Mana Zilnica

Categorie: Scripturile In Fiecare Zi

  • 4 Aprilie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Ia aminte să nu aduci arderile tale de tot în orice loc pe care-l vei vedea, ci în locul pe care-l va alege Domnul într-una din semințiile tale, acolo să aduci arderile tale de tot și acolo să faci tot ce îți poruncesc eu. Totuși, poți să înjunghii și să mănânci carne după toată pofta sufletului tău în toate porțile tale, după binecuvântarea Domnului Dumnezeului tău pe care ți-a dat-o.
    Deuteronom 12.13-15


    Din aceste versete învățăm că existau jertfe stabilite, care trebuiau aduse Domnului, însă că israeliților le era îngăduit să se bucure de asemenea de binecuvântările Domnului, în toate porțile lor.

    Există aici o lecție spirituală pentru noi, creștinii. Noi am fost binecuvântați „cu orice binecuvântare spirituală, în locurile cerești, în Hristos” (Efeseni 1.3) și ne-am putea întreba dacă trebuie să ne bucurăm de aceste binecuvântări doar atunci când suntem adunați pentru numele Domnului. Dacă lucrurile ar sta așa, atunci mulți credincioși ar fi privați de o astfel de stare, având în vedere împrejurările în care se află. Cu siguranță că este un lucru necesar să fim adunați laolaltă și să-I aducem lui Dumnezeu laude și închinare pentru toate lucrările Sale mărețe și minunate (Evrei 10.24,25; 13.15,16). Însă în timpul săptămânii, în măsura în care umblăm în părtășie cu Domnul, ne putem bucura de binecuvântările noastre cerești, potrivit cu dorința sufletului nostru.

    Putem cânta din toată inima, putem aduce laude și mulțumiri, putem binecuvânta numele Domnului – iar toate acestea în căminele noastre, cu familia și cu prietenii. Să remarcăm de asemenea expresia: „În toate porțile tale”. Ea ne aduce aminte de faptul că savurarea binecuvântărilor Domnului nu poate fi făcută „afară”, în mijlocul acestei lumi, adică într-un fel lumesc și împreună cu necredincioșii, ci „în porțile tale”, cu familia, cu cei credincioși, cu Domnul Însuși. Aceste binecuvântări în Hristos ne-au fost dăruite deja, pentru a le putea savura în orice zi. „Binecuvântat să fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos” (Efeseni 1.3)!

    A. Leclerc

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea Lui cea mare cu care ne-a iubit … ne-a adus la viață împreună cu Hristos.
    Efeseni 2.4,5


    „O viață pe roți” (2)

    În următorii doi ani și jumătate am fost internată în mai multe spitale și sanatorii. Încă speram că îmi voi reveni. În cele din urmă am fost nevoită să accept că visul meu se sfârșise. Trebuia să mă adaptez la o viață complet diferită de aceea la care visasem. În mod ironic, urma să duc „o viață pe roți”, însă într-un scaun cu rotile. La început am crezut că îmi va fi imposibil să mă adaptez la noua mea situație, pentru că până atunci fusesem obișnuită cu un stil de viață activ. Îmi pierdusem orice speranță și eram foarte deprimată.

    După un timp, cineva a venit la ușa mea. În timpul discuției, m-a întrebat dacă existau șanse să-mi revin. Descurajată și dezamăgită, i-am spus că nu mai aveam nicio speranță. Când mi-a zis că numai Dumnezeu mă poate ajuta, i-am spus cu amărăciune: „Dacă Dumnezeu există, de ce am ajuns în această situație?”. Aceasta este replica oricărui om iresponsabil în fața lui Dumnezeu. Ne comportăm ca și cum Dumnezeu nu există, apoi, când se întâmplă nenorocirea, întrebăm de ce permite Dumnezeu așa ceva. Însă, în viața mea, totul s-a schimbat când am cunoscut, prin Cuvântul lui Dumnezeu, că sufletul nostru este de mare preț și că Mântuitorul Și-a dat viața pe cruce pentru salvarea noastră veșnică și că prin har suntem mântuiți. Iar celor care au ajuns descurajați, obosiți și neroditori, le dau sfatul să vină așa cum sunt la Domnul și Mântuitorul nostru, care nu obosește să ne încurajeze.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    VORBIREA CU HAR – Fundația SEER

    „Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har…” (Coloseni 4:6)


    Dacă vrei ca vorbirea ta să fie cu har, te poți ruga așa: „Doamne, împreună cu regele și psalmistul David, Te rog: „Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele, şi cugetele inimii mele” (Psalmul 19:14). Îmi dau seama că vorbele pe care le rostesc au o putere extraordinară, atât în viața mea, cât și în relațiile mele. Cuvântul Tău spune: „Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii” (Proverbe 18:21). Învață-mă să rostesc întotdeauna cuvinte care sunt conform Cuvântului Tău și care Te glorifică. Ajută-mă să am grijă ca vorbele pe care le spun să-i zidească pe alții și nu să-i doboare, să-i încurajeze și nu să-i critice, să fie rostite în dragoste și să nu fie schimbate de propriile mele dorințe și așteptări, să aducă încredere și nu descurajare. Acolo unde am rostit cuvinte care sunt negative sau dăunătoare pentru cineva, iartă-mă! Ferește-mă să spun lucruri care îi rănesc sau care îi doboară pe alții în vreun fel. Vreau ca vorbirea mea să fie plină de bunătate și să am limba înțelepților, promovând vindecarea și binecuvântarea (vezi Proverbe 12:18). Ajută-mă să proclam domnia Ta peste viața mea și să fac „toate lucrurile fără cârtiri și fără șovăieli” (Filipeni 2:14). Ajută-mă să nu spun lucruri negative despre mine însumi și de fiecare dată când încep să spun ceva critic, ajută-mă să mă opresc imediat și să-mi țin gura. Cuvântul Tău spune: „Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.” Astăzi, fă ca vorbele mele să Te onoreze și să Te glorifice. În Numele Domnului Isus mă rog, amin!”  


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Exod 6:9-30


    În v. 6 – 8, Dumnezeu i-a dezvăluit lui Moise întreg planul Său de mântuire, ca o consecinţă a noului nume, DOMNUL, pe care Şi l-a luat în relaţie cu Israel. Şi acest plan de mântuire este încă o dată certificat prin semnătura Sa: „Eu sunt DOMNUL”. „Eu, Eu sunt Acelaşi, care îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aminti de păcatele tale” va confirma Dumnezeu în Isaia 43.25. Este trist să remarcăm că Israel, „din cauza descurajării” (v.9 nota b: sau a nerăbdării; sau a neliniştii duhului), nu ascultă. Este prima manifestare a necredinţei acestui popor, urmată, vai, după cum vom vedea, de un şir lung de căderi similare (Psalmul 106.7).

    La rândul său, Moise este din nou îngrijorat şi descurajat. Credinţa lui nu este în măsură să-şi însuşească Numele şi promisiunile DOMNULUI.
    Atunci Dumnezeu Îşi îndreaptă atenţia spre ai Săi. Ei sunt amestecaţi cu străinii, dar ochii Lui îi disting şi Îi face plăcere să-Şi amintească de numele lor. „Domnul îi cunoaşte pe cei care sunt ai Săi” (2 Timotei 2.19). Şi să ne mai amintim şi versetul care este o încurajare pentru credincioşi, orice vârstă ar avea ei: „Ochii Domnului privesc spre cei drepţi şi urechile Lui sunt deschise la strigătul lor” (Psalmul 34.15; 1 Petru 3.12).

    Avem aici numele mai multor membri ai familiei lui Levi care, fie în bine, fie în rău, au jucat un rol important în istoria lui Israel: Core şi fiii săi, cei patru fii ai lui Aaron, Fineas …

  • 3 Aprilie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Mă mir că treceți așa de repede de la Cel care v-a chemat în harul lui Hristos, la o evanghelie diferită, care nu este o altă evanghelie; dar sunt unii care vă tulbură și doresc să strice evanghelia lui Hristos.
    Galateni 1.6,7


    Adunările din Galatia fuseseră abătute de la calea adevărului de către unii care propagau învățătura că cei credincioși trebuiau să-și păstreze mântuirea prin păzirea legii lui Moise. Ținerea legii oferă importanță eului, fiindcă ne face să credem că putem realiza ceea ce doar harul lui Dumnezeu poate. Legalismul Îl lipsește pe Domnul Isus de creditul care I se cuvine pentru împlinirea binecuvântărilor veșnice ale celor care cred, prin jertfa Sa unică și perfectă.

    Galatenii recunoscuseră mai înainte suveranitatea lui Dumnezeu în evanghelie. Dăduseră ascultare chemării lui Dumnezeu, care le făcuse parte de harul lui Hristos. Pe bună dreptate se mira acum Pavel că, atât de curând, trecuseră la o altă evanghelie, care nu era decât o pervertire a adevăratei evanghelii a lui Hristos. Această greșeală era deosebit de gravă. Galatenii erau probabil sinceri, crezând că astfel Îl glorificau pe Dumnezeu și că, ascultând de legea lui Moise, își puteau mai bine menține poziția înaintea lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, voiau să se păstreze mântuiți prin faptele lor bune. Pavel a dat pe față falsitatea acestei învățături cu hotărâre și cu claritate. Adevăratul efect al ei era că îndepărta în totalitate harul lui Dumnezeu și că făcea ca legea să fie temelia binecuvântării. Ascultarea de lege slujește mândriei omului. Această mândrie este de fapt motivul pentru orice pervertire a evangheliei.

    Dumnezeu îi chemase „în harul lui Hristos”. Dacă galatenii căutau cu adevărat voia lui Dumnezeu, era necesar să-L țină pe Hristos înaintea ochilor lor. El este standardul lui Dumnezeu pentru îndreptățire și este Cel prin care au venit adevăratul har și adevărata evanghelie. Sfințenia perfectă și adevărul în Hristos înlătură în întregime orice pretenție a cărnii.

    L. M. Grant

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Și voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre, în care trăiați odinioară, după mersul lumii acesteia după domnul puterii văzduhului.
    Efeseni 2.1,2


    „O viață pe roți” (1)

    De mică m-a pasionat sportul, mai ales gimnastica. Când aveam 13 ani, la școala unde învățam a venit un manager sportiv. El căuta o elevă care să se antreneze pentru a face acrobații la circ. Profesorul de gimnastică m-a recomandat pe mine. Am fost foarte încântată. Spre marea mea bucurie, am fost selectată. Acesta a fost începutul unei perioade de peste doi ani de regim strict și de antrenament riguros. La 15 ani eram pregătită pentru „o viață pe roți”, o viață de turneu cu circul. Am călătorit prin multe țări. Mă simțeam pe culmile gloriei. Eram aplaudată pretutindeni. Cine mai era ca mine? Au fost trei ani minunați, în care am făcut ceea ce visasem.

    Apoi, în timpul unui spectacol, a avut loc un accident. Executam o acrobație la înălțime. Partenerul meu, care stătea suspendat cu capul în jos, trebuia să mă arunce ca să mă învârt în aer, iar apoi să mă prindă în timp ce coboram. Însă n-am reușit și am căzut de la șase metri înălțime. Am fost dusă de urgență la spital, unde am aflat că îmi fracturasem coloana vertebrală și un braț și aveam mai multe coaste rupte. Am fost în stare de șoc câteva zile și nu-mi aminteam ce se întâmplase. Când mi-am revenit, mi-am dat seama că eram paralizată de la mijloc în jos. Însă, fiindcă eram tânără, speram ca, în urma unei operații sau cu ajutorul terapiei de recuperare, să pot merge din nou și chiar să mă întorc la circ.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FII UN BUN EXEMPLU! – Fundația SEER

    „El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său” (2 Cronici 26:4)


    Replica finală a unui cunoscut desen animat era: „Nu contează ce-i învățăm pe copii, ei insistă să se comporte exact ca noi!” Zâmbim, dar problema e foarte serioasă. Un expert spunea: „Îi învățăm pe alții ceea ce știm, dar reproducem ceea ce suntem.” Poate copiii tăi pun la îndoială uneori ceea ce spui, dar întotdeauna vor crede ceea ce faci, și vor fi tentați să facă și ei la fel.

    Așadar:

    1) Dacă dorești ca ei să aibă timpul lor de părtășie cu Dumnezeu, tu trebuie să ai un asemenea timp.

    2) Dacă îți dorești ca pruncii tăi să fie în biserică, ia-i cu tine acolo, nu-i trimite.

    3) Dacă vrei ca ei să nu vorbească urât, ai grijă ce scoți tu pe gură.

    4) Dacă nu dorești ca pruncii tăi să fumeze, să bea sau să consume droguri, n-o face nici tu!

    Când spui una, dar faci alta, copilul tău te va iubi în continuare, dar în cele din urmă își va pierde respectul pentru tine. Și ce e mai rău, el va crede: „Dacă principiile pe care le predici nu funcționează pentru tine, de ce să le încerc eu?!” Exemplul tău va avea un impact mai mare decât toate predicile tale. Citește aceste două versete cu atenție.

    Primul se găsește în Vechiul Testament: „El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său.” (2 Cronici 26:4 – e vorba de Ozia, regele lui Iuda).

    Cel de-al doilea se găsește în Noul Testament: „Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută, care s-a sălăşluit întâi în bunica ta Lois şi în mama ta Eunice, şi sunt încredinţat că şi în tine.” (2 Timotei 1:5). Cele două versete sunt separate de mii de ani, dar adevărul pe care îl transmit este mereu actual – deci, fii un bun exemplu!  


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Exod 5:15-23, 6:1-8


    Faraon nu dă nimic; dimpotrivă, devine din ce în ce mai sever. În zadar se plâng la el (v.15-18). Nu numai că Satan nu cunoaşte îndurarea, ci îşi găseşte plăcerea în nenorocirea robilor săi. Abia dacă este satisfăcută o poftă, că apare o alta şi trebuie să fie împlinită imediat. Numai Hristos poate satisface o inimă în mod desăvârşit. Uneori Dumnezeu rânduieşte lucrurile astfel încât eliberarea nu este imediată, pentru ca omul, simţind apăsarea jugului vrăjmaşului şi adâncimile stării sale nenorocite, să fie în sfârşit gata să recunoască faptul că numai Dumnezeu îl poate scăpa de acestea.

    Răspunzând la descurajarea robilor Săi (v.23), Dumnezeu nu le face nici un reproş. Dimpotrivă, este ocazia unei noi revelaţii din partea Lui. DOMNUL sau „Iehova” este numele pe care Dumnezeu Şi-L ia în relaţia Lui cu Israel. Pentru patriarhi, El era Dumnezeul cel atotputernic (Ebr. „El-Şadai”), Proprietarul cerului şi al pământului. Acum scopul Lui este de a introduce o relaţie nouă, ceea ce de asemenea Îi aduce un nume nou: „Eu sunt DOMNUL!”. DOMNUL este Cel care nu Se schimbă niciodată şi care rămâne credincios legământului Său. Pentru noi, credincioşii din vremea harului, El are un nume şi mai scump, acela de Tată, pe care Isus a venit să ni-L facă cunoscut (Ioan 17.26).

  • 2 Aprilie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Eu le-am dat Cuvântul Tău și lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume. Nu cer să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău. Ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume.
    Ioan 17.14-16


    Adunarea este, nu la figurat, ci literal, o entitate separată de lume și afară din ea. Indicațiile date creștinilor ca indivizi corespund sub orice aspect cu concluziile pe care le putem trage din caracterul Adunării prezentat în Cuvânt și oferă o lumină mai clară asupra caracterului ceresc al chemării noastre actuale.

    Ceea ce Dumnezeu cere de la noi este să manifestăm acest caracter ceresc în lume și față de lume. Acest lucru implică o umblare vrednică de chemarea pe care am primit-o. Iar dacă această mărturie este dată potrivit cu exemplul lui Hristos, care va fi rezultatul? Fiindcă aceste virtuți „nu sunt din lume”, lumea ne va urî.

    Este cea mai mare diferență cu putință între, pe de o parte, a arăta răbdarea, bunătatea, dragostea, îndurarea și sacrificiul de Sine al lui Hristos și, pe de altă parte, a încerca, oricât de laborios, să îmbunătățești lumea! Una stârnește ura lumii, cealaltă îi câștigă aplauzele. Una aduce adevărata binecuvântare omului, așezându-L pe Hristos înaintea lui, cealaltă îi hrănește orgoliul cu ideea îmbunătățirii de sine și îl face nesimțitor cu privire la adevărata lui stare în ochii lui Dumnezeu. Una Îl slăvește pe Dumnezeu, făcându-L singurul obiect al inimii, cealaltă stă în opoziție cu gândurile Sale, făcând ca obiectul să fie îmbunătățirea și binecuvântarea lumii ca sistem, într-un timp când Hristos, singurul Izvor al binecuvântării, S-a separat de lume și Își cheamă poporul să fie părtaș la această separare. Una privește judecata așa cum trebuie și îl îndreaptă pe om către singurul refugiu unde poate fi la adăpost de furtună, cealaltă îl face orb la semnele timpului, surd la tunetele îndepărtate ale furtunii care se apropie, invitându-l astfel să meargă înainte după propriile lui planuri, ca și cum mânia viitoare n-ar fi decât un basm.

    T. B. Baines

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Aruncă-ți sarcina asupra Domnului și El te va sprijini! El nu va lăsa niciodată să se clatine cel drept.
    Psalmul 55.22


    Dumnezeu este tot Dumnezeu

    Gladys Aylward, misionară în China timp de peste cincizeci de ani, a fost obligată să plece când japonezii au invadat țara. Însoțită de un singur asistent, ea a condus o sută de orfani peste munți în China liberă. În timpul călătoriei a fost cuprinsă de teamă. După ce a petrecut o noapte fără să doarmă, s-a confruntat cu o dimineață fără speranța de a mai ajunge teafără cu grupul de orfani. O fetiță de 13 ani i-a adus aminte de povestirea lor mult îndrăgită despre Moise și Marea Roșie. „Dar eu nu sunt Moise”, a suspinat Gladys în disperare. „Sigur că nu ești”, a spus fetița, „dar Dumnezeu este tot Dumnezeu!”. Când Gladys și orfanii au isprăvit drumul acesta, ei au fost încă o dovadă că, indiferent de cât de neputincioși ne simțim, Dumnezeu este tot Dumnezeu și ne putem încrede în El.

    Uneori, Dumnezeu potolește furtuna, alteori, El lasă ca furtuna să vuiască și ne liniștește pe noi. Oricum ar fi, El ne susține și ne ajută să o scoatem la capăt. Întotdeauna putem face o alegere: fie Îi dăm povara lui Dumnezeu, fie încercăm să o purtăm singuri. Cum Se îngrijește Dumnezeu de noi? Zi de zi, clipă de clipă! Îți aduci aminte de evreii din pustie? În fiecare zi, Dumnezeu îi hrănea trimițându-le mană din cer. Drept urmare, încrede-te în Dumnezeu pentru ziua de astăzi și lasă ziua de mâine în mâinile Lui! Când ne încredem în Dumnezeu, pacea Lui ne va păzi inimile prin Isus Hristos, Domnul și Mântuitorul nostru.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ FACEM FAȚĂ DESCURAJĂRII (2) – Fundația SEER

    „El dă tărie celui obosit…” (Isaia 40:29)


    Noi facem cu ușurință afirmații de genul: „Câtă vreme există viață, există speranță” sau „Speranța este pârghia care ne dă putere”, crezând că lucrurile se vor îmbunătăți. Însă când speranța pare că întârzie sau este negată, boala mentală sau emoțională îi poate face pe unii să caute o cale de scăpare o dată pentru totdeauna. Sinuciderea Îl exclude pe Dumnezeu. Când îți iei viața, El nu mai poate face nimic pentru tine. Sinuciderea lasă în urmă moștenirea unei dureri nerezolvate care va dăinui în inimile celor dragi ai tăi. Timp de generații, liderii creștini au purtat dezbateri și au avut păreri contradictorii despre problema sinuciderii. „Neliniştea din inima omului îl doboară” (Proverbele 12:25).

    Depresia, netratată și nerezolvată, poate duce la autodistrugere. Persoana în cauză poate recurge la metode letale, poate decide să nu mai mănânce ori să mănânce în exces, și nu mai caută ajutor deoarece ajutorul pe care l-a primit nu a dat roade. Rezultatul final este același. Fundația pentru Sănătate Mintală declară că în Marea Britanie, probabilitatea ca femeile să fie diagnosticate cu boli generate de anxietate este de două ori mai mare decât la bărbați. Oamenii care provin din familii cu venituri mici sunt de două-trei ori mai dispuși să dezvolte probleme legate de sănătatea mintală, decât cei din familiile cu venituri mai mari. Poate Biblia să ofere soluții și confort? Da! „El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea.” (Isaia 40:29-31).


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Exod 5:1-14


    Egiptul oferă o imagine zguduitoare a lumii, altfel spus, a societăţii omeneşti organizate fără Dumnezeu. Prin chiar respingerea autorităţii lui Dumnezeu, lumea  şi-l ia ca şef pe Satan, numit şi „stăpânitorul acestei lumi” (Ioan 16.11). Este un prinţ dur şi fără scrupule, a cărui imagine ni se prezintă prin crudul faraon. Când unui suflet începe să i se trezească conştiinţa şi geme pentru eliberare (precum Israel în acest capitol), Satan nu precupeţeşte nici un efort ca să-l reţină şi să-l prindă şi mai strâns, împovărându-l cu munci suplimentare (vezi v.9). El distrage acea persoană printr-un iureş de activităţi, pentru a-i abate gândurile lăuntrice şi a-l împiedica să găsească timp să se ocupe de nevoile sufletului său.

    Da, am cunoscut şi noi prea bine ce înseamnă a geme sub jugul lui Satan, „robi ai păcatului” (Romani 6.17), „robiţi diferitelor pofte şi plăceri” (Tit 3.3), incapabili să ne eliberăm prin propriile eforturi. Este oare cu putinţă ca dintre cititorii noştri să se găsească cineva în această stare? Cuvântul lui Dumnezeu îi oferă o eliberare deja împlinită. Hristos, Cel care este mai mare decât Moise, nu numai că a vestit-o, ci El Însuşi a împlinit această răscumpărare. El a smuls sufletele noastre de sub groaznica robie a diavolului, a lumii şi a păcatului.

  • 1 Aprilie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Departe de mine să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine și eu față de lume.
    Galateni 6.14


    Apostolul dorea să se laude doar cu crucea Domnului Isus Hristos, prin care lumea era răstignită față de el și el față de lume. A căuta prestanță într-o lume religioasă înseamnă să cauți onoare într-o lume care L-a dezonorat, respins și crucificat pe Cel care ne-a iubit și care S-a dat pe Sine Însuși pentru noi.

    Pentru noi, crucea înseamnă mântuire, dovada dragostei infinite a lui Dumnezeu; crucea însă a însemnat rușinea la care Domnul gloriei S-a supus pentru noi. Acolo lumea a fost în final condamnată, iar Dumnezeu a fost glorificat în dragostea Sa. Pavel nu dorea onoarea acelei lumi care, la cruce, L-a dezonorat pe Cel care îl iubise; el dorea să se laude doar cu crucea, cu dovada dragostei Domnului și a propriei sale mântuiri. Pavel se identifica astfel cu Hristos și era răstignit față de lumea care Îl răstignise pe El. Lumea care L-a răstignit pe Domnul nu este locul în care un creștin să caute onoare. Lumea, prin cruce, s-a manifestat așa cum este. Ne vom asocia cu lumea care L-a răstignit pe Hristos, sau Îl vom recunoaște pe Acela care ne-a iubit și care S-a dat pe Sine pentru noi?

    În Hristos Isus, circumcizia și necircumcizia nu sunt nimic – crucea a pus semnul morții pe astfel de distincții, pe lume și pe principiile ei începătoare – ci o nouă creație, aceasta este regula pentru creștini. Nu legea, care are aplicație la omul născut din Adam, care trăiește în carne și în această lume, deși carnea nu se supune legii și nici nu poate! Apostolul spune că peste cei care umblă după regula noii creații va fi pace și îndurare, ca și peste Israelul lui Dumnezeu.

    J. N. Darby

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri cu mulțumiri. Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus.
    Filipeni 4.6,7


    Rugăciunea pentru toată familia

    O mamă care a fost crescută după principii creștine l-a învățat pe copilul ei o rugăciune de seară: „Doamne Isuse, binecuvântează pe mama, pe tata, iar pe mine ajută-mă să devin un copil ascultător”.

    Într-o seară, după ce se rugase, a întrebat-o pe mama lui: „Te rogi și tu?” — „Da, câteodată!” — „Și tata?” — „Nu știu! Nu cred că face acest lucru.” — „Dar, mamă”, a spus micuțul, „un copil ca mine nu poate să se roage pentru toată familia, trebuie să mă ajutați și voi!”.

    Aceste cuvinte simple ale copilului au pătruns în inima mamei. De atunci a început și ea să se roage, iar mai târziu soțul a preluat îndatorirea de a se ruga pentru familie și cu familia.

    Rugăciunea este ca și respirația sufletului, un contact neîntrerupt cu Dumnezeul Atotputernic. Conținutul rugăciunii este tot așa de diferit ca și necesitățile noastre. Uneori, rugăciunea poate fi laudă, mulțumire, cerere; alteori, un strigăt după ajutor. Putem să ne rugăm când suntem singuri, putem să ne rugăm în cercul familiei și, de asemenea, putem să ne rugăm împreună cu alți creștini!

    Lui Dumnezeu Îi place când ne rugăm Lui. Prin credință arătăm că ne încredințăm Lui și că așteptăm de la El răspunsul. El ascultă rugăciunile noastre și le va împlini în felul Său și la timpul Său, așa încât să fie spre binele nostru.

    „Popoare, încredeți-vă în El în orice timp; vărsați-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru” (Psalmul 62.8).


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ FACEM FAȚĂ DESCURAJĂRII (1) – Fundația SEER

    „O nădejde amânată îmbolnăveşte inima” (Proverbele 13:12)


    Depresia te poate face să renunți la viață.

    Când sarcina a devenit prea mare pentru Moise, el i-a zis lui Dumnezeu: „Mai bine omoară-mă… ca să nu-mi mai văd nenorocirea.” (Numeri 11:15).

    Fiind sigur că Izabela își va pune în aplicare amenințările de a-l ucide, Ilie L-a rugat pe Dumnezeu să-i ia viața.

    Se spune că întâmpările din cartea Iov s-au petrecut într-un interval de numai nouă luni, însă pierderile pe care le-a suferit Iov au fost atât de devastatoare, încât a zis: „M-am dezgustat de viaţă!” (Iov 10:1).

    Solomon a zis: „O nădejde amânată îmbolnăveşte inima.”

    În loc să dezbatem întrebări gen: „Poate un creștin care își ia singur viața să ajungă în Rai?”, mai bine să-i cerem lui Dumnezeu înțelepciune ca să ne dăm seama când o persoană dragă nouă a ajuns în pragul disperării, sau când este atât de afectată emoțional, încât nu mai suportă să trăiască nici măcar o zi!

    Cine sunt acești oameni? Tineri care își fac tăieturi pe corp, ca un strigăt după ajutor. Veterani de război care suferă de stres post-traumatic, care se angajează în relații nocive și care nu reușesc să scape de demonii războiului sau nu-i pot izgoni. Victimele abuzului care manifestă comportamente dăunătoare sau nesănătoase ca un mijloc de supraviețuire. Oameni cumsecade care se luptă cu probleme de natură intimă, dar care sunt îngroziți să vorbească despre aceste lucruri.

    Conform Organizației Mondiale a Sănătății, 615 milioane de oameni din lumea întreagă se luptă cu depresia sau cu anxietatea în fiecare zi. Unii dorm în vile, iar alții sub poduri. Unii dintre ei sunt creștini care nu suportă să audă că sunt slabi și că nu au suficientă credință.

    Un verset rapid, o rugăciune scurtă și expedierea lor cu un „Dumnezeu să te binecuvânteze” nu fac decât să-i arunce în gura lupilor.

    Domnul Isus ne-a zis: „Vă trimit”, pentru că ne-a dat Cuvântul, Duhul și puterea de a-i ajuta!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Exod 4:18-31


    Înainte Moise plecase fără să fi fost trimis de Dumnezeu. Acum, când îl trimite Domnul, ridică tot felul de obiecţii posibile pentru a nu urma chemarea: incapa-citatea sa (3.11), ignoranţa sa (3.13), lipsa lui de autoritate (4.1), de talent în a vorbi frumos (v.10), de aptitudini pentru această misiune a sa, cu dorinţa ca altcineva să o îndeplinească (v.13), eşecul primei lui încercări (5.23), lipsa de înţelegere manifestată de fraţii săi (6.12). Oare nu venim şi noi deseori cu asemenea motive pentru a nu asculta? Versetele 24-26 ne amintesc de faptul că, înainte de a intra într-o slujbă publică, este necesar ca slujitorul lui Dumnezeu să-şi fi pus propria casă în ordine. Până acum, probabil sub influenţa soţiei sale, Moise nu-şi circumcisese fiul în semn de condamnare a cărnii. Dumnezeu o cerea (Gen. 17.10-14) ca pe un lucru necesar şi drept în casa slujitorului Său. Şi aceasta era o problemă care trebuia rezolvată sub ameninţarea morţii!

    Versetele 27 şi 28 ne indică unde sunt chemaţi să se întâlnească fraţii: la muntele lui Dumnezeu – şi, de asemenea, care trebuie să fie subiectul conversaţiei lor: Cuvântul lui Dumnezeu şi lucrările Sale minunate.

    La începutul capitolului, Moise spusese: „Iată, nu mă vor crede”. Dar Domnul le-a pregătit inimile, astfel că la sfârşitul capitolului putem citi: „şi poporul a crezut” (v.31, comp. cu 2 Cronici 29.36). Chiar înainte de a fi fost eliberaţi, ei se pleacă înaintea Lui.

  • 31 Martie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Ce este omul, ca să-l prețuiești și ca inima Ta să se ocupe cu el, și ca să-l cercetezi în fiecare dimineață și ca să-l încerci în fiecare clipă?
    Iov 7.17,18


    Iov folosește această expresie remarcabilă, pe care o găsim în alte două părți ale Vechiului Testament: „Ce este omul?”. Există o mare diferență între acest loc și cel din Psalmul 8, ca și cel din Psalmul 144. „Ce este omul?” Dacă privim la om fără Hristos, nu este nimic extraordinar de comentat; dar, când privim la Hristos, vedem cel mai minunat lucru, fie în adâncimea umilinței Lui, fie în măreția înălțării Lui slăvite. Despre aceste lucruri vorbește Psalmul 8.

    Dar în Iov avem omul sub disciplina lui Dumnezeu, sub cârmuirea Lui morală. «O», spune el, «ce este omul, ca să sufere o astfel de cârmuire cumplită? Dacă aș fi o mare, n-aș simți-o; și dacă aș fi una dintre acele vietăți gigantice care o populează poate că aș putea să îndur mai mult decât pot acum». Dar ce este omul? – sărmanul, sensibilul om; plin de simțiri, de gânduri, înveninat de propriul necaz. «O», spune el, «de s-ar sfârși odată!»

    În Psalmul 144 avem un alt aspect. Psalmistul așteaptă ca împărăția să fie instaurată prin puterea divină și spune: „Ce este omul?”. Omul se împotrivește. Acolo sunt națiunile, dar ce înseamnă ele? Fă judecată asupra lor, doboară-le cu brațul Tău înălțat! Acesta este punctul de vedere din acest psalm. Așa că vedem acest „om” în toată măreția lui Hristos, apoi în toate suferințele lui Iov și, în cele din urmă, în toată nimicnicia națiunilor. Acestea sunt cele trei comparații diferite, în trei locuri diferite din Scriptură.

    W. Kelly

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    După cum mulți au rămas uimiți de tine, poporul Meu, atât de desfigurată Îi era fața și atât de mult se deosebea înfățișarea Lui de cea a fiilor oamenilor.
    Isaia 52.14


    Tratament abuziv

    Profeția de astăzi vorbește de tratamentul cel mai abuziv și mai disprețuitor aplicat vreodată. Și aceasta se îndreaptă nu către cel mai rău om, ci către Cel care nu a făcut rău nimănui niciodată, către Cel Credincios și Adevărat. Cei doi tâlhari, răstigniți în același timp cu Mântuitorul, nu au fost persecutați cu atâta cruzime cum a fost El chinuit. Domnul a fost încununat cu spini, scuipat în față și biciuit, iar spatele Său a fost sfâșiat ca un câmp arat, din cauza bicelor cu vârf de metal. Fața Fiului binecuvântat al lui Dumnezeu – Cel fără păcat – a fost mai desfigurată decât a oricărui om! Pe bună dreptate, cei care Îl priveau erau uimiți că așa ceva I se întâmpla unui astfel de Om! Ucenicii Săi, care Îi cunoșteau atât de bine caracterul fără păcat, au fost umpluți de o durere de nedescris gândindu-se la Mântuitorul, care suferea atât de mult din partea acelor fanatici religioși, cu inimi de piatră.

    Întotdeauna este necesar să facem distincție între suferințele pe care Isus Hristos le-a îndurat din partea oamenilor și suferințele pe care El le-a îndurat din partea lui Dumnezeu. Din partea lui Dumnezeu a suferit pentru păcatul omenirii; din partea omului a suferit pentru dreptate. Oamenii L-au urât, deoarece El a mărturisit că lucrările lor erau rele. Dragostea L-a condus pe Mântuitorul să le slujească oamenilor și să mărturisească despre starea lor rea, însă, la dragostea Lui, ei au răspuns cu ură. Acest lucru I-a produs multă întristare.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    LUPTĂ, CA SĂ IZBÂNDEȘTI! – Fundația SEER

     „Necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruința aduce… nădejdea.” (Romani 5:3-4)


         Michael Phelps a câștigat aurul la Olimpiada de la Beijing din 2008 și s-a întors acasă cu un record de opt medalii de aur. Însă ne vom aduce aminte nu numai de numărul medaliilor, ci și de spiritul său invincibil, manifestat când situația s-a întors împotriva lui, în proba de 200 m fluture. Când a atins primul peretele, câștigând cursa, nimeni nu știa prin ce trecuse pentru a ieși învingător. Când Michael și-a dat jos ochelarii de înot, toată lumea s-a uitat la el cu mirare, căci din ei a curs apă. Înotase 200 de metri aproape orb, o experiență de care înotătorii se tem. Numărând loviturile și căutând cu disperare marcajele de pe fundul bazinului, în cele din urmă a atins peretele de sosire, fiind un cuceritor olimpic în toată puterea cuvântului. Phelps și-a folosit frustrarea pentru a-și spori rezistența la oboseală și hotărârea de a câștiga.

    Pavel a spus (Romani 5:3-5): „Ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea. Însă nădejdea aceasta nu înşală…” Ce listă de beneficii uimitoare pe care ni le oferă Dumnezeu când ne confruntăm cu probleme! Răbdare: angajamentul de a ne sprijini pe harul Său și de a merge înainte indiferent de circumstanțe. Biruința în încercare: tăria lăuntrică bazată pe integritate personală. Nădejdea plină de încredere: o convingere profundă că orice s-ar întâmpla, în cele din urmă vom reuși. Pentru a încununa toate acestea, avem garanția că vom reuși în misiunea pe care ne-a dat-o Dumnezeu, pentru că „nădejdea aceasta nu înșală!”

    Când (ca Michael Phelps) nu vezi clar ce urmează, dă-ți toate silințele; linia de sosire este chiar în fața ta! Deci, străduiește-te, și vei izbândi!  


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Exod 4:1-17


    La curtea lui faraon, Moise învăţase toată înţelepciunea Egiptului. Dar nu învăţase să-L cunoască pe „EU SUNT”. Anii petrecuţi în palatul regal nu l-au făcut un instrument potrivit pentru eliberarea poporului său. Uciderea egipteanului a demonstrat tocmai contrariul. După patruzeci de ani în şcoala lui faraon sunt necesari alţi patruzeci de ani în şcoala lui Dumnezeu, tocmai în Madian. Rezultatul este că Moise nu mai are nimic care să-l facă mândru. Odinioară „puternic în cuvintele lui şi în fapte” (Fapte 7.22), declară acum că nu are vorbirea uşoară şi lasă deoparte toate capacităţile personale. Dar, dacă pe bună dreptate a încetat să se încreadă în sine, el încă nu se încrede pe deplin în Dumnezeu. Trebuie să înveţe că Domnul, când cheamă pe cineva în slujbă, dă şi puterea necesară pentru împlinire.

    Toiagul preschimbat în şarpe arată că, dacă Dumnezeu îi permite lui Satan să lucreze pentru o clipă, tot în puterea Lui stă şi să-i nimicească lucrarea. La cruce, Hristos a triumfat asupra puterilor răului (Coloseni 2.15). Mâna pusă în sân (inima: izvorul răului) care se acoperă de lepră şi care apoi este făcută sănătoasă ilustrează puterea lui Dumnezeu de a îndepărta pata păcatului.

  • 30 Martie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    A spus: „S-a sfârșit!”; și, plecându-Și capul, Și-a dat duhul.
    Ioan 19.30


    Suferințele lui Hristos (2)

    Totul era împlinit. El încheiase lucrarea pe care Tatăl I-o dăduse s-o facă, iar acum vestea tuturor că lucrarea era împlinită. Voia lui Dumnezeu, planurile Sale eterne de dragoste – toate erau împlinite. Lucrarea măreață de glorificare a lui Dumnezeu și de răscumpărare a păcătoșilor era vestită cu aceste cuvinte: „S-a sfârșit!”.

    Când lucrarea de creație a fost încheiată, „Dumnezeu a văzut tot ce făcuse; și, iată, era foarte bine” (Geneza 1.31). După aceasta nu mai citim despre vreo altă lucrare încheiată și perfectă, până la cruce, când Domnul a strigat: „S-a sfârșit!”. Acest strigăt s-a înălțat triumfător în scena celui mai mare conflict pe care cerul și pământul l-au văzut vreodată.

    Legea, dată de Dumnezeu, era într-adevăr sfântă, dreaptă și bună, însă „legea n-a făcut nimic desăvârșit” (Evrei 7.19). Orice slujire sub lege era o lucrare fără speranță. Sub lege nimic nu se încheia, fiindcă „orice preot stă în picioare în fiecare zi, slujind și aducând deseori aceleași jertfe care niciodată nu pot înlătura păcatele” (Evrei 10.11). Dar ce contrast vedem dacă citim mai departe: „Dar El, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a așezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu … Pentru că, printr-o singură jertfă, i-a desăvârșit pentru totdeauna pe cei sfințiți” (versetele 12-14).

    Văzând toată imperfecțiunea din jurul nostru, nu tânjim adesea după perfecțiune? Ne pierdem timpul dacă o căutăm în noi înșine sau în această lume. Adevărata perfecțiune poate fi găsită doar la cruce. Aici vedem o lucrare perfectă și care îi face perfecți pe cei care au parte de ea. Este o lucrare făcută o singură dată și care nu are nevoie să fie repetată. Nu este nevoie, și nici n-am putea, să adăugăm ceva la ea. Iată mărturia personală a Domnului Isus cu privire la această lucrare: „S-a sfârșit!”.

    F. von Kietzell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Din pruncie cunoști Sfintele Scripturi, care pot să-ți dea înțelepciune spre mântuire, prin credința în Hristos Isus.
    2 Timotei 3.15


    O hartă deosebită

    Un om a intrat într-o librărie și a cerut vânzătorului o hartă.

    — Foarte bine, domnule, ce hartă doriți? Țărmul Liguric, Alpii, Sardinia…?

    — Niciuna dintre acestea. Vreau o hartă care să-mi arate strada cerului.

    — Strada cerului! reluă vânzătorul. Ah! Înțeleg: dumneata vrei o Biblie.

    — Da, a răspuns omul în vârstă.

    Cumpărătorul a luat Biblia și, înainte de a ieși, a întrebat:

    — Dumneata cunoști această carte?

    — Da, o citesc adesea.

    — Este foarte bine, dar vreau să vă amintesc faptul că aceasta nu este de ajuns. Învățăturile ei trebuie crezute și ascultate.

    A citi Biblia este un lucru bun; ea este Cartea lui Dumnezeu, Cuvântul Său. Prin Biblie învățăm să ne cunoaștem cum ne vede Dumnezeu și, în același timp, Îl cunoaștem pe Dumnezeu și cerințele Sale cu privire la noi. Prin credință! Este scris: „Credința vine din cele auzite, iar cele auzite, prin Cuvântul lui Dumnezeu” (Romani 10.17).


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    RĂSPUNDE CU BUNĂTATE – Fundația SEER

    „Creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului…” (2 Petru 3:18)

     


    Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu.” (Ioan 13:14-15). Ale cui picioare le-a spălat El? Ale lui Petru, care s-a lepădat de El; ale lui Toma, care s-a îndoit de El; ale lui Iuda, care l-a trădat; ale tuturor celorlalți, care urmau să-L părăsească. Cu alte cuvinte, „arătați harul care v-a fost arătat.” Asta nu înseamnă că aprobi faptele celui ce ți-a greșit, dacă faci lucrul acesta.

    Domnul Isus nu ți-a aprobat păcatele prin faptul că te-a iertat! Harul nu-i cere copilului să accepte abuzurile părintelui, nici celui oprimat să treacă cu vederea nedreptatea. Persoana condusă de har îi trimite pe hoți la închisoare și așteaptă ca fostul soț sau fosta soție să plătească pensie alimentară pentru copii. Harul nu este orb. El îi vede pe cei răniți foarte bine. Dar harul alege să vadă mai degrabă și mai mult iertarea lui Dumnezeu. Refuză să lase suferințele să otrăvească sufletul. Biblia spune: „Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea.” (Evrei 12:15).

    Acolo unde lipsește harul, amărăciunea abundă. Unde abundă harul, crește iertarea. Petru scrie: „Creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului.” Să crești în cunoașterea Bibliei este mult mai ușor decât să crești în har față de cei care te-au rănit. Prima necesită o bună memorie; cea de-a doua necesită un caracter ca al lui Hristos. Așadar, cum poți „crește” în har? Practicându-l cu fiecare persoană cu care te întâlnești, în fiecare situație în care te găsești!  


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Exod 3:7-22


    În timpul lungilor ani de servitute în „cuptorul de fier” al Egiptului (Deuteronom 4.20), Dumnezeu nu a rămas indiferent faţă de suferinţele poporului Său. El   Şi-a amintit de promisiunile făcute lui Avraam (Gen. 15.13, 14), lui Isaac (Gen. 26.3) şi lui Iacov (Gen. 46.4). Sosise şi momentul să Se facă cunoscut alor Săi prin Moise, prezentându-Se ca Dumnezeul părinţilor lor, care în acelaşi timp este şi Dumnezeul care Se gândeşte la ei cu dragoste, pentru a-i elibera. Oare nu este în aceeaşi măsură cazul ca El să fie cunoscut de toţi cei care gem sub povara păcatelor lor? Starea jalnică a făpturilor Sale pierdute nu putea să nu-L mişte pe Dumnezeu, întocmai cum nu putea să nu vadă suferinţele lui Israel şi să nu audă strigătele şi gemetele lor. Da, El nu Se mulţumeşte numai să ia cunoştinţă de „durerile” lor (v. 7). El adaugă: „Am coborât ca să-i scap”.

    Dumnezeu S-a coborât până la noi în Isus şi prin El suntem eliberaţi. Dar S-a oprit El aici? Nu, El a dorit ca mai departe să ne facă poporul Său, să ne pună într-o relaţie cu El şi să ne îmbogăţească (v. 22). Dumnezeu Îi dezvăluie lui Moise Numele Său: „EU SUNT”, Cel a cărui prezenţă umple eternitatea. El există, El este, toate celelalte decurgând din aceasta (Isaia 43.11, 13, 25).

  • 29 Martie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    După ce a spus aceste lucruri, Isus a ieșit împreună cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron, unde era o grădină, în care au intrat El și ucenicii Săi.
    Ioan 18.1


    Suferințele lui Hristos (1)

    Cu o mie de ani în urmă, împăratul David trecuse pârâul Chedron și urcase pe muntele Măslinilor (2 Samuel 15.23,30), lepădat de poporul său și plângând cu amar. David se afla pe acest drum din cauza păcatelor comise. Domnul Isus însă călca pe acest drum fiindcă mergea să ispășească vina și păcatele altora. În întunericul nopții, în locul numit Ghetsimani, a primit din mâna Tatălui acel pahar amar al mâniei lui Dumnezeu împotriva păcatului. Pentru a bea acest pahar venise El pe pământ.

    Înaintea ochilor noștri este Omul Isus Hristos, cu simțămintele Sale divine și perfecte de dependență și de ascultare. Drumul către cruce stătea înaintea Lui, acel drum pe care trebuia să meargă pentru a împlini planurile lui Dumnezeu. A simțit perfect de bine ceea ce avea să vină asupra Lui. A tânjit după simpatie și mângâiere din partea ucenicilor Săi, însă unica sursă a tăriei Sale a fost de sus, de la Tatăl Său.

    Isus pătrunde mai adânc în grădină, însoțit de Petru, de Iacov și de Ioan, iar apoi Se desparte și de aceștia, merge puțin mai înainte și cade la pământ, rugându-Se: „Ava, Tată!” (Marcu 14.36). Aceasta este singura dată în care auzim această exprimare intimă de pe buzele Domnului către Tatăl. Rugăciunea Lui continuă: „La Tine toate sunt posibile; depărtează paharul acesta de la Mine; dar nu ce vreau Eu, ci ceea ce vrei Tu fie”. Nimeni nu știa la fel de bine ca El că acest lucru nu era posibil dacă voia să deschidă calea către mântuirea păcătoșilor și să împlinească planurile eterne ale Tatălui. Astfel, El Se ridică de la rugăciune și pornește cu o pace perfectă către acel moment solemn în care avea să bea în întregime acel pahar pe care îl primise din mâna Tatălui Său.

    F. von Kietzell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Pe această stâncă voi zidi Biserica Mea și porțile Locuinței Morților nu o vor birui.
    Matei 16.18


    Temelia Bisericii

    În prima sa Epistolă, Petru spune foarte răspicat: „Apropiați-vă de El, piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă și scumpă înaintea lui Dumnezeu” (1 Petru 2.4). Domnul Isus Hristos Însuși este aici Ziditorul. Hristos lucrează în suflete, și ele vin la El ca urmare a harului care lucrează în inimile lor. Care este deci fundamentul, temelia Bisericii? Răspunsul este unul singur: Isus Hristos, Fiul Dumnezeului celui viu, dovedit a fi așa prin învierea morților (Romani 1.4), de curând descoperit astfel de către Tatăl din cer lui Simon Petru și mărturisit public de către acesta. Puterea vieții de înviere în Domnul Isus este dată tuturor acelora care vin la El. Domnul Isus este Stânca acelora care au fost zidiți pe El, Piatra scumpă din capul unghiului; ei, ca pietre vii, devin părtași ai naturii Sale. Pe această stâncă voia Hristos să clădească Adunarea Sa, dar atunci ea nu exista încă. Petru („petros„) putea să devină o piatră cu un rol deosebit în această clădire, dar el nu era nici Stânca („petra„) și nici Ziditorul.

    Aici nu este vorba de Petru, nu sunt rânduieli și porunci, nu este un corp constituit (asociație) la care se vine, ci sunt pietre vii care vin la Piatra Vie, Domnul Isus Hristos, a cărui prețuire este dăruită celor care cred în El. Legați cu Domnul Isus prin credința vie, făcuți părtași ai vieții Sale și ai prețuirii Sale, clădiți pe El, credincioșii constituie acea clădire minunată, împotriva căreia puterea lui Satan nu poate să facă nimic. Această construcție dumnezeiască nu poate fi biruită de nicio putere a răului.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PATRU CATEGORII DE DORINȚE (4) – Fundația SEER

    „Trupul vostru este Templul Duhului Sfânt” (1 Corinteni 6:19)


    După dorințele materiale, de realizare și de relaționare, un al patrulea tip de dorințe omenești sunt dorințele fizice. Biblia ne spune să ne bucurăm, să mâncăm, să ne odihnim, să avem sărbători, să cântăm, să plângem, să strigăm, să facem sport – toate aceste lucruri le facem cu trupurile noastre. Aceste pofte, dorințe și desfătări pot de fapt să devină un mod de a ne aminti cât de bun este Dumnezeul nostru.

    Partea fizică nu este separată de cea spirituală; într-adevăr, Duhul lui Dumnezeu este cel care face ca trupurile noastre să capete viață. Biblia nu ne condamnă că dorim să fim atrăgători din punct de vedere fizic, însă trebuie să ținem cont de următorul lucru: „Femeia frumoasă şi fără minte este ca un inel din aur pus în râtul unui porc” (Proverbe 11:22).

    Stați liniștiți, același principiu se aplică și bărbaților! Dumnezeu a creat trupurile noastre. Deci ce trebuie să facem? Dumnezeu ne-a creat sensibili la frumusețe. Câțiva frizeri au început ceea ce ei numesc „lucrarea frizerilor”. (Poate îți sună ciudat. La urma urmelor, singurul frizer pomenit în Biblie este Dalila… și când Samson s-a dus la ea, nu a fost prea bine pentru el. Însă a-i sluji pe oameni aranjându-le părul – poate fi un lucru bun. Oamenii le împărtășesc frizerilor probleme pe care nu le împărtășesc cu alții. Așadar putem înțelege cum aceasta poate fi o lucrare adevărată.) Acest grup a făcut tunsori unor oameni pe care i-au schimbat apoi fizic și mental. Ei au plecat în Costa Rica pentru a sluji femeile tinere care încercau să scape de prostituție; au aranjat și au slujit gratuit acele femei… care nu numai că nu mai fuseseră slujite astfel vreodată, dar fuseseră și transformate în obiecte.

    Ce vreau să spun este că ar trebui să avem o nouă concepție, o concepție biblică despre ceea ce este cu adevărat „spiritual.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Exod 2:15-25, 3:1-6


    Moise a renunţat la poziţia şi bogăţia lui pentru a-şi ajuta fraţii asupriţi. Respins de ei, fuge într-o ţară străină. Acolo, după ce se înfăţişează ca unul care ajută şi potoleşte setea (v. 17), primeşte o soţie şi devine păstor. Toate aceste trăsături ne fac să ne gândim la Fiul lui Dumnezeu care Şi-a părăsit gloria pentru a veni să cerceteze şi să mântuiască pe poporul Său Israel. Ai Săi nu L-au primit (Ioan 1.11). El este acum departe de lume, ca Marele Păstor al oilor şi ca Mirele Bisericii câştigate prin harul Său şi care acum are parte de respingere, ca şi El.

    Au trecut patruzeci de ani din viaţa lui Moise şi Dumnezeu este pe cale să i Se descopere într-o „vedenie minunată”. Pentru Agar, El alesese o fântână, pentru Iacov, o scară, iar pentru Moise, acest misterios rug în flăcări. Poţi spune şi tu unde şi cum L-ai întâlnit pe Domnul?

    Dumnezeu doreşte să-i arate lui Moise îndurarea Sa faţă de poporul ales. În mijlocul cuptorului Egiptului, Israel era, ca şi acest rug, încercat, dar nu nimicit prin foc. Tot aşa este şi acum pentru răscumpăraţii Domnului. Rostul încercării de foc este să nimicească răul nejudecat din mijlocul lor.

    Numai în Hristos, focul divin care a venit din plin asupra Lui nu a găsit nimic care să poată fi mistuit (Psalmul 17.3).

  • 28 Martie 2019

     

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Cărarea celor drepți este ca lumina strălucitoare, care luminează tot mai mult, până când ziua e deplină.
    Proverbe 4.18


    Cine sunt cei drepți din acest verset? Găsim răspunsul în Romani: „Fiind îndreptățiți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus” (Romani 3.24); de asemenea, „fiind îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos” (Romani 5.1). Știm deci că oricine are credință în Domnul Isus Hristos, adică oricine a fost răscumpărat, este de asemenea îndreptățit și, prin urmare, este drept în ochii lui Dumnezeu. Nu este vorba acum de cât de drept este el în purtarea sa zilnică, deși cu siguranță este necesar să se poarte cu dreptate în orice aspect al vieții. El trebuie să umble prin credință, la fel cum este îndreptățit prin credință.

    Calea celui credincios este asemănată cu soarele strălucitor, a cărui lumină crește până la miezul zilei. Pe măsură ce umblăm pe calea credinței, mărturia noastră va deveni din ce în ce mai strălucitoare. Soarele strălucitor este o imagine a Domnului Isus, care este numit „Soarele Dreptății”, după cum vedem în Maleahi 4.2: „Și vouă, care vă temeți de Numele Meu, vă va răsări Soarele dreptății cu vindecarea în aripile Lui”. Pe măsură ce timpul trece, calea celui credincios devine tot mai mult ca cea a Domnului Isus, în ce privește caracterul ei moral și spiritual.

    Pe măsură ce ne bucurăm tot mai mult de Persoana Fiului lui Dumnezeu, este cu totul normal să tânjim după „ziua deplină”. Această zi va veni doar atunci când Domnul Isus îi va strânge pe toți răscumpărații Săi. Ce zi minunată și de o infinită binecuvântare va fi aceasta pentru noi – o zi de bucurie desăvârșită împreună cu El!

    L. M. Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, … măcar că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață.
    Efeseni 2.4,5


    Tragedia unui tânăr (4)

    „Astfel, m-am dus la culcare. Inima mea părea a fi strâns legată cu lanțuri. Cu acest sentiment am strigat către Mântuitorul: «Doamne Isuse, inima mea este tare ca o stâncă. Sfărâm-o Tu!». Și ce s-a întâmplat atunci? Domnul mi-a îndepărtat în ceasul acela inima de piatră. Pentru prima dată în viața mea am putut să plâng pentru păcatele mele – și a trebuit să fac aceasta, pentru îndepărtarea mea de Dumnezeu. Am stăruit pentru îndurare și am devenit sigur de răscumpărarea mea prin sângele lui Isus Hristos. Am recunoscut că păcatul meu a fost condamnat în trupul Mântuitorului și a fost ispășit prin moartea Sa. Inima mea s-a topit în mulțumire și în adorare, sub raza dragostei lui Dumnezeu. Mă simțeam iubit de Dumnezeu și mântuit pe veci de păcat, de moarte și de condamnare, prin sângele prețios al Domnului Isus. Ca un torent a intrat pacea lui Dumnezeu în inima mea și m-a cuprins o bucurie cum n-am simțit niciodată. Din acel ceas sunt salvat și savurez în inima mea pacea lui Dumnezeu.”

    De atunci s-au scurs mulți ani. Tânărul a știut cu precizie că harul lui Dumnezeu a acționat asupra vieții sale, că l-a căutat și l-a păzit cu mult înainte de a se interesa el de Dumnezeu. Da, și cu el s-a adeverit cuvântul Scripturii: „Prin har sunteți mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu: nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efeseni 2.8,9). Chiar dacă nu am ajuns așa de jos în patima beției, trebuie să reținem marele adevăr că nu ne putem mântui singuri.

     


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PATRU CATEGORII DE DORINȚE (3) – Fundația SEER

    „Prietenul adevărat iubește oricând și în nenorocire ajunge ca un frate.” (Proverbele 17:17)


    O a treia dorință omenească fundamentală:

    3. Dorința de relaționare. Ionatan, fiul lui Saul, era moștenitor la tron, dar a renunțat de bună voie pentru că știa că David a fost ales de Dumnezeu să fie rege. Cât de des întâlnești așa ceva? Ionatan nu a devenit prietenul lui David pentru că urmărea disciplina prieteniei spirituale. Pur și simplu îl simpatiza pe David, și acea prietenie a schimbat cursul istoriei poporului Israel. Cu toții avem dorințe în materie de prietenii, pe care nu le urmărim… Dacă nu ne pică din cer o relație profundă, plină de semnificații, ne dăm bătuți. Cu toate acestea, prieteniile de felul acesta nu se întâmplă pur și simplu; Ioanatan a trebuit să dea la o parte bariere inimaginabile pentru a zidi o prietenie cu David. Uneori va trebui să faci la fel, și Dumnezeu te va ajuta. John Ortberg scria: „Prietenul meu Chuck are darul spiritual de-a încuraja oamenii când ia micul dejun. Se întâlnește cu oameni într-un local numit Waffle House (Casa napolitanelor). Chelneriței îi face plăcere să-l aștepte, pentru că primește bacșiș generos și pentru că Chuck îi bine-dispune pe toți. E foarte amuzant și extrem de deschis referitor la zdrobirea sa, ceea ce-i face pe ceilalți să se deschidă față de el, asemenea lalelelor în bătaia soarelui. El simte cel mai puternic prezența lui Dumnezeu atunci când stă la masă în Casa napolitanelor și i se dă posibilitatea să vadă sufletul cuiva. Nu cafeaua îi aduce pe oameni la el, ci râurile de apă vie care curg din el.”

    Dacă prin natura ta ești o persoană timidă, iată un sfat: e posibil ca persoana cu care dorești să fii prieten să fie și ea timidă. Mergi înainte, stabilește legătura și așteaptă să vezi ce se întâmplă. Cine știe? Ai putea fi răspunsul ei la singurătate, și ea ar putea fi răspunsul pentru tine! 


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Exod 2:1-14


    Dumnezeu, în harul Său, nu a dorit să-Şi lase poporul în robie. El le-a dat un salvator: pe Moise, simbol al lui Hristos, a cărui istorie ne este relatată în numeroase locuri din Scriptură (Fapte 7.20 …; Evrei 11.23 …). În coşuleţul (sau chivotul) pe care i l-a pregătit mama lui avem o imagine a grijii deosebite cu care părinţii creştini îşi protejează copiii de influenţele dăunătoare ale lumii din afară. Dar numai această grijă nu este suficientă. Este necesară credinţa: coşuleţul trebuia pus pe apă. Şi Dumnezeu răspunde acestei credinţe cu o salvare providenţială. El dirijează totul din umbră. În final, porunca lui faraon nu va avea alt rezultat decât acela de a pregăti în însăşi casa lui un răscumpărător pentru Israel.

    Ajuns la maturitate, Moise dă dovadă de o credinţă de excepţie, ca şi părinţii săi. Evrei 11. 24 … subliniază cum el refuză viitorul strălucit care i se oferă; el alege … socoteşte … şi care îi este secretul? „Privea spre răsplătire”. Măreţ exemplu pentru toţi cei care avem înainte această alegere: lumea cu gloria şi cu plăcerile ei, sau „ocara lui Hristos”! Moise venise pentru a-şi elibera poporul. Dar şi din punerea lui deoparte putem desprinde învăţături importante. Oricât de mare ar fi afectivitatea noastră, nu-L putem urma pe Hristos prin puterea noastră naturală (v. 12; comp. cu Ioan 18.10).

  • 27 Martie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Să nu-ți faci niciun chip cioplit, nicio asemănare a ceea ce este sus în ceruri … Să nu te pleci înaintea lor și să nu le slujești; pentru că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos.
    Exod 20.4,5


    Fiindcă Dumnezeu dorește să-L cunoaștem, Scriptura Îl descrie în moduri pe care noi le putem înțelege. Totuși mulți găsesc greu de acceptat faptul că El Se descrie pe Sine a fi un Dumnezeu gelos. Unii chiar au găsit o scuză în acest lucru, pentru a părăsi credința creștină în care fuseseră crescuți, invocând faptul că gelozia ar fi un defect al caracterului lui Dumnezeu.

    Parte din dificultate este explicată prin faptul că noi folosim adesea cuvintele „gelozie” și „invidie” în mod similar. În unele aspecte, ele sunt într-adevăr similare. Ambele cuvinte se găsesc pe lista din Galateni 5.20,21, ca fapte al cărnii. Cineva a spus că diferența dintre ele este că gelozia dorește pentru sine avantajele altora, în timp ce invidia dorește ca alții să nu aibă niciun avantaj.

    Mai există însă un lucru important cu privire la gelozie: ea este întotdeauna rea atunci când are o motivație egoistă, însă este onorabilă atunci când dorește ceva drept. Nu trebuie să fim niciodată geloși pe alții, însă este bine să fim geloși pentru alții. Un bărbat nu trebuie să fie gelos pe soția lui, însă trebuie să fie gelos pentru ea, oricând cineva ar încerca să-i păteze onoarea acesteia. Pavel era gelos pentru corinteni cu o gelozie sfântă, fiindcă dorea ca ei să-I fie devotați lui Hristos și nu înșelați de către Ispititor (2 Corinteni 11.2,3).

    Dumnezeu nu este niciodată gelos pe cei ai Săi, însă cu siguranță este gelos pentru ei. El nu dorește ca noi să-i aparținem altuia, fiindcă suntem ai Lui; El dorește cu ardoare puritatea noastră spirituală. Adevărul este că ar trebui să fim foarte recunoscători că Dumnezeu este gelos, căci aceasta înseamnă că El nu va înceta niciodată să Se îngrijească de noi.

    S. Campbell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Ce este omul, ca să-Ți pese atât de mult de el, ca inima Ta să se ocupe de el, să-l cercetezi în toate diminețile și să-l încerci în toate clipele?
    Iov 7.17,18


    Tragedia unui tânăr (3)

    „Stimate domn, aceasta mi-am spus-o și eu de o mie de ori, dar n-am putere să mă las de băutură.” — „Da, bine ai spus, tu nu ai putere. Însă n-ai vrea să fii eliberat?” — „O, cât aș vrea!” — „Atunci vino la Mântuitorul Isus, în rugăciune, și primește iertarea păcatelor. Când vei avea iertarea păcatelor, vei primi și puterea de a te împotrivi acestui păcat al beției.” Tânărul l-a privit mirat și i-a zis: „Ce spuneți? Să primesc iertarea păcatelor? Poate vreun om să afle cu adevărat încă de pe acest pământ că are iertarea păcatelor?”. — „Bineînțeles, dragă prietene; lucrul acesta pot să-l spun despre mine și pot aduce cu ușurință o sută de oameni care ar putea spune acest lucru despre ei. Trebuie să ai parte de această iertare, iar dacă nu o ai, vei fi pierdut pe veci.”

    De aici a început ceasul schimbării vieții acelui tânăr. Cu toate că au mai urmat săptămâni de luptă și de chin lăuntric, totuși s-a apropiat ceasul salvării. Tânărul însuși povestește: „Încă îmi amintesc bine cum în seara zilei de 7 noiembrie 1887 m-am târât pe scări în sus ca să merg în camera mea, cu nevoia după o adâncă pace. Ce îngrozitor era sentimentul păcatului! Cum mă chinuia conștiința trezită! Dar tot așa de mare era și dorința de salvare. Am simțit nevoia de a îngenunchea. Niciodată în viața mea nu căzusem în genunchi înaintea lui Dumnezeu. Ah, mi-am zis, cum să îngenunchez înaintea unui Dumnezeu pe care L-am neglijat atâta timp?”.

     


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PATRU CATEGORII DE DORINȚE (2) – Fundația SEER

    „El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima” (Psalmul 37:4)


    Altă dorință specific umană:

    2. Dorința de realizare: Primul lucru pe care i l-a spus Dumnezeu lui Adam a fost acesta: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l” (Geneza 1:28). Motivul pentru care ai o dorință atât de puternică de a realiza ceva în viață este pentru că Dumnezeu te-a creat „să faci ceva”. Nu cunosc mulți oameni mai motivați de realizare decât apostolul Pavel, care declara: „eu nu ţin numaidecât la viaţa mea… ci vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus” (Faptele Apostolilor 20:24). Dumnezeu nu a înlăturat dorința de realizare a lui Pavel, ci a valorificat-o, în așa fel încât Pavel a putut împlini voia lui Dumnezeu. O înclinație spre o carieră puternică, asociată cu dorința de a învăța și de a realiza ceva, pot fi lucruri bune – dacă nu duc la dependența de muncă, la neglijarea rugăciunii sau la manipularea oamenilor și împrejurărilor.

    Dacă se întâmplă astfel de lucruri, trebuie să-ți reevaluezi motivația. Dar dacă nu e cazul, și ajungi să crești în Dumnezeu având un foc lăuntric de a realiza ceva – mergi înainte și realizează ce ți-ai propus. Folosește-ți abilitățile pentru a face lucruri bune pentru alții. Astfel, fie că îți aduci contribuția la o întâlnire, fie că aduci valoar e într-o echipă sau că formulezi idei, vei ști că nu ești doar tu. Când îți dezvolți capacitatea de a avea relații și legături cu clienți sau cu asociați, tu poți în același timp să te rogi pentru ei și să-i binecuvântezi. Când practici bucuria în realizările tale, viața ta este plăcută înaintea lui Dumnezeu. Iată un sfat: din când în când, adu-ți aminte să te oprești și să-I mulțumești lui Dumnezeu că poți face ceva ce îți place!  


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Exod 1:1-22


    Situaţia s-a schimbat radical în Egipt de la Geneza până la Exod. Acum faraon şi poporul său sunt caracterizaţi prin aceea că nu-l cunosc pe Iosif (v. 8; Fapte 7.18). Cel care salvase Egiptul şi susţinuse viaţa unei întregi naţiuni a fost uitat cu desăvârşire! Tot aşa este şi astăzi în lumea al cărei prinţ este Satan. Isus Mântuitorul nu-Şi găseşte loc în gândurile oamenilor. Şi, în mod similar, ca urmare a faptului că nu Îl cunosc pe Dumnezeu şi pe Fiul Său, sufletele sunt ţinute într-o grea robie, sub care unele gem, dar de care marea majoritate nici nu se sinchisesc. Această robie sub care Satan îi ţine pe oameni este zugrăvită în chip izbitor prin muncile la care copiii lui Israel erau siliţi fără milă (v. 13). Dar subiectul cărţii Exod este răscumpărarea: eliberarea poporului lui Dumnezeu scos de sub această grozavă robie – dar aceasta cere mai întâi descrierea stării sale tragice.

    Împăratul cel rău ordonă uciderea băieţilor nou-născuţi în Israel (comp. cu Matei 2.16), dar Dumnezeu Se foloseşte de femei care se tem de El şi care nu tremură la porunca împăratului, pentru ca, prin acestea, să înfrângă planurile vrăjmaşului. Cât de preţioase sunt pentru inima lui Dumnezeu toate semnele de credincioşie în mijlocul acestei scene unde domneşte Satan!

  • 26 Martie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Pentru că harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor oamenilor, s-a arătat, învățându-ne ca, după ce am tăgăduit neevlavia și poftele lumești, să trăim cu cumpătare și cu dreptate și cu evlavie în veacul prezent.
    Tit 2.11,12


    Găsim multe adevăruri în această scurtă epistolă a lui Pavel către Tit, iar versetul de mai sus este un bun exemplu în această privință. El începe cu harul lui Dumnezeu care aduce mântuire. Mântuirea pe care Dumnezeu a promis-o s-a arătat cu siguranță atunci când Hristos a venit în această lume, ca Mântuitor. Există însă mai mult decât atât. Acest har al lui Dumnezeu nu numai că „a adus la lumină viața și neputrezirea prin evanghelie” (2 Timotei 1.10), ci de asemenea ne învață cum să trăim noua viață pe care am primit-o. Totuși, înainte să începem să urmăm aceste reguli pentru viața nouă, trebuie să tăgăduim toate lucrurile care au de-a face cu neevlavia și cu poftele lumești, lucruri care au făcut parte din viața noastră înainte să-L cunoaștem pe Domnul Isus. Viețile noastre trebuie acum să fie caracterizate de cumpătare, de dreptate și de evlavie.

    Cumpătarea înseamnă înfrânarea dorințelor și a poftelor, făcându-l astfel pe cel credincios conform gândurilor lui Hristos. 1 Petru 5.8 ne spune: „Fiți treji, vegheați! Pentru că vrăjmașul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește, căutând pe cine să înghită”. Trebuie să fim cumpătați și să avem o minte trează, care să vadă lucrurile exact așa cum Dumnezeu le vede.

    Dreptatea vorbește despre relațiile noastre cu ceilalți. Ea înseamnă a ne comporta drept, atât înaintea lui Dumnezeu, cât și a oamenilor. Când privim la felul în care Domnul Isus a trăit în această lume, vedem cum El a spus și a făcut întotdeauna ceea ce era drept. Noi trebuie să urmăm exemplul Lui și să umblăm așa cum El a umblat.

    Evlavia se dezvoltă în viețile noastre în măsura în care Duhul Sfânt produce în noi trăsăturile morale ale lui Hristos, producând dorința de a fi ca El și de a face doar ceea ce Îi este plăcut Lui. Fie ca inimile noastre să dorească să-L reprezentăm cât mai bine în acest veac rău, așteptând venirea Lui.

    J. Redekop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Iată, cel rău pregătește răul, concepe răutatea și naște neadevărul; face o groapă, o sapă, și tot el cade în groapa pe care a făcut-o.
    Psalmul 7.14,15


    Tragedia unui tânăr (2)

    Curând, tânărul s-a săturat de viața de pe mare: s-a întors în Germania, a călătorit până în Elveția și iarăși înapoi. În sfârșit, a intrat la un atelier dintr-o fabrică din Bremen. Aici au fost luate din nou hotărâri bune, ca adesea în anii precedenți. Dar fiecărui început de felul acesta i-a urmat o cădere mult mai adâncă, astfel că, într-o Duminică, seară, pe când era în drum spre casă, din nou băut și totuși nefericit, pe o pasarelă de cale ferată s-a luptat cu hotărârea de a-și pune capăt vieții ratate și nefericite, printr-o săritură pe șine. Se apropia trenul rapid, când în sufletul lui el se vedea deja așezat în fața scaunului de judecată al lui Dumnezeu ca păcătos pierdut; atunci și-a mai întors o dată fața spre cer și a strigat cu voce tare: „O, Dumnezeule, dacă vrei să mă judeci după ceea ce merit, cum îmi va merge? Isuse, Tu, Mântuitorul păcătoșilor, oare mă poți salva?”. În clipa următoare, cineva din spate i-a pus mâinile pe umeri. Când s-a întors, a văzut că stătea în fața unui domn înalt, care îl privea cu seriozitate, dar prietenos. „Tinere, nu trebuie să mai bei!”

    Drumul spre iad este pavat întotdeauna cu intenții bune. Intenția bună nu ajută. Vrăjmașul sufletelor, diavolul, face întotdeauna manevre pentru a pierde un suflet. Dumnezeu dorește să ne recunoaștem cu sinceritate starea, să ne întoarcem cu pocăință, să ne încredem în ceea ce El ne spune; și astfel va veni și schimbarea.

     


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PATRU CATEGORII DE DORINȚE (1) – Fundația SEER

     „O dorinţă împlinită este un pom de viaţă.” (Proverbele 13:12)


    In câteva meditații succesive, ne vom uita la câteva dintre cele mai comune dorințe;

    1. Dorințele materiale. Lidia era o femeie de afaceri care se ocupa de textile (vezi Faptele Apostolilor 16:14). Ea a fost printre cei dintâi convertiți europeni ai lui Pavel la creștinism. Îți poți imagina ce a însemnat pentru o femeie să aibă succes în afaceri într-o societate dominată atât de pregnant de bărbați? A avut atât de mare succes, încât avea propria ei casă… care a fost destul de spațioasă încât să devină loc de întâlnire pentru una din primele biserici creștine din Europa. Multe edificii religioase s-au construit de-a lungul secolelor – Notre Dame, Westminster Abbey, Capela Sixtină – dar biserica primară a început în casa unei femei de afaceri. Dacă dorința ta de a face bani îți sufocă generozitatea, te face să trăiești din datorii sau îți creează o nemulțumire cronică – a sosit timpul să-ți reevaluezi acțiunile; a câștiga bani, a crea produse bune și a avea angajați sunt lucruri care – făcute cinstit – Îl glorifică pe Dumnezeu. „El îţi va da putere să le câştigi” (Deuteronomul 8:18).

    Te-ai întrebat vreodată de ce îți place să meșterești la motoare sau să lucrezi cu mâinile? Pentru că ai fost creat după chipul unui Dumnezeu creativ, care a meșterit această incredibilă mașinărie cosmică a Universului, cu forțe și energii atât de complicate, încât oamenii se dedică unor cariere științifice strălucite pentru a înțelege doar fărâme din ea! Fie că ești o persoană orientată spre mecanică, fie spre știință sau artă, ești creația Lui – și lucrul acesta e cel mai important! Biblia spune: „Domnul… vrea pacea robului Său!” (Psalmul 35:27). Când dorința ta după succes material are la bază glorificarea lui Dumnezeu și binecuvântarea oamenilor, El te va ajuta să reușești, și vei avea și pace!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 50:15-26


    Mai rămăsese încă o durere pentru Iosif după moartea tatălui său: fraţii lui se îndoiau de dragostea lui. Gândeau că, odată ce Iacov a murit, Iosif se va răzbuna. Cu câtă tandreţe îi asigură încă o dată, explicându-le gândul lui Dumnezeu şi confirmându-şi promisiunea de a se îngriji de ei şi de copiii lor! Mulţi creştini se aseamănă cu aceşti fraţi ai lui Iosif. Nu cred că sunt pe deplin iertaţi (1 Ioan 4.18). Oare nu ne îndoim şi noi de dragostea Domnului, deşi El ne-a dat atâtea dovezi despre ea? Inima Sa este deosebit de sensibilă faţă de această lipsă de încredere. Este ca şi cum El ne-ar spune: „De atâta timp sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut?” (Ioan 14.9).

    La sfârşitul Genezei vedem cum se conturează aproape toate tainele lui Dumnezeu. Dar, înainte de a se încheia această carte, auzim din nou certitudinea credinţei (v. 24). „Dumnezeu vă va cerceta negreşit„, sunt ultimele cuvinte adresate de Iosif fraţilor săi şi singura din faptele lui de credinţă consemnată în Evrei 11.22. Chiar în belşugul vieţii plăcute din Egipt, el întrevede plecarea fraţilor săi şi mutarea oaselor sale în Canaan. Să imităm şi noi credinţa lui Iosif!

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne