Mana Zilnica

Categorie: Scripturile In Fiecare Zi

  • 4 Ianuarie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Oricine crede că Isus este Hristosul este născut din Dumnezeu; și oricine Îl iubește pe Cel care a născut îl iubește și pe cel născut din El.
    1 Ioan 5.1

    Învățătura despre nașterea din nou este esențială pentru creștinism. Acest subiect produce confuzie pentru mintea omenească, însă credința recunoaște că omul vechi nu poate fi compatibil cu dreptatea lui Dumnezeu. Este nevoie de o transformare completă, prin actul nașterii din nou, care este clar prezentat nu doar aici, de către Ioan, ci și în alte părți ale Noului Testament, de către Petru, Iacov și de către Domnul Însuși.

    În 1 Ioan 5 avem trei rezultate ale nașterii din nou. În versetul 1, cei credincioși sunt aduși într-o familie nouă. Dacă Îl iubim pe Dumnezeu, care ne-a dat o viață nouă, îi vom iubi și pe cei care au aceeași viață. Creștinismul nu este un club, cu membri care au aceleași pasiuni și interese, ci este o unitate vie, caracterizată de dragoste și care se ridică deasupra oricăror distincții omenești.

    Un al doilea rezultat este că „oricine este născut din Dumnezeu biruiește lumea” (versetul 4). Vedem deci că suntem implicați într-un conflict. N-ar mai fi nevoie să biruim lumea, dacă am face parte din ea. Prin urmare, nașterea din nou nu numai că ne așază în conflict cu lumea, ci ne și oferă biruință asupra ei. Principiile lumii, care fac apel la simțurile noastre naturale, sunt biruite prin credința în Isus, Fiul lui Dumnezeu (versetul 5).

    Al treilea rezultat îl găsim în versetul 18: „Știm că oricine a fost născut din Dumnezeu nu păcătuiește, ci acela care a fost născut din Dumnezeu se păzește el însuși, și cel rău nu-l atinge”. Prin nașterea din nou am fost aduși într-o poziție nouă de loialitate. Deși natura divină nu poate fi ispitită de păcat, totuși noi suntem încă în trup și avem nevoie să fim veghetori. Aceasta implică o atenție sporită cu privire la gândurile, la cuvintele și la acțiunile noastre, pentru a nu oferi vreun prilej vrăjmașului. Chiar dacă întreaga lume reprezintă domeniul diavolului, noi suntem din Dumnezeu și suntem în Cel Adevărat (versetele 19 și 20).
    S. Campbell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Aduceți-vă aminte de conducătorii voștri care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu … urmați-le credința.
    Evrei 13.7

    Să ne amintim.

    Istoria vieții lui Simon Petru este deosebit de instructivă. Fiecare creștin poate să recunoască în ea principalele trăsături ale istoriei vieții sale, de la primii pași, pe care i-a făcut de la cunoașterea Domnului Isus, până la starea atât de rar atinsă sau menținută, în care Duhul Sfânt acționează fără piedici și desfășoară în noi puterea Sa. Între aceste două limite se derulează întreaga lucrare a harului dumnezeiesc, care ne face să pătrundem în cunoașterea Domnului Isus Hristos și a privilegiilor creștine.

    De asemenea, pe parcursul acestor comentarii, ne confruntăm cu zdrobirea eului, care este atât de necesară, pentru ca cel credincios, după ce a pierdut orice încredere în sine, să poată în final înțelege privilegiile sale și să-L urmeze pe Domnul Isus pe drumul pe care îl trasează El.

    Istoria lui Petru se împarte în două părți, pe care le găsim bine conturate în Scriptură. Prima parte ne este prezentată în Evanghelii, iar pe cea de-a doua o găsim în Faptele Apostolilor și în Epistole. Din viața lui Petru nu au lipsit slăbiciunile, dar, pe de altă parte, vedem Duhul Sfânt la lucru și puterea divină care l-a susținut, ca martor al Domnului Isus, în mijlocul greutăților și al luptelor.

    Suntem îndemnați să ne amintim de astfel de credincioși, să privim cu luare-aminte la sfârșitul felului lor de viețuire și să le urmăm credința; iar aceste exemple să fie, în final, o puternică susținere a credinței noastre. Aceasta fiind tematica unor comentarii săptămânale, dorim binecuvântarea Domnului pentru fiecare cititor.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SPARGE VASUL TĂU DE ALABASTRU (1)

    „O femeie păcătoasă din cetate … a adus un vas de alabastru cu mir mirositor” (Luca 7:37)

       Biblia spune: „O femeie păcătoasă din cetate…a adus un vas de alabastru cu mir mirositor. Și stătea înapoi lângă picioarele lui Isus şi plângea…şi le ungea cu mir.” (v. 37-38). Acest mir era nard pur, nardul fiind o plantă perenă care se recolta din Himalaia. Jumătate de litru a fost folosit! Iar vasul însuși, făcut din pietre prețioase translucide era, probabil, un suvenir de familie. E posibil să fi fost chiar zestrea ei. Simplu spus, era averea ei cea mai de preț. Ce ironic, și cu toate acestea ce nimerit, a fost faptul că uleiul folosit în profesia ei de prostituată a devenit mărturia profesiei ei de credință, când a turnat și ultima picătură din el pe picioarele Domnului Isus. Faptul că a spart vasul a fost modul prin care ea a dorit să arate că o rupe cu trecutul (vezi Marcu 14:3). Gata cu mirosul dulce de parfum pus peste duhoarea păcatului.
    Gata cu rușinea. Ea a ieșit din umbra întunecoasă a păcatului și a pășit în lumină. Există un moment în care trebuie să nu mai ascunzi nimic față de Dumnezeu. Un moment în care trebuie să-ți dezvălui secretele, zbaterile și păcatele. Un moment în care trebuie să te lași cu totul în seama harului lui Dumnezeu.

    De ce ne purtăm de parcă păcatul ne descalifică de la harul lui Dumnezeu? Acesta este singurul lucru care ne califică! Toate celelalte sunt niște încercări de autojustificare pentru câștigarea harului lui Dumnezeu. Nu se poate să te încrezi în harul lui Dumnezeu 99%. E totul sau nimic. Când încercăm să ne mântuim singuri, pierdem mântuirea care vine numai prin Isus Hristos, prin har și prin credință (vezi Efeseni 2:8-9).

    http://

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 2:15-25

    Dumnezeu a aşezat omul în centrul minunatei Sale creaţii pentru a exercita funcţia de administrator. Un singur lucru i-a interzis: să mănânce din fructul pomului cunoştinţei binelui şi răului. Aceasta i-a pus la încercare ascultarea legată de poziţia sa de făptură responsabilă. Omul, spre deosebire de animale, nu este supus impulsurilor iraţionale.

    El a fost creat liber, dar în acelaşi timp ascultător faţă de Creatorul lui. Suntem martorii primului act înfăptuit de Adam în calitate de administrator: acela de a da nume tuturor făpturilor vii. Acestea au fost create cu scopul de a-i sluji omului, dar oricât ar fi de inteligente, ele nu depăşesc gradul de inteligenţă al lui Adam şi nici nu au o afectivitate care se manifestă ca o nevoie imperioasă. Astfel, singurătatea nu era bună pentru om; el avea nevoie de cineva căruia să-i împărtăşească gândurile, cu care să se bucure de darurile divine şi cu care să mulţumească împreună Aceluia care le-a oferit aceste daruri. Iubirea lui Dumnezeu înţelege această nevoie şi îi răspunde, dându-i un însoţitor, un ajutor inteligent, înzestrat cu afecţiuni ca şi ale lui.

    În această imagine distingem taina Bisericii, mireasa lui Hristos care a fost cufundat în somnul morţii, mireasă pe care o primeşte de acum din mâna lui Dumnezeu pentru ca s-o hrănească şi s-o îngrijească cu drag (Ef. 5.29). „Taina aceasta este mare”, exclamă apostolul: „pentru că suntem … din carnea Sa şi din oasele Sale”.

  • 3 Ianuarie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Pentru că Dumnezeu nu ne-a dat un duh de timiditate, ci de putere și de dragoste și de chibzuință. Deci nu te rușina de mărturia Domnului nostru, nici de mine, întemnițatul Său, ci suferă răul împreună cu evanghelia, potrivit puterii lui Dumnezeu.
    2 Timotei 1.7,8

    Te-ai simțit vreodată rușinat de ceva? Poate de vreun lucru făcut în secret, sperând că nimeni nu va afla, sau poate de vreo situație sau de vreo persoană? În versetele de mai sus, Timotei, un tânăr timid, este încurajat de Pavel prin cuvintele: „Nu te rușina”. Timotei avea nevoie de această încurajare, fiindcă împotrivirea față de mărturia evangheliei era foarte aprinsă; în plus, mulți creștini nu mai voiau să fie asociați cu Pavel, care era prizonier într-o închisoare romană.

    Pavel îi reamintește lui Timotei că Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică (sau de timiditate), ci de putere, de dragoste și de chibzuință. Dumnezeu Își ducea la îndeplinire planul minunat de mântuire, care fusese adus la lumină prin arătarea lui Isus Hristos, Mântuitorul nostru. Deși Pavel suferea, fiind persecutat și întemnițat, el putea spune: „Nu mă rușinez, pentru că știu în Cine am crezut; și sunt convins că El poate să păzească ce I-am încredințat pentru ziua aceea” (2 Timotei 1.12). Pavel își încredințase pe deplin trecutul, prezentul și viitorul în mâinile Celui în care crezuse.

    Mai târziu în acest capitol citim despre Onisifor, care „nu s-a rușinat”. Numele lui înseamnă „aducător de folos”, și, într-adevăr, plătind un preț, el adusese folos apostolului. El nu s-a rușinat să se identifice cu Pavel, un om disprețuit, aflat în lanțuri (versetul 16). Onisifor l-a căutat cu grijă pe apostol și l-a înviorat nespus de mult. Fie ca și noi să aducem înviorare inimii Domnului Isus și să nu ne rușinăm să fim asociați cu El în această lume care L-a lepădat! „Pentru că mie nu-mi este rușine de evanghelie; pentru că ea este puterea lui Dumnezeu spre mântuire” (Romani 1.16).

    J. Redekop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căci nu este nicio deosebire între iudeu și grec; căci același Domn al tuturor este bogat față de toți cei care Îl cheamă. Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit”.
    Romani 10.12,13

    Nicio deosebire

    Beniamin, un mic băiat băștinaș din Africa, l-a întrebat pe un misionar:

    — A fost Domnul Isus un om negru?

    — Nu, Beni, a răspuns misionarul.

    Pe fața lui Beni s-a arătat o mare dezamăgire. Gânditor, a murmurat pentru sine: „Oamenii albi au tot ce-i mai bun”.

    Misionarul și-a pus mâna pe umărul lui și i-a spus:

    — Uite, băiatul meu, Domnul Isus a trăit în Orientul Mijlociu. Acolo oamenii au o culoare a pielii ceva mai închisă decât a noastră, a europenilor, a celor dinspre nord, dar puțin mai deschisă decât a voastră, a celor de aici, din sud. Este între ele…

    Fața micuțului s-a luminat deodată:

    — Atunci Domnul Isus aparține în aceeași măsură atât celor negri, cât și celor albi?

    — Da, așa este, a răspuns misionarul. Domnul Isus dorește să câștige din toate popoarele pământului oițe pentru turma Lui. Oricine Îl acceptă ca Mântuitor al său Îi aparține Lui, indiferent de ce culoare a pielii are. Iar în cer toți oamenii sunt la fel, spălați prin sângele Mielului lui Dumnezeu.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ANUL ACESTA PUNE ÎN NEGOȚ CE AI PRIMIT DE LA DUMNEZEU

    „Toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos” (Romani 14:10)

         Ziua judecății se va caracteriza prin două lucruri: răsplată și regrete! Domnul Isus subliniază lucrul acesta în pilda celor trei slujitori care au primit talanți pe care să-i investească pentru stăpânul lor.

    Primii doi au investit bine și au fost răsplătiți, în timp ce al treilea și-a îngropat talantul și a fost judecat în consecință. Primii doi s-au gândit care le sunt opțiunile, au analizat cifrele, au făcut saltul și și-au asumat riscul de-a câștiga sau de-a falimenta. Prin urmare, stăpânul lor a zis: „Bine, rob bun şi credincios” (Matei 25:21). Dumnezeu nu a răsplătit nebunia.

    Deci, înainte de a face ceva, discută cu El (vezi Proverbe 3:5-6).

    Cu toate acestea, al treilea slujitor a spus: „mi-a fost teamă, şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ” (Matei 25:25). El a făcut cea mai frecventă și cea mai tragică greșeală când vine vorba de darurile pe care le avem; El nu i-a adus stăpânului său nici un câștig de pe urma talantului primit. Unii își investesc talanții și Îi dau slavă lui Dumnezeu, în timp ce alții îi folosesc greșit și Îl întristează pe Dumnezeu. Unii Îl slăvesc prin „roadă”, în timp ce alții Îl insultă prin scuze. Ce părere are Dumnezeu despre aceștia din urmă „De la cel ce n-are, se va lua şi ce are!” (Matei 25:29).

    Teama este opusul credinței și „fără credință este cu neputință să-i fim plăcuți lui Dumnezeu” (Evrei 11:6). Așadar, anul acesta, umblă prin credință; Dumnezeu nu te va lăsa. Asumă-ți riscul; El nu te va dezamăgi. Chiar dacă pe drumul tău spre biruinţă te împiedici, El te încurajează să-ţi imaginezi ziua în care Îi vei simți mâna pe umărul tău și vei auzi cuvintele: „Bine, rob bun şi credincios!”

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 2:1-14

    „Domnul a făcut cerurile şi pământul în şase zile, şi în ziua a şaptea S-a odihnit şi S-a înviorat” (Exod 31.17). El Însuşi este încântat de bucuria pe care a pregătit-o pentru făptura Sa.
    În creaţie admirăm puterea lui Dumnezeu, destoinic să rânduiască miliardele de stele pe întinderea nemăsurată a cerului, să pună hotare mării, să controleze forţa trăsnetului şi a vântului, destoinic şi să întocmească un om dintr-un pumn de ţărână. De asemenea admirăm înţelepciunea Lui care a măsurat perioadele şi anotimpurile, a stabilit un echilibru în întreaga natură, a dat legi plantelor şi instincte animalelor (Psalmul 104.24). Dar mai ales să admirăm bunătatea Lui. El a făcut cerurile, a despărţit pământul de ape, a aşezat luminătorii cei mari …, „pentru că bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna” (Psalmul 136). Cu grija unei mame care a pregătit dinainte tot ce va fi necesar pentru copilul pe care-l va aduce pe lume, Dumnezeu a aşezat omul în condiţii ideale. El l-a pus într-o grădină a deliciilor, unde avea să se bucure de liniştea Creatorului său. Suflându-i în nări „suflare de viaţă” (v.7), Dumnezeu l-a făcut (spre deosebire de animale) un suflet viu şi nepieritor, responsabil faţă de El.

  • 2 Ianuarie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Întoarce-te deci la Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan, pe care l-a pus împăratul Babilonului peste cetățile lui Iuda, și locuiește cu el în mijlocul poporului. Ieremia 40.5

    Ultimele zile, așa cum le prezintă cartea Ieremia (1)

    Credem că există multe lecții pe care le putem învăța din cartea profetului Ieremia, din împrejurări care își găsesc un corespondent și în dreptul nostru astăzi. Ieremia a trăit în perioada de la sfârșitul împărăției lui Iuda; noi trăim la sfârșitul perioadei Adunării. Mulți profeți falși vorbeau în zilele lui Ieremia; în zilele noastre, învățătorii falși sunt aproape peste tot (2 Petru 2.1). Ieremia a fost martor la capturarea, arderea și dărâmarea Ierusalimului; în zilele noastre, mărturia publică a Adunării este de asemenea ruinată, după cum Scriptura a spus mai dinainte (Fapte 20.29,30).

    Prima lecție la care am dori să privim este cea care ne spune că, deși mărturia publică a poporului lui Dumnezeu a falimentat, Dumnezeul nostru are întotdeauna o resursă. În Ieremia 40.5 vedem că Dumnezeu stabilise o persoană în jurul căreia să se adune poporul Său: Ghedalia. La fel, în zilele de faliment ale taberei lui Israel, când idolatria fusese introdusă în tabără, Moise a spus: „Cine este pentru Domnul: la mine!” (Exod 32.26). În împărăția lui Israel, când domnea Saul, cei credincioși s-au strâns la David (1 Cronici 11 și 12).

    Îi mulțumim lui Dumnezeu că și noi avem o resursă în zilele noastre de ruină a mărturiei Adunării! Avem o Persoană în jurul căreia să ne strângem, avem pe Cineva care este mai mare decât Moise, decât David sau decât Ghedalia – Îl avem pe Domnul nostru Isus Hristos! Numele lui Ghedalia înseamnă „preamărit de către Iahve”. Nu există decât o singură Persoană pe care Tatăl dorește să o preamărească în zilele noastre: Fiul Său preaiubit. Ce privilegiu avem să fim adunați în jurul Lui, să-L avem ca Centru și ca Obiect al nostru! „Fiindcă acolo unde doi sau trei sunt adunați pentru numele Meu, Eu sunt în mijlocul lor” (Matei 18.20). Aceste cuvinte sunt adevărate și pentru noi, astăzi!

    K. Quartell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Alege deci viața, ca să trăiești … iubind pe Domnul Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui și lipindu-te de El: căci aceasta este viața ta. Deuteronom 30.19,20

    Alegerea

    Cu toții suntem puși mereu în fața alegerilor și trebuie să decidem. Acest lucru nu este valabil doar pentru marii politicieni, care dispun adesea, prin deciziile lor, de mersul înspre bine sau înspre rău a milioane de oameni. Nu, ci viața zilnică ne cere mereu decizii. Profesia, familia, gospodăria, concediul, timpul liber, planurile de viitor: toate aceste domenii ne cer o chibzuire grijulie, alegerea între diferite posibilități. De un singur lucru însă se îngrijește omul cel mai puțin, și anume încotro va duce calea sa după ce va muri.

    Mulți sunt de părere că religia lor, „credința” lor, este suficientă pentru aceasta. Dar de unde știți că religia dumneavoastră nu vă înșală? Există așa de multe religii și toate afirmă că arată calea spre Dumnezeu. Care trebuie aleasă? Nu vă mulțumiți doar cu a crede ceea ce au crezut înaintașii dumneavoastră! Oare nu este o lipsă de înțelepciune să consultăm părerile oamenilor, iar pe Dumnezeu, care singur poate arăta calea, să-L trecem cu vederea? Viața veșnică există numai în Domnul Isus Hristos. El este viața veșnică. Cine vrea să fie salvat de mânia viitoare a lui Dumnezeu are nevoie de Domnul Isus Hristos. Numai El a putut spune că este Calea spre Dumnezeu, Adevărul și Viața. Alegeți-L, și veți avea adevărata credință! Credința, așa cum o găsim pe paginile Bibliei, nu este un sistem de doctrine, ci o relație intimă cu o Persoană, care este mai mare decât toți, dar care S-a dat pe Sine pentru noi.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ANUL ACESTA IEȘI DIN ZONA TA DE CONFORT (2)

    „Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă! … Nu vă înspăimântaţi de ei” (Deuteronom 31:6)

    Oricât ar părea de incredibil, dar atunci când poporul Israel a întâmpinat dificultăți în pustie, au vrut să se întoarcă la vechea lor viață de robie din Egipt. Siguranța lucrurilor cunoscute era mai puțin amenințătoare pentru ei decât provocările necunoscutului. Așa că Domnul le-a zis nu o dată, ci de două or „Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă! Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău, va merge El însuşi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa”.

    De ce a spus El asta? Pentru că poți învinge teama numai când treci la fapte! Când îți pui teama la încercare, o stăpânești. Când te lupți cu problemele, ele nu te mai țin încătușat. Când ai curajul să înfrunți lucrurile care te înspăimântă, deschizi ușa către viitor.

    Un înțelept a spus cândva: „Ia taurul de coarne și ține-l până îl auzi implorând mila.” Toți oamenii din Biblie pe care Dumnezeu i-a chemat să facă lucruri nemaipomenite, aproape fără excepție s-au simțit nepotriviți și i-au spus lucrul acesta. Cum le-a răspuns Dumnezeu? „Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41:10).

    Autorul John Mason scrie „Dorința de siguranță se împotrivește fiecărui vis măreț și virtuos. Siguranța, de multe ori este primul pas spre stagnare. Hotărârea cu privire la viziune este primul, al doilea și al treilea cel mai important lucru. Dacă nu îndrăznești nimic, ar trebui să nu te aștepți la nimic.” Așadar, oricare ar fi oportunitatea sau obstacolul cu care te confrunți astăzi, include-L și pe Dumnezeu în ecuație. Cu El de partea ta, ceea ce ai este întotdeauna mai mare decât ceea ce îți lipsește.

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 1:20-31

    O pendulă dezvăluie priceperea ceasornicarului care a făcut-o. În acelaşi fel, „cerurile vestesc gloria lui Dumnezeu şi întinderea lor arată lucrarea mâinilor Lui” (Psalmul 19.1). „Uitaţi-vă la păsările cerului … priviţi cu atenţie crinii câmpului” (Matei 6.26, 28), ne invită Domnul Isus. Vai, câţi rămân orbi faţă de frumuseţile naturii, neştiind să vadă „eterna Sa putere şi divinitate” (Romani 1.20)! Necredincioşii au încercat să înlocuiască aceste versete atât de clare cu teoriile lor despre originea universului şi a vieţii. Dar nu vă temeţi, nici speculaţiile minţii omeneşti, nici descoperirile geologiei nu vor zdruncina vreodată cea mai mică din aceste declaraţii divine. Să ne amintim că în această sferă nu ştiinţa este cea care poate instrui, nici inteligenţa cea care poate pătrunde. Cuvântul este Cel care instruieşte şi credinţa cea care pătrunde (citiţi Evrei 11.3).

    Ce contrast este acum faţă de v. 2! Acolo unde domnea întunericul, Dumnezeu a făcut să strălucească lumina. Dintr-o scenă pustie, El a făcut o lume ordonată şi locuibilă. Dar pământul era încă gol. Şi „Dumnezeu Însuşi care a întocmit pământul … nu l-a creat (pentru a fi) pustiu”, ci „ca să fie locuit” (Isaia 45.18). Printr-un ultim act suveran el a creat omul şi l-a făcut după chipul Său, reprezentant al Său, cap al întregii creaţii.

  • 1 Ianuarie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Nu ți-am poruncit Eu: „Fii tare și curajos”? Nu te teme, nici nu te înspăimânta, pentru că Domnul Dumnezeul tău este cu tine oriunde vei merge.
    Iosua 1.9

    Aici stă adevăratul secret al stabilității și al păcii în toate timpurile și în toate împrejurările: autoritatea lui Dumnezeu pentru terenul pe care-l ocupăm și prezența Lui cu noi acolo! Altfel spus: Cuvântul Domnului drept garanție pentru ceea ce facem și lumina feței Sale în ceea ce întreprindem! Nu există nicio posibilitate de a înainta fără aceste două lucruri. Nu va fi suficient doar să indicăm capitolul și versetul pentru o anumită poziție pe care am luat-o; trebuie să și experimentăm prezența Domnului cu noi. Și nu va fi de ajuns nici să spunem că-L avem pe Domnul cu noi, dacă nu putem să dăm o garanție divină, un „Așa vorbește Domnul”, pentru ceea ce facem și pentru calea pe care umblăm.

    Iosua n-ar fi putut face față nicidecum dificultăților din timpul lui fără aceste două lucruri. Și, deși nu avem de întâmpinat aceleași lucruri ca el, totuși, dacă nu suntem deplin asigurați în această privință, nici noi nu vom putea face față în aceste zile fără Cuvântul lui Dumnezeu ca autoritate și fără prezența Lui ca tărie a noastră. Sorțul ne-a căzut într-un timp de o deosebită confuzie. Se fac auzite o mulțime de voci contradictorii. Oamenii iau diverse poziții. Ce să credem din toate acestea? Ce vom face? De ce anume avem nevoie? Avem nevoie să auzim, adânc de tot, în străfundul sufletului nostru, aceste două afirmații importante și nepieritoare: „Nu ți-am dat Eu oare porunca aceasta?” și „Iată, Eu sunt cu tine”. Acestea sunt realități mărețe, de care cel mai slab și mai neștiutor credincios se poate bucura și fără de care nimeni nu poate înainta împotriva valului care se ridică înaintea noastră în vremurile de acum.

    Niciodată probabil, în istoria creștinismului, n-a existat vreun moment care să solicite într-un mod mai imperativ legătura personală nemijlocită a sufletului cu Dumnezeu și cu adevărul Său ca cele pe care le traversăm acum. Nimeni nu se poate baza pe credința altuia. Sita își face lucrarea ei solemnă în mijlocul Adunării. Cei care trec prin cernerea și prin punerea la probă a lui Dumnezeu vor secera o recoltă bogată de binecuvântare, însă trebuie să trecem prin ele. Chiar în timpul de acum se scoate la iveală, într-un fel cu totul deosebit, a cui credință se bazează doar pe înțelepciunea oamenilor și a cui pe puterea lui Dumnezeu. Tot ce este neclar va fi scos la lumină, iar aceasta din ce în ce mai mult, însă Dumnezeu îi va păzi pe cei a căror inimă este cu adevărat pentru numele lui Isus.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Nu ți-am dat Eu oare porunca aceasta: Fii puternic și curajos? Nu te înspăimânta și nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine pe oriunde vei merge.
    Iosua 1.9

    Dumnezeu merge cu noi!

    Ne aflăm la începutul unui alt an și nu știm ce va veni asupra noastră. Drumul vieții care ne stă în față este necunoscut. În inimile noastre se pot ridica întrebări, temeri, îndoieli. Care va fi starea sănătății? Vom putea face față provocărilor din familie sau de la locul de muncă? Ce decizii va trebui să luăm?

    La toate aceste întrebări, versetul citat ne dă un răspuns încurajator: „Dumnezeul tău este cu tine pe oriunde vei merge”. Nu suntem lăsați singuri. Dumnezeul nostru merge cu noi în noul an. El ne conduce, ne sfătuiește și ne sprijină în orice situație. Pentru El, nicio întrebare nu este prea dificilă, nicio lucrare, prea grea și nicio problemă, prea mare.

    Pentru că Dumnezeu merge cu noi, nu avem de ce să ne temem. El cunoaște pericolele care pândesc pe calea credinței. El ne poate păzi de pașii greșiți și ne poate ocroti de atacurile lui Satan. Cu ajutorul Său putem să ne sustragem influenței rele a lumii.

    Pentru că Dumnezeu merge cu noi, putem fi puternici și curajoși. El ne dă în fiecare zi puterea necesară pentru munca noastră. Ceea ce ne încredințează El nu depășește capacitatea noastră, pentru că El nu suprasolicită pe nimeni. El ne dă curaj să respingem cu hotărâre răul și să ne recunoaștem de partea Domnului Isus.

    De aceea, să trăim cu Dumnezeul nostru și să avem zilnic părtășie cu El!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ANUL ACESTA IEȘI DIN ZONA TA DE CONFORT (1)

    „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine” (Isaia 41:10)

    Două din cele mai mari frici ale noastre sunt eșecul și critica. Ele nu dispar complet niciodată. Le poți depăși, dar vor apărea când te vei confrunta cu următoarea provocare. Numai când accepți teama ca parte a călătoriei vieții și când nu fugi de ea vei învăța s-o cucerești. De bună seamă că atunci când te uiți în urmă la ceea ce ai cucerit deja, îți dai seama că de cele mai multe ori eșecul nu aduce răni permanente – de fapt devii mai puternic prin el.

    Dacă în acest moment ești neliniștit, Dumnezeu îți spune: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine.” Așadar, încrede te în El și ieși din zona ta de confort! Un poet anonim a scris: „Aveam o zonă de confort în care știam că nu pot da greș; aceiași patru pereți ai muncii zilnice semănau mai mult cu o închisoare. Tânjeam atât de mult să fac lucruri pe care nu le-am mai făcut, dar am rămas în zona mea de confort și m-am plimbat de colo-colo pe aceeași veche dușumea. Mi-am zis că nu contează faptul că nu am făcut un lucru măreț; mi-am zis că nu-mi pasă de vise și de idealuri sau de lucruri asemănătoare. Pretindeam că sunt atât de ocupat cu lucrurile din zona mea, însă în lăuntrul meu tânjeam după ceva special doar al meu. Nu puteam să văd cum viața trece pe lângă mine, privind cum ceilalți câștigă; mi-am ținut respirația și am pășit în afară și am lăsat ca schimbarea să apară. Am făcut un pas și cu o putere pe care nu am mai simțit-o până atunci, mi-am luat adio de la zona mea de confort și apoi am închis ușa cu cheia.

    Dacă te găsești în zona ta de confort și îți este teamă să te aventurezi afară, adu-ți aminte că toți câștigătorii au fost cândva plini de îndoială.” Cuvântul pentru tine astăzi este: Propune-ți ca anul acesta să ieși din zona ta de confort.

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 1:1-19

     Înainte să fi existat vreun lucru din creaţie, Dumnezeu, Cel fără început, era prezent. Şi El ne permite să fim martori la desfăşurarea lucrării Sale creatoare. Când dorim să facem un obiect oarecare, ne trebuie întâi anumite materiale. Pentru Dumnezeu însă este suficient ca să vorbească şi totul este creat din nimic.

    El zice – şi iată că se ivesc cerul, pământul, lumina, norii, mările, „uscatul”, bolta cerească cu luminile ei: soarele, luna, stelele fără număr, infinitul mare şi infinitul mic, uimitoarea diversitate de plante şi de animale. Această relatare, deopotrivă maiestuoasă şi simplă, dă un răspuns definitiv la marea întrebare pe care dintotdeuna oamenii n-au încetat să şi-o pună: „Cine a măsurat apele … a potrivit cerurile … a cântărit munţii? Cine a creat acestea …? (Isaia 40.12, 26; Proverbe 30.4).

    Da, cine a conturat forma perfectă a cristalelor de zăpadă? cine a conceput structura extraordinară a celei mai obişnuite insecte? cine a ales culoarea şi parfumul celei mai obişnuite flori? Evrei 1.2,3 ne dă răspunsul: Isus, Autorul mântuirii noastre, este deopotrivă şi Creatorul tuturor acestor minunăţii (vezi şi Proverbe 8.27-31).

  • 31 Decembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Dar și Duhul Sfânt ne mărturisește. Evrei 10.15

    Mărturia Duhului

    Mulți creștini sunt confuzi cu privire la ceea ce Scriptura ne învață despre mărturia Duhului Sfânt. Ei cred că această mărturie este o experiență emoțională, un sentiment de fericire, o stare de extaz sau o viziune care să le ofere cunoștința acceptării lor de către Dumnezeu. Astfel de experiențe subiective pot fi rezultatul mărturiei Duhului Sfânt, însă niciuna dintre ele, nici toate laolaltă nu constituie această mărturie.

    Acum câțiva ani m-am întâlnit cu o credincioasă care nu mai era plină de bucurie, așa cum o știam eu. Nefericirea ei era consecința învățăturii unei persoane care o convinsese că, dacă nu avea „mărturia Duhului”, nu era mântuită. Deși se rugase cu stăruință pentru această „mărturie”, totuși nu o primise. Atunci i-am spus că eu am o mărturie clară, cu mult mai bună decât orice experiență – eu am Cuvântul lui Dumnezeu!

    Epistola către Evrei stabilește mai întâi superioritatea lui Hristos față de îngeri și față de profeți, după care arată caracterul noului legământ, cel al harului. Multele jertfe din vechiul legământ nu au putut oferi îndreptățirea, însă, prin lucrarea de la cruce, Hristos îndreptățește pe oricine crede în El. Toți sunt îndreptățiți „prin har, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus” (Romani 3.24). „Am fost sfințiți, prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, o dată pentru totdeauna” (Evrei 10.10). Duhul Sfânt ne mărturisește că Dumnezeu nu-Și va mai aduce aminte de păcatele și de fărădelegile noastre (Evrei 10.17; Ieremia 31.33,34).

    Nu este nevoie să ne rugăm și stăruim pentru această mărturie. Cuvântul lui Dumnezeu o prezintă, iar noi trebuie să credem!

    H A Ironside

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Învață-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!”

    Psalmul 90.12

    Încotro priveşti tu?

    Eu nu mă uit înapoi. Dumnezeu cunoaște eforturile mele fără rost. El știe ocaziile scăpate și greșelile înfăptuite. Toate acestea le las în seama Lui, a Celui care mi-a dat un Salvator și care în har îmi iartă eșecurile.

    Eu nu privesc înainte. Dumnezeu cunoaște viitorul meu, drumul scurt sau lung, care mă va conduce la El acasă. Domnul Isus va fi cu mine în orice încercare și va purta la orice pas povara pentru mine.

    Eu nu mă uit în jurul meu. Îmi va insufla doar teamă. Lumea devine tot mai neliniștită și tot mai turbulentă. Ea este așa de întunecată, periculoasă și rea. Fericirea care mi-o oferă ea, înșală și nu poate mulțumi inima mea.

    Eu nu privesc nici înăuntrul meu. Aceasta mă va face foarte nefericit. Nu am nimic în mine în care să-mi pun speranța. În inima mea există doar nereușite și hotărâri slabe, care nu se realizează niciodată.

    Dar eu privesc în sus la Domnul Isus. Acolo, inima mea găsește pace adevărată. Orice teamă dispare și face loc conștienței adânci: eu sunt iubit de Dumnezeu! Lumina dumnezeiască de sus alungă întunericul și lasă să strălucească harul lui Dumnezeu. Privind la Hristos în cer, nădejdea vie în venirea Lui se întărește în mine.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    HOTĂRÂRI PENTRU NOUL AN

    „Uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte” (Filipeni 3:13)

    Fii sincer: Câte hotărâri și decizii de anul trecut le-ai adus la îndeplinire? Se spune că amânarea este hoțul timpului. Ne promitem mereu că ne vom descurca mai bine. Dar „hotărârile” se împlinesc numai când ești „hotărât.” Asta înseamnă că trebuie să ai o minte hotărâtă. Iată patru hotărâri pe care trebuie să le iei pentru acest an:

    1) Fă-ți timp pentru ceea ce contează cu adevărat. Trezește-te mai devreme pentru a citi Biblia și pentru a te ruga înainte de a-ți începe ziua. Fă-ți mai mult timp pentru familie. Fă sport și mănâncă corect. Îngrijește-te mai mult de corpul tău; e Templul lui Dumnezeu (vezi 1 Corinteni 6:19).

    2) Fă lucrurile pe rând. Când faci prea multe lucruri o dată, concentrarea ta se diluează și îți este mai greu să le duci la capăt. Când începi prea multe, termini prea puține. Așa că, începe din locul în care ești și clădește-ți succesele pas cu pas, făcând și ocupându-te de un singur lucru o dată.

    3) Începe cu lucruri mărunte. Nu termina gălușca dintr-o înghițitură; pașii mărunți sunt regula jocului. Vorbește în termenii lucrurilor pe care le vei face și nu a celor pe care nu le vei face. De exemplu, în loc să spui: „Nu voi fi atât de critic,” încearcă să spui: „Astăzi voi căuta ceva bun la toți cu care mă întâlnesc.” (vezi Filipeni 4:8).

    4) Ține evidența progresului sau a absenței lui. Nu  poți gestiona ceea ce nu poți măsura. Când stai față în față cu adevărul, vei vedea cât de departe ai ajuns și care sunt aspectele la care mai trebuie să lucrezi. Biblia spune „Pune-ţi pe inimă aceste lucruri … pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi.” (1 Timotei 4:15).

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Apocalipsa 22.10-21

    Pentru Daniel şi pentru poporul iudeu, profeţia era pecetluită, până la împlinirea ei viitoare (Daniel 12.9). Pentru creştin, ea nu mai este ascunsă (v. 10). Toată Biblia îi este dată pentru a fi înţeleasă şi crezută. Domnul să ne ajute să o cercetăm mereu mai profund (Ioan 5.39)! Fie ca, la întoarcerea Lui, să ne găsească printre aceia care păzesc Cuvântul Lui şi care nu neagă Numele Lui (cap. 3.8)! Acest nume fără seamăn, Isus, numele umanităţii Sale, ne este amintit încă o dată de El Însuşi: „Eu, Isus”, sunt „Steaua strălucitoare de dimineaţă”, Cel care vine (v. 16). Noi nu aşteptăm un eveniment, ci pe Cineva pe care-L cunoaştem şi Îl iubim.

    „Vino!” Acestei dorinţe trezite de Duhul îi răspunde promisiunea Sa: „Eu vin curând” (v. 12, 17, 20); apoi din nou ecoul afecţiunilor Miresei: „Amin! vino, Doamne Isuse”.

    Am fost convertiţi pentru a-I sluji „pentru a-i invita pe cei cărora le este sete, pe cei care vor (v. 17)” şi pentru a-L aştepta. Domnul însă ştie că, şi pentru una şi pentru alta, avem nevoie de întreg harul Său (v. 21). De aceea Duhul lui Dumnezeu încheie această carte a judecăţii, şi a Cuvântului lui Dumnezeu în întregime, cu această promisiune a harului. Harul este resursa perfectă şi suficientă care ne va păzi „până va veni El” (1 Corinteni 11.26b).

  • 30 Decembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? … Suntem mai mult decât învingători prin Acela care ne-a iubit. Romani 8.35,37

    Dragostea veșnică a lui Hristos este partea noastră binecuvântată. Nimic altceva din acest univers nu este atât de puternic. În ciuda tuturor dovezilor puterii vrăjmașului, noi suntem mai mult decât învingători. Samson, o imagine a învingătorului, a omorât leul cel tânăr. Mai târziu, în trupul leului și-au făcut stup albinele, care au produs miere, pentru hrana și bucuria lui Samson. Puterea și înviorarea au fost găsite în ceea ce îl amenințase pe Samson cu distrugerea. În tot ceea ce întâlnim pe calea noastră suntem mai mult decât biruitori și nimic nu ne poate despărți de dragostea Domnului.

    În Efeseni 5.25 vedem devotamentul dragostei: „Hristos a iubit Adunarea și S-a dat pe Sine Însuși pentru ea”. El S-a dat pe Sine, în infinita valoare a Persoanei Lui. Prin urmare, El are un drept asupra Adunării și o sfințește și o curățește de orice întinare. Când va veni ziua gloriei, El Își va prezenta Adunarea așa cum o dorește. Atunci va fi manifestat pe deplin devotamentul dragostei Sale.

    În Efeseni 3.19 găsim caracterul nelimitat al dragostei lui Hristos: „Să cunoașteți dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoștință”. Această afirmație ar putea părea paradoxală – să cunoști dragostea Sa, care întrece orice cunoștință (cunoaștere). Pe măsură ce suntem întăriți prin Duhul Său în omul dinăuntru, vom cunoaște vastitatea dragostei Sale, care este ca un ocean fără limite, care nu poate fi niciodată explorat pe deplin. Însă capacitatea noastră spirituală de a aprecia această dragoste și de a ne bucura de ea va crește constant.

    Galateni 2.20 vorbește despre dragostea Lui pentru fiecare dintre noi, în mod individual: „Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine”. Apostolul Pavel se bucura de simțământul dragostei personale a lui Hristos pentru el și primea orice călăuzire de la Cel care îl iubea și care Se dăduse pe Sine pentru el. Dragostea lui Hristos îl motiva în slujbă și era lumina pentru umblarea lui. Să medităm cu toții la dragostea lui Hristos, în variatele ei aspecte, și să ne bucurăm de ea!

    W Magowan

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni s-a dat și domnia va fi pe umărul Lui; Îlvor numi: Minunat…”
    Isaia 9.6

    Minunat

    În versetul de astăzi citim că Fiul lui Dumnezeu va fi numit Minunat. Fie că ne gândim la întruparea Sa, fie la întâmplările petrecute imediat după nașterea Sa, fie la învățăturile Sale, fie la lucrările Sale, găsim că Domnul Isus Hristos este Minunat. El este Minunat în vorbirea Sa, în semnele și minunile pe care le-a făcut.

    Pe lângă acestea, Mântuitorul nu numai că a fost Minunat sau că va fi Minunat când Se va întoarce, ci este Minunat ACUM, prin ceea ce face pentru multe ființe nefericite din toate părțile globului pământesc care au fost ruinate de păcat și care își recunosc în fața lui Dumnezeu starea lor. Cine, afară de Domnul Isus Hristos, ar putea elibera un om din lanțurile grele ale păcatului și din strânsoarea nemiloasă a lui satan? De câte ori nu am auzit de câte un om rău și violent în familie, făcându-i să trăiască în frică și în disperare pe cei ai lui, dar care, crezând în Cel al cărui Nume este Minunat, a devenit un soț și un tată bun și iubitor!

    Exemplele pot continua la nesfârșit. Astfel de oameni nu au trebuit să facă lucruri mărețe sau să plătească ceva, ci doar să creadă în Acela al cărui Nume este Minunat și care face schimbări fundamentale în viața oamenilor. Această schimbare dorește s-o facă chiar acum și în viața cititorului încă nemântuit.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    LISTA DE ONOARE A MAMELOR

    „O carte de aducere aminte a fost scrisă” (Maleahi 3:16)

    Este oare posibil ca atunci când vom ajunge în ceruri să găsim o „listă de onoare a mamelor” în care vor apărea numele tuturor mamelor credincioase care s-au rugat zi și noapte pentru copiii și pentru nepoții lor? Poate, dar ceea ce știm sigur este faptul că: Dumnezeu onorează mamele care îl onorează pe Dumnezeu! El a răspuns rugăciunilor Anei și i-a dat un fiu care a ajuns profet și a condus poporul Israel.

    Iar Pavel a scris cu privire la Timotei: „Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută, care s-a sălăşluit întâi în bunica ta Lois şi în mama ta Eunice, şi sunt încredinţat că şi în tine.” (2 Timotei 1:5).

    Biblia ne spune că Dumnezeu ține o evidență: „Atunci şi cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta, şi a ascultat; şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul, şi cinstesc Numele Lui.”

    Ioan scrie „Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.” (Apocalipsa 20:12).

    Susanna Wesley a avut nouăsprezece copii (nouă au murit când erau bebeluși) și a petrecut o oră în fiecare zi rugându-se pentru fiecare pe nume. Rugăciunile ei au fost răsplătite. Unul dintre fiii săi, John, a adus o trezire spirituală în Marea Britanie și a fost fondatorul Bisericii Metodiste.

    Poate în ceruri va exista o listă de onoare a mamelor sau poate nu, dar un lucru e sigur – când mamele se roagă, Dumnezeu ascultă și viețile sunt schimbate. Așadar, mamelor, nu încetați niciodată să vă rugați pentru copiii voștri.

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Apocalipsa 22.1-9

    Versetele 1-5 completează viziunea cetăţii sfinte în timpul mileniului. Şi remarcăm cât de mult se aseamănă prima pagină a Bibliei cu ultima. Scriptura începe şi se încheie cu un paradis, un râu, un pom al vieţii

    Sfârşitul însă este mai frumos decât începutul, omega mai grandios decât alfa, paradisul viitor nu este regăsirea celui trecut, ci este paradisul lui Dumnezeu (cap. 2.7), în prezenţa veşnică a Mielului care a murit pentru noi. Acolo vor avea acces numai păcătoşii mântuiţi prin har, oameni precum tâlharul întors la Dumnezeu (Luca 23.43). Şi care va fi îndeletnicirea acestor locuitori? Ei vor sluji Domnului lor (v. 3; cap. 7.15); vor împărăţi împreună cu El (v. 5b; Daniel 7.27). Ceea ce va avea însă cel mai mare preţ pentru ei, dincolo de toate aceste împărăţii, este că vor vedea faţa Lui (v. 4; Psalmul 17.15).

    De obicei un rob nu ştie ce face stăpânul său (Ioan 15.15). Isus însă nu le ascunde nimic robilor Săi, deveniţi prietenii Săi, cu privire la cele care trebuie să aibă loc în curând (v. 6). Nu este oare ciudat că deseori pătrundem atât de puţin în minunile care ne privesc pe noi? (1 Corinteni 2.9). Şi, peste toate, nu este trist că nu dovedim mai mult interes pentru ceea ce Tatăl a pregătit pentru gloria şi bucuria Fiului Său? (Ioan 14.28b).

  • 29 Decembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Aruncă-ți pâinea pe ape, pentru că după multe zile o vei găsi. Împarte la șapte și chiar la opt, pentru că nu știi ce rău va veni peste pământ. Dacă norii sunt plini de ploaie, se golesc pe pământ; și dacă un copac cade spre sud sau spre nord, în locul unde cade copacul, acolo va rămâne.
    Eclesiastul 11.1-3

    Dacă aruncăm în mod literal pâine pe apă, ne putem aștepta s-o găsim din nou? Cu siguranță că nu! Ar părea la fel de inutil să aruncăm pâinea vieții, evanghelia harului lui Dumnezeu, în lumea aceasta, care este ca o mare agitată. Totuși, o astfel de acțiune este departe de a fi inutilă. În 1 Corinteni 15.58 citim: „De aceea, frații mei preaiubiți, fiți tari, neclintiți, prisosind întotdeauna în lucrarea Domnului, știind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul”. Dacă oferim cu credincioșie evanghelia sufletelor, chiar dacă nu vedem rezultate prea curând, trebuie să știm că vor fi rezultate, fiindcă El a promis: „Tot așa va fi cuvântul Meu care iese din gura Mea: nu se va întoarce la Mine fără rod” (Isaia 55.11).

    Prin urmare, „împarte la șapte și chiar la opt”. Șapte este un număr deplin, iar opt semnifică o măsură care dă pe dinafară. Acest lucru ne spune că trebuie să prisosim în lucrarea Domnului, nu doar dintr-un simțământ al datoriei, ci cu o bunăvoință a dragostei. Dacă inimile noastre sunt pline de Hristos, nu putem decât să oferim binecuvântare celorlalți, împărtășindu-le dragostea Lui și minunatul Său plan de mântuire.

    În pasajul citat se mai spune: „Dacă un copac cade spre sud sau spre nord, în locul unde cade copacul, acolo va rămâne”. Toți oamenii vor fi loviți până la urmă de moarte, de aceea au nevoie de evanghelie înainte de acest moment solemn. Ei vor cădea într-o direcție sau alta, iar sfârșitul este fie raiul, fie iadul. „Cunoscând deci frica de Domnul, îi înduplecăm pe oameni” (2 Corinteni 5.11).

    L M Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Frica de Domnul este școala înțelepciunii și smerenia merge înaintea slavei.”
    Proverbe 15.33

    Ce am savurat?

    Cu prilejul unei festivități, mai mulți colegi de școală s-au întâlnit la colegul lor care era profesor. Ca de obicei în astfel de ocazii, discuțiile au alunecat pe panta nemulțumirii față de viață. Profesorul i-a întrebat dacă doresc o cafea. Cum cei prezenți erau mulți, profesorul a adunat tot felul de cești care le avea prin casă și i-a servit pe fiecare. Când toți aveau în mâinile lor câte o ceașcă, profesorul le-a zis:

    „Dacă observați bine, fiecare din voi ați pus cafeaua în ceștile cele mai prețioase aflate pe masă. Este normal să vreți ce este mai bun în viață, dar tocmai aici este sursa problemelor și a stresului pe care îl aveți zi de zi. Nu contează ce fel de ceașcă ați ales, cafeaua fiecăruia are același gust. Ceașca nu adaugă nicio calitate cafelei.”

    Probabil, asemenea acelor oameni, am fost și noi ispitiți să alegem lucruri care par frumoase la exterior pe tot parcursul anului care se încheie foarte curând. Banii, casele, mașinile, poziția în societate… sunt asemenea ceștilor: doar ne ajută să trăim, dar nu sunt viața. Cei mai fericiți oameni nu sunt cei care au cele mai mari bogății. Cei mai fericiți oameni sunt cei care știu să se bucure de ceea ce au prin grija lui Dumnezeu. Respectul față de Dumnezeu face  parte  din  marea  școală  a  înțelepciunii.  În  această școală, fiecare poate savura bunătatea lui Dumnezeu arătată în creația Sa, dar mai ales în lucrarea Fiului Său.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FĂ DIN RUGĂCIUNE O PRIORITATE

    „Noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.”
    (Faptele Apostolilor 6:4)

    În cartea sa: „Disciplinele unui om evlavios”, pastorul și autorul R. Kent Hughes spune: „Jay Sidlow Baxter a împărtășit odată o pagină din propriul său jurnal unui grup de pastori care aveau întrebări despre disciplina rugăciunii. El a început să povestească cum a intrat în lucrare hotărât să fie un adevărat om al rugăciunii. Cu toate acestea, la scurt timp după aceea, responsabilitățile tot mai mari, îndatoririle administrative și subterfugiile subtile ale vieții pastorale au început să elimine rugăciunea. În plus de asta, a început să se obișnuiască cu starea aceasta, căutându-și mereu scuze. Apoi, într-o dimineață, totul s-a agravat când s-a apropiat de biroul său de lucru și s-a uitat la ceas. Glasul Duhului îl chema să se roage. În același timp, o voce suavă îi spunea să fie practic, să răspundă la scrisori și să recunoască faptul că el nu este „genul de om spiritual” – că numai câțiva pot fi așa. „Acea ultimă remarcă, spune Baxter „m-a rănit ca lama unui pumnal. Nu puteam suporta gândul că este adevărat.” El a fost îngrozit de capacitatea sa de-a raționaliza foarte mult chiar fundamentul vitalității și puterii sale ministeriale.”

    Să înțelegem un lucru: Minutele investite în rugăciune îți vor aduce o răsplată mai mare decât orele petrecute într-o activitate fără oprire. Apostolii Noului Testament au înțeles lucrul acesta. Pe măsură ce biserica a crescut și oamenii au devenit mai ocupați, ei au luat o hotărâre care le-a schimbat viața: „Noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.” Drept urmare, biserica a crescut tot mai mult.

    Așadar, fă din rugăciune o prioritate!

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Apocalipsa 21.9-27

    După ce a întredeschis perdeaua din faţa stării veşnice (v. 1-8), Duhul face un pas în urmă, revenind la perioada domniei lui Hristos. Ne prezintă o cetate care nu este nicidecum Roma sau Babilonul, ci Ierusalimul sfânt, Mireasa, soţia Mielului. Toată această descriere este simbolică. Simţurile noastre de acum nu pot percepe, nici minţile noastre nu pot concepe cele care aparţin noii creaţii (1 Corinteni 13.12). De exemplu, cum să-i explici unui orb din naştere ce sunt culorile? Dumnezeu ia lucrurile cele mai frumoase şi mai rare de pe pământ: aurul, pietrele preţioase, pentru a ne face o idee despre ceea ce ne este pregătit în cer. Lumina ei şi zidurile de iaspis (v. 11, 18) ne spun despre manifestarea gloriilor lui Hristos în şi prin Biserică (cap. 4.3). Aceasta este iluminată de lumina care străluceşte în lampă: gloria lui Dumnezeu „concentrată” în Miel (v. 23). La rândul ei, cetatea sfântă răspândeşte această lumină divină spre folosul pământului milenial (v. 24). Este ceea ce sugerează Ioan 17.22: Eu le-am dat gloria pe care Mi-ai dat-o Tu. Eu în ei şi Tu în Mine; ca lumea să cunoască.

    Şi cum ar putea intra vreun lucru întinat în locul unde locuieşte Domnul? (v. 27; citiţi 2 Corinteni 7.1).

  • 28 Decembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    M-am luptat lupta cea bună, am terminat alergarea, am păzit credința.
    2 Timotei 4.7

    Pavel ajunsese la sfârșitul unei vieți lungi de sacrificiu pentru Domnul; el purta în trupul său semnele suferințelor sale. Într-un limbaj metaforic, menit să ofere inspirație, el îl prezintă pe creștin ca ostaș, ca atlet și ca agricultor, el însuși fiind un model și un exemplu al fiecărei categorii.

    Ostașul: „M-am luptat lupta cea bună”. Pavel suferise multe privațiuni; nu se încurcase cu treburile vieții, ca să placă Celui care îl înrolase ca ostaș; purtase armura lui Dumnezeu în lupta „împotriva stăpânirilor, împotriva autorităților, împotriva stăpânitorilor lumii întunericului acestuia, împotriva puterilor spirituale ale răutății în cele cerești” (Efeseni 6.10-18). El luptase cu curaj, iar acum urma să-și primească decorația, însă nu înainte de a-l îndemna pe Timotei și pe noi să luptăm lupta cea bună a credinței.

    Atletul: „Mi-am sfârșit alergarea”. Lungimea cursei olimpice era de șase sute de picioare grecești, aproximativ o optime de milă romană. Ea este o imagine a întregii curse creștine. Punctul de plecare este crucea, iar punctul de sosire este de a-L câștiga pe Hristos. Cursa creștină trebuie alergată cu răbdare și cu disciplină. „Astfel alergați, ca să câștigați!”, ne îndeamnă Pavel (1 Corinteni 9.24-27).

    Agricultorul: „Am păzit credința”. Credința însumează toate lucrurile care vorbesc despre Hristos. Cum păzise Pavel credința? Nu învelind-o într-un ștergar și îngropând-o în pământ, ci folosind-o pentru zidirea sfinților. El a predicat-o fără teamă și fără să-i fie rușine. „Nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu”, le-a spus el bătrânilor din Efes. Pavel nu și-a considerat viața scumpă pentru sine, ci a dorit să-și încheie alergarea și slujba pe care o primise de la Domnul (Fapte 20.24).

    R A Barnett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce privește viața și evlavia, prin cunoașterea Celui ce ne-a chemat prin slava și puterea Lui.”
    2 Petru 1.3

    Cadoul preţios

    Credința în lucrarea de salvare a Mântuitorului nostru este un dar prețios, un har al lui Dumnezeu, cea mai mare bogăție sufletească. Pe întreg parcursul acestui an, în fiecare meditație zilnică, am putut observa acest mare adevăr. Cine a venit ca un păcătos la Mântuitorul și a recunoscut în fața Lui vinovăția, primește acest cadou prețios: credința mântuitoare. „El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Romani 8.32).

    Cât de prețioși suntem pentru Dumnezeu! Cât de mare a fost prețul plătit pe care Mântuitorul l-a dat! Acum, Dumnezeu dorește să dăruiască credinciosului, împreună cu Fiul Său, totul! Dumnezeu îmbracă pe cel care a crezut în Fiul Său cu haina dreptății veșnice. Dumnezeu a dăruit celui care și-a pus încrederea în El, toate cele privitoare la viață și evlavie prin cunoașterea Celui ce l-a chemat la slavă și putere. Apoi, credinciosul devine părtaș naturii divine prin lucrarea Mântuitorului. Aceasta nu se referă numai la iertarea păcatelor. Credinciosului i-a fost dăruită chiar viața Domnului Isus. Viața nouă este potrivită cerului. Pentru ca viața Mântuitorului să se vadă în mod practic în credincios, puterea dumnezeiască i-a dăruit totul pentru o umblare în credincioșie și evlavie. Un adevărat creștin va arăta că este ascultător Domnului său în umblarea sa de zi cu zi.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DĂ-I LUI DUMNEZEU CE AI TU MAI BUN!

    „Vreau s-o cumpăr de la tine pe preţ din argint, şi nu voi aduce Domnului, Dumnezeului meu, arderi de tot, care să nu mă coste nimic” (2 Samuel 24:24)

    În loc să creadă că Dumnezeu îi va da victoria asupra dușmanilor săi, David a hotărât din proprie inițiativă să-și numere soldații din armată pentru a vedea cât este de puternic. Dumnezeu a considerat lucrul acesta drept o insultă și poporul Israel a fost lovit de o ciumă care a șters de pe fața pământului șapte mii de oameni. Pentru a opri ciuma, David a fost înștiințat să facă următorul lucru: „Suie-te şi înalţă un altar Domnului în aria lui Aravna, Iebusitul.” (v. 18). Când Aravna și-a dat seama ce se întâmplă, i-a oferit lui David aria și boii fără plată. „Dar împăratul i-a zis lui Aravna: „Nu! vreau s-o cumpăr de la tine pe preţ din argint, şi nu voi aduce Domnului, Dumnezeului meu, arderi de tot, care să nu mă coste nimic.” Şi David a cumpărat aria şi boii cu cinzeci de sicli din argint. David a zidit acolo un altar Domnului, şi a adus arderi de tot şi jertfe de mulţumire. Atunci Domnul a fost potolit faţă de ţară, şi a încetat urgia deasupra lui Israel.” (v. 24-25).

    Cuvântul anglo-saxon pentru închinare este „worthship”,însemnând actul de atribuire al meritului sau a valorii unei persoane sau unui obiect. Care este ideea? Când vine vorba să-L slujim pe Dumnezeu, se poate, dar să nu ne coste! Dumnezeu știe că nu putem da toți aceeași sumă, însă ceea ce ne cere El nu este o dărnicie egală, ci sacrificiu egal!

    Biblia spune: „Cinsteşte pe Domnul cu averile tale, şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău” (Proverbe 3:9). Așadar, fie că te închini, fie că slujești sau dăruiești, asigură-te că-I dai lui Dumnezeu ce ai tu mai bun.

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Apocalipsa 21.1-8

    Pagina este întoarsă. Istoria primei creaţii a luat sfârşit. Începe veşnicia gloriei, în care Dumnezeu va fi „înconjurat de făpturi binecuvântate, aduse în stare să-L cunoască şi să-L înţeleagă în bucuria propriei fericiri, când timpul nu va mai fi” (J.N.D). Atunci marea (simbol al încurcăturii şi al separării popoarelor) va înceta să existe. Toţi răscumpăraţii vor fi ajuns în port, adică în cer. Dumnezeu însă nu ne descoperă câtuşi de puţin ce vom găsi acolo; ne spune mai degrabă, pentru mângâierea noastră, ce nu vom găsi deloc acolo: În această lume nouă, moartea va fi desfiinţată (1 Corinteni 15.26,54); nu va mai fi noapte, nici blestem (v. 25; cap 22.3,5); nici doliu, nici strigăt de durere, toate aceste consecinţe ale păcatului vor fi luat sfârşit, pentru că locuinţa lui Dumnezeu va fi pentru totdeauna cu oamenii (v. 4).

    Şi cei care vor fi rămas afară? Partea lor va fi moartea a doua, întuneric, plânsetele remuşcărilor într-o eternă depărtare de faţa Dumnezeului sfânt. Acolo vor fi necredincioşii, dar de asemenea fricoşii: cei care niciodată nu vor fi vrut să se hotărască din toată inima pentru Hristos. Şi deopotrivă mincinoşii şi ipocriţii. Prietene, îngăduiţi-ne pentru ultima oară să vă punem această întrebare: Unde vei fi în eternitate?

  • 27 Decembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Lasă pe poporul Meu să plece ca să-Mi țină o sărbătoare în pustie.
    Exod 5.1

    Creștinismul nu doar cere, ci și oferă din plin. Și ce ne oferă el, în locul lucrurilor pe care le ia de la noi? Ne dăruiește „bogății de nepătruns”, în locul „gunoiului”. El ne oferă „o moștenire nestricăcioasă și neîntinată și care nu se veștejește, păstrată în ceruri”, în locul unei sclipiri de o clipă, pe firmamentul timpului. El ni-L oferă pe Hristos, bucuria inimii lui Dumnezeu, Obiectul închinării cerului, tema laudelor îngerilor, Lumina eternă a noii creații, în locul câtorva momente de plăcere păcătoasă și vinovată. Și ne ofertă o eternitate de fericire și de glorie în casa Tatălui, în locul unei eternități în flăcările cumplite ale iadului.

    Ce vom spune deci? Nu este acesta un schimb avantajos? Nu avem oare motive din belșug pentru a renunța la această lume? Este remarcabil că toate aceste motive pot fi însumate într-unul singur, care poate fi enunțat astfel: «L-am găsit pe Hristos». Iată felul în care trebuie pusă problema. Oamenii nu găsesc deloc greu să dea la schimb cioburi pentru diamante, gunoaie pentru perle, țărână pentru aur. În același fel, aceluia care a gustat din bunătatea lui Hristos nu-i va fi deloc greu să renunțe la lume.

    Dacă Hristos umple inima, lumea nu numai că este scoasă afară, ci este și ținută afară. Nu numai că întoarcem spatele Egiptului, ci ne și depărtăm de el îndeajuns pentru a nu ne mai întoarce niciodată. Și pentru ce? Ca să fim triști și resemnați? Nicidecum, ci pentru a ține o sărbătoare pentru Domnul. Este adevărat că o ținem în pustie, însă chiar și pustia e un fel de cer, atunci când Îl avem pe Hristos împreună cu noi. El este cerul nostru, lumina ochilor noștri, bucuria inimilor noastre, hrana sufletelor noastre; căci cerul însuși nu ar fi cer fără El, iar pustia este schimbată în cer de prezența Lui dragă, strălucitoare și deplin satisfăcătoare.

    C H Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Când am primit cuvintele Tale, le-am înghițit; cuvintele Tale au fost bucuria și veselia inimii mele…”
    Ieremia 15.16

    Cartea care-ţi vorbeşte

    Unui negru, cineva i-a spus că Biblia nu este adevărată. Negrul nu s-a gândit niciodată că cineva ar putea pune la îndoială Biblia. Răspunsul negrului la această provocare a fost simplu: „Cartea aceasta să nu fie oare adevărată? Poate oare o minciună să-ți facă inima fericită? Eu am luat Biblia în casa mea, am citit-o și inima mea a devenit fericită din cauza ei. Eu eram un bețiv, un hoț și un mincinos, dar această carte mi-a vorbit și a făcut din mine un om nou. Nu, cartea aceasta nu este o minciună.”

    Dumnezeu ne vorbește prin Biblie, Cuvântul Său. Dumnezeu ne arată voia Sa, gândurile și hotărârile Sale. Biblia nu se adresează la modul general, ci fiecăruia în parte. Dumnezeu Se referă la tine și la mine, când ne vorbește prin Cuvântul Său. De aceea să ne punem întrebarea: Ce valoare are Biblia în viața mea? Pentru negrul din istorioara de astăzi, Biblia a căpătat o mare valoare. Negrul a devenit un om cu inima fericită. Şi ca acest negru, mai sunt milioane de creștini care pot mărturisi că Dumnezeu le-a vorbit prin Cartea Sa.

    Acceptă și tu, cititorule, mesajul Bibliei ca fiind pentru tine personal! Primește învățătura Bibliei ca o hrană pentru sufletul tău și atunci cuvintele Cărții vor fi pentru tine bucuria și veselia inimii tale.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    AI GRIJĂ DE TINE!

    „Proslăviţi, deci, pe Dumnezeu în trupul … vostru” (1 Corinteni 6:20)

         Biblia spune:”…trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos…și trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi…” (1 Cor. 6:15 şi 19). Iar în 1Cor. 6:20 spune: „Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.”

    Cum poți face asta?

    1) Schimbă-ți dieta! Mulți dintre noi mâncăm din motive greșite – cum ar fi stres, plictiseală, oboseală, mânie, depresie și stimă de sine scăzută. Încearcă să ajungi la rădăcina problemelor tale. Consumul insuficient de fructe, legume și fibre și consumul de prea mult fast-food poate duce la haos în ceea ce privește sănătatea ta. Practică autocontrolul! „Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.” (Galateni 5:24).

    2) Apucă-te de sport! Secretul este să începi treptat. Mergi pe scări, nu cu liftul, lasă-ți mașina în parcare și plimbă-te, joacă-te cu mingea cu copiii tăi în loc să te uiți la televizor. Dumnezeu a creat corpul tău ca să se miște și asta nu înseamnă să mergi pe jos de la mașină la birou în fiecare dimineață. Exercițiul fizic de trei ori pe săptămână timp de o jumătate de oră va reduce tensiunea arterială și stresul și îți va accentua sentimentul că te simți bine. Haide, treci la treabă!

    3) Culcă-te devreme! Pastorul Tony Jenkins s-a dus la doctor deoarece soția lui sforăia. „Chiar atât de mult vă deranjează?” l-a întrebat doctorul. „Nu doar pe mine mă deranjează, a răspuns Jenkins, ci întreaga adunare!” Serios vorbind, ai nevoie să stai cu ochii închiși opt ore. Poate supraviețuiești și cu mai puțin, dar îți dorești doar să supraviețuiești? Psalmistul a spus: „Degeaba vă sculaţi de dimineaţă şi vă culcaţi tîrziu, … căci prea iubiţilor Lui El le dă pâine ca în somn.” (Psalmul 127:2).

    Așadar, stinge televizorul și computerul și culcă-te la o oră rezonabilă. Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Ai grijă de tine!

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Apocalipsa 20.7-15

    O mie de ani de binecuvântări nu vor schimba inima omului. Satan dezlegat va reuşi să stârnească o ultimă şi gigantică revoltă a naţiunilor, căreia Dumnezeu îi va răspunde printr-o judecată scurtă şi fulgerătoare. Acum sună ceasul solemn în toate: se împlineşte Evrei 9.27 dar şi Ioan 5.24.

    Toţi morţii vor apărea înaintea marelui Judecător. Între ei au fost multe diferenţe în timpul vieţii lor pământeşti: unii au fost mari, onoraţi de semenii lor (Luca 16.19), alţii mici sau chiar de la periferia societăţii (Luca 23.39). Iată-i însă pe toţi strânşi, fără vreun plus de distincţie, pentru că toţi au păcătuit (Romani 3.23). Pentru a dovedi aceasta, sunt deschise cărţi în care fiecare îşi regăseşte cu groază toate faptele consemnate una după alta (Psalmul 28.4). Şi cine-ar putea suferi citirea fie şi numai a unei singure pagini din cartea faptelor lui? De asemenea este deschisă şi cartea vieţii. Numai pentru a constata însă că numele lor nu se găsesc în ea! Aruncaţi-i în întunericul de afară este sentinţa Judecătorului suprem (Matei 22.12,13). Acolo ei se vor alătura lui Satan, devenind tovarăşii lui în mizerie, pentru un chin fără speranţă şi fără sfârşit.

    Credinciosul nu va fi judecat după faptele lui, ci după lucrarea desăvârşită a Domnului Isus.

  • 26 Decembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Ucenicii au hotărât ca, după prosperitatea fiecăruia, să trimită fiecare ceva, spre slujire, fraților care locuiau în Iudeea, ceea ce au și făcut.
    Fapte 11.29,30

    Pentru că eu mărturisesc că, de bunăvoia lor, după putere și peste putere, ne-au cerut cu multă stăruință harul și comuniunea slujbei pentru sfinți.
    2 Corinteni 8.3,4

    Apostolul Pavel ne spune că „dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat” (Romani 5.5). Într-adevăr, dacă cineva „are bunurile lumii și îl vede pe fratele său având nevoie și își închide inima față de el, cum rămâne în el dragostea lui Dumnezeu?”. Suntem îndemnați „să nu iubim cu cuvântul, nici cu limba, ci în faptă și în adevăr” (1 Ioan 3.17,18).

    Primii creștini de la Ierusalim, fără să fie forțați, ci de bunăvoie, aveau toate lucrurile în comun. Ei își vindeau proprietățile și bunurile și puneau banii la picioarele apostolilor, pentru a fi împărțiți după nevoile tuturor credincioșilor. Această practică a durat câțiva ani, în ciuda cărnii care s-a manifestat, mai întâi prin înșelăciune (Fapte 5), apoi prin murmur (Fapte 6). Pe măsură ce Adunarea creștea și se răspândea de-a lungul întregului imperiu roman, grija plină de dragoste, sub călăuzirea Duhului, a continuat, însă mijloacele de a o pune în practică, în special pentru sfinții aflați în nevoie din Iudeea, deveneau tot mai anevoioase, fiindcă banii trebuiau transportați.

    Pavel și cei care lucrau împreună cu el au fost bucuroși să-și aducă aportul la ajutorarea fraților săraci din Ierusalim (Galateni 2.10). Colectele erau făcute în mod special printre adunările dintre națiuni. Însă atunci nu existau bani de hârtie, nici cecuri, ci doar monede de metal, care trebuiau transportate de frați de încredere. A sluji sfinților în nevoie a fost și este o lucrare a dragostei pentru Domnul.

    E P Vedder, Jr

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Nu-i așa? Dacă faci bine, vei fi bine primit, dar, dacă faci rău, păcatul pândește la ușă; dorința lui se ține după tine, dar tu să-l stăpânești.”
    Geneza 4.7

    Totul s-a schimbat

    „În seara de Crăciun am fost la colindat. Când am ajuns spre dimineață acasă, am încercat să deschid poarta, dar n-am reușit. Afară era frig și, cum stăteam în fața porții, mă gândeam la ai mei care erau în casă la căldură. M-am gândit atunci la acel tablou care Îl reprezenta pe Mântuitorul la o ușă încuiată. În acele momente am fost conștientă de goliciunea mea spirituală și de nevoia de a fi eliberată de păcatele mele. Acolo, în fața porții închise, L-am primit pe Mântuitorul care a pus capăt unei vieți duplicitare: nici cu lumea, nici cu Dumnezeu. Din acel moment, totul s-a schimbat în viața mea și am înțeles răbdarea, mila și harul Domnului”, a declarat unui reporter o tânără care a găsit pacea sufletească.

    Situația acelei tinere este caracteristică tuturor oamenilor care încă nu și-au pus cu seriozitate încrederea în Dumnezeu. Păcatul pândește la ușa vieții fiecărui om și caută intrare. Viața multor oameni este duplicitară: nici cu lumea, nici cu Dumnezeu. Fiecare om este chemat să pună capăt unei astfel de stări total nepotrivite. Niciun om nu poate să stăpânească păcatul. Şi atunci…? Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, că în Fiul Său ne-a dăruit un Salvator! Când Mântuitorul este primit în casa vieții noastre, totul se schimbă. Viața duplicitară devine, prin harul Domnului, o viață trăită pentru un scop cu urmări veșnice.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CE POATE FACE BÂRFA?

    „Cuvintele bârfitorului sunt ca prăjiturile” (Proverbe 18:8)

    Furnicile-leu trăiesc în găuri mici în formă de con, pe care le scobesc în nisip. Ele coboară cât de jos pot, și privesc în sus pentru a vedea totul. Când apare prada și ajunge pe marginea conului pregătit cu atâta migală, furnica-leu simte câteva firișoare de nisip alunecând în jos, ceea ce-i transmite faptul că „hrana” se află sus. În acel moment, ea începe să arunce cu noroi în victima sa. Ea încearcă să aducă prada până la nivelul ei. Asta facem și noi atunci când bârfim. Aruncăm cu noroi în alții, sperând să-i coborâm la nivelul nostru.

    De aceea Solomon ne-a avertizat „Cuvintele bârfitorului sunt ca prăjiturile: alunecă până în fundul măruntaielor.” Urechea tânjește după bârfe la fel ca stomacul înfometat după mâncare. Solomon continuă cu o altă avertizare: „Cine umblă cu bârfeli dă pe faţă lucrurile ascunse; şi cu cel ce nu-şi poate ţinea gura să nu te amesteci.” (Proverbe 20:19). Așadar, dacă ai buze bârfitoare sau urechi ahtiate după noutăți, Dumnezeu spune: „Nu fă asta!” Iată ceva la care poate nu te-ai gândit: chiar dacă nu poți fi cunoscut cu adevărat și judecat prin ceea ce spun alții despre tine, poți fi cunoscut și judecat prin ceea ce spui tu despre ei. În majoritatea cazurilor e ilegal să furi sau să primești bunuri furate.

    De aceea apostolul Pavel ne-a prevenit: „Împotriva unui prezbiter să nu primeşti învinuire decât din gura a doi sau trei martori.” (1Timotei 5:19). Și încă un gând: bârfa trebuie să aibă întotdeauna un complice pentru a comite fapta rea. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este următorul: nu primi și nu transmite bârfa mai departe.

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Apocalipsa 19.17-21; 20.1-6

    Spre deosebire de „ospăţul nunţii Mielului” (v. 9), aici vedem ceea ce în mod ironic este numit „marea cină a lui Dumnezeu” (v. 17b; Psalmul 2.4,5; Ţefania 1.7). Confruntarea finală dintre oştile Fiului lui Dumnezeu şi cele ale conducătorului roman se va încheia cu nimicirea totală a acestora din urmă. Fără altă judecată, fiara şi profetul mincinos vor fi aruncaţi de vii în infern (comp. cu Numeri 16.33; Psalmul 55.15). Apoi Dumnezeu Se ocupă de stăpânul lor, Satan. Capitolul 12 ni l-a arătat pe Satan aruncat din cer. Aici un lanţ şi o cheie simbolice îl pun pe marele ucigaş în imposibilitatea de a fi vătămător. În sfârşit, versetul 10 ni-l prezintă, după o mie de ani, alăturându-se celor doi complici ai săi în iazul de foc (Matei 25.41). Înţelegem deci că nu există în Biblie carte de care diavolul să se teamă mai mult decât de Apocalipsa. Pentru a face ca ea să nu fie citită, îi convinge până şi pe credincioşi de opacitatea ei.

    Satan fiind legat, nimic nu se mai opune de atunci înainte domniei glorioase a Domnului. Am putut constata că această Împărăţie, contrar gândurilor multora, nu va lua fiinţă prin îmbunătăţirea treptată a lumii, ci prin judecăţi. Dragi copii ai lui Dumnezeu, Hristos doreşte să împartă cu noi autoritatea Lui (Daniel 7.18)! Să nu fraternizăm astăzi cu lumea pe care mâine o vom judeca (1 Corinteni 6.2).

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne