Mana Zilnica

9 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Este prea puțin lucru pentru voi că ați mâncat pășunea cea bună, iar restul pășunilor voastre l-ați călcat cu picioarele voastre? și ați băut din apele liniștite, iar pe cele rămase le-ați tulburat cu picioarele voastre? Și oile Mele mănâncă ce ați călcat voi cu picioarele voastre și beau ce ați tulburat voi cu picioarele voastre! De aceea, așa le zice Domnul Dumnezeu: „Iată, Eu Însumi voi judeca între oaia cea grasă și oaia cea slabă. Pentru că loviți cu coasta și cu umărul și împungeți cu coarnele voastre pe toate cele slabe până le împrăștiați peste tot; Eu voi salva oile Mele, ca să nu mai fie de pradă, și voi judeca între oaie și oaie“.

Ezechiel 34.18-22

În Ezechiel 34, Dumnezeu le vorbește păstorilor lui Israel, mustrându-i pentru faptul că se purtau rău cu oile Sale, profitând de ele și ca și cum le-ar fi aparținut.

În versetele de mai sus, El îi mustră pe berbecii și pe țapii din turmă pentru faptul că se certau între ei, căutând fiecare locul de conducere în turma lui Dumnezeu. Din nefericire, aceste versete au aplicație nu doar la Israel în vechime, ci și astăzi, căci astfel de certuri apar des și în bisericile și în congregațiile creștine. Cei ce doresc să devină conducători nu sunt mulțumiți cu pășunile verzi și cu apele liniștite pe care Păstorul cel bun li le oferă. Luptându-se unii cu alții pentru supremație, ei strică aceste resurse pentru cei slabi și tineri din turmă. Ei cu siguranță nu se preocupă cu Păstorul cel bun, ci cu obținerea unui loc proeminent, în detrimentul competitorilor lor. Cei slabi suferă pierdere, fiindcă pășunile verzi sunt astfel distruse, iar apele liniștite sunt tulburate; ei ajung descurajați, nevoile nu le sunt împlinite, de aceea pleacă și se risipesc.

În cele din urmă, Dumnezeu trebuie să intervină: „Iată, Eu Însumi voi judeca între oaia cea grasă și oaia cea slabă […] Eu voi salva oile Mele, […] voi ridica un singur păstor peste ele, și el le va paște“ (versetele 20-23). Să-L urmăm pe Păstor și să nu ne luptăm unii cu alții!

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

De aceea, așa zice Domnul Dumnezeul Oștirilor, Domnul: … Urăsc, disprețuiesc sărbătorile voastre … Depărtează de la Mine zgomotul cântărilor tale; și nu voi asculta muzica lirelor tale.

Amos 5.16,21,23

„Da, dar numai pe hârtie“

„Urăsc … Disprețuiesc … Depărtează de la Mine“ – cu aceste cuvinte tulburătoare S-a adresat Dumnezeu poporului Său, prin profetul Amos. Dumnezeu era nemulțumit de faptul că poporul Său participa la manifestări religioase în cinstea Lui, în timp ce inima era departe de El. La fel este și astăzi. Domnul urăște religia omului; El caută inima, conștiința omului, nu formele religioase.

Într-o zi l-am întrebat pe un tânăr: „Ești creștin?“. — „Da, dar nu sunt un creștin submarin.“ — „Ce vrei să spui cu asta?“ — „Creștini scufundați, care ies la suprafață doar în anumite perioade, cum ar fi Crăciunul și Paștele. Eu îmi manifest credința în fiecare zi…“ Câtă dreptate avea tânărul! Există o flotă întreagă de creștini submarini. Când am pus aceeași întrebare unei doamne, ea a răspuns: „Da, dar numai pe hârtie“. Am apreciat sinceritatea ei. Un certificat de botez nu este un bilet de intrare în rai, nici nu ține pe cineva departe de iad. Numai credința sinceră și neprefăcută în Isus aduce mântuirea.

În perioada sărbătorilor obișnuiesc să distribui pliante cu vestea bună despre nașterea Mântuitorului. Puțini oameni par interesați. Un domn a remarcat: „Toți sărbătoresc nașterea Lui, dar niciunul nu are nevoie de El“. Observația lui a pus punctul pe „i“. Expunerea unei machete cu ieslea, în vitrina unui magazin, sau sub bradul de Crăciun, fără a avea o inimă pentru Isus, este ceva absurd. Avertismentul urgent al profetului este valabil și pentru noi astăzi. „Căutați-Mă și veți trăi!“ (Amos 5.4).

Citirea Bibliei: Ţefania 2.1-15 · Marcu 10.46-52

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 8:1-12

Pentru frumoasa scenă care ocupă acest capitol, Neemia îi cedează locul de onoare lui Ezra, preotului. Ştim c㠄era cărturar priceput în legea lui Moise“ şi de mult timp „îşi îndreptase inima să … înveţe în Israel rân­duieli şi judecăţi“ (Ezra 7.6, 10). Fericită dorinţă, care, la cererea popo­rului, găseşte ocazia să se împlinească! Este vorba de citi­rea clară şi de explicarea Cuvântului lui Dumnezeu. Deschizându-l, Ezra nu uită să-L binecu­vânteze pe Domnul care a dat acest Cuvânt, tot aşa cum astăzi începem prin a mulţumi atunci când în adunare urmează să se citească Scriptura şi să se mediteze asupra ei. În ce-i priveşte pe cei pre­zenţi, nu este suficient să poată pricepe (v. 3); este necesar şi să ia aminte (sf. v. 3). Facem totdeauna aşa în strângerile noastre sau în lectura din familie? Înţele­gerea Cuvântului este mijlocul prin care putem fi noi înşine hrăniţi şi încurajaţi în comu­ni­unea cu Domnul (v. 12). Dar să ne gândim şi la cu­vin­tele „trimiteţi porţii“, ceea ce în­seam­nă să-i facem şi pe cei care n-au fost pre­zenţi să profite de ceea ce ne-a făcut nouă bine.

Subliniem în încheiere acest verset glorios: „Bu­cu­ria Domnului este tăria voastr㓠(sf. v. 10 – compară cu Ps. 28.7). Şi, mai presus de orice, să-l experi­men­tăm în vieţile noastre!

CUM SĂ-ȚI ZIDEȘTI STIMA DE SINE | Fundația S.E.E.R. România

„Te iubesc cu o iubire veşnică…” (Ieremia 31:3)

După patru sute de ani de viață ca robi în Egipt, iudeii se luptau cu o stimă de sine scăzută. Așa că Dumnezeu a trebuit să le amintească: „Te iubesc cu o iubire veşnică, de aceea îţi păstrez bunătatea Mea! Te voi aşeza din nou, şi vei fi aşezată din nou, fecioara lui Israel! Te vei împodobi iarăşi cu timpanele tale şi vei ieşi în mijlocul jocurilor voioase…” (Ieremia 31:3-4)

Să reținem cuvintele „a așeza” și „a așeza din nou”. Cum îți poți construi sau reconstrui stima de sine? În trei moduri.

În primul rând, crezând în dragostea (necâștigată, nemeritată, neschimbătoare și neclintită, a) lui Dumnezeu pentru tine în orice moment.

În al doilea rând, slujind și dăruind altora. Dacă ai fost victimă în trecut, ai tendința să te concentrezi în mod nejustificat asupra propriei tale persoane. Nu e vorba că vrei să fii egoist, este doar ceea ce simți că trebuie să faci pentru a supraviețui. Cu toate acestea, contrariul este adevărat: să ajuți pe cineva – chiar dacă este vorba despre o schimbare măruntă – îți ridică stima de sine! Este dificil să nutrești sentimente negative față de tine însuți atunci când faci ceva bun pentru altcineva. În plus, adăugarea de valoare în viața altcuiva face ca acea persoană să te prețuiască și mai mult. Se creează un ciclu de sentimente pozitive de la o persoană la alta.

În al treilea rând, fă ceea ce trebuie, chiar și atunci când este greu. A fi consecvent cu tine însuți și cu valorile tale este un factor remarcabil de creștere a stimei de sine. De fiecare dată când faci ceva care-ți zidește caracterul, devii o persoană mai puternică…

Cu cât sarcina este mai dificilă, cu atât mai mare este zidirea caracterului! De fapt, te poți „convinge” să te simți bine în pielea ta, deoarece caracterul pozitiv se extinde în fiecare domeniu al vieții tale, oferindu-ți încredere și sentimente pozitive cu privire la tot ceea ce faci.

Fie acesta Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

8 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Rodul dreptății este semănat în pace pentru cei care fac pace.

Iacov 3.18

Orice om dorește să aibă pace, însă Biblia ne spune că pacea este făcută. Ea nu se întâmplă pur și simplu. De când păcatul a intrat în lume, tendința omului este către ceartă și separare, nu către pace. El are nevoie de pace, iar cea mai mare dovadă în acest sens este că Hristos a venit să facă pace „prin sângele crucii Lui“, înainte ca noi să putem avea o relație cu Dumnezeu (Coloseni 1.20). Moartea Lui este de asemenea temelia păcii dintre creștini. Așa cum ne învață Efeseni 2.14, zidul de despărțire dintre iudei și națiuni a fost dărâmat, „pentru că El este pacea noastră, care din doi a făcut unul singur“, și, pe aceeași temelie, orice separare naturală dintre cei credincioși a fost dată la o parte.

Domnul a trebuit să vină în această lume plină de conflicte, pentru a lucra pacea. Acesta este un adevăr minunat, care ne arată că cei care fac pace între credincioși astăzi trebuie să intre și ei într-o atmosferă de conflict, iar acest lucru nu este ușor. Dacă pacea lipsește, starea de lucruri va fi marcată de tensiune, suspiciune, acuzații, mânie, contradicții, critici, lipsă de încredere, vorbire de rău și nemulțumire. Care dintre noi ar dori să fie înconjurat de asemenea lucruri? Și totuși, unii trebuie să le înfrunte, altfel rodul dreptății nu se va arăta niciodată. Cei care pretind o purtare dreaptă din partea celorlalți credincioși nu vor vedea niciodată un astfel de rod, căci rodul dreptății se arată doar atunci când este semănat în pace.

Proverbe 15.18 ne spune că cineva poate tulbura liniștea și poate crea ceartă – „Omul mânios stârnește ceartă“ – dar și că cel „încet la mânie“ poate curma neînțelegerea și poate aduce pacea. Chiar dacă nu vom fi în stare să aducem pacea într-un conflict, cel puțin să ne ferim să creăm astfel de conflicte! Dumnezeu să ne dea înțelepciunea să ne lăsăm folosiți de El pentru aducerea păcii, după modelul lui Hristos!

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Omul moare și rămâne întins … și unde este?

Mulțumiri dar fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Hristos.

Iov 14.10; 1 Corinteni 15.57

Moartea a fost învinsă

Moartea mamei sale a pus-o pe femeie pe gânduri. Într-o seară l-a întrebat pe soțul ei: „Ce crezi că se întâmplă după moarte?“. — „Totul s-a terminat și gata!“ — „Dar o prietenă spune că acest lucru nu e adevărat. Ea crede în viața eternă.“ Soțul ei s-a enervat destul de tare: „Ea merge la biserică. Acolo oamenii cred astfel de lucruri“. Conversația a continuat. Soția a refuzat să cedeze. În cele din urmă a spus: „Dacă este adevărat că viața vine de la Dumnezeu și continuă după moarte, iar noi decidem în această viață cum vor decurge lucrurile mai târziu, atunci contează cum trăiesc aici. Vor exista consecințe. Nu înțelegi asta?“. Soțul i-a răspuns: „Eu înțeleg asta mai bine decât tine. Dar pur și simplu îmi reprim acest gând, altfel nu aș putea trăi, așa cum o fac“. Cu această replică a încheiat discuția și a părăsit casa.

Cine continuă, cu orice preț, să trăiască departe de Dumnezeu e nevoit să-și înăbușe orice gând cu privire la El și la eternitate. Sau merge chiar mai departe, așa cum se întâmplă adesea, și ridiculizează întreaga temă. Hristos a învins moartea. De partea Lui vor sta însă doar cei care sunt mântuiți și care au o altă gândire. Ei vin la Hristos, recunoscându-L ca Domn al vieții lor. Iar El le oferă victoria asupra păcatului, asupra morții și asupra diavolului.

Citirea Bibliei: Ţefania 1.1-18 · Marcu 10.32-45

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 7:61-73

Neemia are pe inimă realizarea unui recensă­mânt al poporului. El foloseşte registrul genealo­gic stabilit în timpul primei întoarceri în Ierusa­lim. De aceea, v. 6-73 repetă mai mult sau mai puţin capitolul 2 al cărţii Ezra. Îi găsim aici, spre exemplu, pe descendenţii acelui om care „şi-a luat soţie dintre fiicele lui Barzilai Galaadi­tul şi s-a numit după numele lor“ (v. 63). Barzilai fusese acel bătrân bogat şi respectat care-l întreţinuse pe David şi pe însoţitorii lui la Mahanaim (2 Samuel 19.32). Aici aflăm că gine­rele lui, deşi fusese preot, renunţase odinioa­ră la propriul nume. Alesese să fie chemat după cel al socrului său, deoarece aceasta-i conferea un statut social mai înalt. Care au fost consecin­ţele nefericite? Descendenţii lui au fost excluşi din serviciul preoţiei, ca fiind necuraţi! Să fim atenţi ca nu cumva, din preocuparea pentru întâietate, să ne abandonăm privilegiile de creştini! Există vreo demnitate şi vreo nobleţe mai mare decât aceea de a aparţine familiei lui Dumnezeu, „preoţiei împărăteşti“?

Această înregistrare a poporului subliniază contrastul cu zilele lui David. Numai seminţia lui Iuda numărase în acel timp patru sute şaptezeci de mii de bărbaţi în stare să scoată sabia: deci de zece ori mai mult decât acum. Dar ceea ce are impor­tanţă nu sunt cifrele, ci credincioşia!

CREȘTEREA COPIILOR, DUPĂ CUM ÎNVAȚĂ BIBLIA | Fundația S.E.E.R. România

„Părinților… creşteţi-i în mustrarea şi învăţătura Domnului.” (Efeseni 6:4)

Plantarea unei semințe este doar prima dintre etapele unui sezon. Urmează udarea, fertilizarea, erbicidarea și protejarea plantei care luptă împotriva dăunătorilor, bolilor, sau vremii nefavorabile. Multe flori și legume au nevoie de țăruși, araci, pergole și tot felul de cadre care să le susțină și să le ajute să reziste și să rodească!

Grădinarul care nu face altceva decât să semene o sămânță nu ar trebui să fie surprins dacă plantele sale nu ajung niciodată la maturitate. Aproape toate ființele vii din creația lui Dumnezeu se reproduc prin semănarea unei semințe: ființele umane, plantele, păsările, peștii, animalele.

Când o sămânță este îngropată în pământ, departe de ochii noștri, nu prea putem face nimic pentru a-i influența creșterea. Dar când o nouă plantă – și mai ales un nou copil – intră în lume, atunci se pot vedea rezultatele adevăratei îngrijiri, și ale educației parentale. Parenting-ul pasiv înseamnă să lași un copil să crească în felul său. Dar parenting-ul biblic este cu totul altceva.

Dacă ești părinte, citește cu atenție aceste versete din Scriptură (iar dacă nu ești părinte, ai putea folosi aceste versete pentru a te ruga pentru părinții din comunitatea ta): „Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăţia, slava şi viaţa. Spini şi curse sunt pe calea omului stricat: cel ce-şi păzeşte sufletul se depărtează de ele. Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Proverbele 22:4-6); „Cel fără prihană înverzeşte ca finicul şi creşte ca cedrul din Liban. Cei sădiţi în Casa Domnului înverzesc în curţile Dumnezeului nostru. Ei aduc roade şi la bătrâneţe; sunt plini de suc şi verzi…” (Psalmul 92:12-14)

Așadar, crește-ți copiii și fii un părinte – după cum învață Biblia!

7 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar acesta este ceasul vostru și puterea întunericului.

Luca 22.53

Al doilea Om (3)

Prințul lumii acesteia a venit împotriva Omului al doilea înarmat cu toată puterea dată de păcatul celui dintâi om. El s-a năpustit asupra duhului Domnului cu toată forța și cu toate spaimele morții, iar Domnul le-a simțit pe deplin. Prin urmare, auzim cuvintele venite de pe buzele Lui: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte“.

Cel care a venit să-i răscumpere pe ai Săi și să le dea viață eternă, și care a împlinit voia și planurile lui Dumnezeu, a trebuit să sufere toate consecințele stării omului. El a trecut prin toate, și a trecut singur prin ele, căci nimeni în afară de El nu putea face acest lucru. El, adevăratul chivot, a trebuit să intre singur în râul cumplit și întunecat al morții, pentru a croi astfel o cale pentru poporul Său.

Dar El n-a trebuit să înfrunte doar puterea lui Satan, toată puterea morții, ca rezultat al dreptei judecăți a lui Dumnezeu, precum și toată violența și împotrivirea amară a omului căzut, ci, cu mult mai mult decât atât, a trebuit să sufere acele trei ore de întuneric, despărțit de Dumnezeu, când a scos acel strigăt cutremurător: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?“, a cărui semnificație n-o vom putea pătrunde în întregime în toată veșnicia.

Aici trebuie să ne oprim să-I aducem din nou laudă, închinare și mulțumire Celui care a trecut prin toate acestea pentru a ne dărui viața. Fie ca inimile noastre să-L adore, buzele noastre să-L laude și viețile noastre să-L glorifice!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cântați Domnului o cântare nouă, pentru că a făcut lucruri minunate.

Cântați … lauda Lui în adunarea sfinților.

Psalmii 98.1; 149.1

Cântați Domnului o cântare nouă

Fiecare dintre cei o sută cincizeci de psalmi din Biblie a fost compus de un scriitor aflat într-un anumit stadiu al vieții sale. Gândurile și reflecțiile exprimate în acești psalmi ne ajută să înțelegem mai bine situațiile prin care trecem și noi astăzi. De asemenea ne ajută să avem încredere în Dumnezeu și să-L lăudăm. Dar oare cine nu s-a socotit câteodată nevrednic de expresii precum: „Doamne, am iubit locașul casei Tale“ (Psalmul 26.8), sau: „Păzește-mă, Dumnezeule, pentru că în Tine mă încred!“ (Psalmul 16.1)?

Unii psalmi sau anumite porțiuni din ei exprimă gândurile Omului perfect, Isus Hristos. Dacă El a putut astfel să-i rostească și să-i exprime în viața Sa, atunci oricine îi poate citi înaintea lui Dumnezeu într-un duh de rugăciune. Să ne oprim însă și să medităm la perfecțiunea Domnului Isus, Cel fără egal. Făcând așa, vom uita de noi înșine și vom contempla lucrurile pe care El le-a experimentat în inima Sa, mai ales suferințele Lui, dar și închinarea Sa perfectă către Dumnezeul și Tatăl Lui. Astfel, unii psalmi cu referire la El vor suna într-un fel nou, mai puternic și mai convingător pentru inimile noastre. Să citim deci cu răbdare fiecare psalm în parte, redescoperind în ei lumina lui Hristos, și astfel să-I cântăm Domnului o cântare nouă! În felul acesta vom pătrunde mai bine în toate gândurile și simțămintele Lui.

Citirea Bibliei: Habacuc 3.1-19 · Marcu 10.23-31

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 6:15-19; 7:1-7

Cincizeci şi două de zile le-au fost suficiente oame­nilor lui Iuda ca să astupe spărturile şi să recon­struiască zidul. Majoritatea erau neexperimentaţi în mânuirea mistriei şi a cazma­lei, dar au avut zel şi inimă pentru lucrare (3.20; 4.6). Şi în ochii Domnului, devotamentul lucră­to­ri­­lor Săi este mai valoros decât capacităţile lor. El dă, cu siguranţă, aceste capacităţi tuturor acelora care au devotament şi care-L urmează.

Eforturile lui Tobia de a-l intimida pe Neemia şi spri­jinul pe care această persoană cu influenţă rea îl primeşte din partea mai multor conducători din Iuda reprezintă ulti­me­le manifestări de ostilitate ale vrăjmaşilor. Ierusa­li­mul cu zidu­rile reconstruite va apărea de aici înainte naţiu­nilor încon­jură­toare „zidit ca o cetate strâns unită împre­un㓠(Psalmul 122.3). Dar este necesar să fie încă supra­vegheat. Neemia se ocupă de porţi, ca şi de stabilirea gărzilor (vezi Isaia 62.6-7). Sunt atribuite şi alte funcţii, incluzându-le aici şi pe cele ale celor doi guvernatori ai ora­şului (v. 1, 2). Şi unul şi altul meritau această respon­sa­bi­litate: Hanani, prin preocuparea lui pentru popor (1.2), Hanania, în virtutea credincioşiei şi a temerii lui de Dumnezeu (v. 2).

CUM SĂ OBȚII CEEA CE-ȚI DOREȘTI | Fundația S.E.E.R. România

„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33)

Primul pas pentru a obține ceea ce-ți dorești în viață este… să știi ce-ți dorești!

Iată esența mesajului lui Isus: „Cheia pentru a obține ceea ce vrei de la viață este să te concentrezi pe ceea ce vreau Eu pentru viața ta!”

Să reținem din verset cuvintele „căutați mai întâi…” „A căuta” înseamnă „a lupta cu sârguință pentru ceva” sau „a dori cu tărie”… Acțiunea este continuă. Adică: „Continuă să te străduiești, continuă să cauți, continuă să dorești zilnic”. Când Domnul Isus spune: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui”, El nu vrea să spună că trebuie să te rogi pentru a afla care trebuie să fie prioritatea ta principală în viață; ci ca tot ce faci să fie în acord cu aceste două lucruri.

Unde lucrezi, cum îți petreci timpul, persoana cu care te căsătorești, cum îți gestionezi banii, relațiile pe care le formezi, distracțiile de care te bucuri, achizițiile pe care le faci – toate acestea vor fi cernute și sortate printr-un singur filtru: „Este aceasta pentru Împărăția Sa? Are legătură cu neprihănirea Sa?” Gândește-te – și crezi! – că un astfel de mod de viață îți poate transforma căsnicia, munca, familia, finanțele și orice alt domeniu al vieții tale!

Dar pentru a urmări prioritățile Împărăției, trebuie mai întâi să ai o relație cu Regele. Nici măcar nu vei ști unde este Împărăția sau cum arată ea până nu-L cunoști pe Rege. Și Îl poți cunoaște. Cum? Deschizând paginile Cuvântului Său și deschizându-ți inima… acolo El ți Se va revela! Și pe măsură ce petreci timp cu El în rugăciune, El îți va răspunde…

5 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Cel dintâi om este din pământ, făcut din țărână; al doilea Om este din cer.

1 Corinteni 15.47

Al doilea Om (1)

Omul al doilea a venit aici, pe pământ, iar acest fapt măreț, în timp ce prezintă harul minunat al lui Dumnezeu față de omul dintâi, demonstrează în modul cel mai clar și de netăgăduit că omul dintâi a fost în întregime înlăturat. Dacă omul dintâi ar fi fost fără cusur, n-ar mai fi fost necesar un al doilea Om. Dacă ar fi existat vreo rază de speranță cu privire la primul Adam, n-ar mai fi fost nevoie de ultimul Adam.

Dumnezeu însă L-a trimis pe Fiul Său în această lume. El a fost „Sămânța femeii“. Să cugetăm adânc la acest lucru! Isus Hristos n-a făcut parte din spița căzută a lui Adam. El a fost descendent din David și din Avraam, așa cum citim în Matei 1.1. Mai mult, genealogia Lui este dusă până la Avraam de către Luca. Dar tot Luca ne prezintă mesajul îngerului cu privire la taina zămislirii Sale: „Duhul Sfânt va veni peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri, de aceea și Sfântul care Se va naște Se va chema Fiu al lui Dumnezeu“ (Luca 1.35).

Vedem deci un Om adevărat, însă lipsit de orice urmă de păcat și în întregime nesupus morții. El a fost născut din femeie, dintr-o fecioară, fiind astfel Om în orice privință, așa cum noi suntem, însă lipsit de păcat și cu totul liber de orice asociere care ar fi oferit păcatului sau morții un drept asupra Lui. Dacă binecuvântatul nostru Domn ar fi făcut parte, în ce privește natura Sa umană, din spița de neam a lui Adam, n-ar mai fi putut fi numit al doilea Om, de vreme ce s-ar fi tras din primul om, ca oricare altul. Mai mult, ar fi fost supus morții, ceea ce reprezintă o blasfemie la adresa Lui.

Nu, ci – binecuvântat să fie numele Său pentru totdeauna! – El a fost curat, sfânt și fără pată. A fost unic. A fost singurul om pur și neatins de păcat, care a umblat vreodată pe acest pământ. A venit în această lume de păcat și de moarte pentru a-Și da viața, El Însuși fiind lipsit de păcat. În El era viața, și nicăieri în altă parte.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cântați psalmi Domnului, pentru că a făcut lucrări mărețe. Să știe aceasta tot pământul!

Isaia 12.5

Cu adevărat lucrări mărețe!

Iată ce lucruri mărețe a făcut Dumnezeu pentru mine:

El m-a cunoscut înainte de a fi conceput (Ieremia 1.5) și m-a creat după chipul Său (Geneza 1.27).

El a dorit să-mi dea un viitor și o speranță (Ieremia 29.11) și m-a iubit așa de mult, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca eu să nu pier, ci să am viață eternă (Ioan 3.16).

El mă numește copilul Său (1 Ioan 3.1) și este pentru mine ca un Tată care mă mângâie (2 Corinteni 1.3,4) și ca un Păstor care mă ține aproape de El și are grijă de mine (Isaia 40.11).

El știe totul despre mine, de la aspectele care par nesemnificative, la ce este cel mai drag inimii mele. El îmi cunoaște gândurile înainte ca eu să mi le exprim (Psalmul 139.1-4).

El îmi oferă mai mult decât mi-ar putea da vreodată tatăl meu pământesc (Matei 7.11) și Se îngrijește de toate nevoile mele (Matei 6.31-33).

El așteaptă să Îi încredințez Lui cererile mele și tot ceea ce am pe inimă (Filipeni 4.6).

El a pregătit un loc pentru mine în casa Lui cerească, pentru a petrece eternitatea cu El și împreună cu toți credincioșii, unde nu vor mai fi nici întristare, nici plângere, nici durere (1 Tesaloniceni 4.16; Apocalipsa 21.4).

Citirea Bibliei: Habacuc 1.1-17 · Marcu 10.1-12

Neemia 5:6-19

Indignat şi „mâniat foarte mult“, Neemia îi strânge pe mai-mari şi pe căpetenii înaintea restu­lui poporului pen­tru a le adresa reproşurile pe care le merită. Cei care sunt vinovaţi se su­pun şi aceasta nu numai pentru că Neemia este guvernatorul, ci pentru că el însuşi le dă exem­plul dragostei dezinte­resate. El renunţase la privi­legiile perso­na­le pe care i le dădea poziţia sa, iar aceasta îi per­mite acum să le ceară căpeteniilor să se poarte în acelaşi fel. Exemplul este regula de aur pentru a obţine ceva de la aproapele nostru. Apostolul Pavel îşi făcuse un ţel din a fi totdeauna un exemplu pentru credincioşii pe care îi învăţa (Fapte 20.35; 1 Corinteni 4.16; 10.32,33…). Mai presus de toate, să gândim la divinul Stăpân. El le-a spus ucenicilor Săi: „V-am dat un exemplu, pen­tru ca, aşa cum v-am făcut Eu, să faceţi şi voi“ (Ioan 13.15). Dar, în acelaşi timp, i-a pus în gardă faţă de cărturari şi faţă de farisei: „Deci toate câte vă spun ei, faceţi şi ţineţi, dar nu faceţi după faptele lor, pentru că ei spun şi nu fac“ (Matei 23.3). Mulţimile au observat diferenţa: Isus îi învăţa „ca având autoritate şi nu precum căr­turarii lor“ (Matei 7.29).

AI VORBIT CU DUMNEZEU DESPRE PROBLEMA TA? | Fundația S.E.E.R. România

„Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui.” (Exodul 33:11)

Moise avea un loc special unde se întâlnea cu Dumnezeu, iar acel loc se numea „Cortul întâlnirii” (vers. 7). Și iată cum și despre ce vorbeau ei: „Tu îmi zici: ‚Du pe poporul acesta!’ Şi nu-mi arăţi pe cine vei trimite cu mine. Însă Tu ai zis: ‚Eu te cunosc pe nume şi ai căpătat trecere înaintea Mea!’ Acum, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, arată-mi căile Tale; atunci Te voi cunoaşte şi voi avea trecere înaintea Ta…” Domnul a răspuns: ‚Voi merge Eu Însumi cu tine şi îţi voi da odihnă.’” (Exodul 33:12-14).

Să reținem lucrurile pe care Moise I le-a cerut lui Dumnezeu:

1) Vreau să-mi „arăți pe cine vei trimite cu mine” – o cerere înțeleaptă… De ce? Pentru că oameni fie îți dăruiesc, fie îți iau, fie te zidesc, fie te dărâmă. Trebuie să știi cine are ce căuta în viața ta și cine nu, iar Dumnezeu este singurul care îți poate spune asta!

2) „Arată-mi căile Tale…” Voia lui Dumnezeu, împlinită în felul lui Dumnezeu, conform calendarului lui Dumnezeu, aduce întotdeauna biruință. Dar voința ta, împlinită în felul tău, conform calendarului tău, îți poate aduce necazuri și suferință!

3) „Atunci Te voi cunoaşte şi voi avea trecere înaintea Ta…” Aici cuvântul „trecere” înseamnă „înzestrare divină”; de unul singur nu ești la înălțimea provocării, dar prin puterea Duhului lui Dumnezeu care locuiește în tine, poți realiza lucruri mari.

Ceea ce Dumnezeu i-a promis lui Moise, îți promite și ție astăzi: „Voi merge Eu Însumi cu tine şi îţi voi da odihnă!” Așadar, vorbește cu Dumnezeu despre nevoia sau problema ta, astăzi!

4 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

În El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii.

Coloseni 2.9

De îndată ce a pronunțat Numele lui Hristos, sufletul apostolului Îl și contemplă în măreția Lui divină și în deplina Lui suficiență pentru noi. El Îl așază înaintea noastră pe Hristos, adevăratul Dumnezeu și adevăratul Om, în contrast cu speculațiile oamenilor.

Plinătatea Dumnezeirii exprimă ceea ce este El ca Dumnezeu, esența Lui, atributele Lui, perfecțiunile și gloria Lui. Plinătatea „locuiește“ (nu „a locuit“) în mod trupesc, substanțial, real, în Hristos, Omul. Această uniune inexprimabilă a lui Dumnezeu cu omul – un Om perfect formează cu El o singură Ființă – este o taină în fața căreia nu putem decât să ne aplecăm în adorare. Este Cuvântul care S-a făcut trup, așa cum spune Ioan (Ioan 1.14). Aceasta a fost plăcerea plinătății Dumnezeirii, de a locui în mijlocul oamenilor, în acest Om, Hristos Isus, iar aceasta nu s-a realizat prin îmbrăcarea omului cu daruri de excelență, nici făcând un om care, prin sfințenia sa și prin perfecțiunile sale morale, să fie pus deasupra celorlalți oameni, ci printr-o uniune personală, astfel încât despre Hristos să se poată spune: El este Dumnezeu și El este Om. Singurul despre care se poate afirma acest lucru este Hristos.

Să remarcăm și faptul că se spune: „În El locuiește“, adică este o chestiune de permanență, la fel de adevărată acum, când El este glorificat, ca și atunci când El era pe pământ. Fie că Îl vedem în ieslea Betleemului, fie în brațele lui Simeon, fie la vârsta de 12 ani, când punea întrebări învățătorilor din templu, sau, mai târziu, în Nazaret, fiind supus părinților Săi, fie pe parcursul slujbei Lui, fie pe cruce, fie, în sfârșit, în glorie, oriunde ar fi – odinioară, în prezent sau în veșnicie – El este Cel în care locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Profeția n-a fost niciodată adusă prin voința omului; ci oameni sfinți ai lui Dumnezeu au vorbit sub puterea Duhului Sfânt.

2 Petru 1.21

Să ne vorbească nouă Dumnezeu?

Multora le este greu să creadă că marele Dumnezeu, Cel care a creat totul, ne vorbește nouă, ființe umane, sau că le-a vorbit unor oameni în vechime. Ei nu neagă existența Lui, dar Îl consideră a fi o Ființă extrem de departe de noi, datorită măreției de necuprins a universului creat de El. Lor li se pare de neînțeles că Dumnezeu poate să Se preocupe cu acest mic punct, care este planeta Pământ, darămite cu fiecare om în mod individual. Cine gândește în acest fel nu are idee de mijloacele pe care Dumnezeul Atotputernic le are la dispoziție. Toată înțelegerea noastră este marcată de ceea ce este material și vizibil. Cu greu ne putem imagina altceva, chiar dacă gândurile noastre se aventurează spre limitele universului. Acesta este motivul pentru care omul nu Îl poate înțelege deplin pe Dumnezeu niciodată. Dumnezeu dispune de căi și de mijloace din alte sfere. Prin Duhul Său, El le-a dat unor oameni aleși de El gânduri și cuvinte pe care a dorit să ni le facă nouă cunoscute. Avem Biblia, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Este oare atunci de neconceput că același Dumnezeu a făcut, prin cuvântul puterii Sale, să ia ființă toată creația, să ne vorbească nouă prin Scriptură?

Citiți Biblia! Citiți-o cu inimă sinceră și cu dorința de a afla. Atunci veți înțelege că acest Cuvânt al lui Dumnezeu este perfect. Toate cele cuprinse aici sunt interconectate. Deși sunt consemnate de mai mulți scriitori, au un singur autor: Dumnezeu Duhul Sfânt!

Citirea Bibliei: Cântarea Cântărilor 8.1-14 · Marcu 9.38-50

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 4:15-23; 5:1-5

La dificultăţile şi la oboseala construcţiei se adaugă, la sf. cap. 4, cele ale luptei. Şi, în adevăr, cre­din­ciosul nu este numai un lucrător, ci şi un luptător. Asemenea găr­zii lui Neemia, acesta îşi ţine într-o mână instru­mentul de lucru, iar în cealaltă, arma (care este Cuvântul lui Dum­­nezeu: Efeseni 6.17). N-are voie să renunţe la nici una.

După frumoasa manifestare de zel pe care am văzut-o, capitolul 5 ne pune înainte o surpriză neplăcută. Aceşti „scăpaţi”, care, înainte să vină Neemia, trăiau într-o mare sărăcie (1.3), se găsesc acum într-o stare şi mai rea. Au fost nevoiţi să-şi pună garanţie posesiunile şi, în unele cazuri, să-şi dea în robie copiii, ca să-şi poată plăti taxele şi să nu moară de foame. Şi ce era mai rău, cei care îi aduseseră în această stare nu erau vrăjmaşii. Erau propriii lor fraţi care, făcând aşa,călcaserălegea (Exod 22.25; Levitic 25.39-43; Deuteronom 15.11; 23.19-20).

Unde ne aflăm noi pe planul dragostei frăţeşti? Fără ea, cel mai bun serviciu creştin este fără valoare (1 Cor. 13.1-3). Să punem în prac­tică ceea ce ne spune apostolul Iacov (2.15-16). Da, să ne cercetăm cu atenţie inimile în această problemă. Şi, la fel, şi purtarea noastră!

LEGĂTURA DINTRE NEASCULTARE ȘI STRES | Fundația S.E.E.R. România

„Umblaţi pe toate căile pe care vi le-am poruncit, ca să fiţi fericiţi!” (Ieremia 7:23)

Un psiholog creștin afirma că există o corelație directă între stresul pe care îl experimentăm și neascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu. Ar putea fi adevărat? Ar putea exista o legătură între stresul care adesea ne doboară, și nivelul de supunere față de Dumnezeu și Cuvântul Lui?

Da – iată care este legătura: tu ai calitatea de copil răscumpărat al lui Dumnezeu, iar atunci când nu-L asculți cu bună știință, conștiința te mustră, și te simți atacat și condamnat. Încălcând cu bună știință Cuvântul Său, te simți inconfortabil în propria piele. În plus, atunci când trebuie să te rogi și să-I ceri ceva lui Dumnezeu, te poți simți ca și cum ai merge la un creditor cu facturile tale neplătite.

Biblia ne atrage atenția: „Dacă nu ne osândeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu. Şi, orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui.” (1 Ioan 3:21-22)

Uneori nu putem identifica sursa exactă a stresului pe care îl resimțim; pur și simplu simțim că nimic nu este în regulă. Ce ar trebui să facem? Să ne oprim și să ne facem inventarul!

„Programul de recuperare în 12 pași” se referă la un inventar moral prin care te cercetezi, și pe care-l faci fără teamă; acest inventar este necesar pentru ca persoana dependentă să se elibereze de ceea ce o determină să se întoarcă la obiceiul său.

Dorești să te eliberezi de stres? Citește următorul verset cu atenție și într-o atitudine de rugăciune: „Iată porunca pe care le-am dat-o: ‘Ascultaţi glasul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi veţi fi poporul Meu; umblaţi pe toate căile pe care vi le-am poruncit, ca să fiţi fericiţi!” (Ieremia 7:23).

Ei bine, acesta este și Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

3 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima.

Matei 11.29

Domnul Isus n-a fost un om obișnuit. El a fost „Omul al doilea […] Domnul din cer“ (1 Corinteni 15.47). Mai mult, El a fost pur și perfect. N-a existat vreun gând păcătos în inima Lui, nici vreun cuvânt nepotrivit care să iasă de pe buzele Lui, și nici n-a băut vreodată din „izvoarele crăpate“ ale plăcerilor pământești. Este adevărat că El a avut o natură omenească reală, fiindcă a putut fi ostenit și flămând, a putut suferi de sete și a putut plânge. Însă n-a avut o natură căzută, de aceea a fost imposibil să păcătuiască. El a fost „ispitit în toate, asemenea nouă, cu excepția păcatului“ (Evrei 4.15).

Domnul, pe acest pământ, nu S-a aflat în cercurile regale, nici în palatele împărătești, deși El era Împăratul. Dacă L-am fi căutat în acele zile, cel mai probabil L-am fi găsit pe țărmurile mării Galileei, chemându-i pe ucenicii Săi să-L urmeze; sau pe Muntele Măslinilor, singur cu Dumnezeu; sau într-o casă în Betania. L-am fi găsit dând învățătură în sinagogi sau sărbătorind Paștele. L-am fi găsit slujind nevoilor celor flămânzi, orbi, leproși și neputincioși. L-am fi găsit la nunta din Cana Galileei, sau vizitând vreo casă unde moartea își aruncase umbra întunecată, pentru a-i mângâia acolo pe cei îndurerați. Sau L-am fi găsit la un mormânt, plângând împreună cu cei care plângeau.

El n-a căutat poziții în această lume, ci a umblat cu simplitate, făcând binele. Când Satan I-a oferit împărățiile lumii în schimbul închinării față de el, Domnul i-a răspuns: „Pleacă, Satan! Căci este scris: «Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești»“ (Matei 4.8-10). Când poporul a dorit să-L facă împărat cu forța, El a plecat din mijlocul lor și S-a dus pe un munte, singur (Ioan 6.15). Apoi, acest Om binecuvântat Și-a dat viața pe cruce, gustând moartea pentru toți (Evrei 2.9). El poate fi găsit astăzi de către toți cei care-L caută prin credință.

R. A. Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pentru că oricine cere primește și cine caută găsește și celui care bate i se va deschide.

Luca 11.10

Nimeni nu i-a auzit bătaia în ușă

A sta în fața unei uși încuiate este neplăcut. Dacă este propria ușă, acest lucru ar putea fi costisitor. O ușă încuiată poate fi uneori fatală. Acest lucru s-a întâmplat în 1875 pe insula Borkum din Marea Nordului. Într-o noapte de decembrie, o barcă eșuase în largul plajei vestice a insulei, în timpul unei furtuni. Valurile s-au lovit de barcă și echipajul a încercat să se salveze înotând, dar s-a înecat. Un singur băiat de 17 ani a ajuns pe insulă.

Nimeni din Borkum nu a observat nenorocirea. Deoarece căzuse zăpadă proaspătă, urmele băiatului nu au putut fi observate decât mai târziu. După ce a reușit să-și salveze viața, el a mers la casele mari din apropierea plajei și a bătut la diferite uși. Cum dormitoarele se aflau în partea din spate a caselor, nimeni nu i-a auzit bătăile. A încercat apoi la ușa farului mare. Și aceasta era încuiată. Epuizat și suferind de hipotermie, s-a așezat pe treptele clădirii. În dimineața următoare a fost găsit acolo – mort. Ce îngrozitor! Salvat de la înec, însă pierdut fiindcă ușile erau încuiate. Isus Hristos a spus: „Bateți, și vi se va deschide“ (Luca 10.9). Nimeni nu Îl va găsi pe Isus în spatele unei uși încuiate! La El ușa este deschisă. Astăzi este har!

Biblia relatează, de asemenea, că inima mea este o ușă. Isus Însuși stă în fața ușii mele și dorește ca eu să I-o deschid și să-L invit înăuntru. Oricine Îl primește în inima și în viața lui se va bucura de o părtășie fericită cu Fiul lui Dumnezeu, acum și pentru eternitate (Apocalipsa 3.20).

Citirea Bibliei: Cântarea Cântărilor 7.1-13 · Marcu 9.30-37

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 4:1-14

În timp ce zidurile se refăceau, mânia vrăj­maşilor vuia împotriva lui Iuda. Sanba­lat, purtătorul lor de cuvânt, se aprinde de mânie şi îi batjocoreşte în acelaşi timp. Noi toţi suntem cu predilecţie sensibili la batjocură. Lu­mea nu încetează să ridiculizeze despărţirea dintre creştini, slăbiciunea strângerilor lor lao­laltă … Să nu ne lăsăm intimidaţi de remarcile sale. În loc de răspuns, Neemia I se adresează Dumnezeului său: „Auzi, Dumnezeul nostru, pen­tru că suntem dispreţuiţi …“(v. 4). El nu ţine nicidecum cont de ameninţări. „Dar noi am reconstruit …“, con­cluzionează omul lui Dumnezeu (v. 6)!

Atunci vrăjmaşul se pregăteşte de luptă deschisă şi des­curajarea pune stăpânire pe oamenii lui Iuda. Ei se uită la propria slăbiciune (v. 10): as­ta înseamnă să-i dea drep­­tate vrăjmaşului care îi dis­preţuise, numindu-i „iu­dei neputincioşi“ (v. 2). Mai privesc şi la greutatea po­ve­­ri­lor, la mor­manele de dărâmături … Totuşi este unul ca­re, îm­pre­ună cu Neemia, cunoaşte dubla resursă (v.9). Aceasta este şi o poruncă a Dom­nului: „Vegheaţi şi rugaţi-vă …“ (Matei 26.41; 1 Petru 4.7). Rugăciunea tre­buie să fie primul nos­tru răspuns la eforturile Vrăjma­şului. Ea nu se desparte de veghe­re. Iată de ce Neemia ia nu­meroase măsuri pentru a asigura supravegherea şi păzirea poporului în timpul încheierii lucrării.

IMPORTANȚA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU | Fundația S.E.E.R. România

„Împăratul… a citit înaintea lor toate cuvintele cărţii legământului…” (2 Cronici 34:30)

Când Iosia a devenit rege în Ierusalim, el a poruncit să se „dreagă Casa Domnului Dumnezeului său.” (2 Cronici 34:8) Cei care munceau la reparații au descoperit cartea Legii Domnului. Nimeni n-o mai văzuse de ani de zile! Iosia a constatat că idolatria lui Iuda era direct legată de absența citirii Cuvântului lui Dumnezeu. Așa că a adunat tot poporul lui Iuda, le-a citit personal Cartea Legii și i-a condus spre rededicarea față de principiile Cuvântului lui Dumnezeu.

Ce putem reține noi de aici? Că lipsa citirii Cuvântului lui Dumnezeu și eșecul de a trăi conform acestuia a condus poporul lui Dumnezeu la idolatrie. În Biblie vei descoperi prioritățile lui Dumnezeu pentru viața ta. Când nu reușești s-o citești, s-o studiezi și să meditezi la legile ei, ajungi să te concentrezi pe propriile interese și să neglijezi prioritățile lui Dumnezeu. Iar tot ceea ce pui mai presus de Dumnezeu este un „idol”.

Uneori, idolul este o practică păcătoasă despre care știi că este greșită și totuși nu iei măsuri. Dar idolul poate fi și un lucru legitim, cum ar fi o slujbă, o relație sau un interes anume care îți consumă atât de mult timp și energie încât relația ta cu Dumnezeu este neglijată sau uitată complet.

Scriitorul de imnuri William Cowper a scris: „Cel mai iubit idol, oricare-ar fi acela, ajută-mă să-l alung de pe tronul inimii mele! Acela este locul Tău și eu vreau să mă închin numai Ție!” Fie ca asta să fie și dorința mea și-a fiecăruia!

Așadar, dacă vrei cu adevărat să Îl cunoști mai bine pe Dumnezeu, să te apropii de El și să-L pui pe primul loc în viața ta, ia decizia de a petrece timp în fiecare zi în Cuvântul Său!

1 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre ceruri și va fi întuneric în țara Egiptului, un așa întuneric, încât se va pipăi cu mâna“. Și Moise și-a întins mâna spre ceruri; și a fost întuneric gros în toată țara Egiptului trei zile.

Exod 10.21,22

Dumnezeu a îngăduit ca poporul Său ales să fie înrobit pentru o vreme în Egipt, însă, când a venit timpul ca țara în care trăiseră părinții lor să fie revendicată, Faraon a stat în calea lor, un om încăpățânat, care se considera a fi un semizeu. Pe parcursul a câtorva săptămâni, Dumnezeu l-a folosit pe Moise ca să-Și demonstreze stăpânirea Sa de Creator, însă de fiecare dată Faraon a cedat doar temporar și numai din cauza presiunii împrejurărilor.

Cea de-a noua plagă a constat într-un întuneric care a durat trei zile, un întuneric atât de gros, încât putea fi pipăit. Egiptenii nici măcar n-au putut să se ridice din locul în care erau. În tot acest timp n-a existat nicio diferență între zi și noapte. Fapt și mai izbitor, acest întuneric n-a afectat ținutul Gosen, unde locuiau israeliții. Dumnezeu încercase să atingă conștiința lui Faraon și să-l facă să recunoască cine era El, iar pentru aceasta făcuse o distincție, în ce privește efectul multor plăgi, între poporul Său și egipteni. În tot timpul plăgii a noua, „pentru toți fiii lui Israel era lumină în locuințele lor“ (Exod 10.23).

Dumnezeu este sursa luminii și a adevărului. El face ca soarele Său să strălucească și peste cei răi și peste cei buni (Matei 5.45), iar acesta este harul Său, care se îndreaptă către toți. Totuși, dacă nu recunoaștem că Dumnezeu a venit în Persoana Domnului Isus Hristos ca „să dea lumină celor care ședeau în întuneric și în umbra morții“ (Luca 1.79), atunci cu siguranță că vom fi condamnați la întunericul etern (Matei 8.12; 2 Petru 2.17). Speranța se află doar în Hristos, care a spus: „Eu am venit ca lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric“ (Ioan 12.46).

E. Clermont

SĂMÂNȚA BUNĂ

O, țară, țară, țară, ascultă cuvântul Domnului!

Ferice de cei care aud Cuvântul lui Dumnezeu.

Ieremia 22.29; Luca 11.28

Țară, ascultă cuvântul Domnului!

În prezent, lumea dispune de o rețea complexă de mijloace de comunicare: radio, televiziune, internet, toate transmise prin cabluri submarine și prin sateliți. Evenimentele curente și știrile sunt transmise instantaneu de la un capăt la altul al planetei. În acest fel, oamenii și cei care îi guvernează își răspândesc gândurile și opiniile, își expun filosofia de viață și își impun alegerile, fie că sunt bune, fie că sunt dezastruoase.

Contemporanii noștri se exprimă cu privire la tot ceea ce au auzit sau au văzut prin intermediul acestor mijloace de comunicare și adesea folosind aceiași termeni.

Dar noi înșine? Se bazează felul nostru de a gândi pe această varietate de informații? Sursele ei sunt adesea contradictorii și uneori neadevărate. Haideți mai degrabă să fim gata să ascultăm o altă voce, una care merită să fie ascultată și care este și credibilă: Biblia! Ea transmite vocea divină, iar Duhul Sfânt care locuiește în cei credincioși ne ajută să o înțelegem. Ea ne arată că Dumnezeu păstrează controlul asupra evenimentelor care aruncă lumea în confuzie. Cuvântul Său le permite creștinilor să vadă problemele actuale în raport cu eternitatea. Oamenii își închipuie că își pot împlini propria voință și că își pot atinge obiectivele, dar Dumnezeu ține totul în mâna Sa. Putem fi siguri că El va avea ultimul cuvânt! Și va fi spre gloria Sa și spre binele celor care ascultă de Cuvântul Său.

Citirea Bibliei: Cântarea Cântărilor 5.2-16 · Marcu 9.1-13

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 3:1-15

Contrar ordinii normale, reconstrucţia Ierusa­limului a început cu altarul, a continuat cu temp­lul (Ezra 3) şi a sfârşit cu zidul cetăţii. Altarul şi templul (sanctuarul) vorbesc de­ închinare, care, în mod evident, constituie cea dintâi res­pon­sabilitate a poporului lui Dumnezeu. Dar noi nu suntem doar creştini de duminică. Restul ce­tă­ţii, care sim­bo­lizează viaţa cotidiană din casele noas­tre, cu îm­prejurările de zi cu zi, trebuie şi ea protejată împo­triva răului de afară şi, de asemenea, des­păr­ţită clar de lu­mea din jur. Fiecare trebuie să ve­ghe­ze şi în special să con­stru­iască înaintea propriei case (v. 10, 28, 30).

Sub impulsul dat de Neemia, întregul Iuda s-a apucat de lucru. Acest capitol ne poartă în jurul oraşului, ca să ne arate diferitele grupuri de lucră­tori în acţiune. Fiecare a preluat, fie poarta, fie turnul, fie partea sa de zid, după puterea lui şi, mai ales, după măsura devo­ta­men­tului său. Dar, în timp ce unii au zel suficient ca să repare o parte dublă (v. 11, 19, 24, 27, 30), alţii – inclusiv dintre condu­că­tori – refuză să-şi plece grumazul în ser­vi­ciul Dom­nului (comp. cu Matei 20.27-28; 2 Cor. 5.15). Ce tristă măr­turie consemnează aici cartea lui Dumnezeu!

ÎȚI DAI SEAMA CÂT EȘTI DE PREȚIOS? (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:13)

După ce a creat universul și omul, „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse, și iată că erau foarte bune.” (Geneza 1:31) Asta înseamnă că fiecare persoană care s-a născut vreodată, inclusiv tu, are în ea semințe ale valorii sădite de Dumnezeu și potențial pentru realizare. Tot ce trebuie să faci este să le uzi și să le hrănești, iar ele vor crește.

Așadar, de ce mulți oameni nu reușesc să-și atingă potențialul dat de Dumnezeu pentru viața lor? Unul dintre principalele motive este stima de sine scăzută; ei nu cred în ei înșiși. Posedă sute de abilități și posibilități, dar nu le cultivă niciodată pentru că s-au convins că sunt incapabili să învețe și să crească și să devină ceva uimitor. Dacă nu crezi că ești valoros și că merită să investești în tine, nu-ți vei petrece timpul și nu vei depune efortul necesar pentru a deveni ceea ce Dumnezeu te-a făcut să fii!

Zig Ziglar, autor american de literatură motivațională, spunea: „Este imposibil să ne comportăm în mod constant într-o manieră care nu se află în concordanță cu felul în care ne vedem pe noi înșine. Putem face foarte puține lucruri într-un mod pozitiv dacă avem o părere negativă despre noi înșine.”

Apostolul Pavel era smerit, și conștient de dependența sa totală de Dumnezeu. Dar el avea și un simț sănătos al valorii de sine. Iată ce le-a scris celor care au crezut în el și i-au susținut lucrarea: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte. Dar bine aţi făcut că aţi luat parte la strâmtorarea mea.” (Filipeni 4:13-14)

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: consideră-te valoros, pentru că așa te-a făcut Dumnezeu!

30 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Orice dar din darul de mâncare al tău să-l sărezi cu sare; și să nu lași să lipsească sarea legământului Dumnezeului tău de pe darul tău de mâncare; să aduci cu sare toate darurile tale.

Levitic 2.13

Sarea legământului lui Dumnezeu reprezintă faptul că avem datoria să căutăm ca ceea ce am văzut în El să punem și în practică. Vedem aici drumul pe care putem realiza aceasta în mod practic. Este imposibil ca noi să ne preocupăm cu Domnul într-un loc sfânt și să nu fim schimbați după chipul Său. Nu este aici vorba despre același gând pe care îl găsim în 2 Corinteni 3.18. Acolo privim slava Domnului, adică slava Sa cerească, și suntem schimbați în același chip, chipul unui Hristos ceresc. Aici însă este vorba despre slava morală a Domnului Isus, așa cum s-a descoperit ea pe pământ în toate împrejurările în care El S-a găsit și aceasta va lucra asupra noastră. În Romani 12 se spune despre gândirea noastră că ea se reînnoiește, pentru ca noi să prezentăm trupurile noastre ca pe o jertfă vie pentru Dumnezeu și să putem înțelege care este voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută și desăvârșită. Tot ce a făcut El a fost de un miros plăcut pentru Dumnezeu; în tot ce a făcut, scopul Său era slăvirea lui Dumnezeu. Viața Sa era o jertfă vie pentru Dumnezeu. Vedem aceasta în tot timpul vieții Sale, când era Copil, Tânăr sau Bărbat. În toate împrejurările în care S-a găsit, El I-a fost pe deplin plăcut lui Dumnezeu. Așa Îl privim noi aici și inimile noastre se hrănesc cu El. Noi primim această mâncare și viața noastră este influențată prin aceasta.

Fiii lui Aaron mâncau nu doar o dată partea care li se cuvenea din jertfa de mâncare. Era ceva care trebuia mereu reluat, căci era „hotărât pentru totdeauna“. Dumnezeu a pregătit drumul pentru fiecare credincios după ce acesta a obținut maturitatea unui fiu al lui Aaron. Oricine poate ajunge aici, dacă I se predă Domnului. Partea sa pe pământ este o parte cerească și, atât timp cât casa lui Dumnezeu se găsește pe pământ, adică până la răpirea Adunării, aceasta rămâne privilegiul fiilor lui Aaron. Ei au voie să mănânce împreună cu Dumnezeu din această mâncare minunată.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Andrei … l-a găsit întâi pe fratele său, Simon, și i-a spus: „Noi L-am găsit pe Mesia“ (care, tradus, înseamnă: Hristos). Și l-a dus la Isus.

Ioan 1.40-42

Andrei îl conduce pe fratele său la Isus

Andrei, pescar pe lacul Ghenezaret, ascultase predicile lui Ioan Botezătorul. El a recunoscut că Isus din Nazaret era Mesia cel promis, Răscumpărătorul. El s-a simțit obligat să transmită această veste extraordinară mai întâi fratelui său, Simon. Când cineva ajunge să Îl cunoască personal pe Isus Hristos, va simți acest imbold, de a împărtăși experiența sa și altora, așa cum a făcut Andrei aici. Puține alte lucruri știm despre Andrei, dar acesta este fundamental: l-a condus pe fratele lui la Hristos. Iar Simon nu este altul decât apostolul Petru care, câțiva ani mai târziu, avea să predice la mii de oameni, dintre care 3.000 de suflete au fost salvate într-o singură zi (Fapte 2.41). Iar acești oameni au răspândit la rândul lor evanghelia și mai departe – așa cum s-a întâmplat până în zilele noastre.

Simon a fost adus la Domnul Isus de către fratele său, Andrei, iar acest lucru i-a schimbat viața! Isus l-a privit! Și a făcut aceasta într-un fel cum numai Fiul lui Dumnezeu putea să evalueze oamenii. Apoi El i-a dat un alt nume: Chifa, forma aramaică a lui Petru. Semnificația profundă a numelui său, Petru avea să o descopere mai târziu (Matei 16.18; 1 Petru 2.4). Simon Petru crezuse în Dumnezeu, Îl aștepta pe Mesia cel promis și se alăturase lui Ioan Botezătorul, predecesorul lui Mesia, ca ucenic. Acum însă Petru L-a întâlnit pe Însuși Răscumpărătorul și a primit un nume nou – un semn că a fost mântuit, că a devenit „o creație nouă“ (Luca 10.9; 2 Corinteni 5.17).

Citirea Bibliei: Cântarea Cântărilor 4.1-5.1 · Marcu 8.27-38

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 2:9-20

Neemia a ajuns la Ierusalim având scrisori din partea împăratului. El începe prin a inspecta zidurile sau, mai degrabă, ceea ce mai rămăsese din ele. Fraţii lui îi relata­seră despre ele (1.2-3), dar el vrea să evalueze per­sonal ex­tin­­derea stri­că­­­ciunilor. Consternarea îl copleşeşte înaintea aces­­tei privelişti cu care, în ce-i priveşte, locuitorii Ierusa­li­mu­lui se obişnuiseră! Fără nici o îndoială, şi noi, creş­tinii, ne aflăm în pericolul de a înceta să ne mai întristăm de situaţia de ruină în care Bise­ri­ca responsabilă se găseşte astăzi. Nici un zid nu o protejează împotriva invaziei din partea lumii şi o astfel de stare serveşte per­fect scopurilor vrăjmaşilor ei.

În timpul lui Zorobabel şi al lui Ezra, aceşti vrăjmaşi ai lui Israel se numeau Bişlam, Tabeel … Tatnai, Şetar-Boznai şi însoţitorii lor. Sub Neemia, Israel se confruntă cu Sanbalat, Tobia şi Gheşem. Dia­volul foloseşte o vari­e­tate de lucrători. El îşi în­no­ieşte mereu Ťpersonalulť. Scopul lui însă este întot­deauna acelaşi: să menţină popo­rul lui Dum­nezeu în înjosire şi în sclavie.

Neemia ştie ce trebuie făcut ca să-i îndemne pe băr­baţii din Ierusalim. Numele lui înseamnă: Domnul a mân­gâiat (sau ŤMângâierea Domnuluiť, cap. 1 v.1 notă). El primeşte acest răspuns îmbucurător şi încurajator: „Să ne ridicăm şi să reconstruim!“ (v. 18).

ROAGĂ-TE, APOI TRECI LA FAPTE! | Fundația S.E.E.R. România

„Ei au zis: Să ne sculăm și să zidim!” Și s-au întărit în această hotărâre bună.” (Neemia 2:18)

Există un timp pentru a te ruga și există un timp pentru a acționa. Uneori, asta înseamnă să completezi cererea de angajare, să scrii cecul, să stabilești o întâlnire, să ai o conversație sau să faci pasul.

Peter Marshall a spus: „Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă am fi cu toții de acord să citim una dintre Evanghelii până când am ajunge la un punct în care ni s-ar spune să facem ceva, apoi să mergem să facem acel lucru și abia după ce l-am făcut, să începem să citim din nou? Există aspecte ale Evangheliei care sunt enigmatice și greu de înțeles. Dar problemele noastre nu sunt centrate pe lucrurile pe care nu le înțelegem, ci mai degrabă pe lucrurile pe care le înțelegem. Problema noastră nu este atât de mult că nu știm ce ar trebui să facem. Știm foarte bine, dar nu vrem s-o facem!”

Una dintre marile greșeli pe care le facem este să Îi cerem lui Dumnezeu să facă pentru noi ceea ce Dumnezeu vrea ca noi să facem pentru El. Înainte ca Dumnezeu să separe apele râului Iordan pentru a le permite evreilor să intre în Canaan, El le-a spus preoților să facă câțiva pași în râu. De ce a făcut Dumnezeu asta? Poate pentru că a vrut să știe dacă aveau suficientă credință pentru a-și uda picioarele. Câtă vreme picioarele tale stau neclintite pe pământ uscat, Dumnezeu nu va despărți râul pentru tine.

S-ar putea să spui: „Aștept ca Dumnezeu să Se miște…” Poate că Dumnezeu așteaptă ca tu să pășești prin credință și să faci prima mișcare. Dacă este așa, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: roagă-te… apoi treci la fapte!