuu pentru a-i arăta cum îl consider.

Dar stai! Este acest comportament demn pentru un creștin? M-am întrebat vreodată de ce este așa vecinul meu? Are probleme cu mine? Sau totul ține de caracterul său?

Ca și copii ai lui Dumnezeu suntem chemați să fim îngăduitori, în loc să plătim cu aceeași monedă. „Nu întoarceți nimănui rău pentru rău …” – mai ales acelora care nu ne sunt simpatici.

Lumea învață: „Cum îmi faci tu mie, așa îți fac și eu ție”. Isus Hristos spune: „Iubiți pe vrăjmașii voștri …, rugați-vă pentru cei care se poartă cu dispreț cu voi” (Luca 6.27,28).

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ROAGĂ-TE NEÎNCETAT! – Fundația SEER

„Rugaţi-vă neîncetat.” (1 Tesaloniceni 5:17)

Ai devenit cumva descurajat și ai încetat să te mai rogi pentru problema ta? Dacă este așa, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: „Roagă-te neîncetat!” Poate Dumnezeu nu-ți va răspunde așa cum crezi că ar trebui, sau în intervalul de timp în care crezi că ar trebui, dar când te rogi potrivit Cuvântului Său, El a promis că va răspunde: „Domnul… nu lipseşte de nici un bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană” (Psalmul 84:11). Când copiii lui Israel s-au dus la luptă împotriva armatei mult superioare a amaleciților, Moise a ales „Muntele Rugăciunii” în detrimentul „Văii Bătăliei” și iudeii au câștigat (vezi Exod 17:8-13). Când a aflat despre distrugerea iminentă a Sodomei și a Gomorei, „Avraam stătea tot înaintea Domnului.” (Geneza 18:22) și nu s-a grăbit să avertizeze cetățile. Când consilierii l-au informat pe Neemia că Ierusalimul este o ruină, ce a făcut el? Înainte de a pune o singură piatră la ziduri, el a construit o fundație de rugăciune la baza întregului proiect (vezi Neemia 1:4).

Epistolele lui Pavel conțin mai multe motive de rugăciune decât apeluri pentru bani sau mângâiere. Dar Domnul Isus? El S-a trezit devreme ca să Se roage (vezi Marcu 1:35), i-a lăsat pe oameni să plece ca să Se poată ruga (vezi Matei 14:23) și S-a suit pe un munte pentru a Se ruga (vezi Luca 9:28). Înainte de a merge la cruce, El S-a rugat toată noaptea (vezi Luca 22:39-46). Fiecare cuvânt pe care L-a rostit și fiecare lucrare pe care a făcut-o au fost susținute prin rugăciune. Și dacă El a avut nevoie de rugăciune, și tu ai nevoie! Concluzie: poți realiza lucruri mărețe după ce te-ai rugat, dar nimic măreț până nu te-ai rugat. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Roagă-te neîncetat.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 32:1-10

Am fi dorit să putem trece imediat de la descrierea cortului, din cap. 31, la construirea lui, în capitolul 35. Dar, vai, între acestea două s-a interpus un episod trist în istoria acestui biet popor. Tocmai când, pe munte, Dumnezeu îi dădea lui Moise legea, în vale poporul şi începuse să calce primele două porunci. Şi, în timp ce Domnul îi dădea slujitorului Său instrucţiuni cu privire la închinarea faţă de El, Israel instituia un cult idolatru. Cât de mare este perversitatea şi nerecunoştinţa omului şi cât este de dispus să uite bunătatea lui Dumnezeu! (Psalmul 78.11; 106.19-23). „Idolatria” nu este numai păcatul lui Israel sau al naţiunilor. Amintind de această scenă, apostolul Pavel este nevoit să-i pună în gardă pe creştini (1 Corinteni 10.7, 14). Un idol este orice ia în inimile noastre locul care I se cuvine numai lui Isus. Poate fi ca un viţel de aur:

1) după chipul dumnezeilor lumii (egiptenii se închinau la boul Apis),

2) turnat în tiparele imaginaţiei omului, cu alte cuvinte, purtându-i amprenta,

3) şlefuit cu o unealtă de sculptor – rod al strădaniilor noastre (Isaia 44.10,12).

Toate acestea pot avea loc atunci când am pierdut din vedere întoarcerea Mijlocitorului nostru, Hristos, aflat acum în cer, cum Moise era odinioară pe munte.

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Este un singur trup și un singur Duh, după cum ați și fost chemați la o singură speranță a chemării voastre.
Efeseni 4.4

Este interesant de observat cum toate lucrurile în care omul a falimentat sunt înființate într-un mod mult mai binecuvântat în cel de-al doilea Om. Omul va fi înălțat în Hristos, legea va fi scrisă în inimile iudeilor și preoția va fi exercitată de Isus Hristos. El este Fiul lui David care va împărăți peste casa lui Israel și tot El va cârmui și neamurile. Biserica, la fel, a fost necredincioasă, n-a păstrat slava lui Dumnezeu care i-a fost încredințată. Prin urmare, ea va fi tăiată ca sistem aflat pe pământ; ordinea de lucruri stabilită de Dumnezeu se va sfârși prin judecată; cel credincios va merge în cer, într-o stare cu mult mai bună, spre a fi făcut la fel cu chipul Fiului lui Dumnezeu; iar Împărăția Mântuitorului va fi stabilită pe pământ. Toate acestea vor fi o mărturie admirabilă a credincioșiei lui Dumnezeu, care va împlini toate planurile Sale, în ciuda necredincioșiei omului. Însă credincioșia Lui înlătură oare responsabilitatea omului? Atunci cum va putea Dumnezeu să judece lumea?, întreabă apostolul. Nu trebuie ca inimile noastre să simtă că am lepădat slava Domnului în țărână? Răul a început din timpul apostolilor și, de atunci, fiecare a adăugat la el răul lui însuși, iar fărădelegea veacurilor trecute s-a adunat asupra noastră. Și, în curând, casa lui Dumnezeu va fi judecată. Sângele tuturor celor drepți a fost cerut de la poporul iudeu de către Isus, așa cum și Babilonul va fi găsit vinovat de sângele tuturor celor drepți.

Este adevărat că vom fi răpiți în cer, însă, ținând cont de aceasta, n-ar trebui noi să plângem la vederea Casei lui Dumnezeu? Da, ea a fost la început una, o frumoasă mărturie pentru slava Capului ei, prin puterea Duhului Sfânt; unită, cerească, așa încât lumea putea recunoaște efectul puterii Duhului Sfânt care îi ridica pe creștini deasupra tuturor motivațiilor omenești; și, făcând ca diferențele și diversitățile dintre ei să dispară, îi unea pe toți credincioșii din toate țările și de toate clasele într-o singură familie, un singur Trup, o singură Biserică, o puternică mărturie a prezenței lui Dumnezeu pe pământ în mijlocul oamenilor!

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curăță de orice păcat.
1 Ioan 1.7

Depozit neecologic de gunoi (3)

Dacă ne aducem aminte de aceste depozite neecologice de gunoi, atunci ne putem gândi cu groază la regiunile în care și astăzi se mai duc lupte. Sămânța rea omoară și strică mai departe. Exact la fel este și cu vina fiecăruia în parte. Fiecare păcat face pagube și mocnește ca un proiectil neexplodat. La Dumnezeul atotștiutor este înregistrat totul. Ce bine că sunt posibile iertarea și vindecarea! Condiția pentru acestea sunt o întoarcere sinceră și credința în Salvatorul Isus Hristos. Temnicerul, care era gata să se căiască, a întrebat odinioară: „Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?”. Iar răspunsul a fost: „Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit” (Fapte 16.30,31). Pentru că: „Sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curăță de orice păcat” (1 Ioan 1.7). „Ți-am făcut cunoscut păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: «Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile». Și Tu ai iertat vina păcatului meu” (Psalmul 32.5). Dumnezeu Însuși a creat posibilitatea ca noi să putem să ne debarasăm de „depozitele noastre neecologice de gunoi”. „Cine își ascunde fărădelegile nu prosperă, dar cine le mărturisește și se lasă de ele capătă îndurare” (Proverbe 28.13). Profitați de această ofertă!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

        coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNTOARCE-TE LA CRUCE! – Fundația SEER

„Noi propovăduim pe Hristos cel răstignit” (1 Corinteni 1:23)

Un preot dintr-un sat european, din epoca medievală, a spus congregației sale: „Să veniți deseară pentru o predică specială despre Isus.” Și au venit. Cu toate acestea, spre surpriza lor, nicio lumânare nu lumina sanctuarul. Au bâjbâit până la bănci și s-au așezat. Preotul nu se vedea nicăieri. Apoi l-au auzit străbătând biserica până în față. Când a ajuns la crucea care atârna pe perete, a aprins o lumânare. Și fără a rosti un cuvânt, el a luminat picioarele străpunse ale lui Hristos, apoi coasta, apoi una dintre mâini, apoi pe cealaltă. Ridicând lumânarea, a împrăștiat lumina peste chipul Lui acoperit de sânge și peste coroana de spini. Apoi, a suflat în lumânare și a eliberat congregația. Nimic nu mai trebuia spus. Scrie cuvintele „Hristos cel răstignit” și adaugă lângă ele cuvintele „pentru mine” și vei înțelege ce a făcut Dumnezeu când Și-a atârnat Fiul neprihănit pe acea cruce. Dacă ai fi fost singura persoană care a trăit vreodată, Hristos ar fi murit pentru tine. Cu brațele întinse larg, El a spus: „Iată cât de mult te iubesc!” Când ești ispitit să păcătuiești, când ești apăsat de vina păcatului, când Satan șoptește: „Nu există speranță pentru tine!”, când mândria te face să te concentrezi asupra propriei tale virtuți și moralități – întoarce-te la cruce. Compozitorul de imnuri Isaac Watts rezumă lucrul acesta prin următoarele cuvinte: „O dragoste așa de măreață și atât de divină are nevoie de sufletul meu, de viața mea, de tot ce am.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 31:1-18

Să observăm succesiunea verbelor în acest pasaj: am chemat pe nume, am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, am dat înţelepciune, am rânduit. Tot ce este legat de slujire este dirijat de sus, de Dumnezeu Însuşi. Nici chiar Moise nu era calificat să aleagă lucrătorii. În Fapte vedem cum Duhul Sfânt i-a desemnat pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care-i chemase Dumnezeu (Fapte 13.2). Desigur, nu trebuie ca lucrătorul însuşi să decidă ce vrea să facă, ci Dumnezeu îl rânduieşte şi îl umple cu înţelepciunea necesară. Dumnezeu a dat fiecăruia o măsură de inteligenţă. În ce fel o folosim pe a noastră? Pentru a ne ocupa cu studii laborioase sau pentru a ne face un trai mai bun? Dar dorinţa Domnului este ca, sub influenţa Duhului Său, să ne folosim toate capacităţile pentru slujirea Lui.

În sfârşit, tot Dumnezeu dă slujitorilor Săi, împreună cu slujba, şi odihna necesară. Evanghelia ni-L prezintă pe Domnul chemându-i pe ucenici, trimiţându-i şi, în cele din urmă, la întoarcerea lor, luându-i deoparte ca să se odihnească puţin (Marcu 6.7, 31). În acest pasaj, odihna ia forma sabatului. „Sabatul a fost făcut pentru om”, a spus Domnul Isus (Marcu 2.27). Să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru odihna pe care ne-o dă.

 

    

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Și vouă, care vă temeți de Numele Meu, vă va răsări Soarele dreptății cu vindecarea în aripile Lui.
Maleahi 4.2

Capitolul patru din Maleahi începe cu o atenționare solemnă despre perioada cumplită a necazului cel mare, a acelei zile care va arde ca un cuptor și care îi va mistui pe cei nelegiuiți. Toate acestea vor avea loc după ce Adunarea va fi răpită la cer.

Va exista atunci o rămășiță credincioasă, care va suferi în timpul necazului și care va fi eliberată prin intervenția Soarelui dreptății, Domnul Isus, care va aduce vindecarea sub aripile Sale. Adunarea nu așteaptă răsărirea Soarelui Dreptății, ci apariția Luceafărului de dimineață. În Apocalipsa 22.16, Domnul Isus este numit Luceafărul strălucitor de dimineață. Profeția este definită ca fiind „o lumină strălucind într-un loc întunecos” (2 Petru 1.19). Luceafărul este vizibil în perioada cea mai întunecată a nopții, cu puțin timp înainte de răsărit, și Îl simbolizează pe Domnul Isus, care va veni să răpească Adunarea înainte de necazul cel mare. După aceea, la sfârșitul celor șapte ani de necaz – cea mai întunecată parte a nopții – Domnul Isus Își va face apariția ca Soare al dreptății.

Mai departe în acest capitol, Israel este îndemnat să-și amintească de legea lui Moise. Adunarea nu este niciodată îndemnată să facă acest lucru, fiindcă ea este sub har, nu sub lege. În conformitate cu profeția din Vechiul Testament, lui Israel i se amintește de asemenea că Dumnezeu îl va trimite pe profetul Ilie, martorul credincios al Domnului. Nu este vorba de Ilie în persoană, ci de un profet cu același caracter, a cărui slujire va conduce la restabilirea inimilor părinților și a copiilor, pentru ca Domnul să nu lovească țara cu blestem. Vechiul Testament se încheie prin cuvântul „blestem”. Noul Testament se încheie cu aceste cuvinte: „Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi toți. Amin”.

L. M. Grant

 

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Răutatea este în inima lui, urzește lucruri rele întruna.
Proverbe 6.14

Depozit neecologic de gunoi (2)

Nu se știe câte proiectile neexplodate mai există sub pământ. În timpul războiului au fost aruncate sau trase mai multe milioane de cartușe, de la grenadele de mână până la bombele grele de calibru mare. Experții în materiale explozibile consideră că aproximativ 20 de procente din bombe nu au explodat. Numai în regiunea Niedersachsen mai sunt încă probabil mai mult de 10.000 sub pământ. Aici, trupele de dezamorsare trebuie să iasă de mai mult de 1.600 de ori pe an din cazărmile lor. În regiunea Nordrheinwestfalen, forțele speciale au înlăturat în anul 2005 aproximativ 30.000 de mijloace de luptă, dintre care 1.167 de bombe.

Cu ocazia zilei mondiale a tineretului care a avut loc în anul 2005 în Marienfeld, au fost așteptate mai multe sute de mii de vizitatori. Aici, trupele speciale care înlătură armele au înlăturat de pe terenul evenimentului 63 de bombe, 2.232 de corpuri explozibile și mari cantități de muniție. Dovada cea mai importantă pentru acestea sunt imaginile din avion puse la dispoziție de forțele armate aliate, imagini care au fost surprinse după aruncarea bombelor din avion. Numai pentru serviciul de curățare a zonei Marienfeld a fost necesară utilizarea și evaluarea cu ajutorul calculatoarelor a câtorva sute de imagini din avion.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

        coordonatori Bob & Debby Gass

LUPTĂ-TE PENTRU INTEGRITATE! – Fundația SEER

„Să mă ocrotească nevinovăţia şi neprihănirea” (Psalmul 25:21)

Bobby Jones este considerat unul dintre cei mai mari jucători de golf din istorie. Dar mai mult decât toate victoriile sale de pe terenul de golf, el este celebru pentru ce s-a întâmplat la turneul U.S. Open din 1925. El a atins mingea și și-a atribuit singur lovitură de penalitate, chiar dacă nimeni altcineva nu-l văzuse atingând mingea. Însă el n-a putut trece peste conștiința sa. Și prin această penalitate auto-atribuită, el a pierdut turneul. Când oficialii turneului au încercat să-l complimenteze pentru integritatea lui, Jones a spus simplu: „Ați putea la fel de bine să mă lăudați că nu am jefuit o bancă. Există un singur mod de a juca acest joc!” Bobby Jones a jucat după reguli. Făcând astfel, el a onorat integritatea jocului. Un comentator sportiv scrie: „În opinia multora, dintre toți marii atleți, Bobby Jones s-a apropiat cel mai mult de ceea ce noi numim un mare om.” Jones ar fi putut câștiga turneul, dar și-ar fi pierdut integritatea. Acesta este un exemplu puternic despre ceea ce înseamnă integritatea și e un lucru care merită sărbătorit, însă noi facem pe dos. Trăim într-o cultură care apreciază mai mult talentul. Talentul se depreciază în timp. La fel și intelectul și înfățișarea. În cele din urmă îți vei pierde puterea și înfățișarea plăcută. E posibil să-ți pierzi memoria, dar nu trebuie să-ți pierzi integritatea. Integritatea este singurul lucru care nu se depreciază cu timpul. Nimic nu necesită mai mult timp decât zidirea unei reputații de om credincios, care se poate distruge rapid printr-o singură lovitură a păcatului. De aceea integritatea ta trebuie sărbătorită și ocrotită mai presus de orice.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 30:17-38

Mai era necesar încă un obiect pentru a putea fi adusă închinarea, şi anume ligheanul de aramă. El trebuia aşezat în curte, între altar şi cort, în calea preotului care, mergând să-şi împlinească slujba, trebuia să-şi spele în el mâinile şi picioarele. Este o imagine a puterii Cuvântului (apa) pentru judecata de sine, care-l curăţă pe închinător de întinare în urma umblării prin lume (Ioan 13.10).

După apa care-l curăţa de „întinarea cărnii” (aspectul negativ), găsim untdelemnul pentru ungere (Duhul), care îi conferea un caracter sfânt. Ingredientele ce compun untdelemnul exprimă feluritele haruri şi glorii ale lui Hristos. Era interzisă turnarea untdelemnului sfânt pe carnea omului (adică folosirea darurilor Duhului spre gloria omului) sau fabricarea unui ulei asemănător (imitaţia lucrărilor Duhului Sfânt). Psalmul 133 (v.2) înfăţişează untdelemnul pe cap, coborând pe barba lui Aaron, apoi până spre marginile veşmintelor sale: o minunată imagine a celor răscumpăraţi bucurându-se prin Duhul de perfecţiunea Capului lor glorificat şi participând la aceeaşi ungere. În contrast, mirosul plăcut al tămâiei se înălţa necontenit spre Dumnezeu pentru a-I prezenta în detaliu toate excelenţele Preaiubitului Său.

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor oamenilor, s-a arătat, învățându-ne … să trăim cu cumpătare.
Tit 2.11,12

Stăpânirea de sine (cumpătarea) este un har rar și admirabil, care își răspândește influența sfințitoare peste tot cursul vieții unui om, peste caracterul și purtarea lui. El nu are aplicație asupra a unul, două sau douăzeci de obiceiuri rele, ci asupra eului în toată lungimea și lățimea acestui termen cuprinzător și cu totul odios. Mulți dintre cei care ar privi cu un dispreț mândru la un om mâncăcios sau bețiv, pot ei înșiși falimenta în fiecare ceas în a arăta harul stăpânirii de sine. Este adevărat că lăcomia la mâncare și la băutură trebuie să fie încadrate în rândul celor mai rele forme de exprimare ale sinelui. Însă eul, așa cum am spus, este un pom, nu doar o ramură sau un rod, iar noi trebuie nu numai să-l judecăm atunci când lucrează, ci să-l ținem sub stăpânire, ca să nu acționeze.

Stăpânirea de sine este inclusă în mântuirea pe care o avem în Hristos. Ea este un rezultat al acelei sfințiri practice cu care harul divin ne-a înzestrat. Trebuie să fim în gardă împotriva obiceiului de a privi mântuirea într-un fel îngust. Să căutăm mai degrabă să pătrundem în toată plinătatea ei. Ea se întinde din veșnicie în veșnicie și cuprinde toate amănuntele practice ale vieții zilnice.

Nu am niciun drept să vorbesc despre mântuirea sufletului meu în viitor, în timp ce refuz să cunosc și să arăt efectul ei practic asupra purtării mele în prezent. Suntem mântuiți nu numai de vina și de osânda păcatului, ci la fel de mult de puterea, de practicarea și de iubirea lui. Aceste lucruri nu trebuie niciodată separate și nimeni nu le va separa dintre cei care au fost învățați în mod divin să cunoască însemnătatea, întinderea și puterea acestui cuvânt prețios, „mântuire”.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că toată imaginația gândurilor din inima lui era în fiecare zi numai răutate.
Geneza 6.5

Depozit neecologic de gunoi (1)

Hanovra, 15 octombrie 2006: În acea zi a avut loc cea mai mare evacuare de după cel de-al Doilea Război Mondial. 22.000 de oameni au trebuit să-și părăsească locuințele, deoarece au fost descoperite trei bombe, de 50 și de 100 de kilograme, la o adâncime de 6,5 metri în pământ. Au fost implicați 1.000 de pompieri, polițiști și colaboratori ai unor organizații de ajutor. Pentru evacuați au fost puse la dispoziție școli. Aproximativ 200 de persoane bolnave la pat și persoane cu handicap au fost transportate într-o cazarmă militară, unde li s-a acordat ajutor medical. De la bucătăria de campanie au primit supă caldă de fasole boabe. Specialiștii serviciului de înlăturare a mijloacelor de luptă au avut reușită în munca lor dificilă și periculoasă. Au putut să dezamorseze bombele.

Aschaffenburg, 23 octombrie 2006: În timpul lucrărilor la autostrada A3 a explodat la ora 10:50 o bombă de avion din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Un autovehicul mare de la o firmă de construcții a fost catapultat, iar părțile sale componente au zburat prin aer până la 500 de metri. Șoferul, în vârstă de 46 de ani, a murit pe loc. Puterea exploziei a lăsat în urma ei un crater de 2,5 metri adâncime și de 8 metri lățime.

Aceste două evenimente arată foarte clar că și după mai mult de șaptezeci de ani de la război, aceste depozite neecologice de gunoi reprezintă un pericol de moarte. Nu pot fi înlăturate ca o poveste veche. Aici nu se includ numai bombele de avion britanice și americane, ci și grenade, mine și muniție de arme. Pe lângă aceasta, unele bombe devin în decursul timpului mult mai periculoase. Focoasele grenadelor se pot modifica cu timpul și pot face să detoneze respectivele bombe.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

O POȚI LUA DE LA CAPĂT – Fundația SEER

„Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte, şi nu vă mai uitaţi la cele vechi!” (Isaia 43:18)

Deși este adevărat că toți greșim, iată ceva ce merită să ții minte: eșecul te poate face mai puternic. Cum? Învățând din greșeli și devenind mai puternic și mai înțelept prin ele. Când lași viitorul în seama trecutului, înseamnă că te îneci în remușcare și în deznădejde. Dar dacă practici „eșecul și înaintarea”, poți experimenta succesul viitor. Așadar, admite că ai greșit, cere curățirea prin sângele lui Hristos, nu te mai gândi la dezamăgirile produse de tine însuți, ridică-te și încearcă din nou. La un moment dat în viața sa, Ilie ajunsese atât de deprimat, încât s-a rugat să moară: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinţii mei.” (1 Împărați 19:4). Mai târziu, când a fost întărit de harul lui Dumnezeu, el a ieșit din descurajare, fiind un om nou și având o nouă misiune în viață (vezi v. 15-16). După ce s-a lepădat de Hristos pe față, Petru a fost iertat. În ciuda slăbiciunii sale, el a fost restaurat și a devenit apostolul care „i-a întărit pe frații săi” și care a zidit biserica Noului Testament (vezi Luca 22:31-32). Aici nu este vorba de cât de tare ai greșit sau cât de des, ci de ceea ce poate face Dumnezeu să fii, când accepți harul Său, te ridici și Îl lași să-ți dea puterea de-a face mai bine data viitoare. Petru este dovada că Dumnezeu ne ridică atunci când suntem slabi și vorbește și acționează prin noi, pe căi care Îi aduc slavă doar Lui (vezi 1 Corinteni 1:28). Te va mustra Dumnezeu uneori? Da, El este un părinte bun, dar El nu te va lepăda. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: o poți lua de la capăt.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 30:1-16

Odată ce se încheia lucrarea care-i permitea preotului să se apropie, se deschide calea pentru a lua în considerare cel de-al doilea altar poleit cu aur, pe care Aaron şi fiii săi trebuia să ardă tămâie. Primul altar vorbeşte despre Hristos şi despre valoarea sângelui Său, iar cel  de-al doilea tot despre Hristos, dar în eficienţa mijlocirii Lui. Altarul de aur era strâns legat de altarul de bronz. Isus a fost întâi jertfă, apoi preot. După ce Şi-a dat pe cruce sângele curăţitor, El Se poate prezenta, viu, pentru ai Săi, în Locul Sfânt.

 Nici o jertfă nu era adusă pe altarul de aur: Hristos nu mai trebuie să sufere, nici să moară. Odată lucrarea încheiată, de acum înainte El va fi subiectul laudelor noastre în cer, «esenţa» închinării. Prin El, la rândul lui, credinciosul se apropie şi Îi oferă Tatălui mirosul plăcut al adorării şi al rugăciunii (Psalmul 141.2), întrucât închinarea este, întâi de toate, prezentarea înaintea lui Dumnezeu a desăvârşirii Fiului Său Preaiubit.

Versetele 11-16 tratează problema preţului de răscumpărare. Acesta era strict personal şi, pe de altă parte, constituia o sumă egală atât pentru bogat, cât şi pentru sărac. Dumnezeu nu face deosebire între păcătoşi (Romani 2.11). El le oferă tuturor acelaşi mijloc de a fi mântuiţi. O mântuire gratuită! Dar cât de mult L-a costat pe Cel care a plătit răscumpărarea în locul nostru!