Mana Zilnica

DOMNUL ESTE APROAPE

Și unii, coborând din Iudeea, îi învățau pe frați: „Dacă nu sunteți circumciși după obiceiul lui Moise, nu puteți fi mântuiți” … Făcându-se tulburare și nu puțină discuție din partea lui Pavel și a lui Barnaba împotriva lor, au hotărât ca Pavel și Barnaba și alți câțiva dintre ei să se suie la Ierusalim … Barnaba își propunea să-l ia cu ei și pe Ioan, numit Marcu; dar Pavel considera că nu este bine să-l ia cu ei pe acela care îi părăsise din Pamfilia și nu mersese cu ei în lucrare. A apărut deci o astfel de neînțelegere între ei, încât s-au despărțit unul de altul; și Barnaba, luând cu sine pe Marcu, a plecat cu corabia spre Cipru.

Fapte 15.1,2,37-39

Barnaba (4) – A insista sau a renunța

Este bine să fim fermi pentru ceea ce este drept, în special pentru adevărul lui Dumnezeu. În timp ce Pavel și Barnaba erau la Antiohia, „unii” – Cuvântul lui Dumnezeu nu-i numește „frați”, nici „ucenici” – au venit din Iudeea, aducând o învățătură fundamental greșită cu privire la felul cum cineva putea fi mântuit. Pavel și Barnaba s-au împotrivit cu hotărâre, luând poziție fermă pentru adevărul lui Dumnezeu. Mai degrabă decât să se hotărască totul acolo, adunarea din Antiohia i-a trimis pe câțiva frați, împreună cu Pavel și cu Barnaba, la Ierusalim, pentru a aduce chestiunea înaintea apostolilor și a bătrânilor de acolo.

Problema a fost tratată în amănunt la Ierusalim, iar Barnaba și Pavel – remarcați ordinea numelor în versetul 12 – au avut un rol important în discuție. Întreaga chestiune a fost decisă cu ajutorul unui pasaj din cartea Amos. Circumcizia și păzirea legii nu erau necesare pentru mântuire. Frații au scris adunării din Antiohia: „S-a părut bine Duhului Sfânt și nouă” (versetul 28). Chestiunea a fost rezolvată o dată pentru totdeauna.

Mai târziu, ajunși la Antiohia, Pavel a propus vizitarea fraților din fiecare cetate în care predicaseră Cuvântul, ca să vadă ce fac. Barnaba a insistat să-l ia cu ei și pe Ioan Marcu și, după ce Pavel s-a opus cu tărie, acești doi frați s-au despărțit și au plecat în direcții diferite. În chestiunile personale este bine să fim flexibili și să cedăm.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar un samaritean, care era în călătorie, a venit la el și, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el.

Luca 10.33

Starea decăzută

Avea un cămin minunat, un soț agreabil, copii fără probleme. Într-o zi, ea a părăsit totul pentru o pasiune de scurtă durată. Dintr-o decepție în alta, a căzut în dezmăț. Din ce în ce mai mult, gândul că și-a irosit viața o rodea, cufundând-o într-o depresie adâncă. La spitalul de psihiatrie, unde a ajuns în scurt timp, nimeni nu a putut să o determine să renunțe la gândurile ei sinucigașe; în capul ei murmura un glas: „Singura scăpare este moartea!”. Era glasul celui rău.

Biblia ne spune că cel rău este „ucigaș”, „mincinos și tatăl minciunii” (Ioan 8.44). Este de o importanță fundamentală să știm că Dumnezeu nu cheamă decât la viață.

Dacă și tu te afli într-o astfel de stare căzută, ai o singură cale de scăpare: pocăința și întoarcerea la Dumnezeu! „O, adevărat și cu totul demn de primit este cuvântul acesta: «Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși», dintre care cel dintâi sunt eu” (1 Timotei 1.15). În toate timpurile s-a făcut auzit glasul Lui chemându-i pe păcătoși la pocăință: „N-am venit să chem la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși” (Luca 5.32).

Bunul Samaritean se apleacă asupra celor pe care păcatul i-a lăsat aproape morți, ca să-i ridice la viață. Dar trebuie să credem din toată inima că El „are putere pe pământ să ierte păcatele” (Luca 5.24); El Însuși a plătit prețul, murind pe cruce în locul nostru.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUHOVNICESC ȘI TOTUȘI FIRESC – Fundația SEER

„Până ce va lua Hristos chip în voi!” (Galateni 4:19)

Când devii creștin, descoperi că o parte din tine dorește „să trăiască o viață nouă” (Romani 6:4), pe când cealaltă parte dorește să umble „după lucrurile firii pământești” (Romani 8:5). Și așa ai umbla, dacă nu ar fi Duhul lui Dumnezeu care trăiește în inima ta împărțită, și care „suspină” când faci anumite lucruri, confruntându-te cu Cuvântul lui Dumnezeu (vezi Ioan 16:7-14). Adevărul este că inima ta nouă trăiește în continuare în vechiul tău trup.

Un autor scria: „Când m-am întors la Hristos, am crezut că ceilalți au ajuns la un nivel de sfințenie care mă excludea. Așa că mi-am atacat cu pasiune firea pământească! Nu mi-am dat seama că tot ce e proaspăt născut are nevoie de timp ca să crească. Mă așteptam la o metamorfoză imediată, de tip all-inclusive, care avea să mă facă genul de persoană pe care Dumnezeu o poate iubi cu adevărat. Acum îmi dau seama că dragostea Sa nu este împărțită după sistemul meritelor: dacă te comporți frumos te iubește, dacă nu, nu.” Dumnezeu nu dorește o neprihănire confecționată de oameni.

Biblia spune: „Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos” (Filipeni 1:6). Apostolul Pavel a scris: „Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până ce va lua Hristos chip în voi!” Numai Dumnezeu cunoaște procesul de care ai nevoie, pentru ca Isus Hristos care te-a mântuit să ia chip în tine! Fiecare dintre noi călătorește pe calea către cer, în ritmul propriu, dar cu un scop comun: să ne asemănăm mai mult cu Tatăl nostru ceresc. A atinge acest scop este datoria lui Dumnezeu – așa că, lasă-L pe El să te ajute să-l împlinești.

Datoria ta este să mergi neîncetat alături de El, zi de zi, pe măsură ce El Își împlinește planul.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 16:29-34; 17:1-6

Ahab, fiul lui Omri, cu a cărui domnie ne vom ocupa până la sfârşitul cărţii 1 Împăraţi, sporeşte păcatele împăraţilor precedenţi cu un ritm neatins încă: „a făcut rău în ochii Domnului mai mult decât cei care au fost înaintea lui“. În timpul său, închinarea la Baal este introdusă  în mod oficial în Israel, prin soţia lui, dezgustătoarea Izabela. Tot de „zilele lui“ se leagă şi reconstruirea Ierihonului  care, fiind o provocare adusă Domnului, primeşte pedeapsa pronunţată de Iosua! (Iosua 6.26).

Atunci, pentru a vorbi conştiinţei împăratului şi poporului său, Dumnezeu ridică un profet: pe Ilie! Acest om conştientizează că, pentru a-l aduce pe Israel în stare să primească cuvântul divin, este necesară întâi o pedeapsă. În consecinţă, se roagă „cu stăruinţă” să nu plouă (Iacov 5.17). Apoi, sigur de răspunsul lui Dumnezeu, se prezintă cu autoritate înaintea lui Ahab pentru a i-l declara. Când Îi cerem ceva lui Dumnezeu cu credinţă şi în acord cu voia Lui, trebuie să acţionăm cu deplina siguranţă a împlinirii acelui lucru. Să remarcăm expresia: „Domnul … înaintea Căruia stau” (v.1). Să stăm cu reverenţă înaintea lui Dumnezeu, în lumina Lui, mereu gata să-I primim instrucţiunile, aceasta este atitudinea slujitorului. Aceasta a fost şi atitudinea lui Isus în Psalmul 16.8. Apoi Dumnezeu îl ascunde pe Ilie şi-i poartă de grijă într-un fel miraculos la pârâul Cherit.

DOMNUL ESTE APROAPE

Și va fi așa: dacă el îți va zice: „Nu vreau să ies de la tine!”, fiindcă te iubește pe tine și casa ta, pentru că îi este bine la tine, atunci să iei o sulă și să-i străpungi urechea la ușă și să-ți fie rob pentru totdeauna.

Deuteronom 15.16,17

După șapte ani în slujba stăpânului său, robul era liber să plece. Acest pasaj însă ne oferă instrucțiuni cu privire la cazul în care robul dorea să rămână în casa stăpânului său. Bineînțeles, avem aici o imagine a Robului desăvârșit, a Celui care a spus: „Îl iubesc pe Stăpânul Meu, pe soția Mea și pe copiii Mei și nu vreau să fiu liber” (Exod 21.5), însă felul în care sunt prezentate lucrurile în Deuteronom, „fiindcă te iubește pe tine și casa ta, pentru că îi este bine la tine”, ne conduce cu gândul la noi înșine.

Am fost cumpărați cu un mare preț, iar acum suntem robi ai lui Hristos. Aceasta nu este o situație temporară, pentru un anumit număr de ani de slujbă, ci una perpetuă și binecuvântată. Suntem ai Lui, însă am gustat noi că Domnul este bun (1 Petru 2.3)? Iată o întrebare foarte importantă. Poate că preferăm căile noastre proprii și încă nu am gustat că sunt amare. Sau poate credem, deși nu o spunem, că Domnul este un „stăpân aspru” (Luca 19.21). Dacă așa stau lucrurile, înseamnă că nu Îl cunoaștem cu adevărat, fiindcă El a spus: „Jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară” (Matei 11.30).

Suntem ai Lui pentru totdeauna, însă El dorește să gustăm că este bun și să-I răspundem din dragoste: «Doamne, nu vreau să plec, ci vreau să rămân pentru totdeauna cu Tine!». El vrea să vadă cum această hotărâre de inimă este reînnoită în fiecare zi. De fapt, El este Cel care o reînnoiește zi de zi în sufletul nostru. Apoi, cu inimi pline de dragostea Sa, Îl vom întreba: «Doamne, ce dorești să fac astăzi?».

„Ferice de robii aceia pe care, venind, stăpânul îi va găsi veghind. Adevărat vă spun că se va încinge și îi va pune să stea la masă și, apropiindu-se, le va sluji” (Luca 12.37).

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.

Ioan 3.16

În fântână

Cândva am oferit o Biblie unei familii de fermieri. Aveau un mielușel negru zglobiu, care alerga neîncetat prin curte. Stăpâna a primit-o cu drag exclamând: „Ah, Biblia! De câte ori îl văd pe acest miel al nostru, mă gândesc la salvarea pe care această carte ne-o prezintă!”.

Într-o zi, mielușelul făcuse un salt prea mare și căzuse în fântână. Țăranul a observat lipsa lui, dar era de negăsit. A început să-l caute, iar deodată a auzit un behăit disperat: mielul era în fântână, în apa rece. Ce era de făcut? Tatăl a văzut doar un singur mijloc de a salva animalul: să-l coboare pe fiul său în fântână. Din dragoste pentru micul animal, băiatul a fost de acord. Astfel, cu ajutorul unei frânghii, tatăl l-a coborât pe fiul său în fântână și depunând toate eforturile, a reușit să-i scoată pe amândoi la lumină!

Nu este aceasta o imagine minunată a mântuirii sufletelor noastre? Nu L-a dat Tatăl pe Fiul Său pentru a ne salva de la moartea veșnică? Nu a coborât de bunăvoie Fiul lui Dumnezeu pentru noi în adânc, pentru ca păcatele noastre să poată fi iertate?

Multe suflete s-au rătăcit și se află acum în mocirla păcatului! Și lor li s-a aruncat „o sfoară de salvare”. Însuși Isus a coborât în locul cel mai de jos al deznădejdii lor, pentru a-i aduce la lumina mântuirii Sale minunate.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ȚI-AI DESCOPERIT SCOPUL VIEȚII? – Fundația SEER

„Chemaţi după planul Său” (Romani 8:28)

Dacă vrei ca lucrurile să-ți meargă bine în viață, trebuie să descoperi scopul stabilit de Dumnezeu pentru viața ta și să te dedici în întregime acestuia.

Biblia ne spune: „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” (Rom. 8:28). Punctul central al vieții tale trebuie să fie descoperirea și împlinirea voii lui Dumnezeu. Ceea ce crezi tu despre asta va determina direcția în care o apuci și ceea ce vei realiza. E o mare diferență între talent și scop. Ești chemat după planul lui Dumnezeu, nu după talentul tău. Când ești talentat, dar nu ești chemat, te poți simți în largul tău oriunde, deoarece talentul, la fel ca dreptatea, este orb; el vede toate ocaziile și opțiunile ca fiind la fel. Dar când îți dai seama de scopul pe care ți l-a dat Dumnezeu și când acesta îți guvernează viața, vor exista lucruri pe care nu le vei face – pentru că știi că te vor face să deviezi de la scopul lui Dumnezeu pentru tine, îl vor dilua sau îl vor înăbuși.

Când ești „chemat după planul Său”, te poți concentra pe dezvoltarea talentului tău numai în măsura în care are legătură cu voia lui Dumnezeu pentru tine. Așadar, în loc să-L rogi pe Dumnezeu să binecuvânteze ceea ce faci, roagă-L să-ți descopere scopul Său pentru viața ta.

Odată ce-l descoperi și-l împlinești, vei fi binecuvântat, deoarece planul Său deja este binecuvântat! Să citim încă o dată: „Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.”

Așadar, ai descoperit planul lui Dumnezeu pentru viața ta? Dacă nu, intră în prezența Sa… și rămâi acolo până când El ți-l descoperă. E singura cale prin care vei fi împlinit pe deplin!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 16:8-28

Ela, fiul lui Baeşa, domneşte doi ani peste Israel. Singura lui faptă amintită este aceasta: „Ela era în Tirţa, bând şi îmbătându-se…” (v. 9). Acest împărat este dominat de o pasiune, sărmana sclavie faţă de alcool, asemeni altor milioane de oameni nefericiţi astăzi. Omul crede că-i poate guverna pe semenii săi, când nu este capabil măcar să-şi stăpânească pasiunile propriei inimi. Cartea Proverbe conţine cuvintele unui tânăr împărat, numit Lemuel. Acesta îşi aminteşte ce l-a învăţat mama lui: „Lemuele, nu este demn pentru împăraţi, nu este pentru împăraţi să bea vin” (Proverbe 31.4; vezi de asemenea Proverbe 23.20, 31, 32 şi Efeseni 5.18). Dintr-o dată, fără să se trezească, Ela trece din beţie în moarte. Tot aşa, oamenii acestei lumi caută uitare în plăcerile păcatului, apoi, fără să fie pregătiţi faţă de el, se găsesc deodată împinşi într-o nenorocire eternă.

Şapte zile îi sunt suficiente lui Zimri, ucigaşul lui Ela, să arate că merge pe calea lui Ieroboam! Sfârşitul său nu este mai puţin zguduitor: se sinucide! Apoi Omri ia puterea, construieşte cetatea Samariei, umblă pe o cale mai rea decât predecesorii lui. Ce întuneric greu se aşterne asupra acestei împărăţii a lui Israel (Mica 6.16)!

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu vă încredeți în cuvinte ale minciunii, zicând: „Templul Domnului, templul Domnului, templul Domnului sunt acestea!”.

Ieremia 7.4

Ieremia își iubea țara, fără îndoială. Nimeni nu ar fi putut să-l acuze pe drept că nu era patriot sau, mai grav, că era un trădător. Totuși, chiar acest lucru s-a întâmplat. El îi avertizase pe împărat și pe locuitorii țării că, în cele din urmă, vor trebui să se predea babilonienilor. Cei care aveau să se predea urmau să fie cruțați, însă cei care refuzau urmau să fie nimiciți. Acesta era un mesaj greu de vestit la poarta templului în Ierusalim (Ieremia 7.1-34). Dumnezeu urma să judece poporul pentru păcatele lor; remediul era pocăința fără întârziere.

Conducătorii religioși credeau însă că Dumnezeu nu avea să îngăduie niciodată un asemenea lucru – templul nu putea fi dărâmat, fiindcă era templul Său. Sloganul lor, pentru a contracara cuvintele lui Ieremia, era: „Templul Domnului, templul Domnului, templul Domnului sunt acestea!”. Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu avea să lase ca templul Său să fie dărâmat. Ieremia însă a îndemnat poporul să nu se încreadă în cuvintele mincinoase ale conducătorilor. Dacă Dumnezeu dărâmase odinioară cortul Său de la Șilo, avea să distrugă și templul Său din Ierusalim (versetul 12). Judecata era aproape.

Rezultatul a fost exact acela pe care Dumnezeu îl prevăzuse. Cât despre sărmanul Ieremia, ce a primit el pentru eforturile lui? A fost considerat trădător, a fost acuzat că era spion babilonian și a fost învinuit că înmuia inima poporului. Cum stau lucrurile în creștinătatea de astăzi? Dacă gândim că Dumnezeu nu va judeca societatea noastră, dacă îmbrăcăm haina patriotismului, dacă ne astupăm urechile la glasul profetic al lui Dumnezeu și ascultăm cuvinte ale minciunii, rezultatul va fi același ca în zilele lui Ieremia. Apostazia și ziua Domnului sunt aproape. Să nu ne încredem în cuvinte mincinoase!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiii oamenilor sunt prinși în timpul nenorocirii, când vine fără veste peste ei.

Eclesiastul 9.12

Căderea avionului!

Un avion de mici dimensiuni, care zbura de la Hanovra spre Düsseldorf, a căzut lângă râul Ruhr, pe un teren agricol, la începutul anului 1988. Toți pasagerii au murit pe loc! A fost unul dintre cele mai mari accidente ale aviației civile din Germania.

Cum s-a întâmplat accidentul? Experții au constatat că un fulger a paralizat aparatele de la bord, iar pilotul nu a mai putut să țină sub control avionul. Martorii oculari au relatat că pilotul încercase să înalțe avionul, ca să nu se prăbușească pe un teren cu locuințe.

Douăzeci și unu de oameni au murit, echipajul și pasagerii care se aflau în drum spre serviciu! Niciunul nu a bănuit cu câteva minute înainte că zona va fi cuprinsă de o asemenea furtună violentă. Câteva sute de metri mai departe, vremea era liniștită.

Au fost oare oamenii aceia pregătiți pentru plecarea din această viață? Printre lucrurile găsite la locul accidentului se aflau bijuterii, documente, fotografii, dar și o Biblie!

Suntem noi pregătiți să fim chemați deodată în veșnicie? Acești oameni erau pe drumul spre locul de muncă. Și noi mergem în fiecare zi în diverse locuri și suntem expuși multor pericole. Să ne predăm viața în mâinile Mântuitorului și teama de moarte va dispărea. De asemenea, să-L rugăm pe Domnul neîncetat să ne ocrotească și să ne însoțească în fiecare moment.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU TE VA RĂSPLĂTI – Fundația SEER

„Osteneala voastră în Domnul nu este zădarnică.” (1 Corinteni 15:58)

Noi nu trebuie să uităm că această lume nu este casa noastră, și nici faptul că ne vom petrece veșnicia cu Hristos, într-un locaș pregătit special pentru noi. Iar atunci când vom ajunge în ceruri, vom primi răsplata pentru cât de bine am împlinit misiunea pe care ne-a dat-o Dumnezeu aici pe pământ. Biblia nu numai că ne învață lucrul acesta, dar ne oferă și detalii. Iată trei dintre ele pe care ar trebui să nu le uităm:

1) Răsplata cea mai mare pe care o vom primi va fi în ceruri, nu pe pământ. Da, aici sunt răsplătiri pământești (vezi Marcu 10:30), dar Dumnezeu rezervă cele mai mari binecuvântări pentru ziua în care „lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă” și „va primi o răsplată” (1 Corinteni 3:13-14). Slujirea noastră de acum determină statutul nostru de atunci, așa că, să-I dăm lui Dumnezeu ce avem noi mai bun!

2) Răsplata noastră va fi determinată de calitate, nu de cantitate. Suntem impresionați de mărime și statut, dar Dumnezeu este mișcat de sinceritate. Când ne răsplătește, lucrul acesta se va baza pe ce am făcut cu ce am avut, și pe „inima” pe care am pus-o în acel lucru. Asta înseamnă că toți avem șanse și ocazii egale când vine vorba de răsplată.

3) Răsplata ne poate fi amânată pe pământ, dar nu ne va fi negată în cer. Să ne gândim puțin. Când ai făcut ce a trebuit, și cu toate astea ai fost ignorat și înțeles greșit, ține minte: „osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.” Când ai slujit, ai dăruit și ai jertfit, după care te-ai dat la o parte pentru ca Dumnezeu să primească toată slava, adu-ți aminte: „osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.” Sau, după cum a spus Domnul Isus Hristos (Matei 6:4): „Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 15:25-34;16:1-7

Lectura noastră ne readuce cu patruzeci de ani înapoi, pentru a lua în considerare împărăţia lui Israel, în timp ce Asa domneşte în Iuda. Prin contrast cu acesta din urmă, Nadab, fiul lui Ieroboam, umblă în timpul scurtei lui domnii „în calea tatălui său şi în păcatul lui, prin care l-a făcut pe Israel să păcătuiască„ (v. 26). Acest păcat constă
în falsa religie instituită de Ieroboam pentru a deturna poporul de la locul ales de Domnul (Deut. 12.5, 6).

În creştinătate există, precum în Israel odinioară, un mare număr de oameni care, deşi fac parte din poporul lui Dumnezeu, au fost deturnaţi de la singurul centru care este Isus. Ei au fost învăţaţi diferite forme de religie care nu sunt în acord cu Cuvântul.

Nadab şi întreaga familie a lui Ieroboam suferă teribila soartă pronunţată de Ahiia. Dar Baeşa, cel care execută această sentinţă şi care-i succedă lui Nadab (la tron), de asemeni îi succedă şi în drumul său de păcat. Iar o aceeaşi cale va avea acelaşi sfârşit! Domnul i-l anunţă lui Baeşa prin gura profetului Iehu care, nu fără curaj, se prezintă cu cuvinte solemne înaintea împăratului celui rău. Oare n-am fost noi înşine „ridicaţi din ţărână” şi puşi alături de cei nobili? (v. 2; 1 Samuel 2.8). Pentru acest motiv ar trebui să examinăm cu atenţie calea pe care o urmăm şi destinaţia la care ne duce ea (Proverbe 16.25).

DOMNUL ESTE APROAPE

Să știe deci sigur toată casa lui Israel că Dumnezeu L-a făcut și Domn și Hristos pe acest Isus, pe care voi L-ați răstignit.

Fapte 2.36

Același Isus pe care iudeii Lau răstignit a fost făcut acum Domn și Hristos; și El are în prezent, ca Om chiar slava pe care o avea la Tatăl înainte de a fi lumea. Este o mare greșeală să presupui că El era Om aici pe pământ, iar în cer era Dumnezeu, ca și cum cele două naturi ale Sale puteau fi astfel împărțite. Adevărul este că – dacă ne este permis să facem o distincție – atunci când Se afla aici, în timp ce era cu adevărat Om, El era prezentarea lui Dumnezeu față de noi; în timp ce acum, fără să-Și piardă vreodată divinitatea esențială, El șade la dreapta la Dumnezeu ca om. Prin urmare, deși este perfect adevărat că ne închinăm Lui ca Dumnezeu și că întreaga adorare care se înalță către Dumnezeu este în mod necesar oferită Lui – de vreme ce termenul Dumnezeu include toate persoanele Dumnezeirii – mai degrabă înaintea Omului care este în slava lui Dumnezeu, a lui Hristos Isus Domnul nostru, ne plecăm noi în laudă și în închinare.

Cu siguranță, este un gând prețios pentru sufletele noastre că El, care a fost aici batjocorit, lepădat și răstignit – El, pe care chiar ucenicii Săi Lau părăsit, abandonându-L în ceasul celei mai mari suferințe – este acum înălțat și așezat ca obiect al închinării noastre.

O, cât de infinit de scump trebuie să fie El pentru Dumnezeu! Și ce valoare negrăită trebuie să aibă lucrarea Sa înaintea Tatălui, încât Acesta La așezat în cea mai înaltă poziție, ca obiect al adorării îngerilor și al sfinților! Astfel că apostolul Ioan scrie: „Și pe orice făptură care este în cer și pe pământ și sub pământ și pe mare și pe toate cele din ele le-am auzit spunând: «A Celui care șade pe tron și a Mielului fie binecuvântarea și onoarea și gloria și puterea, în vecii vecilor!». Și cele patru făpturi vii spuneau: «Amin!»; și bătrânii s-au prosternat și s-au închinat” (Apocalipsa 5.13,14). Ce har neprețuit că nouă ni sa descoperit încă de pe acum că El este vrednic de lauda noastră!

E. Dennett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Vă îndemn, dar, … să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta este slujirea voastră înțeleaptă.

Romani 12.1

Ideea lui Jali

După mulți ani de secetă, recolta a fost iarăși bună în acea regiune a Africii. Țăranii se bucurau mult că Dumnezeu le ascultase rugăciunile. Acum doreau să-I mulțumească și să-L laude o zi întreagă. Au hotărât ca fiecare să aducă fructe, care urmau să fie vândute, iar banii obținuți pe acestea să fie donați misionarilor.

Jali, micul orfan, a auzit vorbindu-se despre Domnul Isus și Îl iubea din toată inima. El dorea să participe la slujba de mulțumire, dar ce putea să-I aducă lui Dumnezeu ca dar? El nu mai avea părinți și trăia când într-o familie, când într-alta, pentru a-și câștiga pâinea.

Vasul mare, din lemn, purtat de patru africani puternici, trecea de la un rând la altul. Oamenii puneau în el banane și alte fructe. În inima lui Jali se dădea o luptă puternică. Ar fi dorit atât de mult să dăruiască și el ceva lui Dumnezeu! Dar toată averea lui se restrângea la singura lui haină colorată. Vasul se apropia tot mai mult, iar inima băiatului aproape că-i sărea din piept. Toți ceilalți au pus ceva în vas! Deodată, Jali și-a luat avânt și… a sărit în vas! Găsise o cale de ieșire! Jali nu poseda mult în această lume, dar avea viața înainte. Și această viață o oferea acum lui Dumnezeu. El s-a dat pe sine pentru totdeauna.

La fel ca Jali, să punem și noi viețile noastre la dispoziția lui Dumnezeu și, de asemenea, toate darurile cu care ne-a înzestrat El!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CU CE POVARĂ TE LUPȚI? – Fundația SEER

„Viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu…” (Galateni 2:20)

Un om care moștenise de la bunicul său un ceas vechi, cu pendul de alamă, se uita cum greutatea era împinsă dintr-o parte în alta. „Ce povară trebuie să ducă un ceas vechi de o sută de ani!” s-a gândit el. Așa că, într-o zi, a deschis cutia de sticlă și a eliberat pendulul. „De ce mi-ai luat greutatea?” a întrebat ceasul. Omul a răspuns: „Era grea și am vrut să-ți ușurez povara.” Ceasul a exclamat: „Dar nu-ți dai seama că tocmai greutatea mă ajuta să merg?!”

Apostolul Pavel a spus: „Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu…” Dumnezeu îngăduie să experimentăm frustrări și greutăți pentru a ne dezvolta răbdarea și smerenia, și pentru a ne face mai dependenți de El. Spre deosebire de noi, El știe că tocmai „povara este cea care ne ajută să mergem.” Din motivul acesta, „Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte, şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.”
Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl?… Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii.” (Evrei 12:6-11).

Ce „povară” folosește Dumnezeu pentru a produce chipul lui Hristos în tine? Apostolul Pavel ne somează (Coloseni 3:5): „Omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ…” Cuvântul „a omorî” are legătură cu morga – un loc în care nu există nimic altceva decât trupuri moarte, lipsite de viață. Cu alte cuvinte, în loc să lași firea pământească să te stăpânească, roagă-L pe Dumnezeu să readucă viața în tine prin Isus Hristos. Amin?

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 15:9-24

După Abiiam, fiul său Asa îi ia locul pe tronul lui Iuda. Domnia lui este lungă, contrastând cu cele două care au precedat-o! Asa a făcut „ce era drept în ochii Domnului” (v. 11). Şi a face ce este drept constă mai întâi în a smulge, a îndepărta, a distruge, a arde. Atitudine cu atât mai curajoasă şi mai dificilă, cu cât implică împotrivirea faţă de propria-i bunică, Maaca (v. 2), o închinătoare la idoli!

Cunoaştem cuvintele Domnului, „Cine iubeşte pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine” (Matei 10.37). Încă de pe timpul lui Asa, sunt numeroşi tinerii convertiţi care a trebuit şi încă trebuie să adopte o poziţie fermă în propria familie! Cât de privilegiaţi sunt, pe de altă parte, cei ai căror părinţi îi încurajează şi le dau exemplu. Să ne gândim la acest tânăr împărat ai cărui tată, bunic şi bunică nu i-au oferit decât un trist exemplu!

Ce dureroasă constatare: sfârşitul domniei lui Asa nu rămâne la înălţimea începutului ei! În loc să caute la Domnul ajutor contra lui Baeşa, el îşi găseşte sprijinul în Ben-Hadad. Cartea 2 Cronici (cap. 16) ne permite să ne întoarcem cu detalii la această domnie şi la învăţămintele pe care le implică pentru noi.

DOMNUL ESTE APROAPE

În aceasta este dragostea, nu pentru că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci pentru că El ne-a iubit și L-a trimis pe Fiul Său ca ispășire pentru păcatele noastre.

1 Ioan 4.10

Dacă Dumnezeu Însuși este satisfăcut cu privire la păcatele mele, atunci cu siguranță că pot și eu să fiu satisfăcut. Știu că sunt un păcătos. Știu – deoarece Cuvântul lui Dumnezeu îmi spune – că nici măcar o singură mică pată de păcat nu poate intra în prezența Sa sfântă; prin urmare, în ceea ce ținea de mine, nu putea exista un alt rezultat, decât despărțirea veșnică de Dumnezeu. Dar – minunată taină a crucii, glorios adevăr al dragostei răscumpărătoare! – Dumnezeu Însuși a îndepărtat păcatele mele, așa cum El le știa și le cântărea, așezându-le asupra binecuvântatului Înlocuitor și judecându-L pe El pentru ele. Toate valurile și talazurile mâniei drepte a lui Dumnezeu, care ar fi trebuit să mă mistuie pe mine în iad, pentru toată veșnicia, au căzut peste Omul care a stat în locul meu, care m-a reprezentat înaintea lui Dumnezeu și pe care Dumnezeu L-a tratat așa cum ar fi trebuit să mă trateze pe mine. Dreptatea inflexibilă, sfințenia și adevărul au lucrat cu privire la păcatele mele și le-au îndepărtat pentru totdeauna. Nici măcar unul nu a rămas! N-a existat trecere cu vedere, nici indiferență față de ele. Gloria Lui era în joc, la fel ca și sfințenia Sa nepătată, măreția Sa eternă și cerințele de neclintit ale cârmuirii Sale.

Toate acestea au trebuit să fie împlinite în așa fel, încât Dumnezeu să fie glorificat înaintea îngerilor, a oamenilor și a demonilor. El ar fi putut să mă trimită în iad – pe bună dreptate – din cauza păcatelor mele. Nimic altceva nu meritam. Întreaga mea ființă morală, din tot adâncul ei, recunoaște acest lucru – și trebuie să-l recunoască. Însă – eternă laudă Dumnezeului oricărui har! – în loc să mă trimită în iad din cauza păcatelor mele, El L-a dat pe Fiul Său, ca să fie ispășire pentru acele păcate.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Când se împlineau zilele în care urma să fie luat în cer, Isus Și-a îndreptat hotărât fața să meargă la Ierusalim.

Luca 9.51

La Ierusalim

În Evanghelia după Luca sunt descrise trei călătorii ale Domnului Isus la Ierusalim.

În prima Sa călătorie, copilaș fiind, El a fost adus de către părinții Săi la Ierusalim, pentru că era întâiul-născut al Mariei. Potrivit cu cele scrise în legea iudaică, ei L-au pus acolo, la dispoziția lui Dumnezeu (Luca 2.22-24). El a fost Întâiul-născut care Și-a închinat viața lui Dumnezeu și care L-a ascultat până la moartea pe cruce.

A doua Sa călătorie, la vârsta de doisprezece ani, a făcut-o cu părinții la sărbătoarea Paștelor; au mers tot la Ierusalim (Luca 2.41-52). Purtarea Lui în Templu a fost corespunzătoare vârstei Sale. Cu toate că „avea mai multă pricepere decât toți învățătorii Săi” (Psalmul 119.99), El i-a ascultat și le-a pus întrebări. Dar nu a putut rămâne ascuns faptul că înaintea lor Se afla o Persoană deosebită: „Toți care-L auzeau rămâneau uimiți de priceperea și de răspunsurile Lui”. Acum ei puneau întrebări, iar El le dădea răspunsuri.

Descrierea celei de-a treia călătorii începe în capitolul 9, versetul 51, unde Domnul Isus a pornit pe drumul spre Ierusalim, știind ce urma să se întâmple. Această călătorie a durat circa șase luni și s-a încheiat când El a intrat în cetate pe un măgăruș. Cu toate că a știut de la început că acolo Îl aștepta condamnarea la moartea pe cruce, El a mers hotărât înainte. Nimeni nu L-a putut reține să facă voia lui Dumnezeu și să meargă până la capăt pe această cale.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU LUA RESPINGEREA ÎN MOD PERSONAL! – Fundația SEER

„Au stins puterea focului” (Evrei 11:34)

Dă-ți mereu silința să fii deschis la criticile constructive, și nu lua respingerea prea personal. Nu lăsa ca părerea pe care o ai față de tine însuți să fie influențată de opinia celor care nu sunt capabili să-ți vadă calitățile și potențialul. Oamenii care au izbândit au un lucru în comun: au fost nevoiți să învingă respingerea.

În 1902, un tânăr scriitor aspirant a primit o scrisoare de respingere din partea unui editor de poezie de la revista lunară The Atlantic Monthly. Împreună cu teancul de poeme pe care poetul în vârstă de douăzeci și opt de ani le-a trimis, se afla și un scurt bilet: „Revista noastră nu are loc pentru versurile dumneavoastră.” Cu toate acestea, el a devenit unul dintre cei mai apreciați și faimoși poeți americani din toate timpurile. Este vorba despre Robert Frost.

În 1907, Universitatea din Berna a refuzat teza de doctorat a unui tânăr student fizician. Acel student a evoluat, însă, și a schimbat lumea științifică pentru totdeauna. Despre cine este vorba? Despre Albert Einstein.

Când un student de șaisprezece ani a primit evaluarea de la profesorul său de retorică din școală, a găsit și un bilețel pe care era scris: „O vădită lipsă de reușită.” Studentul însă a refuzat să accepte calificativul. Știți despre cine vorbesc? Despre Winston Churchill.

După enumerarea eroilor credinței din Evrei 11:34, citim: „s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie…” Aceasta poate fi și povestea ta. David, care a avut parte de un eșec dramatic în viață, a scris: „Domnul este tăria mea şi scutul meu; în El mi se încrede inima, şi sunt ajutat.” (Psalmul 28:7).

Singurele persoane care te pot dezamăgi sunt cele pe care te bazezi. Așadar, bazează-te mai puțin pe oameni și mai mult pe Dumnezeu.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 14:21-31; 15:1-8

Roboam domneşte în acelaşi timp cu Ieroboam. Deşi împărăţia lui este mai mică, cuprinde partea cea mai bună. Capitala rămâne Ierusalimul, unde se află templul, locuinţa sfântă a Domnului şi centrul de strângere pentru întregul Israel. Roboam însuşi este „fiu“ din David, descendent legitim. Vai, cu toate aceste privilegii, iată cât de departe a mers decăderea poporului lui Dumnezeu în atât de puţini ani de la zilele glorioase descrise în cap. 8 (v. 65, 66)! Tot aşa cum buruienile pot să infesteze într-un timp atât de scurt cea mai frumoasă grădină, idolatria introdusă de Solomon a invadat întreaga ţară. Dar aceasta nu este totul! Roboam nu este vigilent şi inamicul exploatează faptul acesta. Sărmanul împărat suferă pierderea în întregime atât a bogăţiilor sale, cât şi a ceea ce-l proteja (scuturile). Solemnă avertizare pentru fiecare dintre noi! Dacă nu veghem asupra propriilor inimi, adversarul va semăna curând acolo seminţele unor numeroşi idoli. Apoi, când acestea au încolţit, nu-i va fi greu să ne răpească cele mai preţioase bogăţii pe care ni le-au încredinţat, poate, părinţii sau bunicii noştri: Hristos şi Cuvântul Lui.

Abiiam îi succedă lui Roboam şi cei trei ani ai domniei lui sunt de ajuns pentru a proba că perpetuează calea tuturor păcatelor făcute de tatăl său.

DOMNUL ESTE APROAPE

Și erau unii profeți și învățători în Antiohia, în adunarea care era acolo: Barnaba, și Simeon, numit Niger, și Luciu cireneanul, și Manaen, care fusese crescut împreună cu Irod, tetrarhul, și Saul. Și, pe când slujeau ei Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneți-Mi deoparte acum pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat”. Atunci, după ce au postit și s-au rugat și au pus mâinile peste ei, le-au dat drumul. Ei deci, fiind trimiși de Duhul Sfânt, au coborât la Seleucia și de acolo au plecat cu corabia spre Cipru.

Fapte 13.1-4

Barnaba (3) – Chemat la lucrare

Domnul lucrase în adunarea din Antiohia atunci când Saul și Barnaba fuseseră plecați. După ce s-au întors, ei și-au luat locul printre cei pe care Domnul îi înzestrase cu daruri și îi ridicase pentru binecuvântarea adunării. În timp ce slujeau Domnului și posteau, ei au auzit glasul Duhului Sfânt: „Puneți-Mi deoparte acum pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat”. După o perioadă de rugăciune și de post, adunarea le-a dat drumul, iar ei, fiind trimiși de Duhul Sfânt, au plecat în Cipru, după care au mers pe continent, în teritoriul Turciei de azi.

Un credincios poate auzi chemarea Domnului înainte ca ceilalți să o discearnă. Într-un astfel de caz este mai bine să aștepte până când Duhul Sfânt face chemarea Sa clară și altora. În felul acesta, el poate merge în lucrare fiind trimis de Duhul și însoțit de rugăciunile și de părtășia caldă a fraților săi.

Această primă călătorie misionară a fost grea, dar binecuvântată. Multe suflete au fost mântuite și noi adunări au fost formate. „Barnaba și Saul” a devenit, încetul cu încetul, „Pavel și Barnaba”. La sfârșitul călătoriei, „au plecat cu corabia spre Antiohia, de unde fuseseră încredințați harului lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care o împliniseră. Și, când au ajuns și au strâns adunarea, le-au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu cu ei și că deschisese națiunilor o ușă a credinței” (Fapte 14.26,27).

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, atâta timp cât se zice „astăzi”, pentru ca niciunul dintre voi să nu se împietrească.

Evrei 3.13

Neglijența

Un șofer s-a lovit la un deget. Nu a dat mare importanță rănii și s-a bandajat cu o batistă murdară. După câteva zile, durerea a început să se intensifice. A mers la medic și, după o examinare atentă, acesta i-a spus că degetul trebuie amputat, altfel există pericolul răspândirii cangrenei în tot corpul. Șoferul nu a vrut să audă așa ceva. Durerile și febra însă au crescut. A venit din nou la medic și acesta a constatat cu regret că acum cangrena îi cuprinsese întreaga mână. Soluția salvării vieții era ca mâna să fie tăiată. La așa ceva, șoferul nu a consimțit. Dar, după o altă săptămână, o ambulanță l-a adus pe șofer în stare de inconștiență la spital. Acum delira. Soția și-a dat acordul să i se taie mâna. După o consultație amănunțită, medicul a trebuit să facă anunțul pe care nimeni nu vrea să-l audă niciodată: prea târziu!

La fel se întâmplă cu toți cei care neglijează mereu chemarea la adevărata viață dăruită de Mântuitorul. Într-o zi va fi prea târziu. Va fi îngrozitor să fii pierdut pentru veșnicie. Chiar dacă cei din jur vor dori să mai facă ceva pentru tine, va fi prea târziu, deoarece Domnul și Mântuitorul nostru are putere pe pământ să ierte păcatele. De aceea, nu neglija chemarea la mântuire!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IZBÂNDA ÎN TERMENII LUI DUMNEZEU – Fundația SEER

„Să păziţi… cuvintele legământului acestuia, şi să le împliniţi, ca să izbutiţi în tot ce veţi face”

(Deuteronomul 29:9)

Doi prieteni discutau între ei, și la un moment dat unul a întrebat: „Știi care este secretul succesului?” Celălalt a răspuns: „Nu, care e?” Primul a zis: „Nu pot să ți-l spun!” Prietenul său l-a întrebat: „De ce?” Primul a răspuns: „Pentru că e secret!”

Izbânda, așa cum o definește Dumnezeu, nu este un secret. El afirmă în repetate rânduri în Cuvântul Său că dorește ca noi să izbândim în viață. Dar așa cum noi suntem diferiți, și planul lui Dumnezeu de izbândă pentru fiecare dintre noi diferă. Izbânda înseamnă pur și simplu să descoperi voia lui Dumnezeu pentru viața ta și să o pui în practică.

Gândește-te la televiziunea high definition (HDTV). Această tehnologie face posibilă o rezoluție superioară, pentru ca imaginea de pe ecran să fie cât se poate de asemănătoare cu viața reală. În industrie, aceasta poartă denumirea de „super claritate.” Fie că stai la o distanță de zece metri sau de doi metri, imaginea arată perfect clară – fără linii difuze, fără deformări, fără umbre. Cum ar arăta o viață de izbândă de tipul high definition? Pentru a descoperi acel nivel de claritate, trebuie să sapi în Cuvântul lui Dumnezeu și să descoperi care este părerea Sa despre izbândă.

Deut. 29:9: „Să păziţi, deci, cuvintele legământului acestuia, şi să le împliniţi, ca să izbutiţi în tot ce veţi face”. Când Dumnezeu a creat omul, unul din primele lucruri pe care i le-a spus a fost: „Creşteţi, înmulţiţi-vă…” (Geneza 1:22) În cartea lui Iov, citim următoarele cuvinte: „Vechea ta propăşire va fi mică faţă de cea de mai tîrziu” (Iov 8:7). Însă izbânda dată de Dumnezeu vine cu o condiție, care nu este negociabilă: Dumnezeu te va binecuvânta – pentru a te face o binecuvântare pentru alții!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 14:1-20

În ciuda avertismentului solemn pe care Dumnezeu i-l dăduse la Betel, Ieroboam a perseverat pe calea lui păcătoasă. Acum Dumnezeu îi vorbeşte încă o dată, prin boala fiului său Abiia. Şi constatăm că împăratul nu aşteaptă ajutor de la viţelul său de aur, pe care-l recunoaşte a fi total lipsit de putere. Ieroboam se îndreaptă spre Ahiia, profetul care-l anunţase altădată că va fi împărat (comparaţi cu Ezechiel 14.3).

S-a întors atunci de pe calea lui? Vai, nu! Minciuna pe care o ticluieşte cu complicitatea soţiei dovedeşte că nu există o smerenie adevărată în inima lui. Dar ce prostie să gândeşti că Dumnezeu poate fi înşelat printr-o deghizare! Regina se vede demascată de îndată ce ajunge la uşă. Şi, în loc de cuvinte plăcute, ca cele pe care Ieroboam le auzise mai înainte din gura omului lui Dumnezeu, este un mesaj îngrozitor, pe care nefericita lui soţie trebuie să-l ducă chiar în momentul în care tânărul Abiia moare.

Probabil că ne întrebăm, pe bună dreptate, de ce Domnul nu l-a lăsat cu viaţă pe acest copil, singurul în care s-a găsit „ceva bun” (v. 13)? În mod sigur pentru că El a vrut să-l scoată din mijlocul unor asemenea împrejurări rele, pentru a-l aduce în prezenţa Sa. Soartă incomparabil mai bună! (Isaia 57.1, 2).

DOMNUL ESTE APROAPE

El ți-a arătat, omule, ce este bine. Și ce altceva cere Domnul de la tine, decât să faci ce este drept și să iubești bunătatea și să umbli smerit cu Dumnezeul tău?

Mica 6.8

Aceste cuvinte din cartea Mica nu sunt o repetare a legii, ci aici Dumnezeu accentuează faptul că legea cerea anumite caracteristici morale, care nu se întâlnesc des. Câți oameni se poartă întotdeauna cu dreptate, iubind bunătatea și umblând smeriți cu Dumnezeul lor? Ar îndrăzni cineva să spună că nu a falimentat niciodată în aceste lucruri? Din nefericire însă, natura omului este atât de păcătoasă, încât descoperă că este imposibil să trăiască așa.

Nicodim era fără îndoială un om integru. Când a venit la Isus, el credea că are nevoie doar de puțină învățătură, însă Domnul i-a spus: „Dacă cineva nu este născut din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3.3). Fără nașterea din nou, calitățile prezentate în Mica nu pot fi găsite în niciun om.

Legea lui Moise și instrucțiunile din Mica 6.8 au fost date de Dumnezeu nu fiindcă El Se aștepta ca oamenii să asculte de ele, ci mai degrabă pentru a-i face să înțeleagă faptul că este imposibil să asculte, oricât de mult ar încerca. Omul are nevoie de nașterea din nou, lucrată prin puterea Duhului lui Dumnezeu și prin intermediul Cuvântului; trebuie ca păcatele să-i fie iertate prin jertfa scumpă a lui Hristos și să aibă acea viață nouă care nu este contaminată de păcat. El este total dependent de intervenția lui Dumnezeu în har.

Această viață nouă ne va face să acționăm cu dreptate, să iubim bunătatea și să umblăm smeriți cu Dumnezeul nostru – și niciodată nu ne va face să ne mândrim că trăim astfel. Natura cea veche va încerca să acționeze, iar acest lucru trebui să ne țină smeriți și dependenți de Domnul. „Iar Aceluia care poate să vă păzească fără poticnire și să vă așeze înaintea gloriei Sale fără vină, cu mare bucurie, singurului Dumnezeu, Mântuitor al nostru prin Isus Hristos, Domnul nostru, fie glorie, măreție, putere și autoritate, mai înainte de orice veac, și acum și în toate veacurile! Amin” (Iuda 24,25).

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Curcubeul Meu, pe care l-am așezat în nor, el va sluji ca semn al legământului dintre Mine și pământ.

Geneza 9.13

Curcubeul

Vă place să priviți un curcubeu? V-ați gândit vreodată că și Dumnezeu Se uită la el?

Când se va arăta data următoare pe cer un astfel de curcubeu măreț, îmbrăcat în așa minunate culori, să vă luați timp să-l priviți așa cum îl vede Dumnezeu. Citiți promisiunea divină, adresată lui Noe: „Când voi strânge norii deasupra pământului, curcubeul se va arăta în nor; și Eu Îmi voi aduce aminte de legământul dintre Mine și voi și dintre toate viețuitoarele de orice fel; și apele nu se vor mai face un potop, ca să distrugă orice făptură” (Geneza 9.14,15).

Curcubeul este o aducere-aminte a promisiunilor lui Dumnezeu și totodată o imagine a harului Său. Când se arată în norii întunecoși, el ne amintește că Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului.

Dar și mai clar decât curcubeul, crucea de la Golgota ne dezvăluie harul divin. Acolo Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său la moarte, ca oamenii, care au fost împotrivitori Lui, să poată fi împăcați cu El. Acolo Isus Hristos a murit pentru cei fărădelege și pentru păcătoși, ca ei să poată fi mântuiți prin credința în El de pedeapsa veșnică.

Când priviți data viitoare curcubeul, atunci să vă gândiți la harul lui Dumnezeu. El îi invită pe toți să se întoarcă la El. Printr-o recunoaștere sinceră a păcatelor lor, prin pocăință, oamenii pot să se împace cu Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ NE REZOLVĂM PROBLEMELE (7) – Fundația SEER

„Să cunoască azi… înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu” (Efeseni 3:10)

În al șaptelea rând, încearcă să vezi problema din unghiuri diferite. Apostolul Pavel menționează „înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu.” Pentru a înțelege cuvântul „felurit”, gândește-te la un diamant. De fiecare dată când îl întorci, lumina scoate la iveală o altă fațetă a frumuseții sale. Înțelepciunea lui Dumnezeu reflectată de Biblie ne dezvăluie diverse puncte de vedere și abordări ale problemei.

Glumind puțin, se spune că o femeie era suspectă că le-ar fi făcut ceva bărbaților cu care se căsătorise. Avocatul acuzării a întrebat-o: „Ce s-a întâmplat cu primul tău soț?” Ea a răspuns: „A murit pentru că a mâncat ciuperci otrăvitoare.” Apoi avocatul a întrebat-o din nou: „Dar cel de-al doilea soț, ce a pățit?” Ea a răspuns: „A murit, pur și simplu.” În cele din urmă, avocatul a întrebat-o despre cel de-al treilea soț. Ea a răspuns: „Chiar dacă n-a mâncat ciuperci otrăvitoare, și n-a murit pur și simplu, tot a murit… de comoție cerebrală!”

Serios vorbind, mai toate problemele au soluții și nicio problemă nu poate rezista asaltului unei gândiri sănătoase și tenace. Așa că, activează-ți creativitatea dăruită de Dumnezeu, aplică gândirea corectă și… adună-ți resursele. Dintre ele fac parte și oamenii: cine a mai avut o astfel de problemă? Cum a rezolvat-o? Deseori problemele care te înconjoară nu sunt nici pe departe atât de cruciale cum sunt oamenii din jurul tău.

Când Iosif a găsit un plan de salvare a Egiptului de la foamete, Faraon i-a zis: „Fiindcă Dumnezeu ţi-a făcut cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atât de priceput şi atât de înţelept ca tine. Te pun mai mare peste casa mea şi tot poporul meu va asculta de poruncile tale.” (Geneza 41:39-40) Concluzie: Cu ajutorul lui Dumnezeu, poți găsi cel puțin o modalitate de a-ți rezolva problema!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 13:20-34

Este rândul omului lui Dumnezeu din Iuda să audă un cuvânt de judecată. Lui îi lipsea forţa de caracter, iar rezultatele sunt tragice.

Să te laşi antrenat constituie un pericol mai ales pentru tineri, care prin natura lor sunt uşor influenţabili. Să remarcăm că, pentru a-l determina pe un creştin să se abată de pe calea ascultării, diavolul nu se foloseşte numai de incitări vulgare! El ştie cum să facă uz de mijloace care par să fie dintre cele mai respectabile, pentru a-l convinge. Toate aparenţele erau în favoarea acestui profet înaintat în vârstă, care pretindea că primise cuvântul Domnului printr-un înger. Dar putea Dumnezeu să Se contrazică? În ce ne priveşte, fie ca să ne sprijinim numai pe ceea ce El spune în Biblie şi atunci nu ne vom rătăci (Galateni 1.8, 9).

Moartea este pentru acest om al lui Dumnezeu consecinţa greşelii sale. Trupul său nu este mâncat de leu, dovadă evidentă că de Dumnezeu fusese lovit. Iar pentru bătrânul profet, ce pedeapsă! El constituise o piatră de poticnire pentru acela pe care-l numise fratele său (v.30), dar faţă de care nu se purtase deloc ca un frate! Să-i conducem pe alţii la neascultare nu este mai puţin grav decât neascultarea personală, pentru că atunci facem rău atât faţă de Dumnezeu, cât şi faţă de cel care devine subiect al rătăcirii noastre.

DOMNUL ESTE APROAPE

Nimeni nu cunoaște pe Fiul, afară de Tatăl.

Matei 11.27

Este esențial să ținem strâns atât adevărul cu privire la divinitatea Sa, cât și pe cel cu privire la umanitatea Sa. Căci dacă n-ar fi fost Om adevărat, n-ar fi putut fi o jertfă pentru păcat; și dacă n-ar fi fost Dumnezeu adevărat, jertfa Sa nar fi putut fi valabilă pentru toți. Satan știe acest lucru și, prin urmare, în toate timpurile, el a căutat să submineze unul sau altul dintre aceste două adevăruri, aruncând îndoieli uneori asupra umanității Domnului, alteori asupra divinității Sale. Însă faptul că El este, în Persoana Sa, atât Dumnezeu cât și Om, că este deopotrivă divin și uman face parte din gloria Persoanei Sale. Acest adevăr stă la baza răscumpărării și totodată îi oferă caracterul.

Ce vast orizont se deschide astfel înaintea ochilor noștri! Urmărindu-L pe Hristos în drumul Său pe acest pământ, de la ieslea Betleemului până la crucea Calvarului, vedem manifestate deopotrivă divinitatea și umanitatea Sa. Privind înfățișarea Lui smerită, fără o frumusețe și fără o strălucire care să atragă privirile; văzându-L în compania ucenicilor Săi, obosit și odihnindu-Se, mâncând și bând, plângând cu cei ce plângeau (Ioan 11) și dormind pe un căpătâi la cârma corabiei (Marcu 4.38); contemplând deci toate aceste lucruri, nu ne putem îndoi că El a fost Om adevărat. Într-adevăr, aceste dovezi ale umanității Sale au fost cele care au făcut ca ochii vrăjmașilor Săi, orbiți de prejudecată, să nu poată vedea că El era cu mult mai mult decât ceea ce părea.

De cealaltă parte, dovezile divinității Sale nu sunt mai puțin clare pentru ochiul credinței. Cine altcineva, decât Dumnezeu, putea curăți pe leproși, putea deschide ochii orbilor, putea aduce pe morți la viață și putea porunci vântului și valurilor?!

E. Dennett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus S-a uitat la ei și le-a zis: „la Dumnezeu toate sunt cu putință”.

Matei 19.26

Dumnezeu ascultă rugăciunea

Lisa, o femeie credincioasă, a observat fața tristă a tinerei de lângă ea și a încercat să-i spună că Mântuitorul poate să-i rezolve toate problemele. „Problemele?”, a ieșit un oftat de pe buzele tinerei; și a continuat: „Mama ne-a părăsit, fratele meu și-a pierdut mintea, iar tatăl meu s-a dedat băuturii. Cum să nu-ți pierzi speranța și curajul? Eu vi-l aduc pe fratele meu și să vedem ce va putea face cu el Isus al vostru”.

Lisa a înțeles provocarea și a vorbit cu soțul ei, Jack. Amândoi au început să se roage. Fiica și tatăl au venit la ora de vestire a evangheliei. Tatăl și-a recunoscut viața plină de păcate și, prin credință, L-a primit pe Mântuitorul. După puțin timp a primit și tânăra mântuirea în sufletul ei. Nu a trecut mult și tânăra i-a înștiințat pe Lisa și pe Jack că tatăl ei a plecat la Domnul, în pace. Câteva săptămâni mai târziu, și tânărul și-a recăpătat echilibrul psihic, a început să lucreze, dar în primul rând a putut să se bucure de mântuirea deplină prin credința în Isus Hristos.

Cele relatate s-au petrecut în insula Mauritius în anul 1985 și ele sunt una dintre multele dovezi că Dumnezeu ascultă rugăciunea și că la El toate lucrurile sunt cu putință. De aceea, fiecare să apeleze la Dumnezeu cu credință!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ NE REZOLVĂM PROBLEMELE (6) – Fundația SEER

„V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine.” (Ioan 16:33)

Dacă vrei să știi cum să-ți rezolvi problemele – în al șaselea rând, trebuie să-ți vezi problemele în perspectivă. Probabil că ai auzit zicala: „M-am tot văicărit că nu aveam încălțăminte bună, până când m-am întâlnit cu cineva care nu avea picioare.”

Într-un film de desene animate, Snoopy se uită pe geam și vede familia adunată în jurul mesei, bucurându-se de cina din Ziua Recunoștinței, în timp ce el stă afară și mănâncă mâncare de câine .”Ce zici de asta?” se gândește el. „Toată lumea se delectează astăzi cu carne de curcan, dar eu, pentru că sunt doar un câine, primesc doar mâncare de câine!” Apoi brusc, vede lucrurile din altă perspectivă: „Eeei, dar lucrurile ar putea fi mai rele: m-aș fi putut naște curcan!”

Mărimea sau dificultatea problemei pare a fi deseori o chestiune de perspectivă. Majoritatea dificultăților cu care ne confruntăm sunt destul de nesemnificative în schema de ansamblu a lucrurilor. Când un prieten are cancer sau pierde pe cineva drag, ne dăm seama cât de neînsemnate sunt problemele noastre.

Autorul James Agee și-a adus aminte de conversația pe care a avut-o cu o bătrânică săracă, din inima Munților Apalași, pe vremea Marii Crize Economice. Femeia locuia într-o cocioabă mică, cu podele murdare, fără căldură și fără canalizare. „Ce ai face, a întrebat el, dacă cineva ți-ar da niște bani ca să te ajute?” Femeia s-a gândit o clipă și a răspuns: „Cred că i-aș dărui săracilor!” Când înțelegi că cei din jurul tău au probleme mult mai mari decât ale tale, începi să devii plin de mulțumire și ai o nouă perspectivă.

Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi (Ioan 16:33): „În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 13:1-19

În ziua „pe care a inventat-o el din inima lui„ (12.33), Ieroboam celebrează o sărbătoare la Betel în cinstea viţelului său de aur. Dar cineva vine şi-i deranjează ceremonia. Este un om al lui Dumnezeu care soseşte din Iuda cu un mesaj de mare solemnitate. Altarul se despică; împăratul răzvrătit este lovit, apoi vindecat prin puterea lui Dumnezeu. Harul străluceşte în vindecarea acestui om atât de nelegiuit. Dumnezeu ne binecuvântează potrivit cu ceea ce este El şi niciodată potrivit cu ceea ce suntem noi. Acest har ar fi trebuit să-i vorbească împăratului.

Profetul primise porunca să se întoarcă de îndată ce-şi va fi încheiat misiunea. Să se odihnească, să mănânce şi să bea pe teritoriul acestor seminţii neascultătoare ar fi fost în contradicţie cu cuvintele de judecată pe care le pronunţase. La fel, nici noi nu putem fi în comuniune cu organizaţii religioase care nu se află în supunere faţă de Scriptură.

Profetul bătrân, ai cărui fii par să fi fost prezenţi la sărbătoarea viţelului de aur, nu-şi avea locul la Betel. Din acest motiv, deşi trăind în cetatea în care avea să se desfăşoare această misiune, el nu fusese împuternicit de Domnul pentru ea. Dar, atrăgându-l în casa lui pe omul lui Dumnezeu din Iuda, bătrânul îşi justifica poziţia falsă şi îşi întărea propria reputaţie. În ce-l privea pe profetul din Iuda, dacă s-ar fi grăbit să părăsească aceste locuri, nar mai fi fost ajuns din urmă! (v. 14).

DOMNUL ESTE APROAPE

Cine are poruncile Mele și le ține, acela este cel care Mă iubește; iar cine Mă iubește pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu și Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui.

Ioan 14.21

Ce prețios este acest lucru! El este cu totul special. Ar fi, întradevăr, o greșeală să presupunem că privilegiul de care se vorbește aici este savurat de toți credincioșii. El este savurat doar de aceia care ascultă cu dragoste de poruncile Domnului nostru Isus Hristos. El este la dispoziția tuturor, dar nu toți se bucură de el, fiindcă nu toți sunt ascultători. Una este să fii copil și cu totul alta este să fii copil ascultător. Una este să fii mântuit și cu totul alta este săL iubești pe Mântuitorul și săți găsești plăcerea în toate preceptele Sale atât de prețioase.

Toate aceste lucruri solicită cea mai solemnă atenție din partea celor care doresc să fie plăcuți inimii Tatălui nostru ceresc și Domnului nostru Isus Hristos. Să fim siguri de un lucru: ascultarea este plăcută lui Dumnezeu. Iar „poruncile Lui nu sunt grele”, ci sunt expresia dulce și prețioasă a dragostei Sale, precum și rodul și dovada relației Lui cu noi. Și nu numai atât, ci El răsplătește, prin har, ascultarea noastră, printro manifestare mai deplină a Lui Însuși către sufletele noastre și prin faptul că Își face locuința împreună cu noi.

Acest lucru reiese, în deplinătatea și frumusețea lui, din răspunsul Domnului nostru către Iuda, nu Iscarioteanul, căruia îi putem fi recunoscători pentru întrebarea pe care a puso: „Doamne, cum se face că Te vei arăta nouă, și nu lumii?”, întrebare ce Îi dă prilej Domnului să răspundă: „Dacă Mă iubește cineva, va păzi Cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi; și Noi vom veni la el și vom locui la el” (Ioan 14.22,23).

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Să mângâiați pe cei deznădăjduiți, să sprijiniți pe cei slabi, să fiți răbdători față de toți, … urmăriți totdeauna ce este bine.

1 Tesaloniceni 5.14,15

Exemplul unei concurente

La un concurs de alergări din statul Ohio s-a petrecut un lucru impresionant. Primele două concurente, cele mai aproape de linia de sosire, erau aplaudate, dar deodată cea de-a doua a avut un șoc și a căzut jos. Prima concurentă a arătat ce înseamnă un caracter creștin. A preferat să piardă primul loc, oprindu-se să o ridice pe cea căzută. A luat-o în spate și au ajuns împreună la linia de sosire. Juriul, pe drept, a considerat-o pe ea câștigătoare. Dar marele câștig a fost că lumea prezentă a văzut că se poate trăi demn și într-o lume nedemnă, dar pe care Dumnezeu o iubește atât de mult, așa cum este ea, și dorește ca toți să vină la Mântuitorul până nu este prea târziu.

„Să nu obosim făcând binele, căci la timpul potrivit vom secera” (Galateni 6.9) este îndemnul Cuvântului lui Dumnezeu. Concurenta ne-a lăsat un exemplu. Să luăm seama la toate acțiunile noastre! Este posibil ca încurajarea noastră să fie ultima. Fiecare dintre noi putem da un îndemn, putem fi un ajutor pe calea apropiaților noștri.

Toți cei care și-au încredințat viața în mâinile Atotputernicului Salvator ceresc vor învăța în școala Lui să nu obosească în facerea binelui – prin cuvintele, dar mai ales prin acțiunile lor concrete.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ NE REZOLVĂM PROBLEMELE (5) – Fundația SEER

„Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii” (Proverbele 16:9)

 În al cincilea rând, tu trebuie să știi că nu e suficient doar să vezi problema, ci trebuie să cauți oportunitatea. Când președintele John Kennedy a fost întrebat cum a devenit erou de război, el a glumit zâmbind: „A fost simplu. Cineva mi-a scufundat vaporul!” Deși este adevărat că unele persoane au o viziune și o urmează, de cele mai multe ori împotrivirea pavează drumul spre succes. Așa s-a întâmplat și în cazul unui om a cărui afacere era pe punctul de a da faliment: „Îi plăteam șerifului cinci dolari pe zi ca să amâne o hotărâre judecătorească care avea ca obiect mica mea fabrică. Apoi a venit omul de la gaz și pentru că nu-i puteam plăti factura, mi-a tăiat imediat gazul. Mă aflam în miezul unor experimente foarte importante, iar faptul că cei de la gaz m-au aruncat în întuneric m-a înfuriat atât de tare încât am început imediat să mă documentez despre tehnica și economia gazului și m-am hotărât să încerc să văd dacă nu cumva electricitatea poate înlocui gazul și să-i învăț minte pe cei de la gaz.”

Acest om a fost Thomas Edison, fondatorul companiei General Electric. Problemele sunt ceasul deșteptător al creativității. Dacă alegi să te trezești și să te ridici, problemele te vor ajuta să-ți folosești abilitățile cu care te-a înzestrat Dumnezeu, să-ți strângi resursele și să mergi mai departe. Adevărul este că, fără anumite probleme, am ajunge în locuri nedorite, cu persoane nepotrivite, făcând lucruri greșite. „Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii.” (Prov. 16:9) Din suferință răsare scopul, și din dezastru apare direcția.

Așadar, vorbește cu Dumnezeu despre problema ta, și lasă-L să-ți arate potențialul și soluția pe care le-a pregătit pentru tine.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 12:16-33

Ca rezultat al intransigenţei lui Roboam, zece seminţii s-au separat. Ieroboam devine împăratul lor. În ce-i priveşte pe descendenţii lui Solomon, ei păstrează numai seminţia lui Iuda şi pe cea a lui Beniamin. De aici înainte vom urmări istoria celor două împărăţii în paralel. Până la sfârşitul cărţii 2 Împăraţi, întâietate va avea împărăţia lui Israel (cele zece seminţii), în timp ce cartea 2 Cronici va relua relatarea despre împărăţia lui Iuda.

Printr-o propoziţie scurtă, Dumnezeu opreşte războiul civil care era gata să înceapă: „De la Mine este lucrul acesta” (v. 24). Este o propoziţie mică, dar atât de importantă şi pentru noi! Stă oare vreo dificultate sau vreun obstacol în calea planurilor noastre? Atunci să ascultăm cu atenţie! Vom auzi fără îndoială aceeaşi voce spunându-ne: „De la Mine este
lucrul acesta!”

Apoi ne sunt relatate primele fapte ale lui Ieroboam. El face doi viţei de aur (comparaţi cuvintele sale din v. 28 cu cele ale lui Aaron din Exod 32.4). Acestea sunt elementele caracteristice ale unei închinări în întregime inventate de om expert în a implica religia în scopuri personale (citiţi Osea 8.4, 5). Şi, domnie după domnie, vom auzi vorbindu-se de acest păcat al lui Ieroboam.

DOMNUL ESTE APROAPE

Eu sunt vița, voi mlădițele. Cine rămâne în Mine și Eu în el, acela aduce mult rod; pentru că, fără Mine, nu puteți face nimic.

Ioan 15.5

Aceasta este a doua oară când Domnul spune: „Eu sunt vița”. De ce a trebuit să repete această afirmație? Domnul Isus dorește să înțelegem că singurul mod în care putem să rămânem în El este să avem privirea și inima fixate asupra Lui. El este adevărata Viță și doar El susține, întărește și alimentează fiecare mlădiță cu tot ceea ce are nevoie ca să rodească pentru El. Cât de repede uităm că Hristos este Vița și că, fără El, nu putem face nimic! Fără harul și puterea Sa nu putea realiza nimic pentru gloria lui Dumnezeu.

Domnul Isus a căutat să accentueze acest adevăr, repetându-l, fiindcă El știa că tendința noastră este de a ne baza pe propria putere. Dar, așa cum o mlădiță nu poate aduce roadă prin eforturile proprii, nici noi nu putem rodi pentru El prin puterea noastră.

Apostolul Pavel a învățat acest adevăr ca fiind marele secret al încrederii și al mulțumirii în viața creștină. În Filipeni 4.13, el declară: „Am putere pentru toate, în El, care mă întărește”. În ciuda sărăciei sau a belșugului, Pavel a înțeles că puterea nu era în el însuși, ci că puterea lui Hristos lucra în el pentru a-i oferi mulțumire spirituală și încredere. Cunoașterea acestui adevăr și punerea lui în practică ne vor ajuta să fim pregătiți pentru orice prin puterea Celui care trăiește în noi. Trebuie să înțelegem însă că nu suntem decât niște mlădițe. Iar caracterul mlădiței, puterea și rodul ei depind toate numai de Viță. Dacă rămânem în El, vom fi mlădițe sănătoase, capabile să aducă nu doar rod, ci mult rod.

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?

Matei 16.26

Care este prioritatea noastră?

După ce a pierdut o ființă dragă, în anul 2012, artista Candy Chang a început să-și stabilească prioritățile în viață și a vrut să-i ajute și pe alții să facă acest lucru. A dorit să afle care sunt dorințele semenilor ei. Cu ajutorul unor prieteni, Candy a transformat peretele unei case abandonate din New Orleans într-o tablă pe care oamenii să-și poate scrie dorințele. Artista a scris pe peretele casei următorul mesaj: „Înainte să mor, vreau să…”, apoi trecătorii au completat spațiul cu dorințele și aspirațiile lor.

La numai o zi de la lansarea acestui proiect, peretele casei se umpluse cu mesaje. Speranțele, dorințele și visurile oamenilor au făcut-o pe artistă ba să râdă, ba să plângă; oricum, au consolat-o pentru pierderea suferită. Proiectul a căpătat amploare și a devenit cunoscut în toate colțurile lumii. Scopul acestui proiect a fost ca oamenii să înțeleagă ce este cu adevărat important pentru ei, ce contează cu adevărat în viață.

Încurajarea este una dintre marile binecuvântări pe care ni le-a dăruit Dumnezeu. A încuraja sau a mângâia înseamnă a-l sprijini pe celălalt să continue să meargă până la capăt în atingerea unei ținte. Înseamnă să-l ajuți pe celălalt să nu se descurajeze, ci să-și pună încrederea în Dumnezeu.

Dacă s-ar pregăti și la noi un astfel de perete, ce am scrie pe el? Și ce răspuns am da la cele două întrebări din versetul de astăzi?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ NE REZOLVĂM PROBLEMELE (4) – Fundația SEER

„Omul chibzuit ia seama bine cum merge” (Proverbele 14:15)

Dacă vrei cu adevărat să-ți rezolvi problemele, în al patrulea rând, evaluează cu atenție orice problemă într-o atitudine de rugăciune. Iată ce a spus regele Solomon despre faptul de-a reacționa pripit și de-a nu cunoaște toate faptele. „Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge.” „Cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie şi îşi trage ruşinea” (Proverbele 18:13).

Când au dureri, bolnavii își doresc o alinare rapidă. Dar medicul știe că durerea trebuie diagnosticată corect pentru a putea prescrie un tratament adecvat și pentru a-l însănătoși pe pacient. Pentru tine, lucrul acesta înseamnă: „Cine sau ce a cauzat problema? Fac oare din țânțar armăsar? Are potențialul de a provoca daune serioase, sau o voi da uitării săptămâna viitoare pe vremea asta?” Dacă nu diagnostichezi corect problema, va trebui să te întorci și s-o iei de la capăt, moment în care, probabil, soluția va fi și mai dureroasă, și mai costisitoare…

Mike Leavitt, fost secretar al Departamentului pentru sănătate și probleme sociale al Statelor Unite a afirmat: „Există un moment în viața fiecărei probleme… când este suficient de mare ca s-o vezi, dar și suficient de mică pentru ca s-o rezolvi.” Cheia este să găsești acel moment potrivit, și să ai răbdare atunci când implementezi soluția. Oamenii neexperimentați se așteaptă ca problemele să se rezolve instantaneu. Dar persoanele experimentate sunt asemeni sculptorului care lovește necontenit blocul de marmură, cu lovituri precise de ciocan. Spre deosebire de novici, care s-ar aștepta să despice piatra dintr-o singură lovitură, maestrul știe că dacă nu se oprește din muncă, în cele din urmă va reuși.

Și tu la fel… dacă perseverezi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 12:1-15

Roboam îi succedă tatălui său. Acesta din urmă îşi pusese cândva întrebarea: „Omul care va fi după mine va fi el înţelept, sau nebun?“ (Eclesiastul 2.18, 19). Trei zile îi sunt necesare sărmanului Roboam pentru a da răspunsul. Fiului celui mai înţelept dintre oameni îi lipseşte înţelepciunea. Nu-l vedem cerând Domnului o inimă înţeleaptă, cum făcuse tatăl său. În tinereţe, la vârsta când cineva trebuia în mod normal să înveţe, el n-a tras nici un folos din învăţătura înţeleaptă conţinută în cartea Proverbe, al cărei autor este Solomon. Totuşi, această carte începe astfel: „Ascultă, fiul meu, îndrumarea tatălui tău…” (Proverbe 1.8; citiţi şi Prov. 19.13 şi 20).

Rezultatul este că la vârsta de patruzeci de ani, în momentul de asumare a responsabilităţii, lui îi lipseau complet experienţa, bunul simţ şi, în primul rând, smerenia. El dispreţuieşte îndrumarea bătrânilor, preferând să urmeze sfatul imprudent al tinerilor. Mulţi tineri sunt mai dispuşi să asculte de cei de aceeaşi vârstă cu ei, decât de părinţii lor sau de persoane mai vârstnice. Este o tendinţă foarte periculoasă! Consecinţele le vedem aici. Însă Dumnezeu Se foloseşte de lipsa de înţelepciune a lui Roboam, precum şi de lipsurile poporului, pentru a împlini ceea ce hotărâse împotriva casei lui David.