Mana Zilnica

Categorie: Romanian devotionals

  • 7 Mai 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Cerul gurii lui este plin de dulceață; ființa lui este plină de farmec. Acesta este preaiubitul meu, da, acesta este prietenul meu, fiice ale Ierusalimului!

    Cântarea Cântărilor 5.16

    Mirele și Mireasa (9)

    „Cerul gurii lui este plin de dulceață.“ Versetul de mai sus încheie portretul Mirelui, început la versetul 10. Mireasa a vorbit în versetul 13 despre buzele Lui, care sunt ca niște „crini picurând smirnă curgătoare“. Acum ea vorbește despre cerul gurii Lui. Tot ceea ce rostește El este spre desfătarea Tatălui, care cunoaște valoarea fiecărui cuvânt al Domnului, fiindcă El a vorbit tot ceea ce Tatăl Său I-a dat să vorbească.

    „Ființa Lui este plină de farmec.“ Aceste cuvinte însumează răspunsul Miresei către fiicele Ierusalimului. Da, El este cu totul plin de farmec, fie că privim la capul Lui – la gândurile și la planurile Lui; fie că privim la vigoarea Lui perpetuă, văzută în descrierea părului Său negru, care curge în valuri; fie la ochii Lui, care sunt plini de bunătate, de pace și de dragoste; fie la buzele Lui, de pe care se revarsă harul; fie la mâinile Lui, care au vindecat și au binecuvântat; fie la simțămintele Lui lăuntrice, descrise ca fiind precum fildeșul strălucitor; fie la picioarele Lui, care au fost neclintite în împlinirea misiunii pe care Tatăl I-a dat-o. În orice privință, El este plin de farmec!

    „Acesta este preaiubitul meu, da, acesta este prietenul meu.“ Preaiubitul ei este, de asemenea, prietenul ei, Acela cu care ea dorește să petreacă timp. Cât de trist ar fi un bărbat dacă logodnica lui ar prefera să-și petreacă timpul cu alți prieteni! Să ne cercetăm în această privință: Cel pe care-L numim Preaiubitul nostru este El și Prietenul nostru, Căruia să ne destăinuim în orice situație? Este El Acela cu care ne place să petrecem cât de mult timp posibil? Dacă într-adevăr Îl vedem ca fiind plin de farmec, vom dori să învățăm de la El și să-I urmăm exemplul. El este plăcerea inimii Tatălui și ar trebui ca și noi să ne găsim toată plăcerea în El. Cu adevărat, Doamne Isuse, nu este nimeni ca Tine!

    A. M. Behnam

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Prin moarte, să nimicească pe cel care are puterea morții, adică pe Diavolul, și să elibereze pe toți aceia care, prin frica morții, erau supuși robiei toată viața lor.

    Evrei 2.14,15

    Învingător asupra morții

    Deasupra cascadei Niagara se află epava unei nave. Pentru că echipajul nu reușise să o scoată la timp din curentul puternic ce se formează înainte de prăvălirea apelor, corabia a fost izbită violent de stânci și s-a răsturnat. Iar stâncile au împiedicat-o să fie măturată în abis. Se spune că un singur membru al echipajului a fost salvat.

    Miile de turiști care vin să vadă spectacolul natural oferit de cascadă nu pot să nu observe epava. Ea a fost lăsată între stânci poate ca un memento de avertizare al forțelor distructive care ne târăsc viața în abisul morții. Suntem prea slabi pentru a le face față. Niciun om nu are puterea de a rezista curentului morții care ne trage viața în jos.

    Din fericire, este Cineva care a învins moartea: Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. El Însuși a trebuit să treacă prin moarte. Dar ea nu L-a putut reține. Hristos a înviat dintre morți. Acum, El trăiește pentru totdeauna și vrea să ne elibereze de puterea morții și să ne dea viața veșnică. Prin credința în El, Domnul Isus vrea să ne unească cu Sine și să ne ducă pentru totdeauna acolo unde este învierea.

    El i-a spus Martei: „Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?“. Marta a răspuns: „Da, Doamne, eu cred că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume“ (Ioan 11.25-27). „Crezi lucrul acesta?“, mă întreabă astăzi și pe mine Isus, Învingătorul asupra morții.

    Citirea Bibliei: 1 Samuel 4.12-22 · Efeseni 5.22-33

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Exod 23:20-33

    Primul legământ a fost instituit cu toată solemnitatea cuvenită şi a fost pecetluit cu sânge (citiţi Evrei 9.18 …). Apoi Domnul Şi-a arătat ceva din strălucirea gloriei Sale bătrânilor lui Israel. Ei au văzut că „sub picioarele Lui era ca o lucrare străvezie ca safirul şi ca înseşi cerurile în curăţie“ (v.10; Ezechiel 1.26). „Picioarele Lui“ ne ajută să ne gândim la calea glorioasă a Fiului lui Dumnezeu, aşa cum ne-o prezintă Evangheliile, o cale „ca înseşi cerurile în curăţie“. Hristos nu numai că „a coborât din cer“, „S-a suit în cer“, ci El n-a încetat nici o clipă să fie „Fiul Omului care este în cer“ (Ioan 3.13). Şi în umblarea lui Hristos aici, jos, poate fi admirată gloria lui Dumnezeu în toată perfecţiunea ei morală (Psalmul 68.24). „Cine M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl“ (Ioan 14.9).

    Versetul 11 ilustrează libertatea sfântă şi comuniunea de care se bucură acum răscumpăraţii Domnului Isus. Pe baza lucrării încheiate a lui Hristos şi a prezenţei Sale la dreapta lui Dumne­zeu, ei sunt, într-un fel, „acasă“ în glorie.

    Moise, pe un alt munte, cel al transfigurării, va fi împreună cu Ilie şi cu cei trei ucenici martor al gloriei Domnului Isus (Luca 9.28-36).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ FACEM FAȚĂ ISPITEI (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Domnul este tăria mea…” (Exodul 15:2)

    Ai remarcat vreodată că atunci când ți-e foame, toate felurile de mâncare din meniu îți par bune? În mod similar, când sufletul tău nu este împlinit, păcatul pare ispititor. De aceea, tu trebuie să fii mereu conștient de starea ta spirituală și să-ți monitorizezi nivelul la care se află sufletul tău în căutare de împlinire. La bordul mașinii tale există lumini de avertizare care îți spun cât de fierbinte este motorul, când mașina merge (sau rămâne) fără ulei. Uneori li se spune „luminile idiotului”, căci trebuie să fii așa ca să le ignori! Deci, lumina principală de pe tabloul de bord al inimii tale este „lumina satisfacției sufletului.” De aceea în Biblie sunt atât de multe versete care ne cheamă să ne bucurăm: „Bucuria Domnului va fi tăria voastră.” (Neemia 8:10); „Înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse” (Psalmul 16:11); „Veţi scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii” (Isaia 12:3); „Cereţi şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.” (Ioan 16:24) Atunci, de ce persoane de altfel inteligente cad mereu în cursă? Pentru că atunci când nu suntem mulțumiți de viețile noastre, suntem vulnerabili față de ispită. Și cu cât nivelul nemulțumirii noastre este mai mare, cu atât suntem mai susceptibili de a cădea în ispită. Noi am fost creați pentru mulțumirea sufletului; nu putem trăi fără asta. Și dacă nu o găsim în relația cu Dumnezeu, o vom căuta în toate locurile greșite. Apostolul Pavel spune: „Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.” (Romani 14:17). Ce vrea să spună Pavel prin expresia „bucurie în Duhul Sfânt”? Că secretul bucuriei și a satisfacției sufletești se găsește în viața trăită sub călăuzirea Duhului Sfânt! Așa a fost, și așa va fi mereu!

  • 6 Mai 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    În ce privește evanghelia, ei sunt vrăjmași, din cauza voastră; dar, în ce privește alegerea, sunt preaiubiți, datorită părinților.

    Romani 11.28

    „În ce privește evanghelia“, iudeii se arătaseră într-adevăr vrăjmași. Ei refuzaseră cu dușmănie vestea bună și prin aceasta deschiseseră o ușă pentru binecuvântarea neamurilor. Ca sămânță a lui Avraam, ei rămâneau obiectul dragostei de neschimbat a lui Dumnezeu, nu pe baza legământului de la Sinai – căci pe temeiul acestuia pierduseră totul – ci datorită părinților lor, Avraam, Isaac și Iacov. Pe aceștia, Dumnezeu îi chemase odinioară prin har și le dăduse făgăduințele necondiționate. Această chemare și darurile de har legate de ea „sunt fără părere de rău“ (versetul 29). La sfârșitul zilelor, El Își va aduce aminte de ei, iar dragostea arătată în alegerea părinților se va dovedi credincioasă față de fiii lor. Schimbându-le inimile de piatră cu unele de carne, El îi va pregăti pentru primirea harului Său nemărginit.

    Israel avea făgăduințe, deși îi fuseseră dăruite prin har; dacă acum poporul urma să fie readus pe terenul binecuvântărilor datorită acestor făgăduințe, atunci pe bună dreptate ne-am fi putut aștepta la o pretenție îndreptățită. Și totuși, ce s-a întâmplat? Iudeii L-au lepădat pe Singurul în care făgăduințele ar fi putut fi „Da“ și „Amin“ pentru ei, și prin aceasta au ajuns pe un teren pe care doar harul îi mai putea așeza, adică tocmai acolo unde stăteau și neamurile. Nu mai exista nicio deosebire între ei și națiuni. Națiunile trăiau odinioară în întuneric, departe de Dumnezeu. Nu crezuseră în Dumnezeu, dar acum primiseră îndurare, o îndurare prilejuită de necredința iudeilor. Avuseseră parte de un har la care nu aveau niciun drept. Tot așa stăteau lucrurile și cu iudeii: necredincioși ca și păgânii, ei de asemenea respinseseră harul și negaseră cu oroare chiar gândul că acum harul s-ar fi îndreptat către națiuni. Ca urmare, pierduseră toate drepturile cu privire la împlinirea făgăduințelor și, la fel ca națiunile, puteau fi salvați doar prin harul necondiționat. Pentru ambele categorii rămânea doar îndurarea gratuită a lui Dumnezeu. Orice laudă și orice fel de încredere în faptele proprii erau excluse. Toți (iudei și neamuri) stăteau pe același teren, iar Dumnezeu făcuse aceasta pentru ca harul Său să se poată îndrepta către toți (iudei și neamuri).

    R. Brockhaus

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    A înviat.

    Marcu 16.6

    Doar două cuvinte

    Un bărbat din Suedia a transmis unei case de pompe funebre că nu dorește să i se publice niciun necrolog în ziar când va muri. Oamenii urmau să fie informați despre moartea lui numai prin două cuvinte: „A murit“. Și exact așa s-a și întâmplat atunci când a murit el, la vârsta respectabilă de 92 de ani. Dar însuși anunțul mortuar atât de scurt și de simplu, transmis prin mass-media, a devenit și mai interesant pentru întreaga lume. Astfel, cele două cuvinte au făcut ca moartea bărbatului să atragă atenția cu mult mai mult decât intenționase el.

    După ce Isus Hristos a murit la cruce, s-ar fi putut spune simplu și despre El că „a murit“. Dar, după trei zile, îngerii de la mormântul lui Isus vesteau cu totul altceva: „A înviat“ (Marcu 16.6). Este triumful care exprimă rezultatul lucrării Sale!

        Mântuitorul a plătit, cu moartea Lui, pentru vina tuturor acelora care cred în El. Învierea Sa este dovada că totul este achitat.

        Domnul Isus a învins moartea – acest dușman îngrozitor al omului – când a înviat cu putere divină. Biruința Sa este și biruința celor mântuiți. Prin credința în El, ei au speranța învierii și a vieții veșnice în cer.

        Credincioșii cred într-un Mântuitor viu, care trăiește în cer. Cu toate că ei nu-L văd, sunt în legătură cu El și Îl cunosc tot mai bine prin Biblie.

    Citirea Bibliei: 1 Samuel 4.1-11 · Efeseni 5.8-21

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Exod 23:20-33

    DOMNUL nu-i dă numai porunci lui Israel. El îl înconjoară cu grija Lui atentă: îi oferă un conducător, pe Îngerul Său, care va merge înaintea lui pentru a-i conduce şi a-i îndruma în bătălii. Mai mult chiar, de atunci El le-a dat instrucţiuni cu privire la sfârşitul călătoriei lor. Îna­inte de aceasta au fost trasate hotarele largi ale ţării pe care aveau să o moştenească.

    În mod ase­mănător, în zilele noastre, Dumnezeu Se îngrijeşte de calea poporului Său creştin pe acest pământ, dândule un tovarăş de drum, Duhul Sfânt. Îndemnul adresat lui Israel în v. 21: „Fii atent în prezenţa Lui şi as­cultă glasul Lui … pentru că Numele Meu este în El“ poate fi legat cu cel din Noul Testament de a nu mâhni Duhul Sfânt al lui Dumnezeu (Efeseni 4.30). În harul Său, Dumnezeu doreşte ca ai Săi să cunoască destinaţia acestui drum: frumoasa moştenire pe care le-a pregătito cu Isus în cer.

    Totodată, între preocupările lui Dumnezeu sunt unele pe care suntem mai puţin dispuşi să le înţelegem şi mai ales să le acceptăm. Ele au ca temelie grija Lui deosebită ca ai Săi să fie în totul despărţiţi de naţiunile din jur. Dar Dumnezeu nu insistă asupra acestei separări pentru a-i lipsi de ceva bun, dimpotrivă, aceasta este o consecinţă a dragostei, care urmăreşte să-i ferească de o capcană sigură (v. 33).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ FACEM FAȚĂ ISPITEI (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „Dumnezeu… împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea…” (1 Corinteni 10:13)

    Domnul Isus a zis: „Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tâlhari…” (Luca 10:30) Ierusalimul reprezenta locul harului lui Dumnezeu, pe când Ierihonul era cetatea blestemată de Iosua când Dumnezeu i-a dărâmat zidurile (vezi Iosua 6:26). Drumul care lega cele două cetăți mișuna de tâlhari, așa că ne punem întrebarea: Oare intenția acestui om a fost să călătorească pe acolo doar parțial și apoi s-o ia pe alt drum? Biblia nu ne spune nimic despre asta, dar ceea ce știm sigur este că Dumnezeu merge cu noi ca să ne ofere protecție și să ne împiedice s-o luăm pe calea ispitei, și să avem de suferit… El a venit în ajutorul acelui om prin samariteanul milostiv. Și chiar dacă avem parte de toate măsurile Sale de protecție, noi tot reușim să dăm de necaz. Oare de ce? Mai întâi, pentru că nu mai ascultăm de atenționările Duhului Său cel Sfânt. În al doilea rând, nu mai suntem dispuși să ne rugăm pentru anumite nevoi cu o inimă supusă. În al treilea rând, nu ne interesează și nu vrem să discutăm cu un prieten de încredere care să ne ceară socoteală. În al patrulea rând, nu vrem să știm ce spune Biblia despre acel subiect. Am luat hotărârea unilaterală de a stinge Duhul, ca să putem da frâu liber pornirilor noastre trupești. Dar să nu uităm că întotdeauna găsim mâncare gratuită în cârligul pescarului, iar ispita ne promite privilegii… dar la sfârșit vom avea de plătit! Adevărata libertate nu se referă la libertatea de a ne satisface fiecare poftă, ci înseamnă să refuzăm să devenim robii unor dorințe nesănătoase. Așadar, lupta împotriva ispitei este nobilă, dar dacă nu faci altceva decât să te lupți să-ți reprimi dorințele, în cele din urmă vei ajunge epuizat. Trebuie să-ți păstrezi o imagine mentală clară a ceea ce vrea Dumnezeu să fii, și să cooperezi cu Duhul Său cel Sfânt pentru a deveni acea persoană!

  • 5 Mai 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Turte fără aluat din floarea făinii, frământate cu untdelemn, sau plăcinte fără aluat, unse cu untdelemn.

    Levitic 2.4

    Dumnezeu Se așteaptă și dorește ca inimile noastre să se preocupe cu această Persoană minunată, care este așa de scumpă pentru inima Sa. Trebuie să cercetăm și să vedem cât de prețioasă a fost această floare a făinii, dar și cum a fost ea caracterizată prin untdelemnul care era vărsat deasupra. Trebuie să recunoaștem că tot ceea ce a făcut Domnul Isus, toate cuvintele, toate faptele și toate sentimentele Sale arătau ungerea Duhului Sfânt. Iar în această jertfă nu era niciun aluat.

    Când inima plină de profund respect se preocupă cu El, atunci se vede cum totul era fără aluat. Știm că aluatul vorbește despre păcat, însă într-un fel aparte. Este o imagine a caracterului omului păcătos. Aluatul este plămădeala care s-a învechit și care s-a stricat. El cuprinde totul, astfel că tot ce vine în contact cu el se strică. Aluatul mai are un caracter special: el se umflă și face ca, în aparență, totul să fie mai mare, mai frumos decât este în realitate. Acesta este păcatul care este ascuns în caracterul omenesc.

    Însă la Domnul nu era așa. Putem vedea faptele Sale. El nu a făcut niciodată vreun lucru și nu a rostit niciodată vreun cuvânt pentru a fi plăcut înaintea oamenilor sau pentru a căpăta trecere înaintea ochilor lor. El nu a încercat niciodată, prin vorbe, fapte sau purtare, să obțină favoarea oamenilor sau să le câștige prietenia. El a trăit numai pentru Dumnezeu. Dumnezeu era singurul Său scop. El făcea numai ceea ce Dumnezeu voia. Nu a vrut nici măcar să mănânce, dacă Dumnezeu nu I-a spus. El întreba mereu care este voia lui Dumnezeu și, când făcea ceva, chiar când le vorbea oamenilor, El îndrepta atenția doar către Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să fie descoperit și slăvit. Când îi ajuta pe oameni, când îi vindeca pe bolnavi, El nu o făcea mai întâi pentru ei. Oamenii aveau, într-adevăr, binecuvântare din aceasta, însă scopul Său era întotdeauna Dumnezeu. Singura Sa țintă era să-L mulțumească pe Dumnezeu, să-I fie plăcut lui Dumnezeu, să-L descopere pe Dumnezeu, să fie ascultător de Dumnezeu. El nu a încercat niciodată să fie mai frumos decât era. Niciodată nu a fost ceva în El asemenea aluatului.

    H. L. Heijkoop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    În seara aceleiași zile, cea dintâi a săptămânii, pe când ușile locului unde erau adunați ucenicii erau încuiate de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!“.

    Ioan 20.19

    „Pace vouă!“

    Duminica, în ziua învierii lui Hristos, dis-de-dimineață, Maria Magdalena a venit la mormântul în care fusese pus trupul Lui. Piatra care blocase intrarea fusese rostogolită, iar mormântul era gol. Profund uimită, Maria i-a chemat pe ucenici. Petru și Ioan au venit și s-au convins că într-adevăr trupul Domnului lor nu mai era acolo.

    Ucenicii s-au întors acasă. Maria însă a rămas lângă mormântul gol și plângea acolo. Deodată, cineva a venit și a strigat-o pe nume. Era Isus Însuși, Mântuitorul ei! El i-a transmis un mesaj de o importanță fără margini pentru ucenici, pe care i-a numit „frații Săi“: Tatăl Său voia acum să fie Tatăl lor, iar Dumnezeul Său să fie Dumnezeul lor (Ioan 20.17).

    În seara aceleiași zile, ucenicii se aflau împreună într-o cameră, cu ușile încuiate, pentru că se temeau că dușmanii care Îl răstigniseră pe Domnul lor vor pune mâna și pe ei. Despre ce vorbeau? Fără îndoială, despre El, pe care Îl văzuseră ultima dată răstignit. Unde era El? – Atunci Isus a venit în mijlocul lor și „le-a zis: Pace vouă! Și, după ce a zis acestea, le-a arătat mâinile și coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când L-au văzut pe Domnul“ (Ioan 20.19,20).

    Și astăzi, Hristos dorește să fie prezent în mijlocul celor credincioși „adunați pentru Numele Său“ în fiecare duminică, ziua învierii Sale (Matei 18.20). Când ei citesc din Biblie și Îl găsesc acolo pe Domnul lor, se bucură la fel cum au făcut ucenicii din acea vreme.

    Citirea Bibliei: 1 Samuel 3.1-21 · Efeseni 5.1-7

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Exod 23:6-19

    „Să nu ucizi pe cel nevinovat şi pe cel drept“ (v.7), este obligat să spună DOMNUL poporului Său – ordin care va fi, vai, prea bine justificat, din vreme ce El, „Cel Sfânt şi Drept“, va fi trimis la moarte (Fapte 3.14-15). Străinul este şi el cuprins în aceste recomandări: el nu trebuia să fie nici strâmtorat, nici asuprit (v. 9; 22.21; vezi şi Ieremia 22.3). Levitic 19.34 merge mult mai departe: pe străin să-l iubim ca pe noi înşine. În Noul Testament, Domnul Isus declară că a te îngriji de străin este acelaşi lucru cu a-L primi pe El Însuşi (citiţi Matei 25.35 sf.). Mai mult chiar, nu a fost El Însuşi Străinul ceresc care S-a coborât pentru a-i cerceta pe oameni? Cum a fost inima Lui, atât de tandră, rănită de nerecunoştinţa celor în mijlocul cărora venise în dragos­te! Da, suntem invitaţi să înţelegem „sufletul celui străin“ (v.9), inima Mântui­torului.

    Amintiţi-vă că şi voi aţi fost străini – adaugă DOMNUL. Acesta este secretul dragostei: «să ne punem în locul altuia»!

    În v. 10-13, Dumnezeu ne arată cum grija Sa se manifestă pentru întreaga creaţie: pentru animale, pentru plante şi pentru pă­mântul în sine. Să învăţăm şi noi să respectăm tot ceea ce-I aparţine Tatălui nostru ceresc.

    În sfârşit, în legătură cu închinarea să subliniem finalul v. 15: „nimeni să nu se înfăţişeze înaintea feţei Mele fără nimic“. De citit Deuteronom 26.2.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNVIEREA LUI HRISTOS O GARANTEAZĂ PE A NOASTRĂ | Fundația S.E.E.R. România

    „Să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor.” (Evrei 2:15)

    Când Charles Lindbergh (una dintre cele mai cunoscute figuri ale aviației americane și prima persoană care a traversat în zbor Oceanul Atlantic) era pe moarte, din cauza cancerului, el a scris aceste cuvinte (și a dorit să fie citite la serviciul său de înmormântare): „Astăzi așezăm trupul lui Charles A. Lindbergh în locașul de odihnă finală; dar duhul său îl încredințăm Dumnezeului Celui Atotputernic, știind că moartea este doar o nouă aventură a existenței care ne aduce aminte de cuvintele pe care le-a rostit Hristos pe cruce: ‚Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!’” Moartea este doar „o nouă aventură a existenței”, deci nu ai niciun motiv să te sperii de ea sau s-o ignori! Datorită lui Hristos, o poți înfrunta fără teamă și cu încredere. În plus, învierea lui Hristos garantează învierea ta. Aristotel nu a avut dreptate, moartea nu este un lucru de temut. Grecii s-au înșelat: luntrașul Charon nu te va duce cu barca sa de partea cealaltă a râului Styx – în uitare, într-o lume a duhurilor unde nu există soare. În calitate de credincios, tu nu ești îngropat, ci ești strămutat! Biblia ne asigură: „Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire şi înviază în neputrezire; este semănat în ocară şi înviază în slavă; este semănat în neputinţă şi înviază în putere.” (1 Corinteni 15:42-43). Într-o zi, când Sfântul Francisc de Assisi cosea iarba din grădină, un om l-a întrebat ce ar face dacă ar afla că va muri la apusul soarelui, în acea zi… El a răspuns: „Mi-aș termina de cosit grădina.” Acest om era pregătit să moară și nu avea frică de moarte, ci era gata să profite la maximum de fiecare clipă a vieții. Și tu trebuie să trăiești la fel! Și nu uita că Învierea lui Hristos o garantează pe a ta. Hristos a înviat!

  • 4 Mai 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dumnezeu … m-a pus deoparte din pântecele mamei mele și m-a chemat prin harul Său.

    Galateni 1.15

    Chemarea lui Dumnezeu (8) – Chemat prin har

    Chemarea de care avem parte este cu totul prin har, așa cum apostolul Pavel ne spune în Romani 4.4,5: „Celui care lucrează, plata nu i se socotește ca har, ci ca datorie; dar celui care nu lucrează, ci crede în Cel care-l îndreptățește pe cel neevlavios, credința i se socotește ca dreptate“. Cu alte cuvinte, dacă mântuirea – sau orice altceva – este primită pe baza faptelor și a eforturilor depuse, aceasta nu este har, ci doar primirea unei răsplăți cuvenite pentru faptele noastre. Dar, dacă în mod simplu credem în Dumnezeu, Care îi îndreptățește pe cei nelegiuiți, această îndreptățire nu este răsplata pentru faptele noastre, ci în întregime rodul harului. „Căci prin har sunteți mântuiți, prin credință; și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu; nu din fapte, ca să nu se laude nimeni“ (Efeseni 2.8,9).

    Vedem din nou că mântuirea nu este rezultatul faptelor noastre, nici al meritelor noastre, ci este prin chemarea harului lui Dumnezeu. În versetul citat din Galateni vedem că acest lucru s-a adeverit în cazul apostolului Pavel. Domnul l-a întâlnit în mod direct pe drumul Damascului. Unii dintre noi am avut marele privilegiu de a fi crescuți într-un cămin creștin și de a fi fost mântuiți de la o vârstă fragedă. Alții au trăit o viață de răzvrătire și de împotrivire față de Dumnezeu, înainte de a fi fost chemați. Iar experiența altora poate că a fost undeva între aceste două puncte. Dumnezeul creator, care face ca fiecare fulg de zăpadă să fie unic, face și ca invitația Sa la mântuire să fie unică pentru fiecare păcătos în parte. Însă, oricare ar fi felul în care fiecare păcătos este chemat, această chemare este întotdeauna doar prin har.

    K. Quartell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    V-am învățat înainte de toate, așa cum am primit și eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat și că a înviat a treia zi, după Scripturi.

    1 Corinteni 15.3,4

    A murit. A fost îngropat. A înviat

    Evanghelia este vestea bună a lui Dumnezeu. Ea se bazează pe trei mari realități care au fost anunțate deja în Vechiul Testament:

        Isus Hristos a murit pentru păcatele noastre. Moartea lui Isus este, în primul rând, un fapt istoric. Dar El nu a murit doar ca martir. Moartea Lui este de o importanță covârșitoare. El S-a adus ca jertfă pentru păcat. Fiul lui Dumnezeu a devenit Om, ca să moară pentru noi, oamenii! El era fără păcat, dar a luat asupra Sa pe cruce moartea, plata păcatului. „S-a dat pe Sine Însuși la moarte“ (Isaia 53.12).

        Isus Hristos a fost îngropat. Prin înmormântare, moartea Sa a fost confirmată în mod evident. Nu exista nicio îndoială că El murise. „Groapa Lui a fost rânduită împreună cu cei răi, dar mormântul Lui a fost cu cel bogat“ (Isaia 53.9).

        Isus Hristos a înviat a treia zi. Dumnezeu a acceptat lucrarea de răscumpărare a Fiului Său și a dat o dovadă clară prin învierea Sa. „După ce Își va da viața ca jertfă pentru vină, va vedea o sămânță de urmași, va trăi multe zile“ (Isaia 53.10).

    Dumnezeu a fost pe deplin mulțumit prin moartea Domnului Isus, astfel încât acum socotește neprihănit pe oricine crede în Isus Hristos și în lucrarea Sa de răscumpărare. Nu este aceasta o „veste bună“?

        Deschis ne este de-acum drumul către cer! Domnu-i viu. —H. Rossier

    Citirea Bibliei: 1 Samuel 2.27-36 · Efeseni 4.25-32

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Exod 22:21-31, 23:1-5

    Rânduielile care completează Legea continuă din cap. 21 până la sf. cap. 23. Domnul, în înţelepciunea Lui desăvârşită, prevede tot ceea ce s-ar fi putut întâmpla şi Se ocupă de împrejurările cele mai obişnuite din viaţa copiilor Săi: zălogul dat de un om sărac, întâlnirea cu un bou rătăcit… Îl vedem luând apărarea celui slab şi aducându-l sub protecţia Lui.

    Noi, care suntem creştini, avem în inepuizabilul Cuvânt al lui Dumnezeu, alături de adevărurile fundamentale cu privire la Mântuitorul nostru şi la mântuirea noastră, şi învăţături pentru viaţa de zi cu zi. Dar, ca o deosebire importantă faţă de copiii lui Israel, nouă ne-a fost dat Duhul Sfânt. El locuieşte în cel credincios şi îl face să cunoască voia lui Dumnezeu în toate detaliile practice din viaţa de zi cu zi. Îl face să înţeleagă, arătându-i ce să facă şi de la ce să se abţină. Biblia este deci altceva decât un set de reguli sau o lungă listă de „să faci“ şi „să nu faci“. Ea dezvăluie un Dumnezeu al iubirii, un Tată Căruia suntem invitaţi să-I repro­ducem caracterul. „Sunt îndurător“, spune El despre Sine la sf. v. 27. „Fiţi dar îndurători, după cum şi Tatăl vostru este îndurător“, ne învaţă Domnul Isus (Luca 6.36).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    S-A FĂCUT PĂCAT PENTRU NOI! | Fundația S.E.E.R. România

    „Cămaşa… n-avea nicio cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus până jos.” (Ioan 19:23)

    În Evanghelia sa, „apostolul iubirii” scrie: „Ostaşii, după ce au răstignit pe Isus I-au luat hainele și le-au făcut patru părți… I-au luat şi cămaşa, care n-avea nicio cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus până jos. Şi au zis între ei: „Să n-o sfâşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie.” (Ioan 19:23-24). Conform tradiției, mamele evreice confecționau astfel de cămăși ca daruri pentru fiii lor care părăseau căminul părintesc. Chiar dacă nu avem certitudinea că Maria a confecționat-o ea însăși, cămașa lui Isus era cu siguranță un obiect prețuit. Lucrul acesta este cu atât mai semnificativ cu cât, de-a lungul Sfintei Scripturi, hainele simbolizează comportamentul și caracterul. Apostolul Petru vorbește despre „împodobirea cu smerenie” (1 Petru 5:5). Iar apostolul Pavel spune: „Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu Hristos” (Galateni 3:27). La fel ca haina Sa, caracterul lui Hristos a fost fără cusur, dintr-o bucată și desăvârșit. Cuvintele „dintr-o singură țesătură de sus până jos” sugerează că el a fost întotdeauna condus de gândirea lui Dumnezeu. De fapt, Domnul Isus Însuși a spus că: „El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.” (Ioan 5:19). Cu toate acestea, când a fost răstignit, Domnul Isus a lăsat la o parte straiul Său fără cusături, S-a făcut blestem pentru noi (vezi Galateni 3:13) și a luat asupra Sa haina păcatului care avea numele noastre pe ea. El a murit ca un criminal de rând pentru păcate pe care nu le-a săvârșit, ca noi să putem îmbrăca hainele neprihănirii Lui. El a murit pentru ca niște păcătoși ca noi, care ne apropiem de cruce, să putem pleca îmbrăcați cu „neprihănirea ca și cu o platoșă” (Isaia 59:17), cu brâul „neprihănirii și a credincioșiei” (Isaia 11:5) și „cu hainele mântuirii” (Isaia 61:10). Domnul Isus ne-a pregătit un loc în ceruri… dar nu numai atât, El S-a asigurat că vom avea și haina potrivită pentru acea ocazie. Slăvit să fie binecuvântatul Lui Nume!

  • 3 Mai 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Toate să fie făcute spre zidire.

    1 Corinteni 14.26

    Dacă un predicator vestește o învățătură greșită, care-L dezonorează pe Domnul Isus, adunarea nu trebuie să accepte o astfel de învățătură care se propagă în mod deschis. Persoana care o susține trebuie să fie adusă la tăcere fără întârziere.

    Există și cazul în care un frate, în vorbirea sa, nu aduce o învățătură falsă, dar spune cuvinte prin care adunarea nu este zidită. Trebuie oare ca într-un astfel de caz să lăsăm libertatea vorbirii, sau adunarea are dreptul să-i impună tăcerea?

    În 1 Petru 4.11 citim: „Dacă vorbește cineva, să fie ca și cuvinte ale lui Dumnezeu; dacă slujește cineva, să fie ca din puterea pe care o dă Dumnezeu, pentru ca în toate să fie glorificat Dumnezeu prin Isus Hristos, ale Căruia sunt gloria și puterea în vecii vecilor! Amin“.

    Putem afirma că o adunare nu are dreptul să interzică vorbirea unui dar. Cel care dă darurile este Dumnezeu Însuși. El vrea să Se servească de un om ca de un canal prin care să-Și reverse binecuvântarea în puterea Duhului Sfânt, iar cuvântul vestit în acest fel să atingă conștiința și inima copiilor Săi. Un dar nu înseamnă ca cineva să aibă o memorie bună sau o retorică lăudabilă. Acestea s-ar putea numi talent. Tot așa, cineva care are un dar poate vesti ceva care nu are nicio legătură cu darul, ci sursa poate fi el însuși. El poate deveni mândru, părăsind locul dependenței de Dumnezeu, și poate introduce în vorbirea sa gânduri proprii. Un astfel de om, care a ajuns în punctul în care darul nu mai este întrebuințat în dependență smerită de Domnul, trebuie să fie adus la tăcere. Dacă o slujbă este marcată de mândrie, fără puterea de a zidi, trebuie oare ca adunarea să permită o astfel de manifestare a firii păcătoase? Cu siguranță nu!

    C. Briem

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Știu că voi Îl căutați pe Isus cel răstignit. Nu este aici, căci a înviat, după cum a spus.

    Matei 28.5,6

    Mântuitorul meu este viu

    Era Vinerea Mare. Un cargobot norvegian intra într-un port englezesc. Ofițerul secund, știind că superiorul său, căpitanul, credea în Hristos, l-a întrebat ușor ironic: „Să cer ca pavilionul să fie coborât în bernă?“. — „De ce?“ — „Pentru că astăzi este ziua în care a murit Isus Hristos“, a spus ofițerul. Căpitanul a răspuns: „Isus, Domnul și Mântuitorul meu, este viu, nu este mort. Mai degrabă cere ca drapelul să fie arborat pe catarg“.

    Isus Hristos este viu! – El a murit pe cruce, a fost îngropat, dar nu a rămas în mormânt! Învingător asupra diavolului, asupra păcatului și asupra morții, El a înviat dintre morți și a fost primit sus în glorie.

    În ziua învierii lui Isus, un înger a venit și a dat la o parte piatra cea mare cu care era închis mormântul. Soldații care păzeau mormântul sigilat au căzut la pământ ca morți. – Îngerul le-a spus însă femeilor credincioase venite la mormânt: „Nu vă temeți!“. Privind în mormântul gol, ele s-au putut convinge că Domnul nu mai era acolo – că El înviase cu adevărat. Soldații nu au reușit să împiedice această minune.

    Oricine L-a primit în viața sa pe Isus ca Mântuitor și Domn știe că Hristos a murit pentru el. Pe cruce, Isus Hristos a purtat pedeapsa dreaptă a lui Dumnezeu pe care o meritam noi pentru păcatele noastre. Iar faptul că Hristos a înviat cu adevărat dintre morți ne arată cât de mulțumit este Dumnezeu de jertfa ispășitoare a Fiului Său. Astfel, noi suntem îndreptățiți prin credința în Isus.

    Citirea Bibliei: 1 Samuel 2.12-26 · Efeseni 4.17-24

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Exod 20:18-26, 21:1-6

    Comparând aceste versete cu Matei 5 (v.17 şi mai departe), înţelegem că Robul credincios al Domnului a venit nu numai pentru a împlini Legea, ci şi pentru a introduce ceea ce este mai presus de ea (Matei 5.17    nota a: Hristos vine ca o revelare a plinătăţii lui Dumnezeu prefigurată în lege şi în profeţi). În timp ce Legea poruncea „să nu ucizi“, Isus declara că şi numai de-ar spune cineva „nebunule“ fratelui său, deja s-ar expune focului gheenei! Domnul doreşte să înţelegem în fiecare zi mai profund di­mensiunile răului din inima noastră. Şi vrea să ne facă cunoscut propria Sa inimă care a făcut in­finit mai mult decât cerea Legea, cea care spunea: „Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău“ (Matei 5.43, 44; vezi Romani 5.7, 8, 10; compară şi Exod 22.1 … cu Psalmul 69.4 sf.). Unde     ne-am găsi noi dacă porunca inflexibilă: „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte“, ni s-ar aplica nouă? Dumnezeu ar trebui să facă să dispară de pe faţa pământului întreaga omenire, vinovată de crucificarea Fiului Său. Dar, în loc de aceasta, chiar şi la cruce, Domnul Isus pune în practică în mod desăvârşit ceea ce El ne învaţă în aceste versete: „Tată, iartă-i, – spune El – pentru că ei nu ştiu ce fac“ (Luca 23.34).

    Versetul 32 stabileşte preţul unui rob: acelaşi preţ cu care a fost estimat Fiul lui Dumnezeu (Matei 26.15).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    HRISTOS A MURIT PENTRU NOI! | Fundația S.E.E.R. România

    „Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8)

    Dacă ai văzut filmul „Lista lui Schindler”, probabil te-ai întrebat: „Cum au putut face așa ceva?” Dușurile, cuptoarele, furnalele care revărsau cenușă umană, trenurile care soseau în fiecare zi cu femei, bărbați, copii și bătrâni – înghesuiți ca vitele pe drumul spre abatoare. Și cel mai rău dintre toate acestea: soldații care îndeplineau ordinele fără nicio mustrare de conștiință. Cum au putut face așa ceva? Răspunsul este păcatul! Și dacă ai impresia că Hitler și adepții săi au fost singurii din această categorie, mai gândește-te! Ce spui despre ce se întâmplă în zilele noastre? Dar de cele întâmplate pe vremea lui David? El scria: „sunt născut în nelegiuire şi în păcat m-a zămislit mama mea” (Psalmul 51:5). Propriul său capitol despre adulter și crimă confirmă lucrul acesta. Citește-i CV-ul: ne descrie pe noi toți! Iar Sfânta Scriptură adaugă: „Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin de aspidă; gura le este plină de blestem şi de amărăciune; au picioarele grabnice să verse sânge…” (Romani 3:12-15). Dacă Dumnezeu ne-ar evalua pe oricare dintre noi, la fel am fi. Și trebuie să înțelegi lucrul acesta pentru a aprecia ceea ce urmează: „Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8). Când citești acest verset, întrebarea se schimbă și devine: „Cum a putut Hristos să facă așa ceva?” Slavă Domnului că nu am primit ce meritam: pedeapsa. Am primit ce aveam nevoie: har! Compozitorul de imnuri William R. Newell a scris următoarele versuri: „Pentru mine El S-a răstignit – pe Golgota / Pentru al meu păcat El a murit – pe Golgota / M-a făcut copil răscumpărat / și-al meu suflet, Hristos l-a salvat – pe Golgota.” Oprește-te acum o clipă, și mulțumește-I lui Dumnezeu pentru Fiul Său – Mântuitorul tău care te-a răscumpărat din vină și păcat! Despre asta este vorba în Vinerea Mare!

  • 2 Mai 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Isus a luat pâinile și, mulțumind, a împărțit celor care ședeau; și, la fel, din peștișori, cât au vrut.

    Ioan 6.11

    Atât Domnul cât și ucenicii au văzut nevoia fizică a mulțimii și au fost cuprinși de milă. Domnul i-a întrebat pe ucenicii Săi cum avea să fie hrănită o mulțime atât de mare de oameni. Ucenicii și-au recunoscut incapacitatea de a face acest lucru, însă Domnul putea hrăni mulțimea. Ucenicii au căutat resurse care ar fi putut fi folosite și au adus la Domnul ceea ce au găsit. El a luat ceea ce se găsise și, după ce a mulțumit pentru această hrană, le-a dat-o ucenicilor, care, la rândul lor, au împărțit-o mulțimii – și toți au mâncat și s-au săturat.

    Există și astăzi aceeași nevoie de hrană, iar Singurul care poate potoli foamea spirituală este Domnul. Însă El folosește instrumente pentru această lucrare, de aceea înțelegem că avem nevoie să fim gata de a sluji cu ceea ce Domnul ne-a încredințat. Însă trebuie să facem efortul de a găsi ceea ce avem la dispoziție, după care, prin binecuvântarea Domnului, putem împărți altora. Este nevoie să fim sârguincioși, să ne rugăm, să căutăm binecuvântarea Domnului, să fim dependenți de El și să dăm mai departe ceea ce El ne-a dat.

    Dacă recunoaștem nevoia „mulțimii“ și nu ne facem partea, trebuie să ne întrebăm cât de mult stăm în prezența Domnului, pentru a primi ceva de la El, astfel încât să dăm altora ceea ce El ne-a încredințat. Cât de mult ne rugăm cu toții, frați sau surori, tineri sau bătrâni, pentru predicarea Cuvântului? Sau venim cu inimi și cu mâini goale, fără să avem nimic de împărtășit, ci doar așteptând ca alții să ne hrănească? Să ne rugăm pentru Cuvântul predicat și să fim gata să fim folosiți în ceea ce Domnul dorește!

    A. Blok

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Eu am venit ca oile să aibă viață, și să o aibă din belșug.

    Ioan 10.10

    Doar ceva de la viață sau viața din belșug?

    După o predică, un tânăr l-a abordat pe marele predicator englez C. H. Spurgeon și i-a spus: „Domnule Spurgeon, aveți dreptate, trebuie să Îl accept și eu pe Cel care a murit pe Golgota și să devin un copil al lui Dumnezeu. Mă voi converti într-o zi“. — „Într-o zi?“, a întrebat Spurgeon. „Ei bine, am vrut să spun că mai târziu.“ — „Mai târziu? De ce nu astăzi?“ Atunci tânărul a explicat puțin stânjenit: „Vreau, da, să fiu salvat și de aceea mă voi întoarce la Isus, dar mai întâi vreau să am ceva de la viață“.

    Spurgeon i-a spus cu dragoste, dar și cu sobrietate: „Tinere, ești foarte puțin pretențios. Pentru mine ar fi prea puțin să am doar ceva de la viață. Nu vreau ceva de la viață, ci vreau viața. În Biblie scrie: «Eu am venit ca oile să aibă viață, și să o aibă din belșug»; «Cine crede în Fiul are viața veșnic㻓 (Ioan 10.10; 3.36).

    Mulți oameni se aseamănă cu acest tânăr. Ei vor ceva de la viață. Ce își imaginează ei că este viața? Un pic de plăcere, puțină muzică, puțin sport, un hobby, dragoste etc.? Pot oare aceste lucruri să ne satisfacă și să ne facă fericiți? Nu, niciodată!

    Viața eternă, care îl face pe om cu adevărat fericit, pacea inimii și liniștea conștiinței le poate da numai Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu. Cine Îl acceptă pe Domnul Isus primește o bogăție spirituală de neimaginat și, dincolo de aceasta, o bucurie veșnică în gloria lui Dumnezeu. Cine posedă și se bucură de toate acestea acum are o viață care merită trăită.

    Citirea Bibliei: 1 Samuel 2.1-11 · Efeseni 4.11-16

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Exod 20:18-26, 21:1-6

    Această scenă (v. 18-21) ne este reamintită în Evrei 12.19, pentru a ilustra deosebirea faţă de poziţia credinciosului în har. Lui nu i se mai porunceşte să facă una sau alta, ci să creadă în Isus care a făcut totul. De altfel, sfârşitul capitolului nu ni-l prezintă pe om în poziţia celui care face lucrări, ci în cea de adorator. Este clar că Sinai nu este locul unde Dumnezeu Se poate întâlni cu păcătosul (v.24). Versetul 25 arată că lucrările şi rânduielile omeneşti nu-şi găsesc locul în închinarea potrivită către Dumnezeu. În final, conform v. 26, nimeni nu trebuie să se ridice mai presus de fraţii săi; va fi vizibilă carnea, spre ruşinea sa.

    În imaginea robului evreu (21.2-6) Îl recunoaştem pe Domnul Isus (compară cu Zaharia 13.5, 6), Omul ascultător, singurul care a împlinit Legea. Acest Rob desăvârşit putea pleca liber pentru a Se înălţa la cer, fără să treacă prin moarte. Dar acolo El ar fi fost singur. Însă în iubirea Lui infinită, Hristos a dorit compania unei mirese. Pentru aceasta El a plătit preţul necesar. Sângele-I vărsat, rănile Sale dovedesc aceasta, proclamând pentru eternitate umilinţa de bunăvoie a Celui care „a luat chip de rob“ (Filipeni 2.7) şi care, chiar şi în glorie, va găsi plăcere să-i slujească pe ai Săi (Luca 12.37).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CÂND PIERZI PE CINEVA DRAG | Fundația S.E.E.R. România

    „Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit…” (1 Tesaloniceni 4:13)

    Ți s-a întâmplat vreodată să fii nevoit să te desparți, de partea aceasta a cerului, de o persoană foarte dragă? Cu siguranță, da! Iar la înmormântare ai auzit cuvinte precum: a plecat, s-a stins din viață, a trecut dincolo. Pentru tine aceste cuvinte au fost foarte dureroase. Poate te-ai gândit: „Unde a plecat? S-a stins din viață, și unde a ajuns? Pentru cât timp vom fi despărțiți?” Când cineva moare „sătul de zile”, poți accepta mai ușor despărțirea… Dar când a murit în urma unui act de violență, sau după o lungă luptă cu boala? Atunci visele tale sunt îngropate împreună cu sicriul coborât în pământ. Apostolul Pavel scria: „Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El.” (1 Tesaloniceni 4:13-14). Aceste cuvinte transformă durerea noastră lipsită de nădejde într-o durere plină de nădejde. Cum se poate? Prin faptul că ne asigură că ne vom întâlni din nou cu cei dragi ai noștri, de partea cealaltă a cerului. Nu-i așa că asta ne dorim și asta vrem să credem? Tânjim să știm că cei dragi ai noștri sunt în siguranță. Vrem să fim siguri că sufletul ajunge într-o clipă în prezența lui Dumnezeu. Dar îndrăznim oare să credem lucrul acesta? Potrivit Sfintei Scripturi, așa este! Când moare, creștinul intră numaidecât în prezența lui Dumnezeu și se bucură în părtășie conștientă cu Tatăl ceresc și cu alții care au plecat înainte. Iar următoarele cuvinte de pe o piatra funerară a unui credincios ar trebui să fie o încurajare pentru noi toți: „Plecarea este pentru o clipă, dar întâlnirea va fi pentru veșnicie!”

  • 1 Mai 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Ghedeon I-a spus lui Dumnezeu: „Dacă vrei să salvezi pe Israel prin mâna mea, cum ai zis, iată, voi pune un val de lână în arie“.

    Judecători 6.36,37

    Câteodată îl criticăm pe Ghedeon că a cerut semne după ce Dumnezeu îi dăduse asigurări prin cuvântul Său. Este adevărat că nu trebuie să folosim „lâna“ ca mijloc pentru a determina voia Domnului pentru viața noastră, însă există multe lucruri pe care le putem învăța din istoria lui Ghedeon, lucruri cu privire la credință, la ascultare și la trăirea ca biruitori, în ciuda împrejurărilor cu totul nefavorabile. Ghedeon a cerut semnele cu lâna pentru ca ele să confirme voia lui Dumnezeu, nu pentru ca el să o discearnă. Deși credința lui era slabă la momentul respectiv, Ghedeon a fost inclus în rândul oamenilor credinței din Evrei 11. Ce încurajare pentru noi, care ne simțim slăbiciunea și lipsa de credință! La fel ca tatăl copilului bolnav din Evanghelii, exclamăm: „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!“.

    Credința lui Ghedeon nu a fost puternică la început, dar lucrul important este că el a avut credință și că a fost instrumentul potrivit pentru a fi folosit de Domnul. Îngerul Domnului a început prin a-i spune: „Domnul este cu tine, bărbat viteaz!“. Ghedeon însă I-a răspuns că el era cel mai puțin important dintr-o familie lipsită de însemnătate; se considera cu totul nepotrivit pentru o astfel de poziție.

    Cu toate acestea, el era omul potrivit pentru lucrarea respectivă. Trebuia să meargă cu puterea pe care o avea. Puterea lui era mică, însă Domnul era cu el, iar harul Său îi era de ajuns, fiindcă puterea Lui este făcută desăvârșită în slăbiciune. Ori de câte ori Domnul ne cheamă să facem ceva pentru El, ne promite de asemenea că va fi cu noi. Porunca Lui către noi înseamnă că vom primi și putere pentru a o împlini.

    T. Bouter

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    El [Nicodim] a venit noaptea la Isus și I-a zis: „Învățătorule, știm că ești un învățător venit de la Dumnezeu, căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el“.

    Ioan 3.2

    Născut din nou (2)

    Ioan Botezătorul anunțase venirea lui Mesia și începutul Împărăției lui Dumnezeu. Apoi a venit Isus și a făcut semne și minuni puternice. Atunci s-a ridicat întrebarea cine este El și care este relația Sa cu Împărăția lui Dumnezeu: Este Isus Însuși Mesia?

    În timp ce mulți dintre conducătorii poporului L-au respins pe Isus și au atribuit minunile Sale unei puteri diabolice, Nicodim a văzut în El un Învățător trimis de Dumnezeu. Avea o părere destul de bună despre Isus și a vrut să afle mai multe despre El.

    Și astăzi sunt mulți oameni care cred în existența lui Dumnezeu și care Îl respectă mult pe Isus Hristos. Poate chiar cred că El este Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul.

    Dar chiar afirmând ceea ce ne spune Biblia, poate fi vorba doar de o convingere intelectuală. Natura și viața acestor oameni este încă neschimbată. Dacă nu au simțit niciodată nevoia de iertare a păcatelor și de părtășie cu Hristos, atunci nu Îl cunosc cu adevărat pe Fiul lui Dumnezeu. Ei sunt – din punct de vedere spiritual – încă morți. „Și voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre, în care trăiați odinioară“ (Efeseni 2.1).

    Așa a fost și în cazul teologului Nicodim. Dar apoi a început să-și deschidă inima față de lucrarea lui Dumnezeu, căutând o întâlnire cu Isus.

    Citirea Bibliei: 1 Samuel 1.12-28 · Efeseni 4.1-10

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Exod 18:13-27

    Acum ni se prezintă Legea pe care a dat-o Domnul poporului Său. Ea scoate în evidenţă răutatea omului, care este înclinat să comită fiecare faptă interzisă aici. Necesitatea acestor porunci nu face decât să arate perversitatea firii omului (citiţi 1 Timotei 1.9 …).

    Primele patru porunci privesc relaţia omului cu Dumnezeu: Un singur Dumnezeu, care este Duh, care este Sfânt, dar şi plin de bunătate, pregătind odihnă pentru ai Săi.

    Conform poruncii a cincea, părinţii sunt următorii după Dumnezeu cărora le datorăm onoare.

    Urmează apoi patru porunci cu privire la relaţiile cu vecinii noştri în viaţa socială.

    În sfârşit, ultima poruncă ne priveşte pe noi înşine, individual, ea sondând adâncurile inimii noastre pentru a dezvălui cele mai intime dorinţe, despre care nu spunem nimic nimănui. Pe scurt, esenţa Legii este iubirea. „Cine iubeşte pe altul a împlinit Legea – le scrie Pavel romanilor – Pentru că: «să nu comiţi adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti fals, să nu pofteşti» şi orice altă poruncă ar mai fi, este cuprinsă în acest cuvânt, şi anume: «Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi» (Romani 13.8, 9; compară cu Matei 22.34-40).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNCHINĂ-TE LUI DUMNEZEU ȘI URMEAZĂ CALEA LUI! | Fundația S.E.E.R. România

    „Eu şi băiatul ne vom duce până colo să ne închinăm şi apoi ne vom întoarce la voi.” (Geneza 22:5)

    Imaginează-ți că trebuie să-ți aduci copilul ca jertfă pentru Dumnezeu. Și Dumnezeu nu-ți spune motivul! Dar iată ce le-a spus Avraam slugilor care l-au însoțit în cea mai dificilă călătorie din viața sa: „Rămâneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul ne vom duce până colo să ne închinăm şi apoi ne vom întoarce la voi.” Adică, ne întoarcem – amândoi! Dedicarea lui Avraam față de Dumnezeu era de neclintit. Cred că el se gândea: „Mă voi închina în tot drumul meu și mă voi întoarce mai puternic!” Îngrijorarea și închinarea sunt lucruri total opuse. Rețineți că vom fi mult mai fericiți dacă învățăm să devenim persoane care se închină și nu persoane care se îngrijorează! Îngrijorarea creează o breșă prin care diavolul să ne poată chinui, dar închinarea ne călăuzește în prezența lui Dumnezeu – unde găsim pace, bucurie și nădejde. Noi am fost creați să ne închinăm lui Dumnezeu (vezi Apocalipsa 4:11). Când nimic altceva nu funcționează, închinarea dă rezultate, pentru că ne face să ne concentrăm toată atenția asupra lui Dumnezeu. Dumnezeu este bun chiar și când circumstanțele sunt ostile! Așa că, nu te mai îngrijora – lasă lucrurile care te preocupă în seama lui Dumnezeu și trăiește în harul Său! Harul nu înseamnă doar favoare divină; înseamnă putere și activare divină! Nu mai irosi nicio zi din viața ta îngrijorându-te! Stabilește care este rolul tău și care nu este rolul tău. Nu încerca să preiei responsabilitatea lui Dumnezeu. Când tu faci ceea ce poți, Dumnezeu intervine și face ceea ce tu nu poți. Vino înaintea lui Dumnezeu pe genunchi și adu îngrijorările tale înaintea Lui! Închină-te Lui și bucură-te de viața îmbelșugată pe care ți-o oferă El! Când îți recunoști îngrijorările, tu întrerupi tiparele gândurilor greșite și spui: „Aleg să nu mă mai îngrijorez. Mă bazez pe Dumnezeu și aleg să mă închin în fața Lui. El este bun și eu mă încred pe deplin în bunătatea Lui!”

  • 30 Aprilie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Întăriți cu toată puterea, potrivit tăriei gloriei Sale, pentru orice răbdare și îndelungă-răbdare, cu bucurie.

    Coloseni 1.11

    Chemarea lui Dumnezeu (7) – Chemați la comuniune

    Pentru a umbla într-un chip vrednic de Domnul, aducând rod și crescând prin cunoașterea lui Dumnezeu, este necesară puterea. Așadar, găsim acest adevăr prețios: cunoașterea lui Dumnezeu ne face să vedem unde se află secretul puterii. Dumnezeu este Cel în care se află puterea; El este sursa puterii noastre: „Întăriți cu toată puterea, potrivit tăriei gloriei Sale“. Creștinul este întărit printr-o putere care vine de sus, din gloria unde puterea lui Dumnezeu L-a așezat pe Hristos, după ce L-a înviat dintre morți (Efeseni 1.19,20).

    Această putere infinită a lui Hristos în glorie este cea care îi conferă creștinului „toată puterea“, nu numai o măsură de putere pentru o anumită împrejurare, ci acea putere care îi este necesară în fiecare moment pentru a manifesta viața lui Hristos aici, pe pământ; este viața cerească manifestată în împrejurări pământești; o viață în armonie cu caracterul lui Dumnezeu, al Celui pe care creștinul Îl cunoaște. Aceasta este măsura puterii creștinului: „Întăriți cu toată puterea, potrivit tăriei gloriei Sale“; nu există nicio limită, deoarece este vorba de însăși puterea lui Dumnezeu. Nu avem oare aici suficiente temeiuri pentru a fi încurajați și susținuți pe cale?

    Totuși, această putere de sus nu ne este dată pentru a împlini lucrări și semne care să-i impresioneze pe oameni, ci pentru a realiza adevăratul caracter al vieții creștine aici, pe pământ, așa cum acesta a fost manifestat, în mod desăvârșit, de Domnul nostru în zilele vieții Sale pământești. Suntem întăriți „pentru orice răbdare și îndelungă-răbdare, cu bucurie“. Durerile, necazurile, împotrivirile și dificultățile de tot felul abundă în viața de credință. Domnul Isus nu le-a ascuns alor Săi aceste lucruri, pe care și apostolii le-au reamintit mai târziu (Ioan 16.33; Fapte 14.22). Domnul Însuși a trecut prin toate aceste încercări, dovedind în permanență răbdare și îndelungă-răbdare.

    H. Rossier

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Au venit niște oameni … spunând: „Fiica ta a murit; pentru ce mai superi pe Învățătorul?“. Dar Isus, auzind cuvântul care fusese rostit, a zis mai-marelui sinagogii: „Nu te teme, crede numai!“.

    Marcu 5.35,36

    Crede numai!

    Nu te teme! – Cât de liniștitoare sunt aceste cuvinte rostite de Isus!

    Te gândești la păcatele trecute și prezente din viața ta? Ești apăsat de gânduri și ele te fac nefericit? Nu te teme! Crede numai că păcatele îți sunt iertate, dacă le-ai mărturisit lui Dumnezeu.

    Îți faci griji pentru ziua următoare? Îți este teamă că-ți vei pierde locul de muncă și că nu vei putea să îți întreții familia? Nu te teme! Crede numai că Dumnezeu va avea grijă de tine, pentru că El este Tatăl tău – indiferent de ce se întâmplă.

    Treci printr-o perioadă dificilă? Te-a părăsit cineva apropiat? Ți-au fost zădărnicite cele mai bune planuri? Nu te teme! Crede numai că dragostea lui Dumnezeu te va ajuta să treci peste această perioadă dificilă. El vrea ca sufletului tău să-i fie bine.

    Unul dintre copiii tăi a luat-o pe un drum rău și simți că situația se înrăutățește pe zi ce trece? Nu te teme! Crede numai că Dumnezeu are puterea de a-ți proteja copilul și că El va căuta această oaie pierdută până o va găsi.

    Ți-e frică de moarte? Nu te teme! Crede numai că în momentul morții vei experimenta harul Său, dacă ești un copil al lui Dumnezeu. Crede că Păstorul tău va fi cu tine în moarte. Nimic și nimeni nu te poate îndepărta de El. Domnul te va purta pe brațul Său puternic până când vei fi cu El (Ioan 10.28).

    Citirea Bibliei: 1 Samuel 1.1-11 · Efeseni 3.14-21

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Exod 18:13-27

    Când un copil mic susţine că poate face ceva care-i este imposibil, de exemplu să ridice un sac de cincizeci de kilograme, ce-i spune tatăl? „Încearcă!“ Numai după ce, dând greş, copilul s-a convins că tatăl are dreptate, el se poate încrede în tatăl său, ca să facă el acest lucru în locul lui.

    Aceasta este lecţia pe care va trebui s-o înveţe Israel lângă Muntele Sinai.

    Poporul crede că poate face tot ceea ce cere Domnul? Aşa să fie, atunci să li se facă înţelese cerinţele Lui sfinte.

    Capitolul 12 din Evrei (v. 18-19) tocmai la această scenă se referă când prezintă în antiteză muntele „care nu se putea atinge“ cu cel al Sionului, cu alte cuvinte, harul prin care suntem chemaţi să ne apropiem. Şi nu Moise mijloceşte pentru noi pe munte, ci Isus, care este în cer. „De aceea“, conchide scriitorul acestei epistole, „să avem har, prin care să slujim plăcut lui Dumnezeu, cu respect şi cu teamă evlavioasă“ (Evrei 12.28). Această teamă de a nu fi pe plac Domnului, în cazul nostru, nu se naşte din porunci stricte, nici din angajamente îndrăzneţe pe care le-am făcut noi, nici, ca aici, pornind de la o demonstraţie solemnă a puterii lui Dumnezeu. Ea este răspunsul inimilor noastre faţă de harul Lui nemăsurat pentru noi (Psalmul 130.4).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SCHIMBĂ-ȚI MINTEA ȘI VIAȚA! | Fundația S.E.E.R. România

    „Vă îndemn… să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu…” (Romani 12:2)

    Apostolul Pavel ne spune cum putem să ne înnoim mintea: „Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.” (Filipeni 4:8). Dacă îți dorești cu seriozitate o viață mai bună, trebuie să-ți schimbi felul de a gândi. Cea mai bună metodă prin care poți înceta să te mai gândești la ceva este pur și simplu… să te gândești la altceva! Când nu-ți place un anumit program TV, ce faci? Schimbi canalul! Oare canalul care nu-ți place nu mai există? Nu, el e acolo – te poți întoarce la el oricând dorești… Tot astfel, când îți dai seama că ești blocat într-un tipar repetat de gândire care îți este dăunător – ceva ce-ți sună în ureche mereu ca un disc stricat – ia atitudine! Refuză să-ți pui mintea în slujba diavolului! Singurul loc în care poate locui un gând este mintea… deci, și mintea ta! Singura putere pe care o are un gând asupra ta este puterea pe care i-o dai tu! Dumnezeu spune: „Ți-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa…” (Deuteronomul 30:19). Dumnezeu îți dă opțiuni, dar El nu le va pune în practică în locul tău. A alege gândul cel bun este ca și cum ai apăsa pe întrerupătorul unui bec: întunericul se împrăștie și încăperea se luminează. Gândurile cele mai persistente îți vor controla viața, deci asigură-te că sunt în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu. Așadar, schimbă-ți mintea, și-ți schimbi viața!

  • 29 Aprilie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Credincios este Dumnezeu, prin care ați fost chemați la comuniunea Fiului Său Isus Hristos, Domnul nostru.

    1 Corinteni 1.9

    Chemarea lui Dumnezeu (7) – Chemați la comuniune

    Versetul nostru începe cu expresia minunată, „credincios este Dumnezeu“, care apare de trei ori în Noul Testament.

    În 1 Corinteni 10.13, Dumnezeu este credincios ca să nu îngăduie să fim ispitiți sau încercați peste puterile noastre. El ne cunoaște măsura de putere spirituală, de aceea limitează întinderea încercărilor noastre.

    În 2 Corinteni 1.18, Dumnezeu este credincios în ceea ce spune, fie direct, fie prin apostolii Săi, astfel că Pavel le transmite corintenilor că ceea ce el vorbise, ca din partea lui Dumnezeu, nu era doar „da și nu“, ci era „da și amin“. Cuvântul lui Dumnezeu este sigur, iar noi ne putem încrede și baza astăzi pe el în totul.

    În 1 Corinteni 1.9, versetul nostru de azi, Dumnezeu este credincios prin chemarea pe care ne-a făcut-o, nu numai la mântuire, ci și la comuniunea Fiului Său Isus Hristos, Domnul nostru.

    În primele nouă versete din 1 Corinteni 1, numele Domnului nostru Isus Hristos este menționat de mai multe ori. Orice binecuvântare este legată de El. Dacă ne bucurăm de binecuvântări, să ne bucurăm de ele în comuniune cu Fiul preaiubit al Tatălui! În versetul nostru, credinciosul Dumnezeu ne-a chemat la părtășia Fiului Său. Ca ilustrație a semnificației acestui lucru, putem privi la David, aflat în peștera Adulam (1 Samuel 22.1,2). David era lepădat de Saul și de popor, însă câțiva oameni se adunaseră în jurul lui. Într-un anumit sens, ei erau în comuniunea lui. Dacă David ar fi fost omorât, această comuniune s-ar fi încheiat.

    Adevăratul nostru David a murit și acum este viu la dreapta lui Dumnezeu. În timp ce este încă lepădat de lumea aceasta, noi suntem chemați la comuniunea cu El, Cel al Cărui centru și și al Cărui caracter este El Însuși. Ce privilegiu minunat avem!

    K. Quartell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Lumina este semănată pentru cel drept și bucuria pentru cel cinstit cu inima.

    Psalmul 97.11

    Onestitatea lui Robbie

    În secolul al XIX-lea, în Anglia, un băiat pe nume Robbie își câștiga existența vânzând ace, piepteni și alte mărunțișuri. „Cumpărați piepteni și ace!“, striga el în sala de așteptare a unei gări. Dar vocea îi era slabă, pentru că era obosit și flămând. Aproape nimeni nu îl băga în seamă. În cele din urmă, o doamnă s-a apropiat de el și i-a spus: „Vreau un set de ace, ca să pot prinde această ruptură în rochie“. Apoi s-a întors spre fratele ei: „Harry, te rog, plătește-i băiatului!“. Bărbatul i-a dat banii lui Robbie. Dar băiatul a protestat: „Nu, doamnă! Este prea mult!“. Cu aceste cuvinte, băiatul a dat înapoi doi din cei zece cenți pe care îi primise.

    „Ești cinstit“, i-a spus bărbatul. „Cum o să supraviețuiești dacă nu înșeli și tu puțin, din când în când?“ Robbie a răspuns hotărât: „Prefer să nu trăiesc decât să trăiesc trișând“. — „Cine te-a învățat aceasta?“, a întrebat bărbatul. „Mama mea, domnule, înainte să moară și să se ducă în cer. Și sunt sigur că ar fi preferat să mă vadă murind, decât să aibă un băiat necinstit.“ — „Ai dreptate, băiatul meu“, a recunoscut bărbatul, pentru că și el era negustor și avea probleme mari cu banii în acea perioadă și tocmai plănuia să se ajute prin înșelăciune. Dar onestitatea simplă a lui Robbie l-a impresionat atât de mult, încât a renunțat la planul său și, cu ajutorul lui Dumnezeu, a ieșit cinstit din impasul său.

    Și pentru Robbie onestitatea a dat roade. Comerciantul l-a angajat la el și i-a dat o mulțime de responsabilități, pentru că se putea baza pe Robbie.

    Citirea Bibliei: Deuteronom 34.1-12 · Efeseni 3.8-13

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Exod 18:13-27

    După pustiul Şur (15.22) şi cel din Sin (16.1), poporul ajunge în pustiul Sinai. Purtaţi „pe aripi de vultur“ (simbol al puterii; v.4), sosesc acum la locul unde Domnul le va face descoperiri şi îi va învăţa cum doreşte El să fie slujit (10.26). Cum am văzut, în Egipt închinarea era imposibilă. În contrast cu Egiptul, de îndată ce s-a împlinit răscumpărarea şi Dumnezeu i-a pus deo­parte pe ai Săi, El aşteaptă de la ei slujba laudei. „Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi naţiune sfântă“, declară El în v.6. „Ca să vestiţi virtuţile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată …“, completează            1 Petru 2.9.

    Cu capitolul acesta începe o nouă parte a cărţii. Până aici am văzut ceea ce a făcut Domnul în har pentru poporul Său. Începând de aici vom vedea ce aşteaptă El în schimb de la ai Săi. Dumnezeu începe întotdeauna prin a dărui, înainte de a cere. Vai! Bietul popor nu ajunsese să se cunoască pe sine, în ciuda evenimentelor de la Masa şi de la Meriba (17.7). Ei răspund printr-o promisiune nebunească, pe care Dumnezeu nu le-o ceruse: „Vom face tot ce a zis Domnul!“ (v.8). Nu peste mult timp se va vedea incapacitatea lor de a respecta acest angajament.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SECRETUL STĂPÂNIRII DE SINE | Fundația S.E.E.R. România

    „Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.” (Coloseni 3:2)

    Pentru a avea o viață disciplinată, trebuie să ai o gândire disciplinată. Domnul Isus a spus că scopul lui Satan este să „fure, să înjunghie și să prăpădească” (Ioan 10:10). Și dacă uiți lucrul acesta, o faci pe riscul tău, vei suporta consecințele! Prin propriile forțe, n-ai cum să-i ții piept – tu nu ești la egalitate cu Satan… dar când Îl ai pe Dumnezeu, El îți va da putere să-i învingi strategiile și să exersezi arma stăpânirii de sine. Și Biblia ne spune și cum: „Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.” Să reținem bine îndemnul acesta: „Gândiți-vă la lucrurile de sus.” Multe mașini sunt dotate cu pilot automat. Când atingi limita de viteză, „setezi” pur și simplu computerul de bord acționând o manetă sau apăsând un buton, și mașina menține această viteză. Mașina nu va merge mai tare sau mai încet. Tot astfel, când mintea ta este programată cu Cuvântul lui Dumnezeu, îți „setezi” gândurile și dorințele după lucrurile plăcute lui Dumnezeu, și nu după cele care satisfac poftele firii tale pământești. Autodisciplina se obține cu prețul libertății. Când ești controlat de pornirile tale, nu ești liber, ci rob. Chiar și lucrurile legitime te pot înrobi. Se spune că „prea mult bine devine la un moment dat un lucru rău!” Apostolul Pavel scria: „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.” (1 Corinteni 6:12). Deci, secretul stăpânirii de sine constă în programarea minții după Cuvântul lui Dumnezeu!

  • 28 Aprilie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Isus i-a spus: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece capul“.

    Luca 9.58

    Ce trebuie să fi fost pentru El să nu aibă niciun loc unde să-Și plece capul – El, Cel care era, ca Om, Întâiul-născut din toată creația! Ce trebuie să fi fost pentru El când iudeii I-au zis: „Noi nu suntem născuți din desfrânare“ (Ioan 8.41) – o aluzie clară la nașterea Sa minunată! Ce trebuie să fi fost aceasta pentru sufletul Său sfânt! Domnul nu a răspuns la astfel de cuvinte, însă putem înțelege oare ce a însemnat pentru El, Fiul veșnic al lui Dumnezeu, care, ca și Om, era tot Fiu al lui Dumnezeu – pe care Dumnezeu Îl numise „Sfântul care Se va naște“ – să I se spună așa ceva?

    Cărturarii, care studiaseră Cuvântul Său, au venit la El și au folosit propriile Sale cuvinte, ca să-L prindă, dacă ar fi fost posibil. Ce trebuie să fi fost pentru El când marele-preot, pe care El îl așezase să fie mijlocitor între Dumnezeu și oameni și care ar fi trebuit să fie îndurător – să poată avea milă de aceia care se împiedicau și care erau slabi (vedeți Evrei 4.15) – s-a întors împotriva Lui și a căutat să-L omoare, ba chiar a fost în stare să plătească bani, prețul unui sclav, ca să-L aresteze!

    Ce trebuie să fi fost în inima Sa când a fost în Ghetsimani și când Satan I-a pus înaintea ochilor întreg paharul suferințelor pe care avea să-l bea pe Golgota! Citim, în Evanghelii, că sudoarea I s-a făcut ca niște picături mari de sânge și că El a strigat, în puține cuvinte: „Tată, dacă este posibil, depărtează paharul acesta de la Mine!“. Putem noi înțelege ce a fost pentru El când Satan I-a prezentat acest pahar și când El a văzut înaintea ochilor Săi păcatele noastre, pe care urma să le poarte pe cruce, împreună cu toată murdăria lor? Putem noi să ne dăm seama cum trebuie să I se fi cutremurat sufletul sfânt când a văzut că trebuia să fie făcut păcat, că trebuia să fie părăsit de Dumnezeu și că trebuia să fie judecat?

    H. L. Heijkoop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căci acolo unde doi sau trei sunt adunați pentru numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor.

    Matei 18.20

    Adunați în Numele Lui

    În Vechiul Testament, Ierusalimul a fost locul pe care Dumnezeu l-a ales pentru ca Numele Său să locuiască acolo. De asemenea, acolo a fost și locul unde a fost ridicat mai târziu templul Său.

    Există și astăzi un astfel de loc unde Domnul Isus a promis prezența Sa? Da, dar nu mai este un loc geografic, așa cum era în timpul Vechiului Testament. Domnul Isus a promis prezența Sa în mijlocul celor care sunt adunați în Numele Său, adică atunci când credincioșii se strâng într-o adunare locală.

    Ce presupune o astfel de adunare?

    Acolo trebuie să fie recunoscute, învățate și susținute următoarele principii: adevărul despre Persoana Domnului Isus (Dumnezeu adevărat și Om real, dar fără păcat, într-o singură persoană), adevărul despre lucrarea Sa de răscumpărare ca singura bază a mântuirii noastre veșnice, adevărul despre inspirația întocmai a întregii Biblii și adevărul despre Adunarea lui Dumnezeu, inclusiv punerea sa în practică. Toate acestea trebuie să fie respectate, pentru ca Matei 18.20 să devină realitate.

    Un astfel de loc este recunoscut și astăzi de Domnul, chiar dacă sunt doar câțiva care se adună în acest fel. În ochii lumii, acești credincioși poate sunt disprețuiți, dar pentru Domnul Isus sunt prețioși. Dacă doi sau trei (sau mai mulți) pun în practică principiile lui Dumnezeu privind întâlnirea laolaltă a celor credincioși, fac bucurie Domnului.

    Citirea Bibliei: Deuteronom 33.13-29 · Efeseni 3.1-7

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Exod 18:13-27

    Ietro l-a îndemnat pe Moise să încredinţeze altora o parte din lucrarea sa. A fost un sfat aparent înţelept, dar Ietro nu înţelegea puterea Duhului lui Dumnezeu! Acesta este unul dintre principiile care au stat la baza instituirii clerului: oameni sunt desemnaţi şi învestiţi cu autoritate de către alţi oameni, după o ierarhie, ca intermediari între Dumnezeu şi simplii credincioşi. Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu recunoaşte în Biserică decât un singur Cap, care este perfect capabil să Se ocupe de tot ceea ce îi priveşte pe ai Săi (Efeseni 4.5). Şi Isus nu Se ocupă numai cu „lucrurile grele“, ci cu orice lucru care ne priveşte, pentru că nici unul nu este fără însemnătate pentru El. Să nu ne fie niciodată teamă să contăm direct pe El (citiţi 1 Petru 5.7).

    Sub aspect profetic, acest capitol arată că administrarea împărăţiei (Matei 19.28) nu va fi înfăptuită de Hristos singur. Când El va veni în mijlocul zecilor de mii de sfinţi ai Săi, se va instaura o guvernare cu diverse responsabilităţi, în totul spre gloria lui Dumnezeu.

    În timp ce poporul lui Dumnezeu îşi urmează calea prin deşert (v. 27), Ietro se întoarce în ţara lui. Viaţa de credinţă, statutul de străin şi de călător nu-l atrag. Vai, cât de mulţi creştini i se aseamănă!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DEDICAREA ÎN CĂSNICIE (4) | Fundația S.E.E.R. România

    „Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiţi?” (Amos 3:3)

    Rețeta pentru o căsnicie fericită a lui Benjamin Franklin (unul dintre fondatorii SUA și poate cea mai cunoscută personalitate din istoria SUA) se cuprindea în următoarele cuvinte: „Ține-ți ochii larg deschiși înainte de căsătorie și pe jumătate închiși după aceea!” Un motiv principal pentru care multe căsnicii sfârșesc prin divorț este acela că vedem numai ce vrem să vedem. Și chiar dacă am văzut greșeli evidente care știam că vor distruge relația, i-am permis inimii să zădărnicească planurile minții și a gândirii: „Lasă că se va schimba după ce ne căsătorim!” Dacă astăzi ai trecut cu vederea un lucru, mâine nu mai ai dreptul să te plângi de el! Deci dacă ești înțelept, vei face următoarele două lucruri, înainte să iei decizia de a te căsători: 1) Discută pe față ce vei accepta și ce nu vei accepta în relația voastră. Aceste lucruri se numesc factori determinanți. Lucruri precum: insultele, infidelitatea, consumul de alcool, mânia, capriciile, achiziționarea de bunuri pe care nu vi le permiteți. Dacă ai impresia că e dureros să te desparți de cineva acum, așteaptă și ai să vezi cum va fi după ce te căsătorești, când mai sunt poate și copii la mijloc, sau plata creditelor bancare, și familia extinsă! Amintește-ți cuvintele Scripturii: „Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiţi?” 2) Dacă nu sunt îngrijorări cu priviri la anumite impedimente, dar de fapt îți este teamă de necunoscut, folosește-ți credința în Dumnezeu pentru a micșora prăpastia dintre îndoielile tale și pacea pe care ți-o dorești. Nu inventa motive ca să nu fi dedicat! Nu căuta cu lumânarea defectele din celălalt. Pentru că Dumnezeul tău este „Minunat, Sfătuitor, Dumnezeu tare…”, dă-i în rugăciune „Minunatului Sfetnic” (vezi Isaia 9:6) șansa de a te călăuzi în alegerea relației. Nu uita: Dumnezeu a instituit căsătoria! Deci, când te căsătorești după voia lui Dumnezeu, poți ajunge pe crestele înalte ale fericirii omenești!

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne