Mana Zilnica

Categorie: Scripturile In Fiecare Zi

  • 24 Ianuarie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Toți bărbații aceia îngâmfați … n-au ascultat de glasul Domnului, ca să locuiască în țara lui Iuda.
    Ieremia 43.2,4

    Ultimele zile, așa cum le prezintă cartea Ieremia (4)

    Poporul se strânge la Ghedalia și totul pare să meargă bine. Au o recoltă bogată de struguri și de fructe de vară. Totuși, chiar în acest timp, se întâmplă o nenorocire. Ismael, o căpetenie, se răzvrătește și îl ucide pe Ghedalia. Am spus mai înainte că, în ceea ce ne privește, în locul lui Ghedalia noi Îl avem pe Domnul Isus în jurul Căruia ne strângem. Cât de mulțumitori putem fi că Domnul nostru a murit, dar că El a și înviat și nu va mai gusta niciodată moartea! El trăiește pururi (Evrei 7.25)!

    Ceilalți conducători se pregătesc acum să plece în Egipt (Ieremia 41.17), apoi îi cer lui Ieremia călăuzire din partea Domnului. În ciuda poruncii exprese a Domnului de a rămâne în țară, unde El avea să le poarte de grijă, „toți bărbații aceia îngâmfați” au hotărât să nu asculte și să plece în Egipt.

    Revenind la zilele noastre, cât de des au existat dificultăți și mari încercări în mijlocul adunărilor celor credincioși! Care este porunca Domnului pentru noi în astfel de momente? „Tu rămâi în cele ce ai învățat și de care ai fost deplin încredințat” (2 Timotei 3.14). Să rămânem cu toții în ascultare de Cuvântul Său!

    Din nefericire, „toți greșim deseori” (Iacov 3.2). Poate lipsa de compasiune sau lipsa de dragoste frățească într-un moment dificil pentru noi ne-au făcut câteodată să ne întrebăm dacă ar mai trebui să rămânem „în țară” sau, mai degrabă, să fugim „în Egipt”. Să nu fim ca acești oameni îngâmfați, care nu au ascultat de glasul Domnului și au fugit în Egipt, unde necazul i-a ajuns repede din urmă (Ieremia 43.11)! Mai degrabă să fim ca Petru, care – atunci când mulți dintre ucenici Îl părăsiseră pe Domnul, iar El îi întrebase pe cei doisprezece dacă voiau să plece și ei – a răspuns în numele tuturor: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții eterne” (Ioan 6.67,68). Să rămânem alipiți de Domnul în aceste zile din urmă, până când El va veni!

    K. Quartell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Gândurile celor cinstiți sunt drepte, dar sfaturile celor răi sunt înșelăciune.
    Proverbe 12.5

    Sfaturi

    Nu este bine să ai în vedere fața celui rău, ca să nedreptățești pe cel drept în judecata ta.

    Nu-ți astupa urechile când aproapele tău strigă după ajutor!

    Înainte să spui un cuvânt rău, gândește-te la cineva care nu poate să vorbească.

    Nu te mânia din pricina celor ce fac rău și nu-i invidia pe cei răi.

    Majoritatea oamenilor care vin să-ți ceară un sfat doresc să le întărești convingerea lor.

    Când ești obosit și te plângi de serviciul pe care îl ai, gândește-te la șomerii care ar dori să aibă un loc de muncă.

    Cea mai crudă răzbunare este uitarea greșelilor aproapelui. Practic-o și vei vedea rezultatele!

    Nu te grăbi să deschizi gura și să nu-ți vorbească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu; căci Dumnezeu este în cer și tu pe pământ, de aceea să nu spui vorbe multe.

    Dacă vrei ca visele tale să se realizeze, nu trebuie să dormi.

    Fii optimist și nu vei vedea spinii, datorită trandafirilor.

    Nu înceta niciodată să zâmbești, nici chiar atunci când ești trist, pentru că nu se știe cine va fi încurajat de zâmbetul tău.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    „IATĂ-MĂ. TRIMITE-MĂ!”

    „Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” (Isaia 6:8)

    Isaia scrie: „Am auzit glasul Domnului, întrebând: „Pe cine să trimit, şi cine va merge  pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” El a zis atunci: „Du-te…” (v. 8-9). În  versetele precedente, Isaia își căuta tot felul de scuze și îi spunea lui Dumnezeu de ce nu  este pregătit. Dar în Împărăția lui Dumnezeu, chemarea este întotdeauna mai presus de  recomandări! Iar testul decisiv nu este experiența sau pregătirea, ci disponibilitatea și deschiderea spre învățătură. Dacă ești dispus să mergi când Dumnezeu îți dă verde, El te va duce în locuri inaccesibile și vei face lucruri imposibile. Avraam, Iacov, Iosif, Estera, Moise,  Samuel, David și Isaia, toți au un lucru în comun.

    Toți au zis: „Iată-mă.” Nu e ironic faptul că  irosim atât de mult timp și energie încercând să înțelegem cum să ajungem acolo unde vrea Dumnezeu să mergem, când tot ce trebuie să facem este să rostim: „Iată-mă”? E datoria lui  Dumnezeu să ne ducă acolo unde dorește să mergem; datoria noastră este să ne punem la  dispoziție. La fel ca un medic de gardă, ca un polițist de serviciu sau ca un pompier în tură,  disponibilitatea noastră de a răspunde chemării, iată ce caută Dumnezeu. S-ar putea să fie  chemarea de a te muta în cealaltă jumătate a globului. Însă de fiecare dată totul începe cu  scurta rugăciune formată din două cuvinte: „Iată-mă!” Asta a spus Moise în fața rugului aprins.  Asta a spus Caleb când în sfârșit a pus piciorul în Țara Promisă. Și asta vrea Dumnezeu să  spui și tu astăzi.

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 15:1-21

    Refuzând oferta regelui Sodomei, Avraam nu a pierdut nimic. Dimpotrivă! Domnul îi apare şi îi spune: „Eu sunt … răsplata ta cea foarte mare” (v. 1). El nu spune ce vrea să îi dea, ci ce vrea să fie pentru el. A-L avea pe Dătător este mai mult decât a avea darurile Lui. Credinţa lui Avraam îşi însuşeşte promisiunea lui Dumnezeu că El îi va da o sămânţă cerească. El dă „glorie lui Dumnezeu, … fiind deplin convins că ceea ce a promis El poate să şi facă” (Romani 4.20-21). A-L crede pe Dumnezeu (nu numai a crede în Dumnezeu) este suficient pentru a-l socoti îndreptăţit (v. 6). Acest verset de importanţă majoră este citat în trei cărţi din Noul Testament (Romani 4.3, 9, 22; Galateni 3.6; Iacov 2.23).

    Acum, odată ce Domnul a promis, legământul trebuie pecetluit prin jertfe (v. 9, 10). Moartea lui Hristos este singurul mijloc prin care Dumnezeu poate împlini ceea ce a promis. Păsările de pradă care caută să acapareze bucăţi din animalele despicate sunt o imagine a eforturilor lui Satan de a ne jefui de unele rezultate ale morţii lui Hristos. Dar credinţa noastră, ca şi cea a lui Avraam, trebuie să fie activă pentru a-l alunga.

    Sfârşitul capitolului ne arată cum omul lui Dumnezeu are perspective mai bogate referitoare la moştenirea promisă. Aceasta se întâmplă întotdeauna omului a cărui credinţă este pusă la încercare.

  • 23 Ianuarie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dragostea frățească să rămână.
    Evrei 13.1

    Scriptura spune: „Dragostea frățească să rămână”. Într-adevăr, dragostea frățească este atât de minunată, încât ne mirăm că am putea să facem ca ea să dispară. Noi suntem însă atât de lipsiți de înțelepciune, iar lumea are o influență care ne afectează atât de mult, încât, chiar acolo unde există o părtășie fericită, răceala își face adesea loc. Câteodată dragostea frățească se stinge doar din lipsa unei manifestări practice a ei, iar vrăjmașul, care întotdeauna este la lucru, se bucură să o vadă dispărând.

    Dacă avem dragoste în inimă pentru frații noștri, să nu o ascundem, ca pe un secret care nu trebuie cunoscut. Să nu ne abținem de la acele mici exprimări ale ei, care nu numai că vor înviora inima fraților, dar de asemenea vor împiedica dispariția dragostei din inima noastră. Ne putem ușor imagina cât de mult se bucură Satan atunci când reușește să-i înstrăineze pe creștini unii de alții. Unde vedem această înstrăinare, vedem lucrarea lui Satan; însă unde creștinii se iubesc unii pe alții, vedem lucrarea Duhului lui Dumnezeu, fiindcă „dragostea este din Dumnezeu” (1 Ioan 4.7). Dacă vedem un creștin care umblă în puterea dragostei, știm că el este condus de învățătura divină, fiindcă Pavel spune despre tesaloniceni că erau învățați de Dumnezeu să se iubească unii pe alții (1 Tesaloniceni 4.9). Dumnezeu este glorificat, iar Satan este înfrânt atunci când dragostea triumfă printre creștini.

    Petru ne spune să adăugăm la evlavie dragostea frățească (2 Petru 1.7). Cu alte cuvinte, evlavia ar deveni ceva rece, dacă n-am adăuga la ea căldura afectivității frățești.

    E. J. Thomas

    Flămând de iubire, mereu Te-oi ruga:
    O, crește-mi iubirea în inima mea!

    T. Dorz

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Încredințează-ți lucrările în mâna Domnului și ți se vor împlini gândurile. Domnul a făcut toate pentru un scop.
    Proverbe 16.3,4

    Ultima ocazie (3)

    Femeia a fost așezată de cei doi într-un scaun cu rotile.

    — Cât vă datorez? a întrebat femeia.

    — Nimic.

    — Dar trebuie să vă întrețineți cu ceva.

    — Nu vă faceți griji… mai sunt și alți pasageri.

    M-am aplecat și i-am dat o îmbrățișare ca unei mame. Ea m-a strâns în brațe ca pe un fiu.

    — Ați adus unei femei în vârstă un mic moment de bucurie. Mulțumesc!

    Apoi i-am strâns femeii mâna. În spatele meu, ușa s-a închis… Era ca sunetul de încheiere a unei vieți… Nu am mai luat alți pasageri. Am condus pierdut pe gânduri…

    Să medităm la această întâmplare! Astăzi avem probabil ultima ocazie de a face un bine semenului nostru. Mâine poate se închide ușa lui – sau a noastră – și posibilitatea de a fi de folos celuilalt nu mai există. De aceea, să ne încredințăm gândurile și lucrările noastre în mâna Domnului, și El ne va arăta ce avem de făcut. Mântuitorul a spus: „Dacă te silește cineva să mergi cu el o milă, mergi cu el două” (Matei 5.41). Este posibil ca mâine să-ți pară rău că nu i-ai făcut binele pe care ți l-a cerut.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FĂ CEVA ÎN ACEASTĂ PRIVINȚĂ!

    „Am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai  dinainte, ca să umblăm în ele.” (Efeseni 2:10)

         Biblia spune că „noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele  bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.” Trăim vremuri  devastatoare. Un miliard de oameni sunt flămânzi, milioane de oameni sunt vânduți ca sclavi,  iar bolile pandemice storc națiuni întregi. În fiecare an, aproape două milioane de copii sunt  exploatați pe piața globală a relațiilor ilicite. Peste jumătate din toți africanii nu au acces la  îngrijiri medicale moderne. Drept consecință, zece milioane mor anual de diaree, boli respiratorii acute, malarie și pojar. O mare parte din aceste decese ar fi putut fi împiedicate  printr-o singură injecție.

    Poate întrebi: „Ce pot face eu în această privință?” Dumnezeu  răspunde la rugăciuni, așa că te poți ruga pentru cei care suferă. Poți dărui, fie mult, fie puțin.  Și te poți oferi voluntar. Suntem înconjurați de cauze mari care au nevoie de oameni. Iată de  ce trebuie să te implici: viața ta curge și dacă nu ești atent, într-o zi vei privi în sus și singura  ta șansă la viață va fi trecut pe lângă tine.

    Unii oameni nu sunt preocupați de astfel de  gânduri. Ei își duc zilele fără să-și ridice ochii și să privească. Trăiesc și mor și nu întreabă  niciodată de ce. Dacă dorești ca viața ta să aibă sens, trăiește-o în așa fel încât lumea să se  bucure că ai trăit. Ai fost creat și răscumpărat pentru a face „faptele bune pe care le-a pregătit  Dumnezeu mai dinainte.” Când vei sta înaintea lui Dumnezeu, El te va întreba cât de bine  ți-ai îndeplinit misiunea și te va răsplăti pe măsură.

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 14:13-24

    Până acum Avraam a evitat să intervină şi să ia parte la vreun conflict care nu îl privea (Proverbe 26.17). Dar, de îndată ce află că nepotul lui a fost luat prizonier, nimic nu-l va opri să-i vină în ajutor. Ar fi putut să găsească drept scuză slăbiciunea resurselor sale în faţa unui grup de regi victorioşi şi să rămână neutru sau să-şi spună că lui Lot i s-a întâmplat ceea ce merita. Dar nu, dragostea sa pentru „fratele” lui, credinţa sa, perseverenţa sa îi aduc victoria şi îl eliberează pe cel prins.

    Iată însă un alt adversar mult mai puternic decât cei patru regi, deşi fusese învins. Este regele Sodomei. El se apropie şi încearcă să-l îndatoreze pe Avraam cu daruri – pentru că presupune că şi el, asemeni majorităţii oamenilor, ar putea fi atras de bunuri pământeşti. Dar Dumnezeu veghează şi, pentru a-şi întări slujitorul, îi trimite chiar înaintea acestei întâlniri un vizitator misterios: pe Melhisedec. Împărat şi el şi în acelaşi timp şi preot, este un simbol al Domnului Isus (Evrei 7.1-10). Hrănit şi binecuvântat de Melhisedec, Avraam refuză categoric ofertele regelui Sodomei. O inimă satisfăcută de Hristos este secretul rezistenţei la ofertele lui Satan.

    Lot, dimpotrivă, nu va lua deloc în seamă lecţia divină; se va întoarce să locuiască în Sodoma şi acolo va avea experienţe şi mai tragice.

  • 22 Ianuarie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Știu lucrările tale: iată, am pus înaintea ta o ușă deschisă, pe care nimeni nu poate s-o închidă, pentru că ai puțină putere și ai păzit Cuvântul Meu și nu ai tăgăduit Numele Meu.
    Apocalipsa 3.8

    Filadelfia: A fi plăcuți inimii Domnului (2)

    Cei din Tiatira făceau lucrări mari și aveau multă dragoste pentru Domnul, însă eșuau în a păzi Cuvântul Său – ei tolerau învățătura falsă, care îi ducea pe slujitorii Săi în rătăcire. În Filadelfia însă, Domnul a găsit ceea ce inima Sa căuta: „Ai păzit Cuvântul Meu”.

    În ultimele ceasuri petrecute cu ucenicii Săi, Domnul a arătat limpede că dovada dragostei noastre pentru El este păzirea Cuvântului Său. El a spus: „Dacă Mă iubiți, păziți poruncile Mele”. Și, pentru a face și mai clar acest lucru, El a adăugat: „Cine are poruncile Mele și le ține, acela este cel care Mă iubește”. Cât de mult ar trebui să punem la inimă aceste cuvinte! Și nu este vorba doar de poruncile Lui directe, ci de tot ceea ce Domnul a spus și încă spune prin Duhul adevărului (Ioan 16.13). De aceea a adăugat El: „Dacă Mă iubește cineva, va păzi Cuvântul Meu” (Ioan 14.15,21,23). Iată lucrul important pentru El și pentru noi! Și, fiindcă El dorește să rămânem în dragostea Lui, a mai spus: „Dacă țineți poruncile Mele, veți rămâne în dragostea Mea” (Ioan 15.10). Dovada dragostei noastre pentru Domnul nu sunt lucrările mari și râvna, nici simțămintele de iubire, cântatul, rugăciunea și închinarea – deși adevărata dragoste poate cu siguranță să cuprindă toate acestea – ci păzirea Cuvântului Său.

    În epistolele sale, apostolul Ioan a scris: „Aceasta este dragostea lui Dumnezeu: să ținem poruncile Lui”, și: „Și aceasta este dragostea: să umblăm potrivit poruncilor Lui” (1 Ioan 5.3; 2 Ioan 6). Era Ioan puțin legalist scriind aceste lucruri? Nu, ci inima lui era plină de dragostea lui Dumnezeu și dădea pe afară de dorința de a face lucrurile care Îi sunt plăcute Lui. El era cu adevărat un filadelfian! Facă Domnul ca noi toți, cei răscumpărați ai Lui, să păzim Cuvântul Său! „Nu am bucurie mai mare decât aceasta, să aud despre copiii mei că umblă în adevăr” (3 Ioan 4).

    A. Leclerc

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cine disprețuiește pe aproapele său păcătuiește, dar ferice de cine are milă de cei nenorociți; … cei care gândesc binele lucrează cu bunătate.
    Proverbe 14.21,22

    Ultima ocazie (2)

    Am înțeles că femeia în vârstă nu se grăbea, deoarece mergea la azilul de bătrâni. Ochii ei erau în lacrimi, când mi-a spus că nu mai are pe nimeni din familie și că doctorul a constatat că nu mai are mult timp de trăit. Pe neobservate am căutat ceasul de taxare și l-am oprit.

    — Pe ce rută ați vrea să merg?

    Următoarele două ore am condus prin oraș pe diferite străzi. Femeia mi-a arătat clădirea unde lucrase ca operator de lift. Apoi am trecut prin cartierul unde ea și soțul ei locuiseră când erau tineri căsătoriți. Câteodată mă ruga să opresc în fața unor clădiri sau a unor colțuri de stradă, pe care le contempla în tăcere… pentru ultima dată. Cu siguranță, în mintea femeii s-au derulat multe amintiri… mai vechi și mai noi. Începusem să înțeleg de ce a dorit să meargă prin oraș la o oră așa de târzie. Noaptea făcea loc unei noi zile. Dintr-o dată ea mi-a zis:

    — Sunt obosită… Să mergem!

    Am condus în tăcere la adresa pe care mi-o dăduse. Era o clădire veche. Doi oameni au venit la mașină. Erau atenți la orice mișcare pe care o făcea femeia. Am deschis portbagajul și am dus valiza până la ușă.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CONDU-ȚI COPIII LA HRISTOS

    „Poruncile acestea pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea  copiilor tăi” (Deuteronom 6:6-7)

         Nu e ușor să fii părinte creștin într-o lume în care presiunea anturajului apasă asupra ta  cu milioane de kilograme pe centimetru pătrat; o lume în care valorile sunt decăzute, iar  imoralitatea este ridicată la mare rang. Însă cu ajutorul lui Dumnezeu, poți reuși! Ca să-ți  conduci copiii la Hristos, fă următoarele cinci lucruri:

    1) Începe când sunt mici și citește-le  povestiri biblice în fiecare seară. Lasă-i să te audă cănd te rogi pentru ei ca să-L cunoască pe  Domnul Isus personal și când Îi mulțumești că a murit și pentru păcatele lor.

    2) Când îi  duci la biserică, explică-le ce reprezintă anumite ceremonii și sărbătorile (Botezul, Cina  Domnului, Paștele și Crăciunul) și de ce sunt respectate și celebrate.

    3) Fii sensibil la toate  întrebările spirituale pe care le pun și fă-ți timp să răspunzi la ele în așa fel încât să înțeleagă.

    4) Cumpără DVD-uri și desene animate creștine care prezintă adevărurile Bibliei pe  înțelesul lor.

    5) Crede că Duhul Sfânt îți va da înțelepciune la momentul potrivit ca să le  prezinți Evanghelia și roagă-te pentru mântuirea lor neîncetat.

    La un moment dat, D.L.  Moody a raportat „două convertiri și jumătate” la un serviciu pe care l-a condus el.  Cineva a zis:”Presupun că vorbiți despre doi adulți și un copil.” „Nu, a răspuns domnul  Moody, mă refer la doi copii și un adult. Copiii au capacitatea de a-și dărui întreaga viață lui  Dumnezeu, dar unui adult îi mai rămâne doar jumătate din viață.” Și nu uita, lucrurile pe care  le învățăm cel mai bine sunt cele pe care le auzim cel mai des.

    Așadar: „Poruncile acestea  pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi.”

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 14:1-12

    Spre deosebire de Avraam, omul credinţei, Lot este un exemplu de credincios care umblă prin vedere. Timp îndelungat el şi-a urmat unchiul imitându-l … aşa cum fac mulţi tineri care se bazează pe credinţa părinţilor lor sau a celor mai mari decât ei.

    Supus la probă, Lot a arătat ce era în inima lui. Fără să se gândească s-a dus la Sodoma (13.12) şi acum locuia acolo (v. 12). Odată ce cineva a pornit pe o cale alunecoasă, nu se mai poate opri. Ca urmare a acestei stări nepotrivite în care se află, el ajunge să fie implicat într-un război care nu îl privea şi este luat prizonier împreună cu locuitorii Sodomei.

    Amestecul cu cei care nu se tem de Dumnezeu îl expune pe copilul lui Dumnezeu la pierderea libertăţii şi, mai mult, această tovărăşie îi va crea întotdeauna greutăţi şi îi va aduce nelinişte în suflet. 2 Petru 2.8 atrage atenţia asupra acestor chinuri zilnice ale sufletului care, pentru Lot, ca şi pentru orice alt credincios lumesc, rezultă inevitabil din viaţa dublă pe care o trăiesc. Căzând pradă acestor conflicte, atât dinăuntru, cât şi din afară, un asemenea om nu poate decât să fie nenorocit.

    Dimpotrivă, Avraam, pe munte, nu cunoaşte aceste complicaţii. El este străin de lume şi de toate îngrijorările ei. Semănăm noi cu Lot, sau cu Avraam?

  • 21 Ianuarie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și cuvântul Domnului a fost către el, zicând: „Ridică-te și du-te la Sarepta Sidonului și locuiește acolo, pentru că, iată, am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească”.
    1 Împărați 17.8,9

    Deoarece Israel Îl părăsise pe Dumnezeu și se închina lui Baal, Ilie i-a spus împăratului Ahab că nu avea să mai fie ploaie, decât la cuvântul lui. Apoi Domnul i-a spus lui Ilie să meargă la pârâul Cherit. Acolo avea să bea apă din pârâu, iar Dumnezeu avea să-i dea pâine și carne prin intermediul unor corbi. Ilie a mers acolo, însă, după un timp, pârâul a secat. Ne-am putea întreba dacă Ilie era în locul potrivit; împrejurările erau dificile, iar acum el ducea lipsă. Se înșelase oare? Trebuie să fim atenți să nu judecăm după împrejurări. Dumnezeu îl îndrumase pe Ilie în acel loc și el făcuse voia Lui. Acum Dumnezeu a îngăduit această încercare pentru binele lui Ilie. Ce minunat că, atunci când ne vom afla înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, vom vedea toate momentele când Domnul a intervenit în viețile noastre și ne-a oferit lucrurile de care aveam nevoie.

    Apoi Dumnezeu a spus: „Du-te la Sarepta, … am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească”. Această poruncă părea într-adevăr ciudată: să meargă într-o țară idolatră, pentru a fi hrănit acolo de o sărmană văduvă dintre națiuni. Trebuie să învățăm însă aceasta: gândurile lui Dumnezeu nu sunt gândurile noastre.

    Se pare că această văduvă nu știa mai dinainte că Dumnezeu avea să-i trimită un profet pe care să-l hrănească, fiindcă atunci când Ilie i-a cerut o bucată de pâine, ea i-a explicat că nu mai avea decât puțină făină și puțin untdelemn, ca să facă o ultimă pâine pentru ea și pentru fiul ei, după care, nemaiavând nimic, urmau să moară. Ilie însă a asigurat-o că Dumnezeu avea să facă făina și untdelemnul să nu scadă până va veni ploaie. Apoi ea i-a dat profetului din puținul care îi mai rămăsese. De ce? Fiindcă Dumnezeu îi poruncise să-l hrănească pe Ilie.

    Ce încurajare este pentru noi să vedem cum Dumnezeu i-a purtat de grijă lui Ilie! Și noi ne putem încrede pe deplin în Tatăl nostru ceresc!

    A. Blok

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Neliniștea din inima omului îl doboară, dar un cuvânt bun îl înveselește. Cel drept arată drumul aproapelui său.
    Proverbe 12.25,26

    Ultima ocazie (1)

    Pentru a se întreține, un tânăr lucra ca taximetrist. Odată a relatat următoarele: Într-o noapte am fost chemat la o adresă. Era ora 2:30 și clădirea era cufundată în întuneric, cu excepția unei singure lumini la o fereastră de la parter. Dacă nu mi se părea un pericol, mergeam întotdeauna la ușă. Acum totul mi se părea straniu. Totuși, după o ușoară ezitare, am mers și am bătut la ușa camerei unde era lumina.

    — Doar un minut, mi-a răspuns o voce firavă a unei persoane în vârstă.

    După o pauză mai lungă, ușa s-a deschis. O femeie mică de statură, în jur de 80 de ani, stătea în fața mea; lângă ea era o mică valiză. Apartamentul arăta ca și cum nimeni nu mai locuia acolo.

    — Ați putea să-mi duceți valiza până la mașină?

    Am luat valiza și am dus-o la mașină. Apoi m-am întors să o ajut pe femeie. Ea m-a luat de braț și am mers încet spre mașină. Nu înceta să-mi mulțumească pentru amabilitate.

    — Doar încerc să-mi tratez pasagerii în felul cum aș vrea să fie tratată mama mea.

    După ce a urcat, femeia m-a rugat să o duc prin centrul orașului, cu toate că i-am spus că nu este calea cea mai scurtă. Femeia mi-a răspuns că nu contează distanța și prețul.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PLUSURILE ȘI MINUSURILE PERSOANELOR MODEL

    „Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt.” (1 Corinteni 15:10)

    Cu toții avem nevoie de persoane model, demne de urmat. Dar când îți dedici viața ca să  fii ca altcineva, riști să devii ceva ce Dumnezeu nu dorește să fii. Nu uita niciodată, „eroii” tăi  se luptă și ei cu defecte și slăbiciuni de caracter. Pavel a spus: „eu sunt cel mai neînsemnat  dintre apostoli; … fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu” (v. 9).

    La fel este și cu Petru: când Corneliu a trimis după el, ni se spune că pe când „era să intre Petru, Corneliu, … s-a  aruncat la picioarele lui, şi i s-a închinat. Dar Petru l-a ridicat şi a zis: „Scoală-te, şi eu sunt  om!” (Faptele Apostolilor 10:25-26). Dacă ești înțelept, vei adopta aceeași atitudine. Pericolul  venerării unui erou este acela de a-ți pierde individualitatea și de a rata calea pe care  Dumnezeu a trasat-o pentru tine personal. Poate unele lecții pe care ni le va da Dumnezeu sunt la fel, dar scopul, darurile, călătoria și cadrul temporal care aparțin altcuiva vor fi diferite  de ale tale. De exemplu, un prieten începe o afacere și câștigă bani, dar când tu îți părăsești  locul de muncă și îi calci pe urme, ajungi falimentar. Sau o colegă de serviciu poartă o  îmbrăcăminte cu care îi stă bine, dar ție îți stă de parcă ai avea un sac legat la mijloc.

    Dumnezeu este „gelos” în ceea ce te privește. (vezi Deuteronomul 4:24). De ce? Pentru că  dorește să te protejeze de orice lucru care poate să-ți fure unicitatea sau să amenințe relația  ta cu El. Concluzie: dacă vrei să stai pe un pământ sigur, fă-L pe Domnul Isus modelul tău și  vei izbândi de fiecare dată.

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 13:5-8

    Timpul pe care Avraam l-a petrecut în Egipt a fost timp pierdut şi bogăţiile pe care le-a dobândit acolo devin o pricină de îngrijorare pentru el. Acestea duc la despărţirea de Lot. Certurile între „fraţi” au loc în prezenţa canaaniţilor care locuiau în ţară (v. 7), ceea ce este deosebit de trist pentru mărturie (1 Corinteni 6.6; Ioan 13.35). Avraam îl lasă pe Lot să aleagă locul unde va merge. Ce duh blând şi lipsit de egoism arată el! O, de l-am putea imita de fiecare dată când simţim că trebuie să ne apărăm drepturile! Lot a ales ce i-a plăcut lui, ce i-a atras inima lumească (şi câmpia Iordanului seamănă cu Egiptul – v.10), în timp ce Avraam Îl lasă pe Dumnezeu să-i decidă locul (Psalmul 47.4). Iar Dumnezeu n-a dezamăgit niciodată pe cei care s-au încrezut în El. „Părinţii noştri … s-au încrezut în Tine … şi n-au fost daţi de ruşine” (Psalmul 22.4, 5).

    Într-adevăr, lui Avraam îi este confirmată posesiunea ţării promisiunii. Dumnezeu îi spune: „Ridică-ţi ochii” (v. 14) şi apoi „Ridică-te, cutreieră ţara” (v. 17). Canaanul este pentru noi o imagine a cerului pe care Dumnezeu ne invită nu numai să-l contemplăm, ci să-l şi explorăm prin credinţă. Şi cum putem străbate „în lung şi-n lat” această ţară cerească? Prin studiu amănunţit şi prin meditaţie asupra minunilor Cuvântului divin.

  • 20 Ianuarie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Isus deci, fiind obosit de călătorie, S-a așezat astfel lângă izvor.
    Ioan 4.6

    Obosit, înfometat și însetat, Isus a șezut lângă izvor. El, a Cărui putere ține planetele pe orbitele lor și a Cărui mână satură după dorință nevoia oricărei ființe, S-a așezat astfel la izvor, singur și așteptând. Da, așteptând, fiindcă la acel ceas venea o păcătoasă singuratică în acel loc, obosită, înfometată și însetată și ea, însă într-un alt sens, și era voia Tatălui Său ca El s-o întâlnească și s-o binecuvânteze acolo. Era singur, fiindcă îi trimisese pe ucenici să cumpere de mâncare, împiedicându-i astfel să fie martori, cu prezența lor lipsită de orice simpatie pentru o astfel de femeie, la convorbirea minunată care urma să aibă loc. Așa a lucrat El, în harul și în dragostea Sa față de ei.

    El urma să Se descopere ca fiind Hristosul care venise în lume la acea păcătoasă singuratică, în acea zi. El era Domnul gloriei, infinit în sfințenia Lui; locuința Lui eternă era sânul Tatălui, însă venise aici și locuia printre noi ca să-L aducă pe Dumnezeu aproape de noi, care eram atât de departe de El. Lumea în care venise era plină de putreziciune morală și de mândrie dezgustătoare, iar El a văzut bine toată această stare și a simțit-o cu o sensibilitate sfântă, proprie naturii Sale. Venind pe pământ, El Și-a schimbat împrejurările, însă nu și natura. A rămas la fel de sfânt pe când umbla pe străzile gălăgioase și murdare ale lui Israel ca și atunci când ședea pe tronul Său glorios și întocmea lumile; și, din pricina acestei sfințenii a Lui care nu s-a schimbat niciodată, a fost El Omul durerilor, într-o lume plină de păcat.

    Este imposibil să înțelegem sau să ilustrăm ceea ce a însemnat pentru El să vină, din mijlocul luminii pure, într-o lume a păcatului. Dragostea divină a fost aceea care L-a făcut să vină, o dragoste care trece dincolo de orice gând și de orice exprimare omenească; doar ea L-a adus aici pentru a-Și da viața ca răscumpărare pentru mulți. Iar acest lucru stârnește nu doar admirația, ci adorarea celor care au fost răscumpărați printr-un asemenea har.

    J. T. Mawson

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    După câteva zile, El a intrat iar în Capernaum … Și Isus, văzându-le credința, a zis celui paralizat: „Copile, păcatele îți sunt iertate”. Marcu 2.1,5

    Puterea și bunătatea Domnului

    Încredințați de puterea și bunătatea Mântuitorului, niște oameni au adus la Isus un om paralizat. Neputând să se apropie din cauza mulțimii, ei au coborât patul bolnavului printr-o deschizătură făcută în acoperișul casei. Văzându-le credința, Domnul Isus i-a zis celui paralizat: „Păcatele îți sunt iertate”. Împotrivitorii Domnului, care nu cunoșteau Cine este și ce poate face El, au pus imediat întrebarea: „Cine poate să ierte păcatele, decât numai Dumnezeu?”. Ei nu știau, sau nu doreau să știe, că Isus Hristos este Dumnezeu arătat în trup și, de asemenea, că El poate să ierte păcatele.

    Cine apelează cu credință la Mântuitorul găsește întotdeauna un răspuns la nevoile create de păcat. Trebuie numai să ai cunoștință despre propriile tale nevoi și să crezi în puterea și în bunătatea Domnului, care a părăsit slava cerească pentru a le izbăvi pe creaturile Sale de urmările păcatului.

    Răspunsul Domnului ne face să înțelegem că toate relele sunt urmarea păcatului. Păcatul îl robește pe om. Gândirea firii omului se împotrivește lui Dumnezeu și Cuvântului Său. Izvorul răului este în fiecare dintre noi, căci este scris: „Toți au păcătuit”. Dar ce har minunat că Mântuitorul a adus vindecarea acolo unde s-a aflat răul, pentru ca omul, neputincios în a se izbăvi, să obțină, prin credință, o completă vindecare de boala păcatului, care face cele mai multe victime! Mântuitorul nostru nu S-a mărginit numai să-Și desfășoare puterea și bunătatea în folosul poporului, ci El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    IUBEȘTE-ȚI BISERICA (3)

    „Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut” (2 Corinteni 4:7)

    Creștinii nu sunt perfecți! Iată de ce:

    1) Pentru că suntem oameni. Deși cunoaște pe deplin cel mai înalt potențial al nostru și înclinațiile noastre cele mai de jos, Dumnezeu ne  iubește necondiționat. Biblia spune: „Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru  ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi.” Și încă ceva: de  fiecare dată când dai de o comoară, dai și de un vas pământesc. Vasul pământesc e doar un  vas de lut și când se sparge – e un vas spart! Lucrul acesta nu trebuie să te descurajeze; ar  trebui să-ți dea speranță și să te facă să spui: Dacă Dumnezeu poate folosi acel vechi vas  crăpat, El mă poate folosi și pe mine!”

    2) Pentru că suntem goi din punct de vedere spiritual.  Există o zicală care spune așa: „Când cheltuielile depășesc venitul, cheltuielile de întreținere  îți aduc falimentul.” Li se întâmplă și acelora dintre noi care se cred puternici. În Vechiul  Testament, citim că David a rămas în cetate când trebuia să fie la război, împreună cu tot  Israelul. În loc să se roage pentru reușita în luptă a lui Ioab el se plimba pe acoperișul casei  și a văzut o femeie foarte frumoasă… Urmarea și consecințele acestui fapt au fost grave.  (Vezi 2 Samuel capitolele 11 și 12). Așadar, fii atent la viața ta spirituală și n-o lăsa să se  golească.

    3) Pentru că am adormit din punct de vedere spiritual. În timp ce Samson dormea,  Dalila i-a tăiat părul în care stătea puterea lui și l-a dat în mâinile dușmanilor săi. În timp ce  slujitorii dormeau dușmanul a semănat neghină în lanul de grâu și recolta a fost compromisă.  Două lucruri la care trebuie să fii cu băgare de seamă sunt următoarele – păcatul și  neprihănirea. „Veniţi-vă în fire, cum se cuvine, şi nu păcătuiţi!” (1 Corinteni 15:34).

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 12:9-20 13:1-4

    Avraam a venit în ţara Canaan cu Lot, nepotul său. Aici apare însă foametea şi, fără a aştepta de această dată instrucţiuni divine, patriarhul coboară în Egipt. Să luăm aminte la ce duce lipsa de dependenţă: îşi reneagă soţia şi, prin această minciună, se pune într-o situaţie critică. Din această tristă pagină a istoriei lui învăţăm de ce este capabil cel mai credincios om atunci când părăseşte locul în care l-a aşezat Dumnezeu. El poate ajunge până acolo încât să nege relaţia lui cu Domnul. Petru a trăit şi el această dureroasă experienţă. Căutând tovărăşia vrăjmaşilor Stăpânului său, el a pierdut tot curajul de a-I mărturisi Numele (Matei 26.69 …).

    Nu cumva şi noi, răscumpăraţii Domnului, ne ruşinăm uneori să spunem că-I aparţinem Lui? (comparaţi cu 2 Timotei 2.12,13).

    Atitudinea sa echivocă, dezastruoasă pentru omul lui Dumnezeu, este ea oare cât de puţin profitabilă pentru lume? Nicidecum! Prezenţa Saraiei în palatul lui Faraon aduce doar urgii asupra lui şi asupra poporului său. După ce lumea i-a strigat: „pleacă!” (v. 19) cu totul altfel decât îi poruncise Domnul în v. 1, Avraam se întoarce în Canaan în locul de unde plecase. El regăseşte altarul, cu alte cuvinte, relaţia cu Dumnezeu, de care nu se putuse bucura în timpul şederii sale în Egipt.

  • 19 Ianuarie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Iată Robul Meu pe care-L sprijin, Alesul Meu în care sufletul Meu își găsește plăcerea. Am pus Duhul Meu peste El.

    Isaia 42.1

     

    Iată Robul Meu (2)

     

    În Isaia 40–48, Dumnezeu i S-a adresat lui Israel în vederea idolatriei lor. Din vremea în care trăiau în Egipt, apoi în peregrinarea prin pustie și chiar aflați în țara promisă, idolatria fusese întotdeauna în inimile și în căile lor, după cum a mărturisit cu solemnitate Ștefan, înaintea mai-marilor lui Israel (Fapte 7). Necredincioșia lor și părăsirea Dumnezeului adevărat și viu, prin slujirea la idoli, au stat într-un contrast total cu viața Slujitorului adevărat al Său, care a fost complet diferită. Israel L-a înlocuit pe Dumnezeu cu idolii și s-a lăsat dus departe de El.

    Când Domnul Isus a venit, El a luat locul lui Israel ca Slujitor și a împlinit planurile lui Dumnezeu cu privire la poporul Său. Slujind lui Dumnezeu cu o dragoste adevărată pentru El, Domnul Isus a fost, așa cum am spus, adevăratul Israel: „Robul Meu, Israel, în care mă voi glorifica” (Isaia 49.3). Poporul pământesc al lui Dumnezeu, Israel, fusese o viță adusă din Egipt (Psalmul 80.8) pentru a aduce rod pentru Dumnezeu, însă eșuase total în aceasta (Isaia 5.1,2). Apoi a venit Mesia, luând locul lui Israel, pentru a fi adevăratul Slujitor și adevărata Viță (Ioan 15.1-5).

    În cele patru profeții ale sale bine cunoscute cu privire la acest Slujitor credincios și uimitor, Isaia folosește cuvântul „Slujitor” de șapte ori (42.1; 49.3,5,6; 50.10; 52.13; 53.11). Comentând asupra expresiei „Slujitorul Meu” în Isaia 52.13, Targum-ul aramaic a parafrazat textul biblic și a adăugat cuvântul „Mesia”, însă nu a mai făcut așa și în Isaia 53.11, deși acest verset vorbește și el în mod evident despre Mesia. Este clar că toate cele șapte referințe vorbesc despre Isus, Mesia. Alte pasaje din Isaia care folosesc cuvântul „slujitor” vorbesc despre Israel aflat în ruină sau, câteodată, despre o rămășiță din mijlocul lui. Mesia cel binecuvântat I-a slujit lui Dumnezeu cu cel mai adânc devotament, după care S-a dat pe Sine Însuși ca Jertfă supremă, lucru pe care nimeni nu l-a putut și nu-l va putea face vreodată.

    A. E. Bouter

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Mulțumiți pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus pentru voi.

    1 Tesaloniceni 5.18

     

    Mulțumiți lui Dumnezeu

     

    Ca și creștini, experimentăm zilnic grija Dumnezeului nostru mare. De aceea, avem în fiecare zi motiv să-I mulțumim din inimă pentru multe lucruri. Pentru că uităm repede, versetul de astăzi ne îndeamnă să-I mulțumim lui Dumnezeu.

    Să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru ajutorul Său! „Dumnezeu este adăpostul și tăria noastră, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi” (Psalmul 46.1). Greutățile noastre nu-L pun în derută pe Dumnezeul Atotputernic. El poate aduce rezolvare acolo unde nouă ni se pare totul fără ieșire.

    Să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru puterea Sa! Adesea am văzut cum s-a adeverit promisiunea Sa: „Puterea ta să țină cât zilele tale!” (Deuteronom 33.25). El ne dă provizie de putere doar atât cât avem nevoie.

    Să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru prezența Sa! Nu suntem niciodată singuri. Domnul Isus a promis: „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28.20). Aceasta este valabil pentru zilele frumoase, dar și pentru cele grele.

    Să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru harul Său! Experiența lui David este și experiența noastră: „Da, fericirea și îndurarea [sau harul] mă vor însoți în toate zilele vieții mele” (Psalmul 23.6). Harul lui Dumnezeu ne stă în orice timp la dispoziție. Să ne folosim de el cu recunoștință!

    Să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru darul Său nespus de mare! (2 Corinteni 9.15). Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său pentru noi la moarte, ca noi să putem deveni copiii Lui iubiți prin credința în Isus Hristos.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

     

    coordonatori Bob & Debby Gass

     

    IUBEȘTE-ȚI BISERICA (2)

     

    „Dacă oamenii aceştia nu vor rămâne în corabie, nu puteţi fi scăpaţi.”  (Faptele Apostolilor 27:31)

     

     

    Fiecare biserică are probleme – și oameni care cauzează probleme. Mereu a fost așa. Să  ne gândim la biserica din Corint. Unii membri s-au îmbătat în timpul împărtășaniei, iar alții nu  voiau să participe decât dacă vorbea predicatorul lor preferat. Unul dintre ei a avut chiar o  aventură cu mama sa vitregă (vezi 1 Corinteni 5:1). Duminica dimineața, lângă tine se așează niște oameni foarte păcătoși și disfuncționali. Dar Dumnezeu lucrează în continuare cu fiecare dintre noi, pentru că El vede valoarea potențială pe care o avem pentru Împărăția Sa.

    După ce a scris despre clevetitori, despre cârtitori, despre necurați și despre lacomi, Iuda își încheie scurta lui carte cu aceste cuvinte: „Iar a Aceluia, care poate să vă păzească de orice cădere, şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale” (v. 24). Noe nu a sărit afară din corabie din același motiv pentru care tu nu trebuie să pleci din biserică – nu ai o alternativă mai bună.

    Pavel și alți 275 de oameni se aflau într-o furtună și credeau că nu vor supraviețui, dar Pavel le-a zis: „Dacă oamenii aceştia nu vor rămâne în corabie, nu puteţi fi scăpaţi.” Asta înseamnă că e întotdeauna greșit să pleci dintr-o biserică? Nu, dar asigură-te că ai motive biblice și nu motive egoiste.

    Tu spui: „Dar predicile pastorului  sunt prea lungi.” Odată Pavel a predicat atât de mult, încât un tânăr aflat la fereastra de la al  treilea etaj a adormit, a căzut de la etaj și a murit. Ce a făcut atunci Pavel? Și-a pus mâinile  peste el, l-a înviat și l-a dus înapoi dându-i posibilitatea acestui flăcău să asculte până la  sfârșitul predicii! (vezi Faptele Apostolilor 20:9-11).

    Deci, dacă biserica ta are probleme, nu  pleca; stai acolo și roagă-te. Așa se schimbă lucrurile.

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

     

    2019 de Jean Koechlin

     

    Geneza 11:27-32 12:1-8

     

     

    În acele timpuri de după potop, idolatria a cunoscut un avânt înfricoşător (citiţi Iosua 24.2). Dumnezeu lasă de a­ceastă dată răul să-şi urme­ze cursul, dar cheamă un om să se des­partă de rău. „Prin credinţă, Avraam, când a fost chemat, a ascultat ca să iasă … şi a ieşit, neştiind unde merge“ (Evrei 11.8).
    «Avraam pleca cu ochii închişi, dar Dumnezeu îl conducea de mână» (J. G. B.) – (Fapte 7.2). Poruncile lui Dumne­zeu, însoţite de înşeptite promisiuni (v. 2, 3), îi sunt sufi­ciente pentru a-l face să por­nească. Ascultarea este împotriva pornirilor noastre naturale, chiar şi atunci când ştim de ce ni se cere un anumit lucru. Dar a asculta fără a înţelege şi a porni la drum fără a-ţi cunoaş­te des­tinaţia cere credinţă, cu alte cuvinte, o depli­nă în­credere în Cel care a poruncit. Avraam este în Scriptură modelul cre­dinţei. Această credinţă este caracterizată de o abandonare a lucrurilor văzute pentru un ţel nevăzut
    (2 Corinteni 4.18). Spre deosebire de cei care construiesc cetăţi pe pă­mân­t (Cain, cei de la Babel  …), Avraam îşi înalţă privirea spre cetatea cerească „al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu“ (Evrei 11.10). Şi această speranţă face din el un străin pe pământ. De acum încolo el nu va avea decât cortul său şi altarul său (v. 8), care mărturisesc dublul caracter, de călător şi de închină­tor, care defineşte omul credin­ţei în toate timpu­rile.

  • 18 Ianuarie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Fiți deci imitatori ai lui Dumnezeu, ca niște copii preaiubiți, și umblați în dragoste, după cum și Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca dar și jertfă lui Dumnezeu, ca parfum de bună mireasmă. Efeseni 5.1,2


    Importanța umblării noastre creștine se verifică în fiecare sferă a vieții noastre, din momentul în care suntem născuți din nou, până vom ajunge în prezența Domnului.

    Cuvântul „umblare” este menționat de șapte ori în Efeseni. În textul nostru de astăzi, îndemnul este de a umbla în dragoste, iar Hristos este așezat înaintea noastră ca Exemplu suprem. A urma exemplul Său nu ne face să fim copii ai lui Dumnezeu preaiubiți, căci suntem așa, prin harul suveran al Său, prin lucrarea lui Hristos, care ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi. Jertfa Sa glorioasă S-a ridicat ca un parfum de bună mireasmă către Dumnezeu, iar biruința Lui măreață va fi celebrată pentru întreaga veșnicie.

    A fost un timp când noi umblam potrivit veacului lumii acesteia (Efeseni 2.2). Îi mulțumim lui Dumnezeu că acel timp a trecut. El a făcut ceva cu totul nou din aceste vase, odinioară nefolositoare și moarte în fărădelegi și în păcate. Nu o remodelare a ceea ce este vechi, ci o creație cu totul nouă. El ne-a adus la viață în Hristos Isus, făcându-ne astfel capabili să umblăm în acele fapte bune pe care El le-a pregătit mai dinainte (Efeseni 2.10). Privind deci la măreția lui Dumnezeu, la bogățiile îndurării Sale și la plinătatea dragostei cu care ne iubește, am avea vreun motiv să ne lăudăm cu altceva în afară de crucea lui Hristos?

    Pentru a fi consecvenți cu chemarea pe care o avem, umblarea noastră trebuie să corespundă cu poziția minunată în care harul ne-a așezat (Efeseni 4.1). Apostolul ne reamintește că umblarea noastră este de acum una diferită, una care nu mai este guvernată de deșertăciunea gândurilor, ci de o acceptare practică a faptului că Isus Hristos este Domn și că deține controlul asupra vieții noastre (Efeseni 4.17). Trebuie să umblăm în această lume întunecată ca niște copii ai luminii (Efeseni 5.8), cu înțelepciune spirituală, ținându-ne inimile și gândurile preocupate cu Hristos (Efeseni 5.15).

    J. Redekop

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    După ce a ieșit din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon suferea cu febră mare; și L-au rugat pentru ea.
    Luca 4.38


    În casa lui Simon Petru

    Modul în care Petru a intrat în relație cu Domnul este demn de remarcat. Soacra lui Simon era prinsă de o febră puternică, ceea ce o făcea incapabilă de orice activitate. Domnul Isus a vindecat-o și a făcut-o potrivită pentru slujire. Așa se întâmplă în multe situații când un suflet se întâlnește pentru prima dată cu Hristos; inima intră în contact cu Domnul prin binecuvântări pe care ea le răspândește apoi față de alții. La momentul potrivit, când Mântuitorul Se descoperă inimii noastre, vom observa că El nu ne este cu totul străin. Domnul folosește această cunoștință pregătitoare, pentru a scurta lucrarea prin care conștiința noastră să fie deschisă la sentimentul față de păcat, dar și inima noastră față de harul Său.

    În Evanghelia după Luca citim că Simon Petru L-a cunoscut pe Domnul Isus, pentru că L-a văzut la lucru în casa lui. În Evanghelia după Ioan, de exemplu, Petru L-a cunoscut, pentru că Învățătorul i-a fost prezentat de fratele său, Andrei, care deja găsise în El pe Hristosul.

    În ce privește activitatea sa, fiul lui Iona era pescar; el avea uneltele necesare pentru pescuit: o barcă și plase. Petru s-a folosit de acestea pentru a obține ceea ce dorea și a lucrat toată noaptea în acest scop, dar fără niciun rezultat. Tot așa, și omul firesc se folosește de capacitățile și de mijloacele puse la dispoziția sa, pentru a ajunge la ceva care să-l umple și să-i satisfacă inima, dar în zadar. Munca nu-i aduce nimic care să răspundă la profundele nevoi ale sufletului său.

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    IUBEȘTE-ȚI BISERICA (1)

    „A iubit … Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea” (Efeseni 5:25)


    Înainte de a aduce critici la adresa bisericii, adu-ți aminte că „Hristos a iubit Biserica și  s-a dat pe Sine pentru ea.” El nu a abandonat Biserica, așa că nu o abandona nici tu! Și nu  mai vorbi atâta despre lucrurile care nu-ți plac. Dacă biserica ta ar fi perfectă, te-ai afla în locul  nepotrivit! Noe nu a plutit pe vaporul Queen Mary; el a navigat pe o corabie plină cu animale.  

    Poți să-ți imaginezi zgomotul, învălmășeala și zdruncinăturile violente ale unei corăbii pe o  furtună atât de mare că a putut distruge lumea?

    Dar mirosul? Toate acele animale și o singură  conductă de evacuare! Iată, însă, cel mai important lucru – toți de pe corabie au fost salvați,  în timp ce toți cei din afara ei au pierit.

    Se spune că un aristocrat se lăuda cu spița lui de neam și cu strămoșii lui cu sânge pur. Iritat, unul dintre cei ce-l ascultau a remarcat: „Te  pomenești că unul din strămoșii tăi se afla la bordul corabiei lui Noe!” „Nu”, a răspuns el,  „familia mea avea propria corabie!”

    Poate zâmbești, dar există o singură ambarcațiune care  îți poate garanta ajungerea sigură în portul ceresc și aceasta este corabia mântuirii. Oare  miros urăt, uneori, situațiile și problemele din biserică? Desigur. Domnul Isus a adus una din  cele mai dure dojeni la adresa lui Petru, ucenicul care a fost menit să devină lider al bisericii:  „Înapoia Mea, Satano: tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt  gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.” (Matei 16:23). Lucrul extraordinar este  că atunci când ai greșit, același har care l-a restaurat pe Petru te va restaura și pe tine.  

    Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: iubește-ți biserica!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 11:1-26


    Vedem aici întemeierea Babelului (sau Babilonul) care, în întreaga Scriptură, reprezintă lumea cu mândria şi cu lăcomia ei. De asemenea putem vedea pretenţiile la unitate ce vor caracteriza Babilonul religios, falsa biserică din Apocalipsa 17 şi 18. Oamenii vor să se împotrivească lui Dumnezeu unindu-şi forţele, lucrând la gloria lor proprie. „Să ne facem un nume …” (în contrast cu Ps. 148.13). Dar să privim răspunsul lui Dumnezeu dat cu altă ocazie la ridicola sfidare a oamenilor strânşi împotriva Lui: „Cel care locuieşte în ceruri va râde; Domnul Îşi va bate joc de ei” (Psalmul 2.4; citiţi şi Isaia 8.9). Domnul încurcă limba oamenilor la Babel şi îi împrăştie (v. 7, 8).

    În contrast cu aceasta, Noul Testament ne prezintă „Adunarea Dumnezeului celui viu” întemeiată de Hristos şi întocmită prin Duhul Sfânt (1 Timotei 3.15; Matei 16.18). La Cincizecime, apostolilor le-a fost dat darul vorbirii în limbi, pentru a face auzite, prin har, tuturor naţiunilor odinioară risipite, „lucrurile minunate ale lui Dumnezeu” (Fapte 2.11). În Apocalipsa 5, mulţimea celor răscumpăraţi care înconjoară tronul Mielului este alcătuită din oameni „din orice seminţie şi limbă şi popor şi naţiune” (Apocalipsa 5.9).

    Versetele de la 10 la 26 descriu linia lui Sem, pe care o regăsim în genealogia Domnului Isus (Luca 3.36).

  • 17 Ianuarie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Toți iudeii s-au întors din toate locurile unde fuseseră împrăștiați și au venit în țara lui Iuda, la Ghedalia, la Mițpa, și au strâns vin și foarte multe fructe de vară.
    Ieremia 40.12


    Ultimele zile, așa cum le prezintă cartea Ieremia (3)

    Am văzut în meditațiile noastre că și în zilele de faliment ale mărturiei poporului Său, Dumnezeu a pregătit întotdeauna o persoană în jurul căreia să se strângă cei ai Săi. Pentru noi, această persoană este Domnul Isus Hristos. Am privit deja la binecuvântările care rămâneau pentru cei sărmani din țară, care căutau să se conformeze gândurilor lui Dumnezeu pentru acel timp. În această meditație dorim să privim la alte detalii cu privire la cei adunați în jurul lui Ghedalia – cel care fusese desemnat guvernator al țării.

    Mai întâi vedem că ei au venit în țara lui Iuda. Iuda înseamnă „laudă”. Astăzi noi suntem o preoție sfântă și putem aduce jertfe spirituale plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos (1 Petru 2.5). Tatăl nostru caută închinători și dorește ca toți oamenii să-L onoreze pe Fiul Său așa cum Îl onorează pe El Însuși (Ioan 4.23; 5.23).

    Vedem apoi cum ei s-au strâns la Ghedalia, la Mițpa, care înseamnă „turn de veghere”. Astăzi s-a auzit deja strigătul: „Iată Mirele; ieșiți-I în întâmpinare!” (Matei 25.6). Suntem zi de zi în turnul de veghere? Îl așteptăm noi pe Domnul astăzi?

    Este de asemenea încurajator să citim că cei sărmani din țară care au rămas cu Ghedalia au avut o recoltă foarte bogată de struguri și de fructe de vară. Viile și câmpurile care le fuseseră încredințate nu stătuseră necultivate. Deși împrejurările lor erau dificile, Domnul le-a binecuvântat recolta foarte mult.

    Cum stau lucrurile cu noi? Decât să fim descurajați din cauza dificultăților, mai degrabă să fim sârguincioși în ceea ce Domnul ne-a încredințat și să așteptăm binecuvântare din partea Lui: „Binecuvântarea Domnului îmbogățește și El nu adaugă nicio durere la ea” (Proverbe 10.22).

    K. Quartell

     

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Dragostea este îndelung-răbdătoare, este plină de bunătate; … nu se poartă necuviincios … nu se aprinde de mânie, nu se gândește la rău.
    1 Corinteni 13.4,5


    Sfatul unei mame (3)

    „În clipa următoare, tata m-a luat în brațele lui puternice și m-a strâns tare la piept cu dragostea sa părintească. Apoi mi-a vorbit cu atâta dragoste, atât de prietenos: «Nu-ți face griji, draga mea copilă, știu că s-a întâmplat un necaz. Data viitoare să iei lampa cea mică atunci când te duci în pivniță». Ce revelație de sentimente am trăit în acea clipă! Eram atât de copleșită de sentimente de dragoste și de recunoștință, încât am început să plâng; era ca și când ar fi început să mi se frângă inima. Nicio pedeapsă nu m-ar fi lovit nici măcar pe jumătate cât aceste cuvinte ale tatălui meu. Nimic nu ar putea alunga această întâmplare din amintirea mea.

    Câtă iubire simt astăzi pentru tatăl meu, da, astăzi, când fetița mea a răsturnat sosul și mi-a readus totul atât de viu în amintire! Mă întreb dacă mă va iubi și ea, douăzeci de ani mai târziu, tot așa de mult, pentru că prin exemplul tatălui meu am primit puterea să o strâng la piept pe micuța mea fetiță și să-i spun că știu că nu a făcut-o intenționat. O va ajuta oare și pe fetița mea, când va fi și ea mamă, așa cum m-a ajutat și pe mine astăzi? Mame, conduceți cu sceptrul iubirii materne! Acesta este cel mai scurt drum spre inima copiilor voștri! Dragostea iartă totul, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, nu se gândește la rău! Iubirea se va revărsa din belșug peste fiii și fiicele voastre. Să nu uitați cât de mult ne-a iubit Dumnezeu și cât de mult ne-a iertat El!”

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    E TIMPUL SĂ MERGI MAI DEPARTE!

    „Să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, şi să mergem spre cele desăvârşite”  (Evrei 6:1)


    Ceea ce a dat roade în trecut nu mai funcționează în prezent? Poate e un loc de muncă  la care nu mai ai ce să faci sau o relație pe care trebuie s-o reexaminezi sau o metodă pe  care trebuie s-o schimbi. Indiferent despre ce este vorba, nu te instala prea bine ca să nu mai  poți renunța și mergi mai departe atunci când e cazul. Crabul pustnic caută o cochilie de melc  goală, care i se potrivește și trăiește acolo până ce aceasta nu-l mai încape. În acel moment,  el trebuie să gonească pe fundul oceanului și să găsească una mai mare – proces care se  repetă întreaga lui viață. Așadar, iată o întrebare pentru tine: Te agăți de ceva care nu ți se  mai potrivește și asta numai pentru că e ușor și familiar? David a spus: „scoate-mă la loc larg,  când sunt la strâmtoare! Ai milă, de mine, ascultă-mi rugăciunea!” (Psalmul 4:1).

    Trebuie să  fii dispus să părăsești zona ta de confort și să te confrunți cu puțină „strâmtoare.” Asta te face  să crești. Răbdarea și perseverența sunt calități admirabile, dar ele nu funcționează în situația  care a devenit prea dificilă pentru tine. În loc să rămâi și să te străduiești mai tare, în anumite  momente din viață trebuie să te oprești și să te întrebi: „Situația aceasta este bună pentru  mine?”

    Dacă nu ești sigur, cere-i lui Dumnezeu „o inimă pricepută, … să deosebească binele  de rău!” (1 Împărați 3:9). Când îți va spune ce să faci – fă – chiar dacă la început n-o să te  simți în largul tău. Când Dumnezeu spune că a sosit vremea să mergi mai departe, înseamnă  că undeva există o altă „scoică” creată ca să ți se potrivească și mai bine.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 9:20-29 10:1-20


    Nici cele mai minunate experienţe cu privire la puterea şi dragostea lui Dumnezeu nu pot face omul mai bun decât este (8.21). Pus să guverneze pământul, Noe face dovada că nu se poate stăpâni pe sine însuşi. Ham, care „îşi bate joc de tatăl său” (Proverbe 30.17) şi se bucură de păcat, aşa cum face lumea astăzi, atrage blestemul asupra descendenţilor săi, canaaniţii. Vom vedea că multe naţiuni descinzând din Ham şi menţionate în acest capitol vor deveni vrăjmaşe poporului lui Dumnezeu, cum ar fi: Babilonul (Şinear), Egiptul (Miţraim), Ninive, filistenii şi canaaniţii a căror ţară va fi dată lui Israel. Sem şi Iafet şi-au onorat tatăl şi vor prospera pe pământ (Efeseni 6.2, 3).

    Capitolul 10 ne arată originea naţiunilor lumii (citiţi Deuteronom 32.8). Pentru a înţelege fondul lucrurilor trebuie să mergem la originea lor. Babel (Babilon) şi Asur (Asiria) au ca punct de plecare regatul lui Nimrod. Numele acestui om înseamnă «rebel» şi acest lucru este confirmat prin faptele lui. Începând cu el, omul pradă pământul şi ucigând – atât din plăcere cât şi pentru a-şi arăta puterea – animalele pe care Dumnezeu i le-a dat ca hrană (9.3), face să domnească pe pământ teama şi suferinţa.

  • 16 Ianuarie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Onorează pe văduvele care sunt cu adevărat văduve. Dar, dacă vreo văduvă are copii sau urmași, ei să învețe întâi să fie evlavioși față de propria casă și să-i răsplătească pe părinți, pentru că aceasta este plăcut înaintea lui Dumnezeu … Iar dacă cineva nu îngrijește de ai săi și mai ales de cei ai casei, a tăgăduit credința și este mai rău decât un necredincios. 1 Timotei 5.3,4,8


    Dumnezeu Se îngrijește cu adevărat de văduve, lucru pe care-l vedem de-a lungul Scripturii. Aici, în 1 Timotei, El dă instrucțiuni cu privire la felul în care cei ai Săi trebuie să împărtășească aceeași grijă și să devină instrumente ale binecuvântării, pentru a veni în întâmpinarea nevoilor văduvelor.

    La fel ca în absolut toate celelalte aspecte, Domnul Isus este marele nostru Exemplu și în această privință. În Ioan 19.25-27 vedem că, atunci când suferea pe cruce, El a încredințat-o pe mama Sa în grija ucenicului Ioan. Ce privilegiu pentru acest ucenic care, în mod repetat, face referire la sine însuși ca la ucenicul pe care Isus îl iubea! Din chiar acel ceas, Ioan a luat-o pe Maria în casa lui. Mai devreme, în Ioan 7.1-9, el a arătat că frații Domnului nu credeau în El. Însă, în Fapte 1.14, după învierea și înălțarea Sa, ne bucurăm să-i vedem, împreună cu Maria, stăruind în rugăciuni și cereri împreună cu ucenicii.

    Dorința lui Dumnezeu pentru credincioși astăzi este ca ei să-și asume responsabilitatea cu privire la nevoile văduvelor. Așa cum știm, guvernele multor țări sprijină într-un fel sau altul astfel de categorii defavorizate, precum văduvele sau orfanii, însă Dumnezeu dorește ca cei ai Săi să-și arate dragostea față de astfel de persoane.

    E. P. Vedder, Jr.

     


    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze și, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.
    Proverbe 22.6

    Sfatul unei mame (2)


    „Eu îmi dădeam mare importanță la pregătirea mesei de seară, sau cel puțin așa îmi închipuiam. În râvna mea de a face treabă, am luat lampa cu petrol pentru a aduce ceva din pivniță. Voiam s-o pun pe pervaz, dar, vai! Pe pervaz nu a fost suficient loc și lampa a căzut jos pe ciment. Nu voi uita niciodată șocul prin care am trecut. Am rămas ca paralizată. Îmi era teamă să ies din pivniță, dar și să rămân acolo. Și, spre marea mea spaimă, am auzit vocea tatălui din bucătărie. Mereu și mereu ne-a avertizat să fim atenți cu lampa, iar acum iat-o jos, spartă în zeci de cioburi. Vocea tatălui m-a chemat sus. Îmi dădeam seama că merit bătaia și nici nu așteptam altceva. Astfel, am urcat încet scara întunecoasă. La intrarea în bucătărie, am dat de tatăl meu, care avea o față atât de întunecată, încât m-am temut. Nu era nevoie să spun ce s-a petrecut. El a auzit când s-a spart lampa și de altfel putea să citească și pe fața mea această întâmplare nefericită. Frații și surorile mele așteptau să vadă ce va urma. Și ei stăteau înspăimântați, pentru că această lampă fusese obiectul multor avertizări. Eu însămi eram așa de speriată, încât nu am putut spune nici măcar un cuvânt. Când m-am uitat din nou la fața tatălui meu, am văzut dintr-o dată toată mânia dispărută din ochii lui. Dragostea părintească își spunea cuvântul. Cred că el a descoperit în ochii mei ceea ce eu am descoperit astăzi în privirile copilei mele.”

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FII PLIN DE COMPASIUNE CHIAR ACUM!

    „Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele” (Matei 9:36)


         Noua Concordanță exhaustivă a lui Strong definește „compasiunea” drept „a fi mișcat  până în stomac” (stomacul era considerat lăcașul dragostei și al milei). Acest cuvânt are o  rădăcină comună cu splanchnologia, studiul părților viscerale ale corpului. Compasiunea,  deci, este reacția din lăuntrul nostru – o lovitură în măruntaie, dacă vreți. Poate de aceea  mutăm canalul televizorului când vedem știri despre copii care mor de foame în tabere de  refugiați și când auzim că 1,7 miliarde de oameni trăiesc cu mai puțin de un dolar pe zi și se  culcă flămânzi în fiecare seară. E prea mult pentru noi – mai ales când percepem nevoia ca  fiind atât de copleșitoare încât nu am putea s-o împlinim. Dar dacă am putea totuși? Dacă am  putea face ca viața să fie mai bună pentru o persoană care suferă?

    „Atunci Petru i-a zis:  „Argint şi aur, n-am; dar ce am, îţi dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi  umblă!” L-a apucat de mâna dreaptă, şi l-a ridicat în sus. Îndată i s-au întărit tălpile şi  gleznele” (Faptele Apostolilor 3:6-7). Dacă Petru ar fi zis: „Argint și aur n-am, așa că îmi văd  de treabă și merg mai departe?” Dar el nu a făcut așa și prin urmare, un olog care stătea la  cerșit de treizeci și opt de ani s-a ridicat și a pășit într-o viață nouă. Tu spui: „Dar eu nu am o  astfel de putere!” Nu, dar Dumnezeu are! Și când vezi nevoia cuiva și îți întinzi mână ca s-o  împlinești – Dumnezeu Își va elibera puterea! Compasiunea ta e cea care declanșează totul.  

    Așadar, astăzi dă dovadă de compasiune.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 9:1-19


    Pământul a fost măturat de consecinţele păcatului. Însă rădăcina răului este mereu acolo, în inima omului, pe care toate apele potopului nu o pot curăţi.
    Dumnezeu îl binecuvântează pe patriarh şi familia lui şi le încredinţează guvernarea pământului. Cum vor răspunde descendenţii lui Noe la această bunătate divină? În acelaşi fel în care a făcut Cain în cap. 4: vărsând sânge! Dumnezeu o spune: violenţa va reapărea. Da, sângele Fiului lui Dumnezeu Însuşi va fi vărsat şi doar acesta va putea spăla inima omenească.

    Pământul este încredinţat omului, care de atunci îl stăpâneşte cu asprime. Sub jugul său „toată creaţia suspină împreună şi este în dureri de naştere până acum” (Romani 8.22).

    Ca semn al legământului Său, Dumnezeu dă curcubeul în nor. Apariţia sa la momentul unei averse este şi astăzi un semn al harului, o amintire a promisiunii din v. 15. În sens spiritual, tot aşa este şi pentru creştin. În toate furtunile de aici, de jos, el are privilegiul să-şi înalţe ochii credinţei spre un Dumnezeu credincios promisiunilor Sale. Prezenţa lui Hristos la dreapta Sa (Evrei 9.12; 10.12) vorbeşte mai bine decât curcubeul, ea fiind o necurmată aducere-aminte că orice copil al lui Dumnezeu a scăpat de o judecată mult mai grozavă decât potopul.

  • 15 Ianuarie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Și Iov a răspuns Domnului și a zis: „Iată, eu nu sunt nimic; ce să-Ți răspund? Îmi voi pune mâna la gură! Am vorbit o dată și nu voi mai răspunde; da, de două ori, dar nu voi continua”. Iov 40.3-5


    Iov a fost adus să-și recunoască nimicnicia înaintea lui Dumnezeu, să se smerească, însă, de asemenea, să se încreadă în Dumnezeu; căci o privire asupra noastră înșine ne-ar conduce la disperare, dacă inima nu s-ar rezema cu încredere pe Dumnezeu.

    Acest lucru este de o mare importanță în ce privește umblarea noastră practică. Să luăm, de exemplu, principiul separării, fără de care nu poate exista sfințenie adevărată. Însă care ar fi valoarea separării, dacă ea n-ar izvorî din comuniunea cu Dumnezeu? Să fim siguri că este un mare pericol ca cineva să insiste asupra separării, fără să se bazeze pe puterea divină. Despărțită de acel izvor de har și de motivație, separarea devine nu numai fără substanță, ci chiar dezgustătoare. Cei conduși doar de un principiu uscat nu sunt altceva decât farisei și ei nu pot să dea o mărturie adevărată despre Hristos, „Cel Sfânt, Cel Adevărat” (Apocalipsa 3.7). Astfel că este foarte important să avem nu doar manifestarea exterioară, ci și rădăcina, singura care ne poate oferi seva divină și adevărata substanță.

    În cazul lui Iov avem ambele lucruri manifestate: starea sa naturală decăzută și încrederea sa în Dumnezeu; de fapt, tocmai această încredere, putem fi siguri, l-a făcut să-și simtă starea. Harul lui Dumnezeu este puterea pentru aceasta. Ultimul lucru pe care un om l-ar face este să gândească rău despre sine însuși.

    W. Kelly

     


    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Și voi, taților, nu provocați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i în disciplina și în învățătura Domnului.
    Efeseni 6.4

    Sfatul unei mame (1)


    Cu mulți ani în urmă, un ziar englezesc relata o întâmplare plină de învățăminte atât pentru mame, cât și pentru tați. Ce se întâmplase? Mama unor copii jucăuși așezase cu grijă masa pentru primirea unor oaspeți de seamă, când, deodată, fetița ei a răsturnat, peste fața de masă sclipitor de albă, castronul cu un sos gras. Să o lăsăm pe mamă să-și depene amintirile:

    „Ce puteam să fac? Părea prea mult pentru nervii mei, obosiți de efortul depus pentru ca lucrurile să se desfășoare bine. Eram gata să-l alung de la masă pe acest stângaci copil al meu, când un îndemn bun m-a reținut s-o fac. Am văzut expresia de pe fața micuței – adânc mâhnită, înspăimântată – o privire vrednică de milă, cum nu o mai văzusem vreodată. Instantaneu mi-a venit în minte un tablou petrecut mai demult, care persista în fața ochilor mei. Chipul copilei mele dezvăluia acum sentimente pe care eu însămi le trăisem cu 20 de ani în urmă. În mintea mea m-am revăzut o fetiță mică, neastâmpărată, de vreo 8 ani, în fericita casă părintească. Era într-o după-amiază furtunoasă. Tocmai apăruseră lămpile cu petrol, și tatăl meu cumpărase una. În fața ferestrei de la bucătărie se îngrămădise multă zăpadă, așa încât lampa trebuia să ardă chiar dacă afară nu era încă întuneric. Mama zăcea bolnavă la etaj. Pentru a nu fi deranjată de gălăgia noastră, noi, copiii, stăteam în bucătărie”.

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    RUGĂCIUNI DE TIP S.O.S.

    „Dumnezeu este … un ajutor, care nu lipseşte niciodată în nevoi. De aceea nu ne  temem” (Psalmul 46:1-2)


    Într-o zi, o femeie mergea cu mașina pe un drum de țară când a văzut că se apropie o  tornadă, așa că s-a ascuns în spatele mașinii și a privit cum tornada a demolat o casă din  apropiere. Alergând spre ceea ce acum era o gaură în pământ, a văzut un bărbat stând  ghemuit, cu ochii închiși. „Ați pățit ceva? Mai e cineva cu dumneavoastră?” a întrebat ea. „Nu,  a răspuns el, numai eu și Dumnezeu, cu care am o conversație urgentă!”

    Nimic nu stimulează  mai mult rugăciunea decât o nevoie urgentă; într-o criză, chiar și necredincioșii se vor ruga.  Există anumite probleme în viață pe care pur și simplu nu le putem rezolva singuri, de aceea  psalmistul a scris: „Te chem, în ziua necazului meu, căci m-asculţi” (Psalmul 86:7). Uneori,  rugăciunile noastre sunt doar strigăte după ajutor și sunt îndreptate numai spre urechile lui Dumnezeu. Când nu mai ai nici o variantă, credința ta se dezvoltă rapid și urgențele devin oportunități de a experimenta harul și puterea lui Dumnezeu într-un mod mai măreț. Așadar, dacă astăzi te găsești într-o situație disperată, iată o rugăciune la care Dumnezeu va răspunde: „Tată, simt că mă găsesc într-o situație imposibilă din care nu mai am scăpare.  Vreau să simt prezența Ta și încurajarea Duhului Sfânt care să-mi aducă aminte că la Tine, toate lucrurile sunt cu putință pentru cei ce cred. Trimite răspunsul Tău din ceruri pentru  situația mea pământească. Unde mă aflu eu acum, lucrurile par fără speranță. Dar Tu ești Dumnezeul care a creat pământul din nimic, Tu ai despărțit Marea Roșie așa încât copiii Tăi s-o poată trece nevătămați. Tu le-ai redat vederea orbilor, i-ai făcut pe ologi să umble și pe surzi să audă. Astăzi îți mulțumesc că ești Dumnezeul meu și că „nu lipsești niciodată în  vreme de nevoi.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 8:6-11


    Fără mijloc de propulsie şi fără cârmă, corabia pe care o conduce Dumnezeu cu mână sigură atinge uscatul pe muntele Ararat. Aparent Noe ar putea ieşi. Dar el aşteaptă şi mai trec multe zile. Intrat în corabie la porunca lui Dumnezeu, el nu va ieşi de acolo decât la porunca lui Dumnezeu. Porumbelul care nu se poate aşeza nicăieri şi care se întoarce în corabie este un simbol al Duhului lui Dumnezeu care nu-Şi găseşte locul într-o lume condamnată. Dar când va apărea Isus, Duhul Se va putea în sfârşit aşeza peste El în chipul curat al unui porumbel (Matei 3.16). Şi astăzi este la fel pentru credinciosul care are Duhul Sfânt: el nu găseşte în lume nici o hrană spirituală, nimic care să-i satisfacă inima. Dimpotrivă, omul firesc este în largul lui în lume, un simbol în acest sens fiind corbul, pasăre necurată potrivit cu Levitic 11.15, care se hrăneşte cu carne stricată.

    Noe iese în sfârşit din corabie, la porunca Domnului. Primul lucru pe care îl face este să ofere o jertfă. Dumnezeu are primul drept asupra acestui pământ curăţit de stricăciunea lui şi spre El se înalţă un miros plăcut.
    N-am cunoscut şi noi adesea în viaţa noastră izbăviri, fie ele mari sau mici? Să nu uităm niciodată să aducem mulţumiri! Şi mai ales pentru „o mântuire aşa de mare” (Evrei 2.3)!

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne