Nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel care a coborât din cer, Fiul Omului, care este în cer.
Ioan 3.13
Fiul Omului, care este în cer (2)
De fapt, până când Cuvântul nu S-a făcut trup, adevărul nu a putut fi revelat complet. Adevărul perfect apare exact în această combinație de elemente aparent incompatibile, care se unesc în Persoana lui Isus. „Legea a fost dată prin Moise, dar harul și adevărul au venit prin Isus Hristos.” El singur este Cel care a putut pune laolaltă dreptatea lui Dumnezeu și harul Său salvator, Cel care în același timp S-a smerit și L-a glorificat pe Dumnezeu în totul. El, care constituie modelul întregii blândeți, spulberă orice glorie a omului cu o singură frază: „Nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel care a coborât din cer”.
Însă El nu doar coborâse de acolo. Alții au fost răpiți acolo, așa cum știm, printr-un act al puterii divine, însă El putea urca din nou la cer, în cel mai natural mod cu putință, atunci când avea să vină timpul. Mai mult decât atât, așa cum am văzut, El este în cer. Nu era doar o chestiune de a merge din nou acolo, ci El era „Fiul Omului care este în cer”.
Acest lucru, care nu poate fi afirmat despre nimeni altcineva, Îl distinge ca fiind o Persoană divină. Mai mult chiar decât atât, el este valabil doar pentru Fiul, nu și pentru celelalte două Persoane divine. Fiind om, eu nu mă pot ridica deasupra lucrurilor omului – acestea sunt limitele duhului uman; omul nu poate prin sine să se ridice până la Dumnezeu sau până la lucrurile Lui. Doar Dumnezeu Se poate revela pe Sine, iar El Se revelează prin Cuvânt – prin Fiul Său – și această revelație poate fi făcută doar prin Duhul Sfânt. Acesta este motivul pentru care Duhul lui Dumnezeu este numit a fi adevărul, așa cum este numit și Hristos. Adevărul, privit din punct de vedere obiectiv, este Hristos; din punct de vedere al puterii interioare care revelează, Duhul Sfânt este adevărul.
W. Kelly
Domnul cercetează toate inimile și pătrunde toate imaginațiile gândurilor. Dacă-L vei căuta, Se va lăsa găsit de tine.
1 Cronici 28.9
Bucuria lui Rodney (2)
Observând schimbarea tatălui său, tânărul Rodney a avut o adâncă dorință de a experimenta aceeași schimbare în propria sa viață. Într-o seară, pe când stătea lângă cortul tatălui său, Rodney s-a întrebat: „Vreau să-mi continui viața ca un băiat sărac fără vreun scop și ca un bărbat fără nicio speranță, sau vreau să fiu un creștin cu un scop în viață?”. El însuși a fost surprins când a răspuns la propria lui întrebare astfel: „Prin harul lui Dumnezeu, eu voi fi un creștin și mă voi întâlni cu mama în cer”.
Câteva zile mai târziu, Rodney și-a predat viața în mâinile atotputernice ale Mântuitorului. Când a spus tatălui despre hotărârea sa, acesta a plâns de bucurie, căci rugăciunile sale au fost ascultate. Rodney Smith a devenit un mare evanghelist, cunoscut sub numele de Gipsy Smith. El a călătorit dintr-o parte într-alta, făcând peste cincizeci de călătorii în SUA, ca să țină evanghelizări. Deși lipsit de o educație teologică omenească, el a fost un predicator prețuit. Mesajul lui a condus mii de oameni la Domnul Isus Hristos. În viața lui Rodney Smith s-a demonstrat adevărul biblic: „Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să le facă de rușine pe cele tari” (1 Corinteni 1.27). Dumnezeu nu Se uită la fața omului, ci la inima lui. Toți oamenii, de oriunde ar fi ei, de orice condiție socială ar fi, de orice rasă ar fi, sunt invitați să beneficieze de harul îmbelșugat al lui Dumnezeu.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
IAIR (4) – Fundația SEER
„A nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea” (2 Timotei 1:10)
Nu trebuie să ne mire faptul că Dumnezeu are inimă pentru părinții care suferă. La urma urmelor, Dumnezeu Însuși este Tată. Nu există emoții părintești pe care să nu le fi simțit și El! Ești separat de copilul tău? Și Dumnezeu a fost. Cineva se poartă urât cu copilul tău? Lumea și-a bătut joc și a râs de Fiul Lui. Unii profită de copilul tău? Fiul lui Dumnezeu a căzut în cursa unor mărturii false și a fost trădat de un urmaș de-al Său lacom. Copilul tău suferă sub ochii tăi? El Și-a privit Fiul pe cruce. Dorești să-ți scutești copilul de tot răul din lume? Și Dumnezeu a dorit. Dar datorită dragostei Lui imense pentru noi, „n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Romani 8:32). Să remarcăm expresia „toate lucrurile”. Nu există niciun lucru pe care să nu-l poate face Dumnezeu ca răspuns la rugăciune! Poate te-ai rugat, dar copilul tău a murit. Nicio durere nu se compară cu pierderea unui copil. Poate ai spus: „Isus a înviat-o pe fiica lui Iair, de ce nu l-a salvat și pe fiul meu?” Dumnezeu îți înțelege întrebarea. Și El Și-a îngropat Fiul. Iar El urăște moartea mai mult decât o urăști tu. De aceea „a nimicit moartea și a adus la lumină viața și neputrezirea.” Pentru cei ce se încred în Hristos, moartea nu este altceva decât o trecere spre cer. Poate copilul tău nu este în brațele tale astăzi, dar el este în siguranță în brațele Lui. După ce și-a pierdut fiul abia născut, David a privit înainte cu nădejde și a spus: „Eu mă voi duce la el…” (2 Samuel 12:23). La fel și tu!
2019 de Jean Koechlin
Exod 28:1-14
Aaron este un simbol al lui Hristos în caracterul Său de Mare Preot. El era purtătorul de cuvânt pentru poporul Domnului, aşa cum este acum Hristos, înaintea lui Dumnezeu, reprezentantul celor care-I aparţin. Îmbrăcămintea Lui prezintă simbolic tot ceea ce este legat de slujba pe care o înfăptuieşte Isus în cer în favoarea poporului Său răscumpărat. Fie ca Duhul Sfânt să ne dea înţelepciune (v.3) pentru a examina aspectele diferite ale acestei slujbe. Ele ilustrează, în fapt, atât caracteristicile glorioase ale Marelui nostru Preot, cât şi adevărurile cu care venim în contact direct.
Efodul, un fel de tunică fără mâneci, era elementul principal şi caracteristic. Ca şi perdeaua, era ţesut şi brodat cu fire de diferite culori, a căror semnificaţie deja am aflat-o. Spre deosebire de perdea, avea şi fire de aur, o adăugare importantă. Efodul era completat de doi „umerari”, cu rol de legătură între partea din faţă şi cea din spate, pe care erau montate pietre de onix, în care erau săpate într-un fel de neşters, pentru aducere-aminte, numele celor douăsprezece seminţii ale lui Israel. Frumoasă imagine, nu-i aşa, a modului în care Isus îi susţine şi îi poartă pe răscumpăraţii Săi! Ei sunt cunoscuţi pe nume şi sunt neîncetat în gândurile Lui (compară cu Luca 15.5). Şi, mai mult chiar, ei fac parte din gloria şi podoaba Lui (v. 2).
Mana Zilnica 