Mana Zilnica

Categorie: Scripturile In Fiecare Zi

  • 22 Martie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Pentru orice lucru este o vreme; și pentru orice ocupație, un timp sub ceruri … un timp pentru a ucide și un timp pentru a vindeca.
    Eclesiastul 3.1,3

    Eclesiastul și creștinul

    Există oare cu adevărat „un timp pentru a ucide” pentru creștin? Să privim la ceea ce Pavel ne spune în Coloseni 3.5-9: „Omorâți deci mădularele voastre, cele de pe pământ: curvie, necurăție, patimă, poftă rea și lăcomie, care este idolatrie … Dar acum dezbrăcați-vă și voi de toate acestea: mânie, supărare, răutate, defăimare, vorbire rușinoasă care ar ieși din gura voastră. Nu vă mințiți unii pe alții, pentru că v-ați dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui”. Există un timp în viețile noastre când trebuie să ucidem sau să dăm morții astfel de lucruri.

    Noi ne-am dezbrăcat de omul cel vechi și de faptele lui. Însă, fiindcă avem încă natura cea veche în noi, se întâmplă ca faptele omului vechi să-și facă apariția în viața noastră. Dacă unele dintre păcatele menționate mai sus – precum curvia (relații intime în afara căsătoriei), necurăția (impuritatea morală, ca de exemplu, pornografia), patima (dorința carnală nestăpânită) sau pofta rea – și-au făcut apariția în viața noastră, atunci trebuie să luăm măsuri radicale. Trebuie să le dăm morții, lucru care poate însemna o schimbare radicală a obiceiurilor și a stilului de viață, pentru a evita anumite situații care favorizează astfel de păcate, ca de exemplu schimbarea felului în care folosim accesul la internet. Apostolul folosește o expresie mai puternică în versetul 5, „dați morții”, decât în versetul 8, „dezbrăcați-vă”, fiindcă păcatele menționate în versetul 5 creează o dependență puternică.

    După aceste lucruri foarte solemne, cât de bine este să vedem că există și un timp pentru a vindeca. Domnul știe când este nevoie ca rănile noastre să fie vindecate. „Cine vorbește cu ușurătate este asemenea străpungerilor unei săbii, dar limba înțeleptului este sănătate [sau alinare]” (Proverbe 12.18). Uneori ne rănim unii pe alții cu vorbe aspre, însă ce bine că există frați și surori ale căror cuvinte aduc alinare și vindecare!

    M Vogelsang

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeași râvnă, ca să păstreze până la sfârșit o deplină nădejde, așa încât să nu vă leneviți…”
    Evrei 6.11,12

    Exemplul lui Zwingli

    Cu privire la un punct totuși, Zwingli suferea îngrozitor. Convins adânc de sentimentul mizeriei sale morale, de slăbiciunea sa, el suspina după adevărata sfințenie, crezând, ca atâția alții, să ajungă la ea prin propriile sale eforturi. El a trecut prin lupte lăuntrice amare, până ce a învățat să se încredințeze în întregime Domnului pentru aceasta, ca și pentru orice altceva. Mai târziu scria: „Nu aveam pe nimeni care să mă ajute să mă ridic spre bine. Am coborât cu o adâncă durere, cu rușine, în adâncurile sufletului meu. Şi atunci am spus totul Aceluia singur, pe care îmi place să-L mărturisesc. Căci, ce ar putea oamenii într-un asemenea caz? Trebuie să mai adaug că am găsit răspunsul și încă un răspuns adevărat.”

    Era de temut totuși ca Zwingli să nu cumva să se lase antrenat, puțin câte puțin, de curentul politic. Domnul veghea asupra slujitorului Său și i-a pregătit un loc de odihnă și reculegere, cu totul neașteptat, în mănăstirea de la Einsiedeln, la fel cum El spusese odinioară ucenicilor Săi:

    „Veniți  singuri  la  o  parte…  și  odihniți-vă  puțin”  (Marcu 6.31). A fost chemat acolo chiar de mai-marele mănăstirii. În tăcerea și calmul mănăstirii, găsea mai mult timp pentru studii și meditație. Apoi, datorită prezenței pelerinilor, foarte numeroși, avea mereu ocazia de a răspândi până departe adevărurile care îi deveniseră scumpe și pe care nu le putea păstra numai pentru el.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    STĂPÂNIREA DE SINE (2)

    „Lăuntrul meu se va veseli, când buzele tale vor spune ce este bine” (Proverbe 23:16)

         Când vorbim de stăpânirea de sine, există două principii biblice importante:

    1) Nu da vina pe oameni și pe lucruri. Învinovățirea altcuiva este un mijloc de a scăpa de responsabilitate, în timp ce arăți cu degetul în altă parte. „Dacă ai veni la timp, nu te-aș mai bate la cap”, sau viceversa: „Dacă ai înceta să mă bați la cap, poate aș începe să ajung la timp.” Cuvintele de acest fel nu ajută, ci atrag ostilitatea celeilalte persoane, perpetuează mânia și nu reușesc să producă rezultatele pe care ți le dorești.

    2) Nu folosi cuvintele ca pe niște arme sau ca pe o formă de control. În schimb, ține-ți emoțiile sub control și exprimă-le într-un mod sănătos. Nu uita, scopul tău este să rezolvi problema și relația să fie întărită, și nu de a lăsa în urmă răni care să supureze. E ușor să procedezi așa?! Nu – de aceea ai nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Biblia spune că vorbele pot doborî duhul celuilalt (vezi Proverbe 18:14), îi pot zdrobi sufletul (vezi Proverbe 15:4) și pot distruge relația (Proverbe 18:21). Solomon a spus că vorbele pline de mânie „alunecă până în fundul măruntaielor” (Proverbe 26:22). Ceea ce spui poate dăinui în memoria unei persoane întreaga sa viață – până în mormânt.

    Asta e ceea ce-ți dorești? Firește că nu! Pe de altă parte, mânia gestionată corect nu va fi niciodată regretată și nu va trebui să te pocăiești pentru ea. Învață să vezi diferența dintre mânia pe care o simți și vorbele pe care le rostești. Mânia poate revela lucrurile care trebuie schimbate în relație. Așadar, cere-I lui Dumnezeu să-ți arate ce trebuie schimbat – mai întâi la tine, apoi la cealaltă persoană.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Proverbe 27:1-13

    A ne lăuda cu ziua de mâine (v. 1) înseamnă a dispune de ea ca şi cum ne-ar aparţine: facem proiecte ferme, convenim angajamente la termen, încheiem garanţii pentru altul (v. 13). Să recitim ce ne spune Iacov în această privinţă (Iacov 4:13-16). Pe de altă parte, acest verset 1 se adresează într-un mod cu totul special acelora care amână pentru mai târziu chestiunea mântuirii lor. 2 Corinteni 6:2 le repetă cu stăruinţă: Iată, acum este ziua mântuirii!.

    Este plăcut să putem conta pe un prieten. Sfaturile sale afectuoase vin din inima sa şi o înveselesc pe a noastră (v. 9). Prietenul adevărat nu este însă acela care ne va spune întotdeauna cuvinte amabile; dimpotrivă, el va şti să-şi asume riscul de a ne adresa o mustrare, chiar dacă orgoliul nostru va trebui să fie rănit (v. 5, 6). Astfel este Isus, Prietenul credincios. El ne iubeşte prea mult pentru a ne menaja. Chirurgii sunt deseori nevoiţi să facă tăieturi mari pentru a ajunge la organele din interior şi pentru a extirpa răul. Tot aşa este şi în sens spiritual: Bătăile care rănesc curăţă răul, şi loviturile, cămările sufletului (cap. 20:30). Să acceptăm fără cârtire aceste răniri necesare, recunoscând în ele mâna blândă şi sigură a Prietenului nostru suprem!


  • 21 Martie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Voi sunteți împliniți în El.
    Coloseni 2.10

    Omul nu a dorit sfințenia lui Dumnezeu, nici dragostea Lui. Prin urmare, Dumnezeu a introdus un lucru nou – un izvor de viață – și a înlăturat păcatul prin crucea Fiului Său. Iar Domnul Isus, după ce a murit pentru păcat, S-a așezat la dreapta lui Dumnezeu, biruitor peste toate, și a trimis Duhul făgăduinței, pentru a ne face capabili să umblăm înaintea Lui.

    Ce poziție minunată avem! Am sfârșit-o cu păcatul; nu mai avem conștiință de păcat; Domnul Isus a înlăturat complet păcatele noastre. Nu putea să ne aducă în prezența Tatălui cu vreun păcat, oricât de mic, asupra noastră. Domnul Isus a devenit ascultător până la moarte, iar acest lucru rezolvă totul și dă putere sărmanului păcătos. Cu această libertate sfântă pot intra în prezența lui Dumnezeu, știind că Domnul Isus este acolo, așezat la dreapta Tatălui, nu doar ca Înainte-Mergător al meu, ci fiind viața mea însăși! Am o îndreptățire perfectă și o conștiință desăvârșită. N-aș putea intra în prezența lui Dumnezeu cu vreun păcat asupra mea; ar fi o nebunie să cred așa ceva și o nebunie și mai mare să încerc un astfel de lucru. Un singur păcat neiertat ne-ar face complet nepotriviți pentru prezența Sa. Sângele lui Hristos însă ne-a curățit de orice păcat, astfel că sufletul se poate bucura de Dumnezeu în prezența lui – ne lăudăm (bucurăm) în Dumnezeu. Domnul Isus glorificat, așezat la dreapta Măririi, a trimis Mângâietorul pentru a ne da putere în comuniunea noastră cu El. Iată ce loc a luat Domnul – acela de a fi una cu cei răscumpărați de pe pământ! Niciodată înainte de învierea Sa nu i-a numit pe ucenici „frați” și niciodată nu le-a spus „Pace vouă” până atunci.

    Avem dreptatea Lui; avem arvuna Duhului; așteptăm moștenirea. Avem dragostea lui Dumnezeu turnată în inimile noastre. Iar când privim la sfințenia, la puterea și la dragostea lui Dumnezeu, cât de minunat este acest gând: El este Tatăl meu! Dragostea cu care L-a iubit pe Fiul Său este dragostea cu care mă iubește și pe mine!

    J N Darby

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitați-vă… la sfârșitul felului lor de viețuire și urmați-le credința!”
    Evrei 13.7

    Exemplul lui Zwingli

    „Sunt opt sau nouă ani scria în anul 1523 de când am ajuns la convingerea că nu este decât un singur Mijlocitor între Dumnezeu și noi: Domnul Isus. Domnul Isus este unicul Izvor al oricărui bine și noi suntem foarte ușor supuși greșelii de a nu ne îndrepta mereu spre El. Numai El este Mântuitorul nostru, mângâierea, bogăția, comoara sufletului nostru. Şi mi-am zis: Dacă așa este, de ce să-mi caut ajutorul la oameni? Ce ar putea să-mi dea ei? Am început atunci să cercetez cu grijă Sfânta Scriptură și pe părinții bisericii, pentru a găsi o învățătură asupra mijlocirii sfinților. Zadarnic am căutat, n-am descoperit nimic, absolut nimic în această privință.”

    Zwingli a predicat cu o mare convingere contra practicilor nebiblice. Dar nimeni nu îndrăznea să oprească pe îndrăznețul predicator, pe care toată populația îl iubea, pentru că el nu pierdea nicio ocazie, ca să vestească exact ce se găsea în Scriptură. Oricare ar fi fost problema pe care el o trata, se întemeia pe Biblie. Procedeul său favorit consta în a explica Cuvântul lui Dumnezeu, punând alături textele care se refereau la același subiect. Darul său de vorbire dădea putere și vioiciune; totul era spus cu deplină convingere și astfel își ținea ascultătorii într-o atenție încordată.

    „Dacă vezi clar ce este adevărat spunea el vei recunoaște și ce este fals.”

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    STĂPÂNIREA DE SINE (1)

    „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi” (Efeseni 4:26)

         Iată planul biblic de creștere spirituală care include stăpânirea de sine: „Să vă înnoiți în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul. De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul” pentru că suntem mădulare unii altora. „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi.” Să n-apună soarele peste mânia voastră, şi să nu daţi prilej diavolului. Cine fura, să nu mai fure; ci mai de grabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit. Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud. Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” (Efeseni 4:23-32).

    Dumnezeu ți-a dat fiecare emoție pe care o simți, inclusiv mânia. Însă El vrea s-o ții în frâu. Ai remarcat cuvintele: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”? Când ești mânios, în loc să negi lucrul acesta, folosește-l pentru a determina o schimbare în bine. Când spui: „Sunt mânios pentru că prețuiesc relația, și aș vrea să discutăm despre asta” – poți contribui la vindecare și soluții. E necinstit să te prefaci că nu ești mânios, când de fapt ești… La fel este și cu exagerarea. „Niciodată nu mă asculți… Întotdeauna îmi ignori dorințele… Nimeni nu face nimic, în afară de mine!” Astfel de generalizări sunt neadevărate și contribuie doar la agravarea situației, garantând faptul că problema rămâne neștiută și nerezolvată. Voia lui Dumnezeu este să-ți controlezi mânia, în loc s-o lași să te controleze ea pe tine!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Proverbe
    26.1328

    După portretul nebunului (v. 1-12), iată aici alte personaje, tot atât de detestabile.

    Primul este leneşul (v. 13-16), pe care l-am întâlnit deja de mai multe ori. El invocă pericole sau greutăţi imaginare pentru a se sustrage de la îndatoriri (v. 13), neglijându-şi până şi hrana (v. 15). Uşa se întoarce în balamalele ei (v. 14); uşa efectuează o mişcare de dutevino, dar rămâne în acelaşi loc. Să ne punem şi noi întrebarea dacă, în ce ne priveşte, am înaintat mai mult decât ea, dacă am făcut vreun progres în viaţa creştină! Leneşul se răsuceşte în patul lui. Cineva se poate deci mişca sau agita, fără să furnizeze vreo activitate.

    De asemenea, ne este zugrăvit certăreţul (v. 17-21). El este capabil să înteţească focul disputelor. Versetul 17 are însă mai multe aplicaţii. A lua parte la conflicte sociale, sindicale, politice, aceasta îl expune pe copilul lui Dumnezeu la crude muşcături.

    Urmează bârfitorul, care contribuie şi el la întreţinerea certurilor (v. 20, 22), apoi înşelătorul, deghizându-şi ura din inimă sub cuvinte amabile (v. 23-25; de exemplu: 2 Samuel 20:9-10; Ieremia 12:6). Isus a avut de-a face cu diverse forme ale răutăţii şi ale ipocriziei denunţate în aceste versete (Matei 17:17; Psalmul 38:12) şi cât de mult a avut El de suferit din aceasta!


  • 20 Martie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Cine este acest Împărat al gloriei? Domnul cel tare și puternic, Domnul cel puternic în luptă.
    Psalmul 24.8

    Acest psalm minunat vorbește despre Împăratul gloriei. Solomon a fost o slabă imagine a acestui Împărat, însă, în ce privește împlinirea acestui psalm, trebuie să privim la Cel binecuvântat care este „mai mare decât Solomon” (Matei 12.42).

    El este Domnul cel tare și puternic. Dacă privim la semnificația acestor două cuvinte, cred că putem face următoarea aplicație cu privire la ele: El este tare pentru a împlini voia lui Dumnezeu și este puternic pentru a înlătura orice vrăjmaș.

    Cât de minunat este că, devenind Om, El a venit să facă voia lui Dumnezeu! A fost plăcerea și hrana Lui să facă voia Tatălui Său. Apoi, de asemenea, doar la menționarea numelui Său, „Eu sunt”, mulțimea care venise să-L prindă a căzut la pământ. Însă El nu venise pentru a îndrepta această lume, ci pentru a-Și da viața ca răscumpărare pentru mulți.

    El însă Se va întoarce, iar atunci când Se va arăta acestei lumi în glorie, prin tăria brațului Său va face ca voia lui Dumnezeu să se împlinească pe pământ așa cum este împlinită în cer. Iar prin puterea Sa va înlătura orice vrăjmaș. Chiar moartea însăși va fi în cele din urmă abolită de El. Cât de tare și de puternic este El!

    Dragi credincioși, sunteți slabi? Sunteți conștienți de slăbiciunea din căminele voastre, din adunările voastre și din mărturia creștină în general? Care este soluția?

    Noi Îl cunoaștem pe Domnul cel tare și puternic, pe Cel căruia I s-a dat toată puterea în cer și pe pământ (Matei 28.18). Noi suntem slabi, însă El este puternic. Dacă simțim slăbiciunea brațelor noastre în a împlini voia lui Dumnezeu, brațele Lui sunt puternice pentru a ne întări, ca să putem împlini această voie astăzi. Dacă ne simțim slabi și gata de a ceda înaintea vrăjmașilor noștri – înaintea cărnii, a lumii și a diavolului – El este tare și puternic pentru a ne elibera și a ne da biruință. Să privim la El!

    K Quartell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Planurile pe care le face inima atârnă de om, dar răspunsul pe care-l dă gura vine de la Domnul. Domnul a făcut toate pentru o țintă…”
    Proverbe 16.1,4

    Exemplul lui Zwingli

    Pentru a citi Noul Testament în original, Zwingli a învățat singur greaca, a copiat chiar cu mâna lui epistolele apostolului Pavel, și le-a întipărit, cuvânt cu cuvânt, în memorie. El arăta o adevărată înflăcărare în descoperirea adevărului, care, spunea el, „este pentru mine, ceea ce este soarele pentru pământ. Așa cum ne bucurăm ori de câte ori îl vedem, așa cum el ne încurajează la lucru, tot așa duhul se îndreaptă spre lumină și se bucură când razele sale vin să risipească întunericul ignoranței. Lumina este pentru lume cea mai mare pricină de bucurie, adevărul este pentru spirit obiectul cel mai scump, cel mai prețios și cel mai dorit.” Unui prieten îi scria: „Vreau să cunosc învățătura lui Hristos la adevăratul ei izvor, fără să recurg la niciun intermediar. Filozofii și teologii n-au făcut decât să adune încurcături în spiritul meu. De aceea m-am hotărât să părăsesc aceste discipline și să caut să pătrund gândurile lui Dumnezeu, prin studiul Cuvântului Său. Pe Cuvântul Său mă voi sprijini mereu, rugând pe Domnul să-mi dea lumina Sa. N-am mai citit decât Sfânta Scriptură și, pe măsură ce înaintez în citire, sensul revelației divine ajunge mult mai clar în ochii mei, decât dacă m-aș fi îndreptat spre cine știe ce comentarii.”

    În felul acesta, Zwingli s-a familiarizat cu Biblia și mai ales cu Noul Testament. Când predica, dovedea că ceea ce știa, învățase de la Domnul Însuși și nu de la anumiți oameni.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    LUCRURILE ASUPRA CĂRORA MERITĂ SĂ TE CONCENTREZI

    „Viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.” (Luca 12:15)

         Am citit o povestire despre un om care vorbea cu un înger. Îngerul i-a spus: „Ce pot să fac pentru tine?” Omul a răspuns: „Arată-mi ziarul Wall Street care va apărea de azi într-un an. În felul acesta voi ști în ce să-mi investesc banii și voi deveni multimilionar.” Îngerul i-a făcut pe plac, și deodată s-a ivit Wall Street Journal, din aceeași zi dar din anul următor. Omul a început să răsfoiască înfrigurat paginile ziarului, studiind listările la bursă și încercând să rețină care acțiuni vor urca și care vor scădea… Deodată, în toiul căutărilor sale, s-a oprit și lacrimi au început să-i curgă șiroaie pe obraz. De ce? Tocmai trecuse și peste coloana cu decese… și-și văzuse numele trecut acolo!

    Știi, Dumnezeu nu se împotrivește să acumulezi, ori să realizezi lucruri în viață. Dar El dorește să știi că viața nu poate oferi mai mult și că dacă nu trăiești fiecare zi în lumina veșniciei, îți vei pierde timpul făcând lucruri greșite. Nu e rău să te bucuri de lucrurile trecătoare, câtă vreme principala ta atenție este îndreptată asupra lucrurilor veșnice.

    Apostolul Pavel a putut spune: „Dar eu nu ţin numai decât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu.” (Faptele Apostolilor 20:24). În Anglia, dacă ajungi să trăiești o sută de ani, primești o felicitare de la Palatul Buckingham, semnată de regină! Dar oricât de onorant, lucrul acesta nu suferă nicio comparație cu „felicitările” pe care le vei primi de la Dumnezeu pentru îndeplinirea misiunii pe care ți-a dat-o aici pe pământ!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Proverbe 26:1-12

    Nu gloria este ceea ce i se potriveşte nebunului pentru a-l determina să apuce pe calea înţelepciunii, ci loviturile (v. 18)! În general, disciplina Domnului şi mustrarea celui drept ne împing mai mult spre progres decât o fac complimentele sau onorurile. Să nu fim însă lipsiţi de inteligenţă, precum aceste animale domestice pe care doar biciul şi frâul le fac să asculte când nu vor să se apropie (v. 3; Psalmul 32:9)! Cu cât mai de preferat este, în adevăr, să dobândim înţelepciunea lăsându-ne instruiţi de Cuvânt, decât trecând prin experienţe dureroase!

    Exemplul profetului Mica înaintea lui Ahab ne arată că versetul 4 şi versetul 5 nu sunt contradictorii (1 Împăraţi 22:13-28). Răspunzându-i împăratului nebun după nebunia lui (1 Împăraţi 22:15), Mica îi atingea conştiinţa, îl punea în încurcătură. Răspunzându-i apoi potrivit gândurilor divine, şi nu după nebunia sa, omul lui Dumnezeu îi arăta lămurit că era străin de gândurile lui Dumnezeu (1 Împăraţi 22:17). Să ne lăsăm şi noi călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu pentru a şti, după caz, pe care dintre aceste două răspunsuri să i le prezentăm nebunului.

    Un mers şchiopătat, atât în cazul celui drept (cap. 25:26), cât şi în cazul nebunului (cap. 26:7-9), înlătură toată forţa mărturiei verbale. Să veghem ca umblarea noastră să pregătească evanghelia păcii (Efeseni 6:15).


  • 19 Martie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Copilașilor, este ceasul din urmă și, după cum ați auzit că vine Antihrist, chiar acum s-au ridicat mulți antihriști; de aici cunoaștem că este ceasul din urmă.
    1 Ioan 2.18

    Evenimentele arată că sfârșitul este aproape. În spatele măștilor vesele, inimile sunt goale și suferinde. Starea de lucruri se complică tot mai mult, iar încercările de a o remedia eșuează pe rând. Moralitatea slăbește, iar modernismul și religiile false abundă. Vedem cum întunericul spiritual se instalează acolo unde lumina obișnuia să strălucească.

    Realitatea venirii lui Hristos. Întoarcerea Sa este unul dintre cele mai mărețe evenimente care vor avea loc vreodată și ea este foarte aproape. El a spus: „Dacă Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, vin din nou și vă voi lua la Mine Însumi, ca, acolo unde sunt Eu, să fiți și voi” (Ioan 14.3). Nu poate fi nicio îndoială că așa se va întâmpla. Domnul nostru, care nu poate să mintă, a făcut această promisiune. Oamenii astăzi batjocoresc acest lucru, la fel cum au făcut atunci când Noe le-a vestit venirea potopului; potopul însă a venit, iar ei au pierit cu toții în necredința lor.

    Rapiditatea venirii lui Hristos. El va veni „într-o clipă, într-o clipeală de ochi, la cea din urmă trâmbiță” (1 Corinteni 15.52). „Apoi noi cei vii, care rămânem, vom fi răpiți în nori împreună cu ei, pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh: și astfel vom fi întotdeauna împreună cu Domnul” (1 Tesaloniceni 4.17). După aceea se vor abate judecățile lui Dumnezeu asupra întregului pământ – o zi a mâniei în care nimeni nu va putea rămâne în picioare.

    Rezultatul venirii lui Hristos. Venirea Sa va avea ca rezultat revendicarea tuturor drepturilor Lui, iar credinciosul va avea parte de cea de-a doua parte a mântuirii sale veșnice. „Cetățenia noastră este în ceruri, de unde Îl și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos, care va transforma trupul smereniei noastre în asemănare cu trupul gloriei Sale, potrivit lucrării puterii pe care o are, de a-Și supune chiar toate lucrurile” (Filipeni 3.20,21). Atunci vom fi cu El, pentru a-L lăuda veșnic.

    Ești gata pentru acest eveniment măreț?

    F B Tomkinson

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre în care trăiați odinioară după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului…”
    Efeseni 2.1,2

    Exemplul lui Zwingli

    În toate timpurile, Dumnezeu a ridicat mărturii ale harului Său. Una dintre aceste mărturii a fost Ulrich Zwingli (14841531). În secolul al XVI-lea, întunericul spiritual era poate mai adânc în Elveția decât în alte părți ale Europei. Viața materială avea acolo primul loc ca și în versetul de astăzi. În general, cei care mai erau atașați de studiul Bibliei erau tratați cu batjocură. Religia nu era altceva decât o adunătură de practici grosolane, mai rele ca în alte părți. Se practica de asemenea vânzarea indulgențelor.

    În acel timp, greu din punct de vedere spiritual, Dumnezeu a permis să se nască în Elveția cel mai renumit dintre reformatori, Ulrich Zwingli. Părinții lui Ulrich, oameni cinstiți și cunoscuți pentru evlavia lor, încântați de frumoasele aptitudini ale fiului lor, s-au gândit din timp să-l facă să îmbrățișeze cariera bisericească. Peste tot s-a distins în discuțiile publice, atât de mult la modă pe atunci; Dumnezeu l-a pregătit pentru luptele oratorice, pe care avea să le aibă mai târziu, în favoarea cauzei Evangheliei. La universitate, Ulrich Zwingli a urmat studiile universitare, unde Thomas Wittembach anunța elevilor săi aurora unor timpuri noi, în care harul divin va lucra cu putere, când învățământul religios se va baza numai pe Biblie și îndeosebi pe scrierile apostolilor. El socotea că sângele vărsat de Domnul Isus pe cruce este singura și unica răscumpărare din păcate.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TU ÎI APARȚII LUI DUMNEZEU

    „Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc… eşti al Meu.” (Isaia 43:1)

         Când Dumnezeu te răscumpără, devii al Lui. Și când ești al Lui, El te ocrotește! Lucrul acesta este ilustrat de istoria lui Belșațar. Biblia spune: „Împăratul Belşaţar a făcut un mare ospăţ celor o mie de mai mari ai lui, şi a băut vin înaintea lor. Şi în cheful vinului, a poruncit să aducă vasele din aur şi din argint pe care le luase tatăl său Nebucadneţar din Templul de la Ierusalim, ca să bea cu ele împăratul şi mai marii lui, nevestele şi ţiitoarele lui” (Daniel 5:1-2). Dacă ar fi abuzat de un vas învechit, lipsit de valoare, poate nu ar fi contat, însă Dumnezeu prețuia prea mult aceste vase sfințite pentru a îngădui să fie folosite cu un alt scop. Așa că în întunericul nopții, degetul lui Dumnezeu a scris soarta lui Belșațar pe zidul palatului. Și „chiar în noaptea aceea, Belşaţar… a fost omorât. Şi a pus mâna pe împărăţie Dariu, Medul, care era în vârstă de şaizeci şi doi de ani.” (Daniel 5:30-31). De când ai devenit copilul răscumpărat al lui Dumnezeu, ai la îndemână un principiu neschimbător pe care te poți baza: „El n-a îngăduit nimănui să-i asuprească… zicând: „Nu vă atingeţi de unşii Mei” (1 Cronici 16:21-22). Poate ești nevoit să-ți câștigi pâinea pe pământ străin, să stai acasă fiind într-o situație dificilă sau să înduri necazuri din pricina credinței. Însă de un lucru poți fi sigur: Dumnezeu a investit prea mult în tine pentru a permite să fii distrus. De fiecare dată când Satan va încerca, Dumnezeu îl va opri și-i va spune: „Acest vas îți este interzis! Mi-a luat prea mult timp s-o învăț pe această femeie să se roage. Am investit prea mulți ani antrenându-l pe acest bărbat să Mă proclame! Au îndurat prea multe pentru Numele Meu, ca să te las să le faci rău. Nu te atinge de ei; sunt ai Mei!” Deci, capul sus! Tu Îi aparții lui Dumnezeu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Proverbe 25:16-28

    Mierea este bună, dar, dacă am vrea să facem din ea singura noastră hrană, vom fi dezgustaţi curând. La fel şi afecţiunile naturale: prietenia, bucuriile familiale sunt plăcute şi dulci, dar ele nu trebuie să ne ia prea mult loc, de teamă să nu ne învârtă spre egoism, să nu ne producă saţietate (v. 16, 27).

    Evanghelia este vestea bună prin excelenţă, apa vie pentru sufletele însetate (comp. cu v. 25). Şi fiecare credincios este ca un canal prin care această apă proaspătă a harului poate curge pentru a-i adăpa pe alţii (Ioan 7:38). Atenţie însă! Puţin nămol întro fântână face apa de nebăut. O lipsă de fermitate înaintea celui rău, un moment de relaxare şi iată izvorul tulburat şi stricat, ca şi cum am scormoni albia unui pârâu cristalin cu un băţ (v. 26)!

    A nu ne stăpâni duhul înseamnă a ni-l expune fără apărare, asemeni unei cetăţi fără întărituri, în faţa tuturor atacurilor duşmane (v. 28). Nerăbdarea, resentimentele, geloziile, mândria, îndoielile, poftele, toate batalioanele de gânduri rele se vor alinia curând acolo. 1 Petru 1:13 ne invită în acest sens să ne încingem coapsele minţii şi să fim treji, altfel spus, să ne înfrânăm imaginaţia.


  • 18 Martie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    El S-a depărtat de ei cam la o aruncătură de piatră și a îngenuncheat și Se ruga, spunând: „Tată, dacă vrei, depărtează paharul acesta de la Mine! Însă nu voia Mea, ci a Ta să se facă”. Și I s-a arătat un înger din cer, întărindu-L. Și, fiind în luptă grea, Se ruga mai stăruitor. Și sudoarea Lui s-a făcut ca picături mari de sânge, căzând pe pământ.
    Luca 22.41-44

    Noaptea târziu, binecuvântatul nostru Domn a venit în Ghetsimani împreună cu ucenicii Săi. Le-a cerut să vegheze împreună cu El, iar El Însuși S-a depărtat de ei cam la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat și Se ruga. Peste câteva ceasuri avea să treacă prin cele mai cumplite suferințe, El, Sfântul lui Dumnezeu!

    Nu S-a dat înapoi de la suferințele crucii, ale acelei pedepse de o cruzime extremă, pe care romanii o foloseau pentru executarea condamnaților de cea mai joasă speță. Fiind Om adevărat, El a simțit durerea pe deplin. Totuși, ceea ce oamenii nelegiuiți aveau să-I facă nu a constituit motivul pentru care sudoarea Lui s-a făcut ca niște picături mari de sânge. Era ceva cu mult mai cumplit decât atât – avea să fie părăsit de Dumnezeu!

    În timpul celor trei ceasuri cumplite de întuneric, Dumnezeu L-a făcut păcat pentru noi pe Cel care n-a cunoscut păcatul (2 Corinteni 5.21). Ochii lui Dumnezeu sunt atât de curați, încât nu pot privi păcatul. El nu poate privi la nelegiuire (Habacuc 1.13). Dumnezeu a așezat povara păcatelor noastre asupra lui Isus și L-a tratat pe El cu toată ura pe care o are împotriva păcatului, socotindu-L ca fiind păcatul însuși.

    Aceasta este ceea ce urma să sufere Domnul. El umblase întotdeauna într-o comuniune perfectă cu Dumnezeu, iar acum această comuniune avea să fie întreruptă. El n-ar fi fost Sfântul lui Dumnezeu dacă ar fi acceptat acest pahar cu bucurie.

    Psalmul 69.20 spune că El a căutat mângâietori, dar n-a găsit nici unul. Ucenicii au adormit de întristare. Un înger a venit din cer și L-a întărit, însă niciun înger nu putea simți ce simțea El și deci nu putea fi un mângâietor. El însă S-a rugat și mai fierbinte, supunându-Se în totul voii lui Dumnezeu.

    E P Vedder, Jr

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Toți …slăveau pe Dumnezeu și ziceau: «Un mare proroc s-a ridicat între noi; și Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.»”
    Luca 7.16

    Prorocul dumnezeiesc

    Prorocul este un purtător de cuvânt. El este vocea prin care Dumnezeu vorbește; în loc să vorbească direct din cer, Dumnezeu pune în gura prorocului Cuvântul Său. Apoi prorocul transmite poporului Cuvântul lui Dumnezeu. Mesajele prorocului sunt prefațate de cuvintele: „Așa vorbește Domnul!”

    Profeții din vechime au cunoscut mântuirea numai într-o anumită măsură. Dumnezeu le-a descoperit-o. Dar ei nu au avut o cunoaștere așa de clară cum au credincioșii care, prin Duhul Sfânt, sunt conduși în tot adevărul (Ioan 16.13). Prin inspirația lui Dumnezeu au avut o oarecare lumină  asupra  ei  și  profeții  au  cercetat  și  au  căutat  cu privire la ce au zis și au scris, cu toate că nu puteau să înțeleagă totul. Cuvintele grecești pentru „a cerceta” și „a căuta” sunt aici verbe compuse, care înseamnă o cercetare și explorare exactă, cu râvnă și dăruire.

    Când privim la Domnul Isus, vedem că El este prin excelență Prorocul dumnezeiesc. Domnul Isus Hristos nu este un simplu proroc, ci El este un Proroc mai presus de toți prorocii din toate timpurile. El nu doar vestește Cuvântul lui Dumnezeu, ci El este Cuvântul lui Dumnezeu. Domnul este un Proroc unic. Numai Hristos putea spune: „Eu vă zic”, arătând și prin aceasta autoritatea Sa dumnezeiască. Prin lucrarea de proroc a Domnului Isus, apostolii, dar și noi găsim răspunsuri minunate. Lucrarea noastră înțeleaptă este să ascultăm de marele Proroc ceresc.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    VIAȚA CONDUSĂ DE SCOPURI

    „Scrie proorocia… ca să se poată citi uşor” (Habacuc 2:2)

         Numai când ți-ai stabilit cu claritate scopurile, îți vei putea cuantifica creșterea personală. Iată opt principii care te vor ajuta să-ți stabilești scopurile corecte în viață:

    1) Începe cu rugăciune; altfel scara pe care urci se poate sprijini de zidul nepotrivit. „Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte” (Proverbe 19:21).

    2) Așterne-ți gândurile pe hârtie. Dumnezeu i-a zis lui Habacuc: „Scrie proorocia… ca să se poată citi uşor”. Faptul că îți notezi scopurile pe hârtie le dă o permanență și, în plus, te umple de energie.

    3) Stabilește termene limită. „Este o proorocie, a cărei vreme este hotărâtă” (Habacuc 2:3). Fără termene bine stabilite, e ușor să amâni și nu vei ajunge nicăieri.

    4) Enumeră pașii pe care trebuie să-i faci. Apoi poartă cu tine oriunde această listă; îți va arăta calea pe care trebuie s-o urmezi.

    5) Stabilește etapele în ordinea priorităților: ce trebuie să faci mai întâi? Ce poți face mai târziu? Un plan este întotdeauna mai bun decât încercarea de a reține ideile în mintea ta.

    6) Treci la fapte – acum. „Luaţi seama, deci, să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. Răscumpăraţi vremea…” (Efeseni 5:15-16). Un plan mediocru dar care e aplicat bate întotdeauna un plan strălucit – care nu este niciodată implementat!

    7) Fă câte un lucru în fiecare zi, dar care să te ducă cu un pas mai în față. De exemplu, citește Biblia sistematic timp de un an… sună un anumit număr de clienți în fiecare săptămână… angajează-te în activități caritabile în fiecare lună…

    8) Stabilește-ți scopuri cărora ești dispus să-ți dedici întreaga ta viață. Închei reamintind rugăciunea lui Moise (Psalmul 90:12): „Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Proverbe 25:1-15

    Aici începe cea dea treia parte a cărţii. Slujitorii lui Ezechia ai acestui împărat care a făcut ce este bine şi drept şi adevărat, acţionând din toată inima potrivit legii şi poruncilor (2 Cronici 31:20-21) au aşezat pe primul loc cele cu privire la împăraţi: gloria lor (v. 2: care nu este nicidecum cea din 2 Cronici 32:27), inima lor (v. 3), tronul lor (v. 5), ceea ce se cuvine în prezenţa lor (v. 6). Majoritatea acestor proverbe se slujesc de comparaţii poetice, pentru a ne ajuta astfel să le înţelegem şi să le reţinem mai uşor.

    Versetele de la 8 la 10 ne invită să acţionăm cu prudenţă şi cu discreţie faţă de aproapele nostru, de teamă să nu fim apoi daţi de ruşine.

    Versetele de la 11 la 15 vorbesc despre cuvinte. Un cuvânt potrivit este un rod al dreptăţii divine (aur), întotdeauna însoţit însă de har (argint). Chiar dacă este vorba de o mustrare, cuvântul va trebui să aibă preţ pentru urechea care ştie să asculte (v. 12).

    Versetul 13 ne aminteşte ceea ce trebuie să fim soli credincioşi. „Dacă ne achităm cu credincioşie de solia pe care Dumnezeu nea încredinţato, aducem nu numai înviorare celor care o primesc, ci şi satisfacţie pentru inima Celui care nea trimis. Ne gândim noi suficient la aceasta?” (H.R.).


  • 17 Martie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Moise a zis poporului: „Nu vă temeți; stați pe loc și veți vedea salvarea Domnului, pe care o va lucra astăzi pentru voi”.
    Exod 14.13

    A sta pe loc și a vedea salvarea Domnului este un lucru dificil atunci când suntem obișnuiți să alergăm încoace și încolo, preocupați și îngrijorați cu privire la nevoile noastre. Poporul Israel nu era în mișcare la acest moment, ci își făcuse tabăra lângă mare. Totuși Moise le spune: „Stați pe loc”. De ce? Deși ei nu erau în mișcare, inimile le erau tulburate și agitate la fel ca marea pe care o aveau înainte. Neliniștea pusese stăpânire pe ei.

    Având marea înainte și carele armatei egiptene înapoia lor, israeliții s-au gândit că ar fi fost mai bine să continue să fie robi în Egipt, care este o imagine a lumii. Egiptul, cu toată robia și munca silnică a lui, părea o soluție mai bună decât moartea în pustie. N-ar fi însă mai bine să mori în pustie, pus deoparte pentru Hristos, decât să slujești lumii, care se află sub puterea lui Satan?

    Să remarcăm însă că Dumnezeu nu dorește nici să slujim lumii, nici să murim în pustie. Trebuie să învățăm să stăm pe loc, așa încât să ne putem fixa privirea asupra mărețului și atotputernicului nostru Dumnezeu. Vin momente în viața noastră când trebuie să ne dăm seama de slăbiciunea noastră completă și de incapacitatea de a face ceva cu privire la împrejurări, pe care nu le putem stăpâni. Dumnezeu îngăduie aceste împrejurări. El a făcut ca Israel să-și așeze tabăra chiar în acel loc. Când suntem acolo unde vrea El să fim, El dorește să stăm pe loc, astfel încât să putem vedea mai bine planul Său, iar ochii noștri să fie ridicați deasupra lucrurilor acestei lumi, cu toată agitația și tulburarea ei.

    Să stăm pe loc! Dumnezeu dorește să fim liniștiți – doar astfel putem vedea clar lucrarea Lui pentru salvarea noastră – o salvare pe care numai El o poate aduce. „Opriți-vă, și să știți că Eu sunt Dumnezeu” (Psalmul 46.10).

    P E Hall

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    ” …Vai de mine! Sunt pierdut…, am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oștirilor!”
    Isaia 6.5

    Protecţie

    În 20 martie 2015 a avut loc o eclipsă de soare pe emisfera nordică a pământului. Toți doreau să vadă spectacolul. Nenumărați oameni și-au procurat ochelari speciali pentru acel moment. Se știa desigur, că ochii trebuie să fie protejați de puterea razelor solare. S-au dat multe avertizări cu privire la ochelarii construiți personal cu protecție insuficientă pentru acel eveniment.

    Dar există o altă lumină, care strălucește mult mai luminos decât soarele! Ne referim la slava lui Dumnezeu, strălucirea caracteristicilor Sale morale. Omul fără protecție eficientă nu poate suporta aceasta. Ca păcătos, el nu poate sta în fața lui Dumnezeu. În fața „razelor” slavei Sale, el este pierdut.

    Biblia relatează despre oameni care au văzut puțin din slava lui Dumnezeu și au fost umpluți de teamă; Isaia a fost un profet recunoscut al lui Dumnezeu. Totuși, la vederea Lui a fost adânc conștient cât de ticălos era în el însuși. Şi totuși, pentru fiecare om vine clipa întâlnirii cu Dumnezeu. Şi  pentru  aceasta  ai  nevoie  de  o  „protecție”.  Nu, nu de „ochelari speciali”, nici de „ochelari construiți personal” ai închipuirilor proprii religioase. Toți avem nevoie de Mijlocitorul între Dumnezeu și om: Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu L-a dat pentru noi din dragoste. Pe El L-a lovit la cruce „raza” judecății lui Dumnezeu pentru păcatele tuturor care vin la El prin credință. Şi cine Îl cunoaște pe Isus ca Salvatorul său, aceluia îi este deschisă apropierea și slava lui Dumnezeu – fără nicio teamă.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PE CINE ALEGI SĂ CREZI?

    „Uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte” (Filipeni 3:13)

    Întotdeauna vor exista unii care te vor vorbi de rău. „Nu se va alege niciodată nimic de el… Părinții lui au fost așa, bunicii lui au fost la fel, și nici el nu va fi altfel!”

    Întrebarea este următoarea: pe cine alegi să crezi – pe Dumnezeu sau pe criticii tăi? Potrivit Scripturii: „Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2 Corinteni 5:17) Dumnezeu spune că prin harul Său vei dovedi că acești critici ai tăi au greșit, așa că nu le mai asculta previziunile negativiste. Nu-i mai crede pe membrii familiei, pe profesorii, pe angajatorio sau pe așa-zișii prieteni care încearcă să te doboare. Nu pleca urechea la vorbele denigratoare. Domnul Isus a zis: „Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi” (Ioan 8:32). Înnoiește-ți zilnic mintea prin adevărul Cuvântului lui Dumnezeu (vezi Romani 12:1-2).

    Poate ai fost abuzat, folosit, respins și neglijat, dar e timpul să ierți acele lucruri care au rămas în urmă și să începi să  înaintezi liber. Când Dumnezeu rostește un cuvânt peste viața ta, din punctul Lui de vedere, s-a și împlinit; e o „lucrare încheiată!” Datoria ta este să-l crezi, să-l rostești și să umbli în realitatea acelui cuvânt în fiecare zi.

    Când cineva îți spune ceva ce poate răni sau lăsa o cicatrice în inima ori în mintea ta, fă următoarele lucruri:

    1) Scrie lucrul acela pe o hârtie.

    2) Roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să ierți și să șteargă urma cicatricii.

    3) Rupe hârtia, arunc-o la gunoi și „alergă spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” (Filipeni 3:14).


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Proverbe 24:23-34

    Textul nostru încheie această scurtă diviziune care poartă numele de cuvintele înţelepţilor (cap. 22:17).

    Când oamenii caută să se facă plăcuţi semenilor lor, o fac adesea în detrimentul dreptăţii şi al adevărului. Omul lui Dumnezeu trebuie să fie fără pată în această privinţă (v. 23-25).

    Versetul 27 îi aminteşte tânărului credincios că, înainte de a se gândi la a-şi întemeia un cămin, trebuie să se preocupe să-i asigure resursele, să fie în măsură să procure cele necesare alor săi. După aceea zideşte-ţi casa. Un începător s-ar expune unui dezastru dacă s-ar lansa de unul singur într-o construcţie.

    Versetul 3 din acest capitol 24 ne pune în scenă un arhitect în care ne putem pune toată încrederea: este Înţelepciunea, adică Domnul (comp. cu Psalmul 127:1). Viaţa creştinului fidel este marcată de echilibru. Lăsându-L pe Domnul să lucreze, aceasta nu-l împiedică pe el să fie activ şi sârguincios, pentru că a avut ocazia să observe la ce decădere duce lenea, în orice domeniu (v. 30-34). Drag prieten, pentru a evita foametea spirituală a viitorului tău cămin, versetul 4 te invită să-ţi umpli mai dinainte, prin cunoştinţă, cămările memoriei. Şi Dumnezeu va face să-ţi coboare în inimă toate bunurile preţioase şi plăcute pe care le vei găsi în Cuvânt (Matei 13:52).


  • 16 Martie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Dumnezeu este adăpostul și tăria noastră, un ajutor în necazuri, întotdeauna ușor de găsit. De aceea nu ne vom teme, chiar dacă s-ar răsturna pământul și s-ar clătina munții în inima mărilor.
    Psalmul 46.1,2

    Adevărurile mărețe trebuie să aibă efecte mărețe. Dacă Dumnezeu este adăpostul și tăria noastră, precum și ajutorul nostru în necazuri, atunci înseamnă că nu trebuie să ne temem, chiar dacă pământul s-ar răsturna și munții s-ar clătina. Adevărata credință ne face capabili să-L vedem pe Cel care este nevăzut. Dacă vom crede marile adevăruri despre care vorbim, acestea vor avea efecte mărețe în viețile noastre.

    „Am pus întotdeauna pe Domnul înaintea mea; pentru că El este la dreapta mea, nu mă voi clătina. De aceea mi se bucură inima și mi se veselește sufletul” (Psalmul 16.8,9). Dacă Îl punem pe Domnul înaintea noastră, vom fi plini de bucurie. „Domnul este tăria mea și scutul meu; în El s-a încrezut inima mea și am fost ajutat; și inima mea este plină de veselie și-L voi lăuda în cântarea mea” (Psalmul 28.7).

    În mod similar, siguranța mântuirii noastre se datorează certitudinii unor adevăruri mărețe. Hristos a fost dat pentru nelegiuirile noastre și a înviat pentru îndreptățirea noastră. „Deci, fiind îndreptățiți din credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos” (Romani 5.1). Nimic nu poate schimba faptul că Hristos este Marele nostru Preot, care i-a făcut desăvârșiți pentru totdeauna pe cei care sunt sfințiți. Prin urmare, spune apostolul, „avem îndrăzneală să intrăm în Locul Preasfânt, prin sângele lui Isus” (Evrei 10.14,19).

    Să căutăm să nu vorbim despre adevăruri biblice mărețe într-un fel mecanic, fără să le apreciem cu adevărat, fără să ni le însușim și fără să le trăim consecințele – pentru a nu deveni ca o aramă sunătoare sau ca un chimval zăngănitor (1 Corinteni 13.1). Astfel de adevăruri trebuie citite pe genunchi, prețuite în inimă și făcute eficace în viață. Dacă nu, ele vor deveni o simplă cunoștință, care îngâmfă. Să spunem și noi ca psalmistul: „Mărturiile Tale sunt minunate, de aceea le păzește sufletul meu” (Psalmul 119.129).

    A M Behnam

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    ” …cereți și nu căpătați, pentru că cereți rău, cu gând să risipiți în plăcerile voastre.”
    Iacov 4.3

    L-am rugat pe Dumnezeu

    L-am rugat pe Dumnezeu Să-mi dea putere,

    Dar El m-a făcut slab, Ca eu să învăț smerenia.

    L-am rugat să mă ajute Să fac fapte mari,

    Dar El m-a micșorat,

    Ca eu să fac fapte bune.

    L-am rugat să-mi dea bogăție, Ca eu să fiu fericit,

    Dar El m-a făcut sărac, Ca eu să devin înțelept.

    L-am rugat să-mi dea toate lucrurile, Ca eu să pot gusta viața,

    Dar El mi-a dat viața,

    Ca eu să pot gusta lucrurile.

    Nu am primit nimic Din ce am cerut, Dar am primit tot

    Ce a fost bun pentru mine.

    Împotriva voinței mele

    Au fost ascultate rugile mele Şi sunt printre oameni

    Un om binecuvântat.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    INGREDIENTELE POTRIVITE

    „N-a găsit credinţă…” (Evrei 4:2)

         Pentru ca cimentul să devină beton, trebuie amestecat cu nisip și apă. Dacă nu respecți proporțiile, cimentul nu se va transforma niciodată în beton. La fel cum trupul are nevoie de hrană bună în fiecare zi, și sufletul are nevoie să fie hrănit cu Cuvântul lui Dumnezeu. Însă nu te poți opri aici! Trebuie să pui în practică ceea ce auzi și citești. Credința înseamnă să te comporți știind că Dumnezeu spune adevărul! Dacă nu trăiești Cuvântul lui Dumnezeu, el nu-ți va fi de niciun ajutor. „Cuvântul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinţă la cei ce l-au auzit.” Pentru a obține rezultatele pe care le promite Cuvântul lui Dumnezeu, iată soluția: „Credința în puterea, înțelepciunea și bunătatea Lui.” De ce mergi la biserică și te așezi pe un scaun? Pentru că ai convingerea că scaunul te va ține.

    La fel și opusul este adevărat.

    Poți spune că ai convingerea că scaunul te va ține, dar dacă nu te așezi niciodată pe el, nu pui în practică tocmai convingerea – pentru că nu acționezi conform cu ceea ce spui că crezi.

    Ce înseamnă să „trăiești” prin credință?

    1) Să fii de acord cu Cuvântul lui Dumnezeu și să refuzi să spui ceva ce îl contrazice.

    2) Să aștepți cu răbdare, lăsându-L pe Dumnezeu să-Și împlinească Cuvântul după voia Sa și la momentul ales de El!

    „Credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite…” (Evrei 11:1). Să remarcăm cuvântul „încredere”… Credința ta trebuie să se bazeze pe ceva substanțial. Și acel ceva este adevărul încercat, dovedit și neschimbător al Cuvântului lui Dumnezeu.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Proverbe 24:1-22

    Cei care fac răul pot fi pentru noi, creştinii, fie obiecte ale invidiei (v. 1), fie ale neliniştii (v. 19; Psalmul 37:1). Astfel de sentimente însă nu fac altceva decât să dea la iveală starea noastră spirituală rea. Fie ca vederea sărmanilor păcătoşi să trezească în noi mai degrabă mila şi zelul evanghelic pentru a-i avertiza şi pentru a-i salva de la moarte! (Ezechiel 3:18; Fapte 20:26). Să nu invocăm neştiinţa pentru a ne scuza şi a nu face nimic! Cel care cântăreşte inimile (v. 12; comp. cu cap. 21:2) cunoaşte adevăratele noastre motive: lipsa de dragoste, teama de dispreţ, slăbiciunea propriilor convingeri.

    De ce însă cei răi au adesea o viaţă uşoară, în timp ce credincioşii sunt uneori greu încercaţi? Cheia acestei taine ne este dată printr-un cuvânt: viitorul.

    Nu va fi niciun viitor pentru cel rău (v. 20), sfârşitul său este pierzarea, spre care el este mânat fără să se împotrivească (comp. cu Psalmul 73:17). El se poticneşte şi astfel se afundă şi mai mult în rău (v. 16). Dimpotrivă, va fi un viitor (v. 14) pentru acela care a găsit Înţelepciunea, această Înţelepciune divină care este Hristos Însuşi (cap. 8:22). Şi aşteptarea credinciosului nu va fi redusă la neant, pentru că obiectul acestei aşteptări este din nou aceeaşi Persoană: Domnul Isus care vine.


  • 15 Martie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Prin descoperire mi-a fost făcută cunoscut taina.
    Efeseni 3.3

    Cele patru revelații date lui Pavel – Taina

    Apostolului Pavel i-a fost dată o revelație pe care el o numește „taina” în versetul de mai sus, „taina lui Hristos”, în versetul 4 din același capitol, și taina care este „Hristos și Adunarea” (Efeseni 5.32). Taina a fost revelată și altor apostoli ai Noului Testament (versetul 5), însă, într-un fel cu totul particular, Pavel a fost administratorul și comunicatorul ei către sfinți.

    O taină în Scriptură este ceva care a fost ascuns în vremurile trecute, dar care acum este descoperit. Pe scurt, taina despre care Pavel vorbește aici este faptul că cei credincioși dintre iudei și dintre națiuni au devenit acum un singur trup. Cei care au crezut în Hristos dintre iudei și dintre națiuni au devenit un singur om nou, lucru care nu a mai existat niciodată înainte de moartea și de învierea Lui (Efeseni 2.14-16). Adunarea este unită prin Duhul cu Capul ei din cer și este plinătatea sau completarea lui Hristos (Efeseni 1.22,23; 1 Corinteni 12.12,13,27). Pavel spune că această taină nu a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor în veacurile trecute. Sfinții din Vechiul Testament nu au știut nimic despre această taină. O Adunare compusă din credincioși dintre iudei și dintre națiuni, uniți între ei într-un singur trup și uniți cu un Hristos înălțat a fost ceva necunoscut în timpurile Vechiului Testament (Efeseni 3.5,9). Nici Isaia, nici Ieremia și nici vreun alt profet nu au avut nici cea mai mică idee despre un astfel de lucru.

    Aceste adevăruri au implicații practice pentru noi, cei credincioși. Dacă formăm Trupul lui Hristos în lume, atunci nu trebuie să fim în niciun fel o entitate politică. Dacă Adunarea și-ar fi înțeles așa cum trebuie locul și poziția în cadrul planului lui Dumnezeu, ar fi evitat multe greșeli întristătoare. Umblăm noi într-un așa fel încât să arătăm această legătură cu Capul nostru înviat din cer? De asemenea, dacă am înțelege bine că nu suntem doar o grupare de persoane mântuite în mod individual, ci că formăm un organism viu în această lume, cât de mult s-ar schimba mărturia noastră colectivă!

    B Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    ” …căci numai Tu cunoști inima tuturor copiilor oamenilor.”
    1 Împărați 8.39

    Nunta împărătească

    Capitolul 22 din Evanghelia după Matei descrie într-o parabolă privilegiul de intrare în cer. Acolo Dumnezeu este prezentat ca Împărat, care vrea să facă nuntă fiului său. Servitorii invită, iar la final casa este plină. Apoi vine împăratul pentru a saluta oaspeții. Dar un oaspete iese în evidență…

    18 noiembrie 1995, biserica palatului din Hilleröd: prințul Joachim de Danemarca și prințesa Alexandra sunt cununați. În mijlocul multor oaspeți invitați se află francezul Claude Khazizian. Exteriorul îngrijit al pensionarului și apartenența permanentă de un grup de nobili invitați oficial au fost suficiente, ca să treacă toate controalele fără documente scrise. El nu a bătut la ochi nici când a dat mâna cu perechea de miri.

     …dar Dumnezeu nu Se lasă înșelat. El recunoaște pe cel care nu este potrivit pentru prezența Sa și îl va arunca odată în întunericul de afară.

    Pe oameni poți să-i înșeli, pe Dumnezeu, nu. Poate te numești creștin și treci astfel foarte bine prin viață. Dar este suficient aceasta în fața lui Dumnezeu, care vede inima ta? Dacă nu ai încă o legătură de viață cu Isus Hristos și nu te întorci cu adevărat la Dumnezeu, El va trebui să te trimită în locul unde va fi veșnic plânsul și scrâșnirea dinților.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU LĂSA LOC INVIDIEI!

    „Domnul este partea mea de moştenire” (Psalmul 16:5)

         Ai lăsat cumva invidia să se cuibărească în viața ta? Eviți cumva anumite persoane, sau le porți pică din cauza reușitei de care au parte? Biblia spune: „pizma este putrezirea oaselor” (Proverbe 14:30), iar o altă traducere parafrazează după cum urmează: „Invidia este precum cancerul pentru oase.” Dacă îți dai seama că mereu critici o anumită persoană sau te uiți cu jind la ceea ce are, citește aceste cuvinte și gândește-te la ele cu atenție și într-o atitudine de rugăciune: „Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde… Mă veţi ruga, şi vă voi asculta…” (Ieremia 29:11-12). Invidia Îi comunică de fapt lui Dumnezeu următoarele: „Ai greșit făcându-mă așa cum sunt! Vreau să fiu ca X ori ca Y… vreau să am și eu ce are Z!” Nu, Dumnezeu are o chemare unică și un destin unic pentru tine! Așadar, decât să lași loc invidiei, las-o să te motiveze să devii cel mai bun „tu”  – persoana intenționată de Dumnezeu. Dacă te lupți cu invidia, iată o rețetă din Cuvântul lui Dumnezeu pe care s-o urmezi în fiecare zi: „Domnul este partea mea de moştenire şi paharul meu, Tu îmi îndrepţi sorţul meu. O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţ, o frumoasă moşie mi-a fost dată. Eu binecuvântez pe Domnul, care mă sfătuieşte, căci până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima. Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: când este El la dreapta mea, nu mă clatin. De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte şi trupul mi se odihneşte în linişte.” (Psalmul 16:5-9) Așa că, nu lăsa invidia să se cuibărească în viața ta!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Proverbe 23:15-35

    Odată ajuns adult, mai trebuie tânărul să ţină cont de sfatul părinţilor? Cu siguranţă, da! (conform cu v. 22). Aceasta face parte din cinstirea care li se datorează şi căreia vârsta sau majoratul nu-i schimbă nimic. Este o bucurie pentru părinţii creştini să vadă la copiii lor, când au crescut, roadele educaţiei pe care le-au dat-o (v. 15, 16, 24: şi ce contur prinde acest verset 24, dacă-l aplicăm la bucuria Tatălui de a găsi în Fiul Preaiubit pe Cel Drept şi Sfânt prin excelenţă: Matei 3:17). Dincolo de toate însă şi înaintea părinţilor noştri, Domnul are drepturi asupra noastră. Fiul Meu, dăMi inima ta, spune El fiecăruia (v. 26). „Nu-ţi cer mai întâi o parte din resursele sau din timpul tău, ci afecţiunile tale. Restul va veni după aceea. DânduMi inima ta în întregime spune Isus nu faci decât să-Mi dai ce-Mi aparţine, pentru că este salariul Meu, dobândit atât de scump în ceasurile de la cruce.” Macedonenii menţionaţi de Pavel în 2 Corinteni 8 se dăduseră pe ei înşişi Domnului.

    Sfârşitul capitolului descrie inconştienţa tragică a celui abrutizat de alcool. Biruit de vin (Isaia 28:1b), incapabil să reziste ispitelor cărnii (v. 33), el se ruinează sub toate aspectele (v. 21).

    Drag prieten, tu ce vei face cu inima ta?


  • 14 Martie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Și are un nume scris pe haina și pe coapsa Lui: „Împărat al împăraților și Domn al domnilor”.
    Apocalipsa 19.16

    Ceea ce citim în Apocalipsa 19 ne prezintă momentul când Cel care este Împăratul împăraților și Domnul domnilor Se întoarce, ca Fiu al Omului, pentru a-Și revendica drepturile. Apoi va fi instaurată Împărăția care nu va avea sfârșit. Nu a existat niciodată vreun împărat care, mai devreme sau mai târziu, să nu-și fi pierdut coroana și nu a existat niciodată vreo împărăție care să nu fi fost în cele din urmă ruinată. Dumnezeu însă va prezenta un Împărat care nu-Și va pierde niciodată coroana și o Împărăție care nu va fi niciodată înlocuită de o alta.

    Împărăția se va întinde de la un capăt al lumii la celălalt, iar Împăratul nu-Și va pierde coroana, nici nu-I va fi luată de vreun uzurpator sau de moarte. Totuși va veni un moment când, la sfârșitul celor o mie de ani binecuvântați în care va fi cârmuit în mod perfect (Apocalipsa 20.4), Hristos va preda coroana de bunăvoie, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toți pentru toată veșnicia. Istoria primului om a fost aceasta: el a căutat să se înalțe, să ajungă la nivelul lui Dumnezeu, însă a căzut pradă lui Satan și a fost umilit. Istoria celui de-al doilea Om este aceasta: după ce Își va fi revendicat orice drept ca Fiu al Omului și după ce va supune pe orice vrăjmaș, va renunța la tot, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toți (1 Corinteni 15.28).

    Nu trebuie să confundăm venirea Domnului Isus Hristos, pentru a-i răpi pe sfinții cerești, cu arătarea Lui, când va veni împreună cu oștile cerești. Ceea ce noi, creștinii, așteptăm este venirea Domnului Isus pentru noi. Vom fi răpiți de El și vom merge împreună cu El în casa Tatălui. Apoi vom veni împreună cu El, când El Se va întoarce în putere și în glorie.

    W T P Wolston

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    ” …avem ca loc de scăpare neadevărul și ca adăpost minciuna!”
    Isaia 28.15

    Minciuna ca adăpost

    Un tată îl prinse pe fiul său cu o minciună și îi făcu morală:

    Să spui, dragul tatii, întotdeauna numai adevărul. Minciuna este un mare păcat. Ferește-te de ea ca de foc…

    Nu trecu mult timp și cineva strigă:

    Acasă ești, măi Gheorghe? Atunci tatăl îi zise fiului:

    Du-te afară că vine Nicolae să ne ceară carul… Spune-i că nu-s acasă!…

    Câte minciuni se spun în astfel de situații, ca omul să scape de situații neplăcute! Cât de mult se minte, fără ca oamenii să-și mai facă probleme! Unii spun că minciuna este o scuză. Dar la Dumnezeu nu există minciuni scuzabile. Fiecare minciună este păcat, pe care Dumnezeu îl pedepsește. Aceasta dă greutate problemei. Va veni ziua, în care fiecare om va trebui să apară în fața sfințeniei șia dreptății lui Dumnezeu pentru a fi judecat după cuvintele și faptele sale. Atunci, oamenii vor recunoaște ce este păcatul în fața lui Dumnezeu, dar și cât de des au condus pe alții la minciună, ca acest tată pe fiul său. Numai cine își recunoaște starea de vinovăție și Îl primește pe Isus Hristos ca Mântuitor, va scăpa de judecată.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    STRIGAȚI DE PE ACOPERIȘURILE CASELOR!

    „Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul” (Psalmul 107:2)

         Indiferent cât de jos ai căzut, Dumnezeu îți va da încă o șansă. Iona nu L-a ascultat pe Dumnezeu și a petrecut trei zile în pântecele unei balene, apoi a fost regurgitat pe uscat. Biblia spune: „Cuvântul Domnului a vorbit a doua oară lui Iona…” (Iona 3:1) Păcatele regelui David ar fi fost materiale pentru prima pagină a tabloidelor. Cu toate acestea, Dumnezeu l-a ridicat și David a scris: „M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă şi mi-a întărit paşii. Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s-au temut şi s-au încrezut în Domnul.” (Psalmul 40:2-3). Când Dumnezeu te ridică, nu contează cine luptă împotriva ta. Când te ridică El, nimeni nu te poate doborî! Dacă Dumnezeu te-a răscumpărat, strigă de bucurie! Nimeni în locul tău nu poate relata istoria ta. Nimeni altcineva nu știe ce a făcut Dumnezeu pentru tine. Nimeni altcineva nu știe cât de departe ai ajuns. Nimeni altcineva nu știe prin ce ai trecut. Doar tu știi! Tu știi că numai prin harul lui Dumnezeu ai supraviețuit. Așa că nu-l lăsa pe diavol să-ți fure mărturia. Poate ți-a luat mai mult decât oricui altcuiva, dar Dumnezeu ți-a oferit victoria. Diavolului i-ar plăcea să te reducă la tăcere. De ce? Pentru că atunci când le spui altora ce a făcut Dumnezeu pentru tine, o nouă persoană va fi eliberată. Biblia spune: „Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul pe care i-a izbăvit El din mâna vrăjmaşului…” Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este: „Spune tuturor în gura mare ce ți-a făcut ție Domnul!”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Proverbe 23:1-14

    Versetele 1-6 ne pun în gardă cu privire la pofte. Este la fel de periculos să doreşti mâncărurile celor mari din această lume cât este de periculos să le doreşti pe cele ale omului care are ochi rău (v. 6; Psalmul 141:4b). Ajungem astfel să fim legaţi de aceia a căror favoare o căutăm. Pâinea lor este înşelătoare. Profitul obţinut pe moment devine mai târziu sursa multor mizerii. Grijile sunt inevitabile când urmărim bunurile pământeşti. Iscusinţă aşa numesc oamenii strădania lor de a dobândi cu trudă. Îşi imaginează că-şi asigură astfel viitorul lor şi al copiilor lor. Este însă un calcul greşit! Aceste bogăţii sunt trecătoare; în adevăr îşi fac aripi (v. 5; comp. cu Iacov 5:2); de aceea Înţelepciunea îl îndeamnă pe ucenic să sfârşească cu propria lui iscusinţă (v. 4). Adevărata iscusinţă nu constă în a dobândi bogăţii, ci în a le folosi pentru altul pe cele ale Stăpânului nostru (Luca 16:8).

    Versetul 13 ne aduce aminte de neglijenţa lui David în educarea propriilor copii (1 Împăraţi 1:6). O pedeapsă corporală nu aduce moartea. Dimpotrivă, a nu recurge niciodată la ea poate avea urmări fatale (2 Samuel 18:33). A ne elibera sufletul din locuinţa morţilor: ce miză decisivă, în adevăr! Să punem şi noi la inimă această învăţătură! (v. 12; comp. cu cap. 22:15).


  • 13 Martie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Pentru orice lucru este o vreme și pentru orice ocupație, un timp sub ceruri: … un timp pentru a planta și un timp pentru a smulge ce este plantat.
    Eclesiastul 3.1,2

    Eclesiastul și creștinul

    Oare n-am putea spune că plantatul și smulsul vorbesc despre timpul semănatului și despre cel al secerișului? După potop, Domnul a promis omului: „De acum înainte, în toate zilele pământului, semănatul și seceratul, și frigul și căldura, și vara și iarna, și ziua și noaptea nu vor înceta” (Geneza 8.22). Acest principiu natural al semănatului și al seceratului este folosit adesea în Scriptură pentru a ne învăța diverse adevăruri spirituale. Domnul Isus Însuși a spus parabola Semănătorului (Matei 13.1-9), unde arată că sămânța bună semănată pe pământul bun a adus rod îmbelșugat la seceriș: „Unul o sută, altul șaizeci și altul treizeci” (Matei 13.8).

    În slujba pentru Domnul, semănatul vine înaintea secerișului – „Agricultorul trebuie să se ostenească mai înainte de a se bucura de roade” (2 Timotei 2.6). De asemenea este nevoie nu doar de osteneală, ci și de răbdare, așa cum ne spune Iacov: „Iată, plugarul așteaptă rodul prețios al pământului, având îndelungă răbdare pentru el, până primește ploaie timpurie și târzie” (Iacov 5.7). Cât de ușor uităm aceasta și devenim nerăbdători sau descurajați, atunci când nu vedem rod imediat!

    Mai este însă în Biblie un alt principiu spiritual foarte important, care folosește aceeași imagine: „Nu vă amăgiți: «Dumnezeu nu Se lasă batjocorit»; pentru că ce seamănă omul, aceea va și secera” (Galateni 6.7). Există momente în viața noastră când semănăm și momente când secerăm ceea ce am semănat. Am semănat în carne, sau în Duhul? Semănatul în carne poate fi plăcut la prima vedere, însă secerișul va fi întotdeauna amar. Să privim în viața lui Iacov la câteva exemple ale acestui principiu și să învățăm din ele! Prin urmare, „să nu obosim făcând binele, pentru că, la timpul potrivit, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală” (Galateni 6.9).

    M Vogelsang

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Şi credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd.”
    Evrei 11.1

    Ce credem?

    Orice om crede ceva. Dar se pune întrebarea: Ce crede? Mulți oameni citesc regulat horoscopul și cred în el. Un copil găsește un trifoi cu patru foi și este bucuros crezând că acesta îi aduce noroc. Cine a fost așa de nepriceput, încât l-a învățat o asemenea „credință”? Cine găsește o potcoavă,o prinde de mașină fiind convins că îi va aduce noroc. Ce ciudat! Se crede că o bucată de fier ar putea influența destinul unui  om! Alții  nu  întreprind  nimic  fără  să  aibă  la  ei  talismanul, deoarece cred că acesta posedă o putere protectoare. Şi câte și câte nu mai cred oamenii!

    Dacă cineva afirmă: „Doar hazardul domnește asupra lumii și asupra mea”, aceasta este tot un fel de „credință”, desigur, o credință greșită. Deseori se aude și maxima: „Cred în ceea ce este bun în om”. Cum se poate avea o asemenea „credință”, când realitatea arată contrariul?

     Poate vă întrebați ce cred eu. Vă spun: eu cred în Dumnezeul cel viu, care este Domn peste cer și pământ. El este de asemenea Domnul vieții mele. El a venit în Isus Hristos la mine. Prin El, Dumnezeu a devenit Dumnezeul și Tatăl meu, în care mă pot încrede. Cred în ceea ce a săvârșit Domnul Isus Hristos la cruce pentru mine. Prin aceasta, El mi-a dăruit iertarea păcatelor, intrare spre Dumnezeul sfânt și o pace adâncă în inima mea. Credința mea se întemeiază pe Biblie, Cuvântul lui Dumnezeu.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PETRECE TIMP CU DUMNEZEU

    „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu” (Psalmul 46:10)

         Dumnezeu poate să-ți vorbească oricând, oriunde, prin oricine… chiar și printr-un gând pe care ți-l pune în inimă (vezi 1 Corinteni 2:16). Dar pentru că acel gând poate fi sufocat de mulțimea altor gânduri pe care le ai, El spune: „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu.” În liniște Îl poți auzi pe Dumnezeu mult mai clar. „Isus le vestea Cuvântul prin multe pilde de felul acesta, după cum erau ei în stare să-L priceapă… dar, când era singur la o parte, lămurea ucenicilor Săi toate lucrurile.” (Marcu 4:33-34) În cartea sa „Înalta chemare, înaltul privilegiu,” Gail MacDonald scrie: „Pustnicii trăiau și erau supuși crezului tăcere-solitudine-pace lăuntrică. Numai după un timp suficient de tăcere și solitudine se considerau pregătiți să vorbească. În zilele noastre, există o logică ciudată, cum că resursele spirituale și împrospătarea se găsesc în căutarea constantă de voci noi, în participarea la tot mai multe întruniri, în împărtășirea unor opinii gândite pe jumătate. Cădem în capcana convingerii că Dumnezeu este cel mai mulțumit când suntem doxă de informații și când ne-am organizat la maxim timpul și relațiile. Eliberarea presupune să taci înaintea lui Dumnezeu, este un moment de discuție cerească în timpul căreia ascultăm mai mult decât vorbim. Iar tăcerea necesită solitudine!” În așteptarea noastră tăcută înaintea lui Dumnezeu, urechea noastră spirituală se antrenează pentru a-I cunoaște vocea. Autoarei Sylvia Gunter îi aparține următorul citat: „Înțeleg de ce David a trebuit să poruncească sufletului său să se oprească. Să te oprești e greu, aproape imposibil pentru unii dintre noi. Am descoperit, însă, că sufletul meu a fost multă vreme flămând după liniște, iar acum că a gustat iarăși din ea, nu va fi mulțumit până când aceasta nu va deveni parte constantă a fiecărei zile!”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Proverbe 22:17-29

    În această nouă diviziune a Proverbelor (care se deschide odată cu cap. 22:17), Înţelepciunea încetează să se mai exprime sub formă de maxime bine echilibrate şi reia îndemnurile directe, aşa cum a făcut în capitolele 1-9. Dar, cum nu are sens să vorbeşti cuiva care nu este atent, înainte de orice învăţătură, tânărul ucenic este invitat să-şi plece urechea, să-şi îndrepte inima la lucruri minunate (v. 20; comp. cu Filipeni 1:10) şi să facă din acestea subiectele sale de meditaţie şi de conversaţie. Şi care este scopul acestei învăţături? În primul rând, să-l determine pe ucenic să-şi pună încrederea într-un Dumnezeu cunoscut. Apoi să-i pună la dispoziţie siguranţa (sau norma) cuvintelor adevărului, altfel spus, certitudini cu care el va fi în măsură să compare, pentru a le judeca, toate celelalte cunoştinţe. În sfârşit, să-l incite să vestească el însuşi cuvintele adevărului (v. 17-21).

    Avertismentele care urmează au un caracter negativ. Să ne oprim la versetul 28: Nu muta vechea piatră de hotar pe care au pus-o părinţii tăi! (comp. cu cap. 23:10). Mulţi consideră prea înguste bazele spirituale ale credincioşilor din generaţiile anterioare, pe care aceia au trăit fericiţi şi aprobaţi de Dumnezeu. Atenţie, pericol!, le strigă acest verset. De altfel, a încălca diversele domenii ale acestei lumi echivalează cu o fatală neglijare a teritoriului care ne este rezervat nouă şi în care Se află Domnul (comp. cu Psalmul 16:6).


Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne